2r-387/23 — încsarea pensiei de întretinere a copilului minor

2r-387/23 — încsarea pensiei de întretinere a copilului minor (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2r-387/23

2-13086439-01-2r-06092023

Prima instanță: Judecătoria Orhei – V. Selevestru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – N. Budăi, I. Cotruță, I. Țurcan

DECIZIE

28 februarie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componență:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Mariana Ursachi

Oxana Parfeni

examinând recursul declarat de Adrian Ciloci,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Irina Ciloci

împotriva lui Adrian Ciloci cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copilului

minor,

împotriva încheierii din 27 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea depusă de Adrian Ciloci, reprezentat de avocata Irina Godoroja,

cu repunerea în termenul procedural omis de declarare a apelului și a fost restituită

cererea de apel depusă împotriva hotărârii din 23 decembrie 2013 a Judecătoriei

Orhei, ca fiind depusă în afara termenului legal,

constată:

La 20 septembrie 2013, Irina Ciloci a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Adrian Ciloci cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copilului

minor.

Prin hotărârea din 23 decembrie 2013 a Judecătoriei Orhei s-a admis parțial

cererea de chemare în judecată depusă de Irina Ciloci împotriva lui Adrian Ciloci cu

privire la încasarea pensiei de întreținere a copilului minor.

S-a încasat din contul lui Adrian Ciloci în beneficiul Irinei Ciloci pensia

alimentară pentru întreținerea fiicei minore în mărime de 1 000 de lei, începând cu

data de 20 septembrie 2013, până la majoratul fiicei (f.d. 18).

La 29 mai 2023, Adrian Ciloci, reprezentat de avocata Irina Godoroja, a depus

cerere de apel împotriva hotărârii din 23 decembrie 2013 Judecătoriei Orhei,

solicitând inter alia repunerea în termenul procedural omis de declarare a apelului,

admiterea apelului și casarea parțială a hotărârii atacate (f.d. 26).

Prin încheierea din 27 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

înaintată de avocatul Irina Godoroja în interesele lui Adrian Ciloci cu privire la

repunerea în termenul legal a apelului declarat împotriva hotărârii din 23 decembrie

2013 a Judecătoriei Orhei.

1

S-a restituit, ca fiind depus în afara termenului legal, apelul declarat de avocatul

Irina Godoroja în interesele lui Adrian Ciloci împotriva hotărârii din 23 decembrie

2013 a Judecătoriei Orhei (f.d. 39-42).

La 14 august 2023, Adrian Ciloci a depus prin intermediul oficiului poștal

cerere de recurs împotriva încheierii din 27 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și a hotărârii din 23

decembrie 2013 a Judecătoriei Orhei, cu emiterea unei hotărâri de admitere integrală

a cererii de apel și micșorarea pensiei de întreținere a copilului minor (f.d. 50-51,

53).

În motivarea recursului a invocat că nu este de acord cu încheierea Curții de

Apel Chișinău, deoarece instanța nu a constatat și elucidate pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, iar drept urmare nu le-a dat o apreciere justă.

Recurentul a menționat că reprezentantul său a nimerit în ambuteiaj și din acest

considerent a întârziat la ședința din 27 iunie 2023, când a avut loc examinarea

cererii de apel. Astfel, nu a putut proba Curții de Apel Chișinău că mai există o

hotărâre de judecată cu nr. 2-1040/2023, prin care s-a încasat din contul său câte

1 500 de lei lunar pentru alți 2 copii minori, iar această circumstanță demonstrează

situația reală a posibilităților sale financiare.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Încheierea Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 27 iunie 2023 în ședință

publică, în lipsa recurentului și a reprezentantului acestuia, deși aceștia au fost legal

citați. Conform scrisorii de expediere a actului judecătoresc cu numărul de ieșire

nr. 6411, copia încheierii motivate din 27 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău a

fost expediată în adresa participanților la proces pentru notificare la 04 iulie 2023

(f.d. 43), însă, din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul când încheierea

instanței de apel a fost comunicată efectiv recurentului. Astfel, se consideră că, în

speță, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului

și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Examinând recursul declarat, prin prisma argumentelor invocate de recurent și

a materialelor din dosar, coroborate cu normele de drept pertinente speței, Completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a-l respinge, cu

menținerea încheierii Curții de Apel Chișinău, din motivele ce succed.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă,

instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să

respingă recursul și să mențină încheierea.

Cercetând starea fapt în baza materialelor și lucrărilor dosarului, Completul de

judecată constată că, la 23 decembrie 2013, Judecătoria Orhei a pronunțat hotărâre

prin care a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Irina Ciloci

împotriva lui Adrian Ciloci cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copilului

minor și a încasat din contul lui Adrian Ciloci în beneficiul Irinei Ciloci pensia

alimentară pentru întreținerea fiicei minore în mărime de 1 000 de lei, începând cu

data de 20 septembrie 2013, până la majoratul fiicei (f.d. 18).

2

Conform procesului-verbal al ședinței de judecată, Adrian Ciloci a participat la

examinarea cauzei în fond de către Judecătoria Orhei și a fost prezent la pronunțarea

dispozitivului hotărârii judecătorești din 27 decembrie 2013 (f.d. 16-17 recto-verso).

Totodată, din conținutul recipisei de comunicare a actului procedural rezultă

că, copia dispozitivului hotărârii din 23 decembrie 2013 a Judecătoriei Orhei a fost

notificată pârâtului Adrian Ciloci la 23 decembrie 2013, contra semnătura (f.d. 19).

La 29 mai 2023, Adrian Ciloci, reprezentat de avocata Irina Godoroja, a depus

cerere de apel împotriva hotărârii din 23 decembrie 2013 Judecătoriei Orhei,

solicitând inter alia repunerea în termenul procedural omis de declarare a apelului,

admiterea apelului și casarea parțială a hotărârii atacate (f.d. 26).

Studiind cererea de apel nemotivată, Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție atestă că, aceasta este dactilografiată și inițial conținea doar două cerințe

„1. Admiterea cererii de apel nemotivate și 2. Casarea parțială a hotărârii

Judecătoriei Orhei nr. 2-1525/2013 din 23 decembrie 2013, judecător Vasile

Selevestru, cu emiterea unei alte hotărâri”. Însă, ulterior a fost rectificată olograf,

fiind inclusă o cerință suplimentară de „repunere în termen”.

Totodată, instanța de recurs decelează că în partea motivată a cererii nu sunt

expuse temeiurile de drept și de fapt, care în opinia lui Adrian Ciloci justifică

omiterea termenului procedural de declarare a apelului și necesitatea repunerii în

acest termen. Mai mult decât atât, cererea de apel nemotivată prin care s-a solicitat

inter alia repunerea în termenul procedural omis nu conține nici semnătura

apelantului Adrian Ciloci sau a reprezentantului acestuia, avocatului Irina Godoroja.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție învederează că, în

conformitate cu art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în redacția legii în

vigoare la momentul pronunțării hotărârii Judecătoriei Orhei), termenul de declarare

a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea

nu prevede altfel.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, termenul de

procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul

căruia participanții la proces trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori

să încheie un ansamblu de acte.

În acest sens, dispozițiile art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă

prescriu că, dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau

moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului

de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în

considerare la calcularea termenului.

Colegiul reiterează că, în condițiile speței, dispozitivul hotărârii primei instanțe

a fost pronunțat la 23 decembrie 2013, în prezența pârâtului Adrian Ciloci și în

același zi notificată acestuia (f.d. 16-17, 18, 19).

Respectiv, prin prisma art. 111 alin. (3) coroborat cu dispozițiile art. 362

alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de procedură de 30 de zile, instituit

de legiuitor pentru valorificarea dreptului de a ataca cu apel hotărârea

judecătorească, a început să curgă din ziua imediat următoare datei emiterii și

pronunțării hotărârii judecătorești, adică de la 24 decembrie 2013, iar data limită de

depunere a cererii de apel fiind ziua de 22 ianuarie 2014, ora 24.00, acesta fiind

termen de decădere din dreptul procesual. Însă, contrar ipotezelor relevate,

coroborate normelor legale precitate, Adrian Ciloci, reprezentat de avocatul Irina

3

Godoroja, a depus cerere de apel nemotivată și nesemnată, prin care au solicitat

repunerea în termenul procedural omis de declarare a apelului, la 29 mai 2023.

În altă ordine de idei, Colegiul desprinde că în conformitate cu prevederile

art. 362 alin.(3) din Codul de procedură civilă, repunerea în termen de apel se face

de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art. 116.

Articolul 116 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (1) că

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act

de procedură pot fi repuse în termen de către instanță.

Subsecvent, alin. (3) și (4) al aceluiași articol statuează că la cererea de

repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii

actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în

termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a

exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat

din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică

depășirea termenului de procedură.

Astfel, în sensul autentic al normelor art. 362 alin. (3) și art. 116 alin. (1), (3)

și (4) din Codul de procedură civilă, repunerea în termenul procedural omis poate fi

efectuată doar în baza unor temeiuri viabile și întemeiate. Caracterul temeiniciei

motivelor de omitere a termenului procedural reprezentând o condiție sine qua non

pentru repunerea acestuia. Prin urmare, obligația probării existenței circumstanțelor,

care au făcut imposibilă efectuarea de către persoană a anumitor acțiuni procesuale

în termenul stabilit, este pusă în sarcina justițiabilului ce solicită repunerea în

termenul omis.

O altă condiție care trebuie respectată este ca cererea de repunere în termen să

fie depusă nu mai târziu de 30 de zile, calculate din ziua în care a partea a cunoscut

sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de

procedură.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

observă că, prin prisma art. 362 alin. (3) coroborat cu art. 116 alin. (4) din Codul de

procedură civilă, termenul de 30 de zile în care Adrian Ciloci putea face uz de

dreptul său procedural de a solicita repunerea în termenul procedural omis de

declarare a apelului a început să curgă la 24 decembrie 2013, iar ultima zi de

exercitare a acestui act procedural fiind ziua de 22 ianuarie 2014, ora 24.00.

Coroborând ipotezele relevate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție consideră că Adrian Ciloci trebuia să dea dovadă de responsabilitate,

diligență și atitudine activă, depunând cererea de repunere în termenul procedural

omis de declarare a apelului în termen de 30 de zile din momentul pronunțării

hotărârii din 23 decembrie 2013 a Judecătoriei Orhei, dar nu mai târziu de 22

ianuarie 2014, ora 24.00.

În acest sens sunt pertinente și prevederile art. 61 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, care prevăd că participanții la proces sunt obligați să se folosească

cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt

oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului

sau inducerea sa în eroare.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că respingerea

cererii lui Adrian Ciloci privind repunerea în termenul procedural omis de declarare

4

a apelului a survenit ca sancțiune procedurală pentru pasivitatea acestuia și lipsa

interesului față de prezentul proces.

În conformitate cu art. 10 alin. (1), (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept

procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în

caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură va fi invocată, în fiecare

caz de comitere a încălcării legii, de către judecător sau de participantul care are

interes să o invoce.

Sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței

judecătorești, ale participanților la proces, cît și ale persoanelor legate de activitatea

acestora și, în funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural

defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de

procedură, în obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea

legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte

măsuri prevăzute de lege.

În altă ordine de idei, instanța de recurs învederează că certitudinea legală

impusă regulilor de procedură civilă, în calitate de condiție sine qua non a unui

proces echitabil, vizează atât drepturile apelanților, cât și ale intimaților, astfel încât

instanța de judecată nefiind în drept de a substitui voința legislatorului materializată

în conținutul normelor de procedură civilă în vederea exonerării apelantului de

sancțiunile procedurale din motivul înțelegerii greșite de către acesta a efectelor

legale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că reglementarea referitoare

la formalitățile și termenele ce trebuie respectate pentru exercitarea unei căi de atac

urmărește să asigure o bună administrare a justiției și, în particular, să respecte

principiul securității raporturilor juridice și că cei interesați trebuie să aibă

posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli să fie aplicate. Aceste termene urmăresc

mai multe scopuri importante, și anume să garanteze securitatea juridică fixând un

termen pentru acțiuni, să pună pe eventualii pârâți la adăpost de plângeri introduse

foarte târziu care ar fi, probabil, mai dificil de combătut, și să împiedice nedreptățile

ce s-ar putea produce dacă tribunalele ar fi chemate să se pronunțe în legătură cu

evenimente consumate cu mult timp în urmă, plecând de la elemente de probă cărora

nu li s-ar mai putea acorda credit și care ar fi incomplete din cauza timpului scurs

(cauza Brumărescu v. România, cauza Marckx v. Belgia).

În cauza Ponomaryov v. Ucraina Curtea Europeană a Drepturilor Omului a

statuat că, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești

definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina

unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un interval

considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare

de atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și pentru

motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul

securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Prin urmare, corelând circumstanțele faptice constatate, și expuse supra, cu

normele legale precitate, instanța de recurs ajunge la concluzia că la depunerea

cererii de repunere în termenul procedural omis de declarare a apelului, Adrian

5

Ciloci nu a respectat termenul prevăzut la art. 116 alin. (4) din Codul de procedură

civilă.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea din 27

iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost emisă în concordanță cu normele de drept

procedural, iar argumentele invocate în recurs sunt lipsite de substanță, Completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul

și a menține încheierea recurată.

În conformitate cu art. 269-270 și art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul declarat de Adrian Ciloci.

Se menține încheierea din 27 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în

cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Irina Ciloci

împotriva lui Adrian Ciloci cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copilului

minor.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Mariana Ursachi

Oxana Parfeni

6