03d-20/23 — contestarea actului administrativ

03d-20/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 03d-20/23

2-23137619-38231-01-3d-25092023-1

Î N C H E I E R E

Curtea Supremă de Justiție

28 februarie 2024 mun.Chișinău

Completul de judecată în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând din oficiu chestiunea cu privire la admisibilitatea acțiunii în contencios

administrativ înaintate de către Stati Sorin împotriva Consiliului Superior al

Magistraturii, privind constatarea inacțiunii, anularea deciziei nr.33/6 din 30 iunie 2023

a Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, anularea hotărârii

nr.98/4 din 21 aprilie 2023 a Completului de examinare a contestațiilor nr.2 al Colegiului

Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, anularea deciziei nr.186s-

239p/m a inspectorului-judecător din 07 martie 2023, constatarea lezării dreptului de

acces liber la justiție, a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare,

c o n s t a t ă:

La 22 septembrie 2023, prin intermediul poștei electronice, Stati Sorin a înaintat la

Curtea Supremă de Justiție acțiune împotriva Consiliului Superior al Magistraturii,

privind constatarea inacțiunii, anularea deciziei nr.33/6 din 30 iunie 2023 a Colegiului

Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, anularea hotărârii nr.98/4 din

21 aprilie 2023 a Completului de examinare a contestațiilor nr.2 al Colegiului Disciplinar

de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, anularea deciziei nr.186s-239p/m a

inspectorului-judecător din 07 martie 2023, constatarea lezării dreptului de acces liber la

justiție, a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare.

Întru susținerea acțiunii înaintate, reclamantul a relatat că, la data de 17 februarie

2023, în urma constatării unor abateri disciplinare multiple admise de către judecătorul

Vitalie Moroșanu a depus o sesizare în temeiul art. art. 3,4, 5, 6,7,20, 21, 23, 26 ale Legii

nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, art. 6 din

CEDO, Principiilor de la Bangalore privind conduita judiciară, precum și jurisprudența

relevantă a CtEDO, prin care a solicitat constatarea abaterilor disciplinare admise de

judecătorul nominalizat.

Reclamantul a notat că la data de 18 martie 2023, a recepționat decizia inspectorului-

judecător din 07 martie 2023 cu nr. 186s-239p/m, prin care sesizarea a fost respinsă ca

neîntemeiată. Prin urmare, considerând că decizia menționată este una absolut

neargumentată, ilegală și pasibilă de a fi anulată, a înaintat contestația împotriva acesteia,

în temeiul art. 27, 28, 29 ale Legii cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor,

care a fost respinsă prin hotărârea nr. 98/4 din 21 aprilie 2023 a Completului de examinare

a contestațiilor nr. 2 al Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii.

1

Reclamantul a comunicat că prin decizia nr. 33/6 din 30 iunie 2023 a Colegiului

Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, s-a restituit fără examinare și

contestația depusă de Stati Sorin împotriva hotărârii nr. 98/4 din 21 aprilie 2023 a

Completului de examinare a contestațiilor nr. 2 al Colegiului Disciplinar de pe lângă

Consiliul Superior al Magistraturii.

Prin urmare, reclamantul a invocat că decizia nominalizată a fost contestată la

Consiliul Superior al Magistraturii, însă prin răspunsul semnat de către președintele

Colegiului disciplinar, a fost informat că contestația nominalizată nu a fost inclusă în

ordinea de zi a Consiliului Superior al Magistraturii și respectiv nu a fost examinată.

Astfel, președintele Colegiului disciplinar, în mod arbitrar, atribuindu-și competențele

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a expus, în viziunea sa, motivele ne-

examinării acesteia. Mai mult, răspunsul urma a fi formulat și semnat de către Consiliul

Superior al Magistraturii

Reclamantul a comunicat că consideră soluția emisă de către Consiliul Superior al

Magistraturii absolut neargumentată, ilegală și pasibilă de a fi anulată, fiind ignorate toate

argumentele și probele menționate în textul sesizării și contestațiilor anterioare,

interpretând eronat normele de drept material.

Reclamantul a subliniat că inacțiunea Consiliului Superior al Magistraturii este

incompatibilă cu noțiunea de proces echitabil.

Fiind notificat despre acțiunea depusă, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii,

prin referința depusă la data de 25 octombrie 2023, a solicitat declararea acțiunii ca fiind

inadmisibilă, menționând că, acțiunea înaintată de Sorin Stati nu întrunește condițiile

pentru admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul administrativ, întrucât, la caz,

reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept

vătămat în sensul art. 17 Cod administrativ.

Or, legislatorul a asigurat reclamantul cu dreptul de a depune sesizarea respectivă la

Inspecția judiciară și a contesta acțiunile Inspecției judiciare în completul de examinarea

contestațiilor al Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii,

procedura fiind epuizată de acesta.

Studiind materialele cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

consideră că, pretinsa acțiune înaintată de către Stati Sorin, urmează a fi declarată

inadmisibilă, din următoarele motive.

Conform art.191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

soluționează în primă instanță, prin hotărâri irevocabile, acțiunile în contencios

administrativ privind contestarea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii și ale

Consiliului Superior al Procurorilor.

Art.3 Cod administrativ, prevede că, legislația administrativă are drept scop

reglementarea procedurii de înfăptuire a activității administrative și a controlului

judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării respectării drepturilor și a libertăților

prevăzute de lege ale persoanelor fizice și juridice, ținîndu-se cont de interesul public și

de regulile statului de drept.

Conform art.5 Cod administrativ, activitatea administrativă reprezintă totalitatea

actelor administrative individuale și normative, a contractelor administrative, a actelor

reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de autoritățile publice în regim de

putere publică, prin care se organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.

Art. 20 din Codul administrativ, prevede că, dacă printr-o activitate administrativă

se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat

2

printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată

competente pentru examinarea procedurii de contencios administrativ, conform

prezentului cod.

Conform art. 39 alin. (2) din Codul administrativ, orice persoană care revendică un

drept vătămat de către o autoritate publică în sensul art.17 sau prin nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de judecată competente.

Conform art.17 Cod administrativ, drept vătămat este orice drept sau libertate

stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă.

Art. 189 alin. (1) și alin. (2) Cod administrativ prevede că, orice persoană care

revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități

publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ. O acțiune în contencios

administrativ poate fi înaintată și atunci când autoritatea publică nu a soluționat în termen

legal o cerere.

Conform art.207 al.(1) al. (2) lit. e) Cod administrativ, instanța verifică din oficiu

dacă sânt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul

administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ se declară ca

atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs. Acțiunea în contencios

administrativ se declară inadmisibilă în special când reclamantul nu poate revendica

încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.17.

Reținând circumstanțele cauzei la normele pre-citate, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție conchide că, unul dintre elementele definitorii ale acțiunii în

contencios administrativ este revendicarea unui drept propriu, vătămat prin una din

formele activității administrative. Or, reclamantul care înaintează acțiune în contencios

administrativ trebuie să urmărească și să justifice procesual pentru testul de admisibilitate

revendicarea unui drept subiectiv propriu căruia îi se aduce atingere prin activitatea

administrativă contestată sau prin refuzul autorității administrative de a soluționa în

termenul legal o cerere.

Prin urmare, pentru a fi admisibilă, o acțiune în contencios administrativ trebuie să

urmărească revendicarea unui drept subiectiv vătămat. Or, pentru înaintarea acțiunii în

contencios administrativ, reclamantul trebuie să invoce un drept al său, căruia i se aduce

atingere prin activitatea administrativă sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei

cereri.

În lipsa revendicării unui drept propriu, în sensul art.17 din Codul administrativ,

acțiunea eșuează testul de admisibilitate conform art. 207 Cod administrativ.

Astfel, prevederile art. 17 Cod administrativ, se referă la orice drept subiectiv

reglementat de normele dreptului material, deci anume dreptul substantial reglementează

situațiile juridice subiective ce caracterizează statutul juridic al persoanelor care participă

la viața juridică.

Acest argument impune și raționamentul că, dreptul procedural reglementează doar

formele ce necesită a fi respectate pentru a obține pe cale judiciară o protecție a unui drept

subiectiv în sensul art. 17 Cod administrativ.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține

că, prin prezenta acțiune se solicită, anularea deciziei nr. 33/6 din 30 iunie 2023 a

Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, anularea hotărârii

nr. 98/4 din 21 aprilie 2023 a Completului de examinare a contestațiilor nr. 2 al Colegiului

Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii și a deciziei inspectorului-

judecător din 07 martie 2023 cu numărul 186s-239p/m.

3

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, la 17 februarie

2023, Stati Sorin a depus o sesizare în adresa Inspecției Judiciare, în care se invocă

caracterul ilegal al acțiunilor judecătorului de instrucție a Judecătoriei Bălți, sediul

central, Vitalie Moroșanu.

Prin decizia inspectorului-judecător nr.186s-239p/m din 07 martie 2023 s-a respins

ca neîntemeiată sesizarea depusă de Stati Sorin privind atragerea la răspundere

disciplinară a judecătorului Judecătoriei Bălți, sediul central, Vitalie Moroșanu.

Prin hotărârea nr. 98/4 din 21 aprilie 2023 a Completului de examinare a

contestațiilor nr. 2 al Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii s-a respins contestația declarată de Stati Sorin împotriva deciziei

inspectorului-judecător nr.186s-239p/m din 07 martie 2023.

Prin decizia nr. 33/6 din 30 iunie 2023 a Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul

Superior al Magistraturii, s-a restituit fără examinare contestația depusă de Stati Sorin

împotriva hotărârii nr. 98/4 din 21 aprilie 2023 a Completului de examinare a

contestațiilor nr. 2 al Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii.

Prin răspunsul nr. 2846 m/i din 16 august 2023 a Consiliului Superior al

Magistraturii, lui Stati Sorin i s-a explicat că, avînd în vedere că Consiliul Superior al

Magistraturii a înregistrat sesizarea la 17 februarie 2023, adică până la data intrării în

vigoare a Legii nr. 5 din 02 februarie 2023, contestația împotriva hotărîrii nr. 98/4 din 21

aprilie 2023 a Completului de examinare a contestațiilor nr. 2 asupra acțiunilor

judecătorului Moroșanu Vitalie de la Judecătoria Bălți, sediul central a fost examinată

conform competenței de Colegiul disciplinar, cu respectarea prevederilor Legii în vigoare

la data depunerii sesizărilor.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Codul civil, legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu

modifică și nici nu suprimă condițiile de constituire a unei situații juridice constituite

anterior, nici condițiile de stingere a unei situații juridice stinse anterior.

De asemenea, legea nouă nu modifică și nu desființează efectele deja produse ale

unei situații juridice stinse sau în curs de realizare.

Iar, conform art. 64 alin. (1) din Legea cu cu privire la actele normative nr. 100 din

22 decembrie 2017, modificările se încorporează, de la data intrării în vigoare a

dispozițiilor de modificare, în actul de bază, identificîndu-se cu acesta.

Prin urmare, sunt neîntemeiate argumentele reclamantului precum că, la caz urmează

a fi aplicate prevederile Legii cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor nr.178

din 25 iulie 2014, în redacția actuală, or din principiul neretroactivității legii, se deduce

că în litigiul dedus judecății urmează a fi aplicate prevederile legale în vigoare la data

emiterii actelor administrative contestate.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține la caz

prevederile art.27 alin.(1) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor

nr.178 din 25 iulie 2014, în vigoare la data emiterii deciziei inspectorului-judecător din

07 martie 2023 și a hotărârii nr. 98/4 din 21 aprilie 2023 a Completului de examinare a

contestațiilor nr. 2 al Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii, care stipulau că completele de examinare a contestațiilor ale colegiului

disciplinar (în continuare – complete de contestație) verifică contestațiile împotriva

deciziilor inspecției judiciare de respingere a sesizărilor.

Conform art. 29 alin.(2) și (3) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a

judecătorilor nr.178 din 25 iulie 2014, în vigoare la data emiterii deciziei inspectorului-

4

judecător din 07 martie 2023 și a hotărârii nr. 98/4 din 21 aprilie 2023 a Completului de

examinare a contestațiilor nr. 2 al Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior

al Magistraturii, hotărîrea privind respingerea contestației se motivează în mod

obligatoriu cu indicarea circumstanțelor în baza cărora sesizarea a fost respinsă.

Hotărârea privind admiterea contestației este obligatorie pentru inspecția judiciară,

care urmează să efectueze cercetarea disciplinară în conformitate cu art.23.Hotărîrea

privind respingerea contestației împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a

sesizării este definitivă.

În speța dedusă judecății prezintă relavanță și prevederile 85 și 86.1 ale

Regulamentului cu privire la activitatea Colegiului disciplinar, aprobat prin hotărârea

nr.505/24 din 13 noiembrie 2018 a Consiliului Superior al Magistraturii, care

reglementează că hotărârea privind respingerea contestației împotriva deciziei inspecției

judiciare de respingere a sesizării este fără drept de atac. Contestația împotriva hotărârii

completului de contestație prin care a fost respinsă contestația împotriva deciziei

Inspecției judiciare de respingere a sesizării se va restitui fără examinare printr-o decizie

motivată a Colegiului disciplinar.

În acest sens, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, în

conformitate cu art.71 din Legea nr.947-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul

Superior al Magistraturii și art.8 din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la

răspunderea disciplinară a judecătorilor, Inspecția Judiciară și Colegiul disciplinar ca

organe specializate ale Consiliului Superior al Magistraturii, activează independent și

exercită atribuții quasi-judiciare.

Respectiv, întrucât examinarea sesizărilor se poate finaliza cu aplicarea unei

sancțiuni disciplinare în privința unui magistrat independent și inamovibil, în activitatea

de înfăptuire a justiției a căruia sunt interzise orice fel de imixtiuni, atât Inspecția Judiciară

cât și Colegiul disciplinar activează ca un „tribunal”.

Astfel, conform art.27 alin.(2) și 29 alin.(1) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu

privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, în vigoare la data examinării sesizării

depuse de Sorin Stati, completele de contestație sunt formate din trei membri ai colegiului

disciplinar numiți prin hotărârea colegiului disciplinar. În completul de contestație sunt

incluși, în mod obligatoriu, doi judecători și un reprezentant al societății civile. Iar

hotărârea privind respingerea sesizării se adoptă cu votul unanim al membrilor

completului de contestație.

În consecință, prin lege organică și anume articolele 27-29 din Legea nr.178 din 25

iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, în vigoare la data

examinării sesizării depuse de Sorin Stati, a fost reglementată detaliat procedura de

examinare a contestațiilor împotriva deciziilor Inspecției Judiciare.

Astfel, o persoană interesată căreia Inspecția Judiciară i-a respins o sesizare, poate

utiliza o „cale de atac prevăzută de lege”, depunând o contestație la Completul de

examinare a contestațiilor al Colegiului disciplinar. Aceste două etape procedurale,

prevăzute de legea organică, reprezintă activități quasi-judiciare, întrucât conțin atât șanse

cât și garanții ale apărării dreptului pretins încălcat, cât și rigori de formă, conținut și

termene de procedură.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin jurisprudența sa, interpretând articolul

6§1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a stabilit că „dreptul la un tribunal”

(accesul liber la justiție) nu este unul absolut, poate fi limitat, reglementarea sa fiind

adesea variabilă în timp și în spațiu, în funcție de nevoile și resursele comunității și ale

5

indivizilor (cauzele Golder contra Regatului Unit al Marii Britanii din 21 februarie 1975,

de jurisprudența Curții în aplicarea articolului 6§1 din Convenție cere ca limitările operate

de către statele contractante să nu restrângă nejustificat accesul individului la un

„tribunal” în măsura în care dreptul în discuție să fie afectat în chiar substanța sa.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că,

reclamantul Stati Sorin a avut acces la un „tribunal”, iar legea organică în vigoare la data

examinării sesizării depuse de reclamant, i-a oferit 2 niveluri de jurisdicție, atâta cât a

considerat legiuitorul Republicii Moldova suficient, astfel încât dreptul acestuia nu este

afectat în substanța sa.

Această concluzie este fortificată și prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului, care a statuat că pentru ca un reclamant să se poată declara victimă, acesta trebuie

să prezinte dovezi plauzibile și convingătoare ale probabilității survenirii unei încălcări,

la care ar fi supus personal, fiind insuficiente niște simple bănuieli sau conjuncturi (cauza

Senator Lines GmbH împotriva a cincisprezece state membre ale Uniunii Europene,

cererea nr. 45572/00).

Prin urmare, analizând circumstanțele cauzei în raport cu normele de drept citate

supra, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că acțiunea urmează

a fi declarată inadmisibilă, având în vedere că acțiunea acestuia a fost formulată cu

referire la activitatea jurisdicțională reglementată printr-o Lege organică specială - Legea

nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.

Prin hotărârea nr. 98/4 din 21 aprilie 2023 a Completului de examinare a

contestațiilor nr. 2 al Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii i s-a explicat lui Stati Sorin că, în cadrul examinării sesizării s-a stabilit că,

motivele invocate de autor nu reprezintă fapte ce ar putea constitui abateri disciplinare în

acțiunile judecătorului vizat, prevăzute de art.4 alin.(1) al Legii cu privire la răspunderea

disciplinară a judecătorilor , iar decizia inspectorului-judecător din 07 martie 2023 emisă

pe marginea sesizării depuse la 17 februarie 2023 asupra acțiunilor judecătorului Vitalie

Moroșanu este întemeiată.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează

că, la depunerea contestației împotriva hotărârii nr. 98/4 din 21 aprilie 2023 a Completului

de examinare a contestațiilor nr. 2 al Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior

al Magistraturii, reclamantul Stati Sorin eronat a interpretat prevederile legale.

În speță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că prin

decizia nr. 33/6 din 30 iunie 2023 a Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior

al Magistraturii, contestația depusă de Sorin Stati a fost restituită fără examinare, astfel

încât aceasta nu se încadrează în categoria deciziilor stabilite de art.36 al Legii cu privire

la răspunderea disciplinară a judecătorilor nr.178 din 25 iulie 2014, pasibile de contestare

în fața Consiliului Superior al Magistraturii conform art.39 alin.(1) din aceiași lege, în

redacția în vigoare la date emiterii actelor contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că prin decizia nr.

137 din 29 septembrie 2022, Curtea Constituțională a Republicii Moldova, examinând

excepția de neconstituționalitate a articolului 29 alin. (3) din Legea nr.178 din 25 iulie

2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, a menționat că pentru ca

articolul 6 § 1 din Convenție să fie aplicabil, trebuie să existe o „dispută” cu privire la un

„drept” despre care se poate afirma că este recunoscut în dreptul național, indiferent dacă

6

este protejat sau nu de Convenție (Regner v. Republica Cehă [MC], 19 septembrie 2017,

Totodată, Curtea Constituțională a reținut că, pentru ca articolul 6 § 1 din Convenție

să fie aplicabil, dreptul în privința căruia există o dispută trebuie să aibă un caracter „civil”

(a se vedea Denisov v. Ucraina [MC], § 50). În jurisprudența sa, Curtea Europeană a notat

că aspectul „civil” este aplicabil și în cazurile în care, la prima vedere, nu pun în discuție

un drept civil, dar care pot avea repercusiuni directe și semnificative asupra drepturilor

private patrimoniale sau nepatrimoniale ale unei persoane (Denisov v. Ucraina [MC], §

51).

Curtea Constituțională a constatat că, potrivit articolului 19 alin. (1) lit. a) din Legea

cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, sesizarea privind faptele care pot

constitui abateri disciplinare comise de judecători poate fi depusă de o persoană ale cărei

drepturi au fost încălcate ca urmare a faptei comise de judecător sau de o altă persoană

care poate invoca un interes legitim. Conform articolelor 23 alin. (11 ) și 26 alin. (1) din

aceeași lege, în cazul în care nu se constată existența elementelor constitutive ale abaterii

disciplinare sau faptele invocate în sesizare nu se confirmă prin probele administrate în

procesul verificării prealabile, inspectorul- judecător elaborează o decizie motivată de

respingere a sesizării, care poate fi contestată în fața completelor de examinare a

contestațiilor ale Colegiului disciplinar.

De asemenea, Curtea Constituțională a statuat că potrivit dispozițiilor contestate,

hotărârea privind respingerea contestației împotriva deciziei inspecției judiciare de

respingere a sesizării este definitivă.

Curtea Constituțională a menționat că, deși autorul excepției pretinde existența unui

drept de acces la un tribunal împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a

sesizării, acesta nu a demonstrat existența unui drept „civil” care poate fi apărat în justiție.

Răspunderea disciplinară a judecătorilor reprezintă o procedură de drept public care

urmărește să asigure responsabilitatea judecătorilor și, prin urmare, încrederea publicului

în justiție. Fără a nega importanța acestei instituții, Curtea Constituțională a menționat că,

în eventualitatea sancționării disciplinare a unui judecător, persoana care a depus

sesizarea nu va obține vreun avantaj patrimonial sau nepatrimonial care ar putea fi

catalogat ca un drept „civil”.

Curtea Constituțională a statuat că, printr-o faptă comisă de un judecător, ar putea fi

lezate drepturile fundamentale ale unei persoane. Totuși, încălcările în discuție pot fi

remediate prin intermediul altor mijloace, e.g. exercitarea căilor de atac împotriva

hotărârii care lezează un drept, formularea unor acțiuni civile în despăgubire (e.g. pe baza

Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești sau pe baza Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești) sau alte remedii

care pun în aplicare obligațiile pozitive ale statului de a asigura protecția drepturilor

omului.

În această ordine de idei, nu poate fi reținut nici argumentul lui Stati Sorin cu referire

la faptul că i-a fost îngrădit accesul la justiție, întrucât în această situație cadrul normativ

pertinent instituia o dublă jurisdicție la examinarea sesizării, iar legiuitorul la aceea dată

a optat doar pentru posibilitatea contestării hotărârilor colegiului disciplinar privind

rezultatul examinării cauzei disciplinare adoptate în condițiile art.36 alin.(1) al Legii cu

7

privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor nr.178 din 25 iulie 2014, dar nu și a

hotărârilor colegiului disciplinar privind restituirea contestației.

Din considerentele menționate Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

conchide asupra inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ depusă de Stati

Sorin împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la contestarea actelor

administrative.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție punctează că,

admisibilitatea/inadmisibilitatea unei acțiuni, nu se limitează doar la temeiurile

menționate în special la art.207 alin.(2) din Codul administrativ, exercitarea efectivă a

unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri certe și concludente.

Totodată, instanța ține să menționeze că declararea inadmisibilă a acțiunii exclude

examinarea fondului cauzei de contencios administrativ atât din perspectiva

circumstanțelor de fapt, cât și motivelor de drept.

În conformitate cu prevederile art.207 alin.(1) și alin. (2) , art.230 din Codul

administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se declară inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de către Stati

Sorin împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, privind constatarea inacțiunii,

anularea deciziei nr.33/6 din 30 iunie 2023 a Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul

Superior al Magistraturii, anularea hotărârii nr.98/4 din 21 aprilie 2023 a Completului de

examinare a contestațiilor nr.2 al Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii, anularea deciziei nr.186s-239p/m a inspectorului-judecător din 07 martie

2023, constatarea lezării dreptului de acces liber la justiție, a dreptului la un proces

echitabil și a dreptului la apărare.

Se explică lui Stati Sorin, că declararea acțiunii inadmisibilă în temeiul art.207

alin.(2) lit. e) din Codul administrativ, exclude posibilitatea adresării repetate în judecată

a aceluiași reclamant cu aceeași acțiune.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

8