2r-247/21 — repararea prejudiciului

2r-247/21 — repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.2r-247/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. S. Dimitriu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, Iu.Cotruță, V. Mihaila)

DECIZIE

12 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței , judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Anatolie Andrițchi, reprezentat de avocatul

Adrian Crețu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Aden-Transexim” împotriva lui Anatolie Andrițchi cu privire

la repararea prejudiciului material cauzat angajatorului și compensarea cheltuielilor

de judecată,

împotriva încheierii din 18 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a restituit cererea de apel înaintată de Anatolie Andrițchi, ca fiind depusă în afara

termenului legal,

c o n s t a t ă:

La 20 mai 2020, prin intermediul poștei (f.d.57), SRL „Aden-Transexim” a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Anatolie Andrițchi, solicitând

încasarea prejudiciului material în sumă de 217320,00 de lei și 2497,43 de euro, a

cheltuielilor de judecată privind plata taxei de stat în sumă de 7991,75 de lei și alte

cheltuieli care vor fi suportate.

Prin hotărârea din 05 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a admis cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Aden-Transexim” și s-a

încasat de la Anatolie Andrițchi în beneficiul SRL „Aden-Transexim” suma de

217320 de lei și suma de 2497,43 de euro cu titlu de prejudiciu material cauzat,

precum și suma de 8081,75 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

La 25 ianuarie 2021, Anatolie Andrițchi a înregistrat apel preliminar împotriva

hotărârii din 05 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, emiterea unei noi decizii de

respingere a acțiunii înaintate de SRL „Aden-Transexim”.

Prin încheierea din 18 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit

cererea de apel înaintată de Anatolie Andrițchi împotriva hotărârii din 05 noiembrie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din motiv că apelul a fost declarat în

afara termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen.

La 05 martie 2021, Anatolie Andrițchi, reprezentat de avocatul Adrian Crețu, a

declarat recurs împotriva încheierii din 18 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând primirea spre examinare a recursului, admiterea recursului, casarea

1

integrală a încheierii contestate cu restituirea spre rejudecare problema soluționată

prin încheierea casată.

În motivarea recursului s-a invocat că, s-a judecat cauza în lipsa sa, cu

respectarea citării publice, însă nu s-a efectuat înștiințarea telefonică a sa, or, se află

cu reclamantul în raporturi de muncă. Despre hotărârea judecătorească a aflat prin

intermediul executorului judecătoresc la 15 ianuarie 2021 și în acest sens a depus

cerere de apel la 25 ianuarie 2021

Recurentul a pretins că încheierea din 18 februarie 2021 a instanței de apel a

fost emisă contrar legii. Or, legiuitorul inserând art. 369 alin.(11) Cod de procedură

civilă a avut drept scop diminuarea la maxim a încălcării dreptului la un proces

echitabil garantat de art. 6 CEDO. Art. 47 din Carta drepturilor fundamentale ale

Uniunii Europene învederează dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces

echitabil.

Recurentul a opinat că, instanța de apel a aplicat eronat prevederile art. 369

alin.(1) lit.b) Cod de procedură civilă, atribuind un caracter absolut, aprecierea ce a

dus la omiterea alineatului (11) din articolul citat, or, lege prevede că instanța poate

convoca participanții la proces doar în cazul stabilit la alin.(1) lit.b). Instanța de apel

a apreciat arbitrar sintagma „poate convoca” în folosul părții intimate.

De asemenea, a menționat că, având în vedere că obiectul litigiului est încasarea

prejudiciului cauzat angajatorului de către angajat în urma unui accident rutier, în

rezultatul cărui a fost internat în spital în stare gravă, fără a trebui să se expună asupra

fondul cauzei, instanța de apel avea obligația de a trata speța în ansamblul tuturor

împrejurărilor și să invite participanții la proces în ședință de judecată. Mai mult, în

conformitate cu art. 9 Cod de procedură civilă instanța de judecată are un rol

diriguitor în organizarea și desfășurarea procesului civil, pe principiile

contradictorialității și egalității părților în drepturi potrivit art. 26 Cod de procedură

civilă, motiv din care exonerarea unui participant la proces de dreptul la apărare,

reprezintă, în esență, o favorizare nejustificată a unei părți, în frauda regulilor unui

proces echitabil.

Recurentul a susținut că, legea prin prisma art. 365 Cod de procedură civilă nu

obligă/condiționează depunerea cererii de repunere în termen odată cu cererea de

apel, însă din contra la alineatul (11) acordă permisivitate de a depune cerere de apel

suplimentară după întocmirea hotărârii integrale, hotărâre neîntocmită de către

prima instanță.

În temeiul art. 20 din Constituția Republicii Moldova, jurisprudența constată a

Curții Constituționale (hotărârea Curții Constituționale nr.2 din 19 ianuarie 1998),

una din caracteristicile constituționale ale statului de drept o constituie obligațiunea

statului, autorităților publice, instituțiilor, personalelor oficiale de a activa în limitele

atribuțiilor stabilite de Constituție și legi. La fel, și instanța de judecată are obligația

de a respecta prevederile actelor internaționale, ale Constituției și ale actelor

normative interne.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatului la 29 martie

2021, conform scrisorii de însoțire (f.d.109), însă corespondența a fost restituită

instanței cu mențiunea „necunoscut” (f.d.111-112).

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

2

Instanța de apel a adoptat încheierea contestată în data de 18 februarie 2021, iar

cererea de recurs a fost depusă la 05 martie 2021.

Materialele cauzei atestă expedierea copia încheierii instanței de apel către

participanții la proces la 23 februarie 2021 (f.d.99), inclusiv prin intermediul poștei

electronice avocatului Adrian Crețu (f.d.100). Astfel, recursul este declarat în

termen.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborate cu normele de drept, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție va respinge

recursul declarat de Anatolie Andrițchi, reprezentat de avocatul Adrian Crețu și va

menține încheierea contestată, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 426 alin.(3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

În temeiul art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs, după ce

examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

Colegiul relevă că dispozitivul hotărârii primei instanțe, în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Aden-Transexim” împotriva lui

Anatolie Andrițchi cu privire la repararea prejudiciului material cauzat angajatorului

și compensarea cheltuielilor de judecată, a fost pronunțat la 05 noiembrie 2020

(f.d.77).

În conformitate cu art. 110 Cod de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de

acte.

Art. 113 Cod de procedură civilă prevede că, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din

dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Corelând normele de drept procedural citate cu situația de fapt, Colegiul

apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de apel privind restituirea cererii de

apel înaintate de către Anatolie Andrițchi împotriva hotărârii din 05 noiembrie 2020

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, ca fiind depusă în afara termenului legal, din

motivele ce succed.

Colegiul învederează că, art. 362 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă statuează

că termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel

se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

În conformitate cu art. 116 alin. (1), (3), (4) Cod de procedură civilă, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură

pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se

anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie

efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea,

să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi

3

dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de

împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia

să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.

În continuare, Colegiul iterează că, cererea de apel împotriva hotărârii din 05

noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost depusă de către

Anatolie Andrițchi la data de 25 ianuarie 2021 (f.d.83).

Prin încheierea din 18 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul art.

369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, s-a restituit cererea de apel înaintată de

Anatolie Andrițchi împotriva hotărârii din 05 noiembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, din motiv că apelul a fost declarat în afara termenului legal,

iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen (f.d.96-98).

În conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă,

instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara

termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a

refuzat să efectueze repunerea în termen.

La caz, Colegiul reiterează că, dispozitivul hotărârii judecătorești a fost

pronunțat la 05 noiembrie 2020 (f.d.77), însă cererea de apel a fost depusă de către

Anatolie Andrițchi la data de 25 ianuarie 2021 (f.d.83).

Concomitent, Colegiul notează că, deși, pronunțarea dispozitivului hotărârii

judecătorești din 05 noiembrie 2020 s-a realizat în lipsa pârâtului, ultimului i-a fost

expediată în virtutea art. 236 alin.(4) Cod de procedură civilă, copia dispozitivului

hotărârii pronunțate.

Aici este de menționat că, deși, copia dispozitivului hotărârii judecătorești a

fost expediată pârâtului la adresa din mun.Chișinău, str. XXXXX (f.d.78), totuși,

corespondența a fost restituită primei instanțe la 27 noiembrie 2020 cu mențiunea

„nereclamat” (f.d.81-82). Or, aceasta este adresa indicată atât în cererea de apel

(f.d.83), cât și în cererea de recurs de către pârâtul/recurent (f.d.102). Respectiv,

pârâtul nu a reclamat copia dispozitivului hotărârii judecătorești.

Cu referire la argumentul recurentului precum că a aflat despre hotărârea

judecătorească prin intermediul executorului judecătoresc la 15 ianuarie 2021,

Colegiul notează că, într-adevăr materialele cauzei atestă că, executorul

judecătoresc, în data de 14 ianuarie 2021, a expediat lui Anatolie Andrițchi

încheierea de primire spre executarea și intentarea procedurii de executare din 14

ianuarie 2021 (f.d.84).

La caz, nu poate fi ignorat faptul că, corespondența expediată lui Anatolie

Andrițchi de către executorul judecătoresc la adresa din mun.Chișinău, str. XXXXX,

a fost reclamată, însă copia dispozitivului hotărârii judecătorești nu a fost reclamat.

Or, neridicarea corespondenței este omisiunea pârâtului/recurent, ceea ce denotă că

pârâtul a avut posibilitatea de a contesta hotărârea primei instanței în interiorul

termenului stabilit de legiuitor. De altfel, recurentul nu a invocat anumite argumente

ce l-a împiedicat de a ridica corespondența adresată lui.

În ceea ce privește argumentul recurentului precum că se află cu reclamantul în

raporturi de muncă neîntrerupte din anul 2010 și putea fi înștiințat telefonic, Colegiul

menționează că, aceasta modalitate de înștiințare, în sensul art. 102 alin. (2) Cod de

procedură civilă, se utilizează de către instanță în cauzele de urgență. Or, textul legal

prevede expres că în cauzele de urgență, participanții la proces, martorii, experții,

specialiștii și interpreții pot fi înștiințați sau chemați în judecată prin telegramă, prin

4

telefon și la adresa electronică înregistrată în Programul integrat de gestionare a

dosarelor sau prin alte mijloace care să ateste înmânarea și primirea înștiințării sau

citației.

Drept urmare, la caz, înștiințarea reclamantului, inclusiv expedierea cererii de

chemare în judecată cu anexele s-a realizat cu scrisoare recomandată la adresa din

mun.Chișinău, str. XXXXX (f.d.62), însă corespondența a fost restituită instanței cu

mențiunea „nereclamat” (f.d.65-67).

De altfel, informația eliberată de Agenția Servicii Publice la 06 martie 2020,

reflectă că domiciliul lui Anatolie Andrițchi, conform Registrului de stat al

populației este înregistrat în mun.Chișinău, str. XXXXX (f.d.56). Ulterior,

înștiințarea pârâtului de către prima instanța s-a efectuat prin citarea publică (f.d.71).

Colegiul precizează că, în recursul declarat, recurentul, în esență, a pretins

aplicarea eronată a prevederilor art. 369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă,

precum și aprecierea arbitrară a prevederilor art. 369 alin.(11) Cod de procedură

civilă, care, în final, ar fi dus la încălcarea dreptului său la un proces echitabil, cu

toate elementele acestuia, inclusiv dreptul la apărare, însă criticile aduse nu pot fi

reținute pentru casarea actului judecătoresc contestat.

În context, Colegiul relevă că, la înregistrarea apelului preliminar în data de 25

ianuarie 2021, apelantul/recurent nu și-a realizat dreptul de a solicita repunerea în

termen pentru declararea apelului, având în vedere că termenul de declarare a

apelului în corespundere cu art. 362 alin.(1) Cod de procedură civilă este de 30 de

zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, care, la caz, a fost pronunțat la 05

noiembrie 2020.

Prin prisma art. 362 alin.(3) Cod de procedură civilă, repunerea în termen de

apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

Deși, apelantul/recurentul în apelul declarat a pretins că nu i-a fost comunicată

hotărârea primei instanțe, Colegiul reiterează că, circumstanțele reliefate supra

atestă contrariul, în situația în care însuși pârâtul nu a ridicat corespondența

expediată de prima instanță cu copia dispozitivului hotărârii judecătorești din 05

noiembrie 2020.

Drept urmare, instanța de apel justificat a reținut că apelantul nu a solicitat și

repunerea în termenul pentru declarare apelului în temeiul art. 116 Cod de procedură

civilă.

La caz, Colegiul precizează că, repunerea în termen pentru declararea apelului

putea fi soluționată de către instanța de apel doar în condițiile în care apelanta ar fi

formulat o cerere de repunere în termen cu prezentarea probelor pertinente și

admisibile în justificarea acestei omisiuni, ceea ce la caz lipsește. Or, solicitarea de

repunere în termen este o prioritate a apelantei și nu poate fi soluționată din oficiu

de către instanța de apel.

Subsecvent, Colegiul consideră neîntemeiat argumentul recurentului referitor

la aprecierea arbitrară a sintagmei „poate convoca” din textul art. 369 alin.(11) Cod

de procedură civilă.

Or, în cazul înaintării de către apelant a unei cereri de repunere în termen pentru

declararea apelului, ceea ce, la caz, lipsește, prin prisma prevederilor art. 116, art.

362 alin.(3) Cod de procedură civilă în coroborare cu art. 369 alin.(11) Cod de

procedură civilă, normă invocată de recurent, putea fi reținută în justificarea alegației

recurentului.

5

Art. 369 alin.(11) Cod de procedură civilă prevede că asupra restituirii cererii

de apel decide un complet din 3 judecători, fără citarea participanților la proces.

Instanța de apel poate convoca participanții la proces în ședință prealabilă doar în

cazul stabilit la alin.(1) lit.b).

Referitor la aserțiunile recurentului precum că art. 365 Cod de procedură civilă

nu obligă/condiționează depunerea cererii de repunere în termen odată cu cererea de

apel, având în vedere că art. 365 alin. (11) Cod de procedură civilă permite depunerea

cererii de apel suplimentare după întocmirea hotărârii integrale, care la caz nu ar fi

fost întocmită, Colegiul notează că, depunerea cererii de apel în interiorul termenul

stabilit de legiuitor constituie o premisă de primire a cererii de apel și inițiere a

procedurii de apel, ceea ce obligă apelantul în cazul omiterii termenului de declarare

a apelului de a formula concomitent cu acesta o solicitare sau o cerere separată de

repunere în termen pentru declararea apelului, argumentând prin prisma art. 116

alin.(3) Cod de procedură civilă imposibilitatea îndeplinirii actului.

În sensul art. 365 alin. (11) Cod de procedură civilă, pot fi incluse într-o cerere

de apel suplimentară depusă după data întocmirii hotărârii integrale elementele

cererii de apel prevăzute la alin.(1) lit. d), e) și h) și anume: d) motivele de fapt și de

drept pe care se întemeiază apelul; e) probele invocate în susținerea apelului; h)

documentele ce se anexează.

În atare circumstanțe, Colegiul relevă că, cererea de apel suplimentară în sensul

art. 365 alin. (11) Cod de procedură civilă include anumite elemente, însă nu vizează

și formularea unei cereri de repunere în termen.

În altă ordine de idei, repunerea în termen ca urmare a înaintării a unei solicitări

în acest sens și admiterea acesteia de către instanța de apel, obliga prima instanța de

a redacta hotărârea integrală.

Or, în virtutea art.236 alin. (5) Cod de procedură civilă, instanța de judecată va

întocmi hotărârea integrală dacă: a) participanții la proces, în termen de 30 de zile

de la pronunțarea dispozitivului hotărârii, solicită în mod expres acest lucru.

Termenul de 30 de zile este un termen de decădere; b) participanții la proces, în

termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii, depun cerere de apel;

c) hotărârea judecătorească urmează să fie recunoscută și executată pe teritoriul altui

stat.

Implicit, la caz nu au fost stabilite anumite situații în sensul normei de drept

procedural citate ce ar fi determinat prima instanța de a redacta hotărârea integrală

la înregistrarea apelului preliminar, în condițiile în care acesta a fost înaintat peste

termen.

Colegiul iterează că, art. 362 alin.(1) Cod de procedură civilă stabilește expres

termenul de declarare a apelului de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului

hotărârii.

Aici este de remarcat că prin impunerea unor termene limite în vederea

valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește o bună administrare a

justiției și asigurarea securității raporturilor juridice.

Concomitent, Colegiul accentuează că, legiuitorul prin stabilirea unui termen

de declarare a apelului a urmărit: asigurarea celerității procesului civil în întregime,

în special luându-se în considerare și fazele facultative ale procesului civil, cum ar

fi executarea silită, apelul; stimularea persoanelor care dispun de dreptul la apel de

a-l valorifica într-un termen prevăzut de lege; asigurarea stabilității raporturilor

6

juridice constatate prin hotărârea primei instanțe, întrucât acestea nu pot să rămână

până la infinit sub amenințarea pronunțării unei noi soluții; oferirea participanților

la proces a unei perioade suficiente de a lua cunoștință de materialele dosarului și de

a formula motivarea cererii de apel.

Colegiul reliefă că, deși, recurentul contestă încheierea din 18 februarie 2021 a

Curții de Apel Chișinău, din alegațiile invocate de recurent nu se disting anumite

încălcări sau interpretări/aplicări eronate ale normelor de drept procedural în sensul

pretins care ar putea determina casarea încheierii contestate.

De altfel, nici alegațiile recurentului, având în vedere obiectul litigiului referitor

la repararea prejudiciului material cauzat în urma unui accident rutier și că ar fi fost

ulterior internat în spital în stare gravă, ar fi obligat instanța de apel, fără a trebui să

se expună pe fondul cauzei, de a trata speța în ansamblul tuturor împrejurărilor cu

invitarea participanților la proces, nu pot fi reținute în justificarea omisiunii

recurentului de a se conforma prevederilor legale.

Or, pornind de la faptul că în virtutea art. 3651 alin.(2) Cod de procedură civilă,

completul de judecată care a primit cererea de apel spre examinare verifică dacă

aceasta întrunește exigențele prevăzute de lege, în caz contrar aplică prevederile

art.368 și 369, la soluționarea chestiunii date, instanța de apel s-a condus de

prevederile legale aplicabile speței și a rezultat din materialele cauzei.

În corolar, în lipsa unor încălcări de ordin procedural sau de altă natură, care ar

determina casarea încheierii contestate, Colegiul apreciază ca fiind corectă concluzia

instanței de apel privind restituirea apelului ca fiind declarat în afara termenului

legal, or, apelantul nu a solicitat repunerea în termen la depunerii cererii de apel.

Prin prisma respectării dreptului de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1

din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

art. 20 al Constituției Republicii Moldova și art. 5 Cod de procedură civilă, relevat

și în jurisprudența CtEDO, circumstanțele relatate denotă că recurentul și-a neglijat

dreptul de valorificare a drepturilor procedurale în sensul și termenul stabilit de

legiuitor.

Adițional, Colegiul învederează că, nu poate fi pretinsă nerespectarea de către

instanța de apel a prevederilor legale naționale și internaționale, în situația în care

apelantul/recurentul a ignorat atât obligațiile, cât și drepturile sale procedurale.

Mai mult, apelatul/recurentul nu a fost lipsit de posibilitatea de a beneficia de

pârghiile legale întru realizarea dreptului la o cale de atac eficientă, în situația în care

însuși apelantul/recurentul nu a solicitat repunerea în termen pentru declararea

apelului.

De altfel, art. 10 alin. (3) Cod de procedură civilă statuează expres că

sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești,

ale participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

În virtutea art. 27 alin. (1) Cod de procedură civilă, disponibilitatea în drepturi

se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților, de a

dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății,

7

precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele

procedurale de apărare.

Din considerentele redate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție va respinge recursul declarat cu

menținerea încheierii contestate.

În conformitate cu prevederile art. 424 alin.(2), art. 427 lit. a), art. 428 Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Anatolie Andrițchi, reprezentat de avocatul

Adrian Crețu.

Se menține încheierea din 18 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată „Aden-Transexim” împotriva lui Anatolie Andrițchi cu privire la repararea

prejudiciului material cauzat angajatorului și compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței ,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

8