2r-247/21 — repararea prejudiciului

Dosarul nr.2r-247/21 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. S. Dimitriu) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, Iu.Cotruță, V. Mihaila) DECIZIE 12 mai 2021 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele ședinței , judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat examinând recursul declarat de Anatolie Andrițchi, reprezentat de avocatul Adrian Crețu, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Aden-Transexim” împotriva lui Anatolie Andrițchi cu privire la repararea prejudiciului material cauzat angajatorului și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii din 18 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a restituit cererea de apel înaintată de Anatolie Andrițchi, ca fiind depusă în afara termenului legal, c o n s t a t ă: La 20 mai 2020, prin intermediul poștei (f.d.57), SRL „Aden-Transexim” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Anatolie Andrițchi, solicitând încasarea prejudiciului material în sumă de 217320,00 de lei și 2497,43 de euro, a cheltuielilor de judecată privind plata taxei de stat în sumă de 7991,75 de lei și alte cheltuieli care vor fi suportate.

Prin hotărârea din 05 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s- a admis cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Aden-Transexim” și s-a încasat de la Anatolie Andrițchi în beneficiul SRL „Aden-Transexim” suma de 217320 de lei și suma de 2497,43 de euro cu titlu de prejudiciu material cauzat, precum și suma de 8081,75 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată. La 25 ianuarie 2021, Anatolie Andrițchi a înregistrat apel preliminar împotriva hotărârii din 05 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii înaintate de SRL „Aden-Transexim”.

Prin încheierea din 18 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit cererea de apel înaintată de Anatolie Andrițchi împotriva hotărârii din 05 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din motiv că apelul a fost declarat în afara termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen. La 05 martie 2021, Anatolie Andrițchi, reprezentat de avocatul Adrian Crețu, a declarat recurs împotriva încheierii din 18 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând primirea spre examinare a recursului, admiterea recursului, casarea 1 integrală a încheierii contestate cu restituirea spre rejudecare problema soluționată prin încheierea casată. În motivarea recursului s-a invocat că, s-a judecat cauza în lipsa sa, cu respectarea citării publice, însă nu s-a efectuat înștiințarea telefonică a sa, or, se află cu reclamantul în raporturi de muncă.

Despre hotărârea judecătorească a aflat prin intermediul executorului judecătoresc la 15 ianuarie 2021 și în acest sens a depus cerere de apel la 25 ianuarie 2021 Recurentul a pretins că încheierea din 18 februarie 2021 a instanței de apel a fost emisă contrar legii. Or, legiuitorul inserând art. 369 alin.(11) Cod de procedură civilă a avut drept scop diminuarea la maxim a încălcării dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO. Art. 47 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene învederează dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil. Recurentul a opinat că, instanța de apel a aplicat eronat prevederile art. 369 alin.(1) lit.b) Cod de procedură civilă, atribuind un caracter absolut, aprecierea ce a dus la omiterea alineatului (11) din articolul citat, or, lege prevede că instanța poate convoca participanții la proces doar în cazul stabilit la alin.(1) lit.b).

Instanța de apel a apreciat arbitrar sintagma „poate convoca” în folosul părții intimate. De asemenea, a menționat că, având în vedere că obiectul litigiului est încasarea prejudiciului cauzat angajatorului de către angajat în urma unui accident rutier, în rezultatul cărui a fost internat în spital în stare gravă, fără a trebui să se expună asupra fondul cauzei, instanța de apel avea obligația de a trata speța în ansamblul tuturor împrejurărilor și să invite participanții la proces în ședință de judecată. Mai mult, în conformitate cu art. 9 Cod de procedură civilă instanța de judecată are un rol diriguitor în organizarea și desfășurarea procesului civil, pe principiile contradictorialității și egalității părților în drepturi potrivit art. 26 Cod de procedură civilă, motiv din care exonerarea unui participant la proces de dreptul la apărare, reprezintă, în esență, o favorizare nejustificată a unei părți, în frauda regulilor unui proces echitabil.

Recurentul a susținut că, legea prin prisma art. 365 Cod de procedură civilă nu obligă/condiționează depunerea cererii de repunere în termen odată cu cererea de apel, însă din contra la alineatul (11) acordă permisivitate de a depune cerere de apel suplimentară după întocmirea hotărârii integrale, hotărâre neîntocmită de către prima instanță. În temeiul art. 20 din Constituția Republicii Moldova, jurisprudența constată a Curții Constituționale (hotărârea Curții Constituționale nr.2 din 19 ianuarie 1998), una din caracteristicile constituționale ale statului de drept o constituie obligațiunea statului, autorităților publice, instituțiilor, personalelor oficiale de a activa în limitele atribuțiilor stabilite de Constituție și legi.

La fel, și instanța de judecată are obligația de a respecta prevederile actelor internaționale, ale Constituției și ale actelor normative interne. Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatului la 29 martie 2021, conform scrisorii de însoțire (f.d.109), însă corespondența a fost restituită instanței cu mențiunea „necunoscut” (f.d.111-112). În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii. 2 Instanța de apel a adoptat încheierea contestată în data de 18 februarie 2021, iar cererea de recurs a fost depusă la 05 martie 2021. Materialele cauzei atestă expedierea copia încheierii instanței de apel către participanții la proces la 23 februarie 2021 (f.d.99), inclusiv prin intermediul poștei electronice avocatului Adrian Crețu (f.d.100).

Astfel, recursul este declarat în termen. Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat prin prisma argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborate cu normele de drept, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție va respinge recursul declarat de Anatolie Andrițchi, reprezentat de avocatul Adrian Crețu și va menține încheierea contestată, din următoarele motive. În conformitate cu art. 426 alin.(3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

În temeiul art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea. Colegiul relevă că dispozitivul hotărârii primei instanțe, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Aden-Transexim” împotriva lui Anatolie Andrițchi cu privire la repararea prejudiciului material cauzat angajatorului și compensarea cheltuielilor de judecată, a fost pronunțat la 05 noiembrie 2020 (f.d.77). În conformitate cu art. 110 Cod de procedură civilă, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Art. 113 Cod de procedură civilă prevede că, dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel. Corelând normele de drept procedural citate cu situația de fapt, Colegiul apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de apel privind restituirea cererii de apel înaintate de către Anatolie Andrițchi împotriva hotărârii din 05 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, ca fiind depusă în afara termenului legal, din motivele ce succed. Colegiul învederează că, art. 362 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă statuează că termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116. În conformitate cu art. 116 alin. (1), (3), (4) Cod de procedură civilă, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi 3 dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.

În continuare, Colegiul iterează că, cererea de apel împotriva hotărârii din 05 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost depusă de către Anatolie Andrițchi la data de 25 ianuarie 2021 (f.d.83). Prin încheierea din 18 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, s-a restituit cererea de apel înaintată de Anatolie Andrițchi împotriva hotărârii din 05 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din motiv că apelul a fost declarat în afara termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen (f.d.96-98). În conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

La caz, Colegiul reiterează că, dispozitivul hotărârii judecătorești a fost pronunțat la 05 noiembrie 2020 (f.d.77), însă cererea de apel a fost depusă de către Anatolie Andrițchi la data de 25 ianuarie 2021 (f.d.83). Concomitent, Colegiul notează că, deși, pronunțarea dispozitivului hotărârii judecătorești din 05 noiembrie 2020 s-a realizat în lipsa pârâtului, ultimului i-a fost expediată în virtutea art. 236 alin.(4) Cod de procedură civilă, copia dispozitivului hotărârii pronunțate. Aici este de menționat că, deși, copia dispozitivului hotărârii judecătorești a fost expediată pârâtului la adresa din mun.Chișinău, str. XXXXX (f.d.78), totuși, corespondența a fost restituită primei instanțe la 27 noiembrie 2020 cu mențiunea „nereclamat” (f.d.81-82).

Or, aceasta este adresa indicată atât în cererea de apel (f.d.83), cât și în cererea de recurs de către pârâtul/recurent (f.d.102). Respectiv, pârâtul nu a reclamat copia dispozitivului hotărârii judecătorești. Cu referire la argumentul recurentului precum că a aflat despre hotărârea judecătorească prin intermediul executorului judecătoresc la 15 ianuarie 2021, Colegiul notează că, într-adevăr materialele cauzei atestă că, executorul judecătoresc, în data de 14 ianuarie 2021, a expediat lui Anatolie Andrițchi încheierea de primire spre executarea și intentarea procedurii de executare din 14 ianuarie 2021 (f.d.84). La caz, nu poate fi ignorat faptul că, corespondența expediată lui Anatolie Andrițchi de către executorul judecătoresc la adresa din mun.Chișinău, str. XXXXX, a fost reclamată, însă copia dispozitivului hotărârii judecătorești nu a fost reclamat.

Or, neridicarea corespondenței este omisiunea pârâtului/recurent, ceea ce denotă că pârâtul a avut posibilitatea de a contesta hotărârea primei instanței în interiorul termenului stabilit de legiuitor. De altfel, recurentul nu a invocat anumite argumente ce l-a împiedicat de a ridica corespondența adresată lui. În ceea ce privește argumentul recurentului precum că se află cu reclamantul în raporturi de muncă neîntrerupte din anul 2010 și putea fi înștiințat telefonic, Colegiul menționează că, aceasta modalitate de înștiințare, în sensul art. 102 alin. (2) Cod de procedură civilă, se utilizează de către instanță în cauzele de urgență.

Or, textul legal prevede expres că în cauzele de urgență, participanții la proces, martorii, experții, specialiștii și interpreții pot fi înștiințați sau chemați în judecată prin telegramă, prin 4 telefon și la adresa electronică înregistrată în Programul integrat de gestionare a dosarelor sau prin alte mijloace care să ateste înmânarea și primirea înștiințării sau citației. Drept urmare, la caz, înștiințarea reclamantului, inclusiv expedierea cererii de chemare în judecată cu anexele s-a realizat cu scrisoare recomandată la adresa din mun.Chișinău, str. XXXXX (f.d.62), însă corespondența a fost restituită instanței cu mențiunea „nereclamat” (f.d.65-67). De altfel, informația eliberată de Agenția Servicii Publice la 06 martie 2020, reflectă că domiciliul lui Anatolie Andrițchi, conform Registrului de stat al populației este înregistrat în mun.Chișinău, str. XXXXX (f.d.56).

Ulterior, înștiințarea pârâtului de către prima instanța s-a efectuat prin citarea publică (f.d.71). Colegiul precizează că, în recursul declarat, recurentul, în esență, a pretins aplicarea eronată a prevederilor art. 369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, precum și aprecierea arbitrară a prevederilor art. 369 alin.(11) Cod de procedură civilă, care, în final, ar fi dus la încălcarea dreptului său la un proces echitabil, cu toate elementele acestuia, inclusiv dreptul la apărare, însă criticile aduse nu pot fi reținute pentru casarea actului judecătoresc contestat.

În context, Colegiul relevă că, la înregistrarea apelului preliminar în data de 25 ianuarie 2021, apelantul/recurent nu și-a realizat dreptul de a solicita repunerea în termen pentru declararea apelului, având în vedere că termenul de declarare a apelului în corespundere cu art. 362 alin.(1) Cod de procedură civilă este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, care, la caz, a fost pronunțat la 05 noiembrie 2020. Prin prisma art. 362 alin.(3) Cod de procedură civilă, repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

Deși, apelantul/recurentul în apelul declarat a pretins că nu i-a fost comunicată hotărârea primei instanțe, Colegiul reiterează că, circumstanțele reliefate supra atestă contrariul, în situația în care însuși pârâtul nu a ridicat corespondența expediată de prima instanță cu copia dispozitivului hotărârii judecătorești din 05 noiembrie 2020. Drept urmare, instanța de apel justificat a reținut că apelantul nu a solicitat și repunerea în termenul pentru declarare apelului în temeiul art. 116 Cod de procedură civilă. La caz, Colegiul precizează că, repunerea în termen pentru declararea apelului putea fi soluționată de către instanța de apel doar în condițiile în care apelanta ar fi formulat o cerere de repunere în termen cu prezentarea probelor pertinente și admisibile în justificarea acestei omisiuni, ceea ce la caz lipsește.

Or, solicitarea de repunere în termen este o prioritate a apelantei și nu poate fi soluționată din oficiu de către instanța de apel. Subsecvent, Colegiul consideră neîntemeiat argumentul recurentului referitor la aprecierea arbitrară a sintagmei „poate convoca” din textul art. 369 alin.(11) Cod de procedură civilă. Or, în cazul înaintării de către apelant a unei cereri de repunere în termen pentru declararea apelului, ceea ce, la caz, lipsește, prin prisma prevederilor art. 116, art. 362 alin.(3) Cod de procedură civilă în coroborare cu art. 369 alin.(11) Cod de procedură civilă, normă invocată de recurent, putea fi reținută în justificarea alegației recurentului. 5 Art. 369 alin.(11) Cod de procedură civilă prevede că asupra restituirii cererii de apel decide un complet din 3 judecători, fără citarea participanților la proces.

Instanța de apel poate convoca participanții la proces în ședință prealabilă doar în cazul stabilit la alin.(1) lit.b). Referitor la aserțiunile recurentului precum că art. 365 Cod de procedură civilă nu obligă/condiționează depunerea cererii de repunere în termen odată cu cererea de apel, având în vedere că art. 365 alin. (11) Cod de procedură civilă permite depunerea cererii de apel suplimentare după întocmirea hotărârii integrale, care la caz nu ar fi fost întocmită, Colegiul notează că, depunerea cererii de apel în interiorul termenul stabilit de legiuitor constituie o premisă de primire a cererii de apel și inițiere a procedurii de apel, ceea ce obligă apelantul în cazul omiterii termenului de declarare a apelului de a formula concomitent cu acesta o solicitare sau o cerere separată de repunere în termen pentru declararea apelului, argumentând prin prisma art. 116 alin.(3) Cod de procedură civilă imposibilitatea îndeplinirii actului.

În sensul art. 365 alin. (11) Cod de procedură civilă, pot fi incluse într-o cerere de apel suplimentară depusă după data întocmirii hotărârii integrale elementele cererii de apel prevăzute la alin.(1) lit. d), e) și h) și anume: d) motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul; e) probele invocate în susținerea apelului; h) documentele ce se anexează. În atare circumstanțe, Colegiul relevă că, cererea de apel suplimentară în sensul art. 365 alin. (11) Cod de procedură civilă include anumite elemente, însă nu vizează și formularea unei cereri de repunere în termen. În altă ordine de idei, repunerea în termen ca urmare a înaintării a unei solicitări în acest sens și admiterea acesteia de către instanța de apel, obliga prima instanța de a redacta hotărârea integrală.

Or, în virtutea art.236 alin. (5) Cod de procedură civilă, instanța de judecată va întocmi hotărârea integrală dacă: a) participanții la proces, în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii, solicită în mod expres acest lucru. Termenul de 30 de zile este un termen de decădere; b) participanții la proces, în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii, depun cerere de apel; c) hotărârea judecătorească urmează să fie recunoscută și executată pe teritoriul altui stat. Implicit, la caz nu au fost stabilite anumite situații în sensul normei de drept procedural citate ce ar fi determinat prima instanța de a redacta hotărârea integrală la înregistrarea apelului preliminar, în condițiile în care acesta a fost înaintat peste termen.

Colegiul iterează că, art. 362 alin.(1) Cod de procedură civilă stabilește expres termenul de declarare a apelului de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii. Aici este de remarcat că prin impunerea unor termene limite în vederea valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește o bună administrare a justiției și asigurarea securității raporturilor juridice.

Concomitent, Colegiul accentuează că, legiuitorul prin stabilirea unui termen de declarare a apelului a urmărit: asigurarea celerității procesului civil în întregime, în special luându-se în considerare și fazele facultative ale procesului civil, cum ar fi executarea silită, apelul; stimularea persoanelor care dispun de dreptul la apel de a-l valorifica într-un termen prevăzut de lege; asigurarea stabilității raporturilor 6 juridice constatate prin hotărârea primei instanțe, întrucât acestea nu pot să rămână până la infinit sub amenințarea pronunțării unei noi soluții; oferirea participanților la proces a unei perioade suficiente de a lua cunoștință de materialele dosarului și de a formula motivarea cererii de apel.

Colegiul reliefă că, deși, recurentul contestă încheierea din 18 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, din alegațiile invocate de recurent nu se disting anumite încălcări sau interpretări/aplicări eronate ale normelor de drept procedural în sensul pretins care ar putea determina casarea încheierii contestate. De altfel, nici alegațiile recurentului, având în vedere obiectul litigiului referitor la repararea prejudiciului material cauzat în urma unui accident rutier și că ar fi fost ulterior internat în spital în stare gravă, ar fi obligat instanța de apel, fără a trebui să se expună pe fondul cauzei, de a trata speța în ansamblul tuturor împrejurărilor cu invitarea participanților la proces, nu pot fi reținute în justificarea omisiunii recurentului de a se conforma prevederilor legale.

Or, pornind de la faptul că în virtutea art. 3651 alin.(2) Cod de procedură civilă, completul de judecată care a primit cererea de apel spre examinare verifică dacă aceasta întrunește exigențele prevăzute de lege, în caz contrar aplică prevederile art.368 și 369, la soluționarea chestiunii date, instanța de apel s-a condus de prevederile legale aplicabile speței și a rezultat din materialele cauzei. În corolar, în lipsa unor încălcări de ordin procedural sau de altă natură, care ar determina casarea încheierii contestate, Colegiul apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de apel privind restituirea apelului ca fiind declarat în afara termenului legal, or, apelantul nu a solicitat repunerea în termen la depunerii cererii de apel.

Prin prisma respectării dreptului de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 20 al Constituției Republicii Moldova și art. 5 Cod de procedură civilă, relevat și în jurisprudența CtEDO, circumstanțele relatate denotă că recurentul și-a neglijat dreptul de valorificare a drepturilor procedurale în sensul și termenul stabilit de legiuitor. Adițional, Colegiul învederează că, nu poate fi pretinsă nerespectarea de către instanța de apel a prevederilor legale naționale și internaționale, în situația în care apelantul/recurentul a ignorat atât obligațiile, cât și drepturile sale procedurale. Mai mult, apelatul/recurentul nu a fost lipsit de posibilitatea de a beneficia de pârghiile legale întru realizarea dreptului la o cale de atac eficientă, în situația în care însuși apelantul/recurentul nu a solicitat repunerea în termen pentru declararea apelului.

De altfel, art. 10 alin. (3) Cod de procedură civilă statuează expres că sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege. În virtutea art. 27 alin. (1) Cod de procedură civilă, disponibilitatea în drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților, de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății, 7 precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele procedurale de apărare.

Din considerentele redate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție va respinge recursul declarat cu menținerea încheierii contestate. În conformitate cu prevederile art. 424 alin.(2), art. 427 lit. a), art. 428 Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Anatolie Andrițchi, reprezentat de avocatul Adrian Crețu. Se menține încheierea din 18 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Aden-Transexim” împotriva lui Anatolie Andrițchi cu privire la repararea prejudiciului material cauzat angajatorului și compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă. Președintele ședinței , judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat 8