03d-6/23 — constatarea inactiunii, anularea deciziei, constatarea lezarii dreptului de acces liber la justitie, a dreptului la un proces echitabil si a dreptului la aparare

03d-6/23 — constatarea inactiunii, anularea deciziei, constatarea lezarii dreptului de acces liber la justitie, a dreptului la un proces echitabil si a dreptului la aparare (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr.03d-6/23

2-23133071-38015-01-3d-15092023-1

Î N C H E I E R E

21 februarie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând din oficiu chestiunea cu privire la admisibilitatea acțiunii în

contencios administrativ înaintate de către Stati Sorin împotriva Consiliului Superior

al Magistraturii, privind constatarea inacțiunii, anularea deciziei nr. 15/5 din 26 mai

2023 a Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii,

anularea hotărârii nr. 54/2 din 24 februarie 2023 a Completului de examinare a

contestațiilor nr. 1 al Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii și a deciziei inspectorului-judecător din 09 ianuarie 2023, constatarea

lezării dreptului de acces liber la justiție, a dreptului la un proces echitabil și a

dreptului la apărare,

c o n s t a t ă :

La 15 septembrie 2023, prin intermediul poștei electronice și a oficiului poștal,

Stati Sorin a înaintat la Curtea Supremă de Justiție acțiune împotriva Consiliului

Superior al Magistraturii, privind constatarea inacțiunii, anularea deciziei nr. 15/5

din 26 mai 2023 a Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii, anularea hotărârii nr. 54/2 din 24 februarie 2023 a Completului de

examinare a contestațiilor nr. 1 al Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul

Superior al Magistraturii și a deciziei inspectorului-judecător din 09 ianuarie 2023,

constatarea lezării dreptului de acces liber la justiție, a dreptului la un proces

echitabil și a dreptului la apărare.

Întru susținerea acțiunii înaintate, reclamantul a relatat că, la data de 12

decembrie 2022, în urma constatării unor abateri disciplinare multiple admise de

către judecătorul Ecaterina Silvestru a depus o sesizare în temeiul art. art. 3,4, 5,

6,7,20, 21, 23, 26 ale Legii nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea

disciplinară a judecătorilor, art. 6 din CEDO, Principiilor de la Bangalore privind

conduita judiciară, precum și jurisprudența relevantă a CtEDO, prin care a solicitat

constatarea abaterilor disciplinare admise de judecătorul nominalizat.

Reclamantul a notat că la data de 18 ianuarie 2023, a recepționat decizia

inspectorului-judecător din 09 ianuarie 2023 cu nr. 1208s-1587p/m, prin care

sesizarea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin urmare, considerând că decizia

menționată este una absolut neargumentată, ilegală și pasibilă de a fi anulată, a

1

înaintat contestația împotriva acesteia, în temeiul art. 27, 28, 29 ale Legii cu privire

la răspunderea disciplinară a judecătorilor, care a fost respinsă prin hotărârea nr. 54/2

din 24 februarie 2023 a Completului de examinare a contestațiilor nr. 1 al Colegiului

Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii.

Reclamantul a comunicat că prin decizia nr. 15/5 din 26 mai 2023 a Colegiului

Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, s-a restituit fără

examinare și contestația depusă de Stati Sorin împotriva hotărârii nr. 54/2 din 24

februarie 2023 a Completului de examinare a contestațiilor nr. 1 al Colegiului

Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii.

Prin urmare, reclamantul a invocat că decizia nominalizată a fost contestată la

Consiliul Superior al Magistraturii, însă prin răspunsul semnat de către președintele

Colegiului disciplinar, a fost informat că contestația nominalizată nu a fost inclusă

în ordinea de zi a Consiliului Superior al Magistraturii și respectiv nu a fost

examinată. Astfel, președintele Colegiului disciplinar, în mod arbitrar, atribuindu-și

competențele Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a expus, în viziunea sa,

motivele ne-examinării acesteia. Mai mult, răspunsul urma a fi formulat și semnat

de către Consiliul Superior al Magistraturii.

Reclamantul a comunicat că consideră soluția emisă de către Consiliul Superior

al Magistraturii absolut neargumentată, ilegală și pasibilă de a fi anulată, fiind

ignorate toate argumentele și probele menționate în textul sesizării și contestațiilor

anterioare, interpretând eronat normele de drept material.

Reclamantul a subliniat că inacțiunea Consiliului Superior al Magistraturii este

incompatibilă cu noțiunea de proces echitabil.

Pârâtul, Consiliul Superior al Magistraturii, fiind notificat despre acțiunea

depusă, referința nu a depus.

Studiind materialele cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție consideră că, pretinsa acțiune înaintată de către Stati Sorin, urmează a fi

declarată inadmisibilă, din următoarele motive.

Conform art.191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție soluționează în primă instanță, prin hotărâri irevocabile, acțiunile în

contencios administrativ privind contestarea hotărârilor Consiliului Superior al

Magistraturii și ale Consiliului Superior al Procurorilor.

Art.3 Cod administrativ, prevede că, legislația administrativă are drept scop

reglementarea procedurii de înfăptuire a activității administrative și a controlului

judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării respectării drepturilor și a

libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice și juridice, ținîndu-se cont de

interesul public și de regulile statului de drept.

Conform art.5 Cod administrativ, activitatea administrativă reprezintă

totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor

administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de

autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea

legii și se aplică nemijlocit legea.

Art. 20 din Codul administrativ, prevede că, dacă printr-o activitate

administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest

drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la

2

care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de

contencios administrativ, conform prezentului cod.

Conform art. 39 alin. (2) din Codul administrativ, orice persoană care revendică

un drept vătămat de către o autoritate publică în sensul art.17 sau prin nesoluționarea

în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de judecată competente.

Conform art.17 Cod administrativ, drept vătămat este orice drept sau libertate

stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate

administrativă.

Art. 189 alin. (1) și alin. (2) Cod administrativ prevede că, orice persoană care

revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități

publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ. O acțiune în contencios

administrativ poate fi înaintată și atunci când autoritatea publică nu a soluționat în

termen legal o cerere.

Conform art.207 al.(1) al. (2) lit. e) Cod administrativ, instanța verifică din

oficiu dacă sânt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în

contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios

administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.

Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când

reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui

drept în sensul art.17.

Reținând circumstanțele cauzei la normele pre-citate, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție conchide că, unul dintre elementele definitorii ale acțiunii

în contencios administrativ este revendicarea unui drept propriu, vătămat prin una

din formele activității administrative. Or, reclamantul care înaintează acțiune în

contencios administrativ trebuie să urmărească și să justifice procesual pentru testul

de admisibilitate revendicarea unui drept subiectiv propriu căruia îi se aduce atingere

prin activitatea administrativă contestată sau prin refuzul autorității administrative

de a soluționa în termenul legal o cerere.

Prin urmare, pentru a fi admisibilă, o acțiune în contencios administrativ trebuie

să urmărească revendicarea unui drept subiectiv vătămat. Or, pentru înaintarea

acțiunii în contencios administrativ, reclamantul trebuie să invoce un drept al său,

căruia i se aduce atingere prin activitatea administrativă sau prin nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri.

În lipsa revendicării unui drept propriu, în sensul art.17 din Codul

administrativ, acțiunea eșuează testul de admisibilitate conform art. 207 Cod

administrativ.

Astfel, prevederile art. 17 Cod administrativ, se referă la orice drept subiectiv

reglementat de normele dreptului material, deci anume dreptul substanțial

reglementează situațiile juridice subiective ce caracterizează statutul juridic al

persoanelor care participă la viața juridică.

Acest argument impune și raționamentul că, dreptul procedural reglementează

doar formele ce necesită a fi respectate pentru a obține pe cale judiciară o protecție

a unui drept subiectiv în sensul art. 17 Cod administrativ.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că, prin prezenta acțiune se solicită, anularea deciziei nr. 15/5 din 26 mai 2023

a Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, anularea

hotărârii nr. 54/2 din 24 februarie 2023 a Completului de examinare a contestațiilor

3

nr. 1 al Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii și a

deciziei inspectorului-judecător din 09 ianuarie 2023.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, la 12

decembrie 2022, Stati Sorin a depus o sesizare în adresa Inspecției Judiciare, în care

se invocă caracterul ilegal al acțiunilor judecătorului Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, Silvestru Ecaterina la examinarea cauzei civile cu participarea sa.

Prin decizia inspectorului-judecător din 09 ianuarie 2023 s-a respins ca

neîntemeiată sesizarea depusă de Stati Sorin privind atragerea la răspundere

disciplinară a judecătorului Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, Silvestru

Ecaterina.

Prin hotărârea nr. 54/2 din 24 februarie 2023 a Completului de examinare a

contestațiilor nr. 1 al Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii s-a respins contestația declarată de Stati Sorin împotriva deciziei

inspectorului-judecător din 09 ianuarie 2023.

Prin decizia nr. 15/5 din 26 mai 2023 a Colegiului Disciplinar de pe lângă

Consiliul Superior al Magistraturii, s-a restituit fără examinare contestația depusă de

Stati Sorin împotriva hotărârii nr. 54/2 din 24 februarie 2023 a Completului de

examinare a contestațiilor nr. 1 al Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul

Superior al Magistraturii.

Prin răspunsul nr. 2759din 09 august 2023, Consiliul Superior al Magistraturii,

Stati Sorin a fost informat că decizia nr. 15/5 din 26 mai 2023 a Colegiului

Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii nu poate fi supusă

niciunei căi de atac.

În asemenea circumstanțe, în condițiile în care însuși Stati Sorin este subiectul

care a depus contestația inclusiv împotriva deciziei nr. 15/5 din 26 mai 2023 a

Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, prin care s-a

restituit fără examinare contestația depusă de Stati Sorin împotriva hotărârii nr. 54/2

din 24 februarie 2023 a Completului de examinare a contestațiilor nr. 1 al Colegiului

Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, prin care s-a respins

contestația declarată de Stati Sorin împotriva deciziei inspectorului-judecător din 09

ianuarie 2023, emisă pe marginea sesizării depuse la 12 decembrie 2022 asupra

acțiunilor judecătoarei Silvestru Ecaterina, emisă de asemenea la plângerea lui Stati

Sorin, este indubitabil faptul că acesta poate invoca un interes legitim pe marginea

activității administrative realizate și a actului administrativ emis, fapt ce presupune

în mod automat că, reclamantul poate revendica încălcarea, prin activitatea

administrativă, a unui drept în sensul art.17 din Codul administrativ.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Codul civil, legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea

nu modifică și nici nu suprimă condițiile de constituire a unei situații juridice

constituite anterior, nici condițiile de stingere a unei situații juridice stinse anterior.

De asemenea, legea nouă nu modifică și nu desființează efectele deja produse ale

unei situații juridice stinse sau în curs de realizare.

Iar, conform art. 64 alin. (1) din Legea cu cu privire la actele normative nr.

100 din 22 decembrie 2017, modificările se încorporează, de la data intrării în

vigoare a dispozițiilor de modificare, în actul de bază, identificîndu-se cu acesta.

Prin urmare, sunt neîntemeiate argumentele reclamantului precum că la caz

urmează a fi aplicate prevederile Legii cu privire la răspunderea disciplinară a

judecătorilor nr.178 din 25 iulie 2014, în redacția actuală, or din principiul

4

neretroactivității legii, se deduce că în litigiul dedus judecății urmează a fi aplicate

prevederile legale în vigoare la data emiterii actelor administrative contestate.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține la caz

prevederile art.27 alin.(1) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a

judecătorilor nr.178 din 25 iulie 2014, în vigoare la data emiterii deciziei

inspectorului-judecător din 09 ianuarie 2023 și a hotărârii nr. 54/2 din 24 februarie

2023 a Completului de examinare a contestațiilor nr. 1 al Colegiului Disciplinar de

pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, care stipulau că completele de

examinare a contestațiilor ale colegiului disciplinar (în continuare – complete de

contestație) verifică contestațiile împotriva deciziilor inspecției judiciare de

respingere a sesizărilor.

Conform art. 29 alin.(2) și (3) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară

a judecătorilor nr.178 din 25 iulie 2014, în vigoare la data emiterii deciziei

inspectorului-judecător din 09 ianuarie 2023 și a hotărârii nr. 54/2 din 24 februarie

2023 a Completului de examinare a contestațiilor nr. 1 al Colegiului Disciplinar de

pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, hotărîrea privind respingerea

contestației se motivează în mod obligatoriu cu indicarea circumstanțelor în baza

cărora sesizarea a fost respinsă.

Hotărîrea privind admiterea contestației este obligatorie pentru inspecția

judiciară, care urmează să efectueze cercetarea disciplinară în conformitate cu art.23.

Hotărîrea privind respingerea contestației împotriva deciziei inspecției judiciare de

respingere a sesizării este definitivă.

În speța dedusă judecății prezintă relavanță și prevederile 85 și 86.1 ale

Regulamentului cu privire la activitatea Colegiului disciplinar, aprobat prin

hotărârea nr.505/24 din 13 noiembrie 2018 a Consiliului Superior al Magistraturii,

care reglementează că hotărârea privind respingerea contestației împotriva deciziei

inspecției judiciare de respingere a sesizării este fără drept de atac. Contestația

împotriva hotărârii completului de contestație prin care a fost respinsă contestația

împotriva deciziei Inspecției judiciare de respingere a sesizării se va restitui fără

examinare printr-o decizie motivată a Colegiului disciplinar.

În acest sens, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că,

în conformitate cu art.71 din Legea nr.947-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la

Consiliul Superior al Magistraturii și art.8 din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu

privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, Inspecția Judiciară și Colegiul

disciplinar ca organe specializate ale Consiliului Superior al Magistraturii, activează

independent și exercită atribuții quasi-judiciare.

Respectiv, întrucât examinarea sesizărilor se poate finaliza cu aplicarea unei

sancțiuni disciplinare în privința unui magistrat independent și inamovibil, în

activitatea de înfăptuire a justiției a căruia sunt interzise orice fel de imixtiuni, atât

Inspecția Judiciară cât și Colegiul disciplinar activează ca un „tribunal”.

Astfel, conform art.27 alin.(2) și 29 alin.(1) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014

cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, în vigoare la data examinării

sesizării depuse de Sorin Stati, completele de contestație sunt formate din trei

membri ai colegiului disciplinar numiți prin hotărârea colegiului disciplinar. În

completul de contestație sunt incluși, în mod obligatoriu, doi judecători și un

5

reprezentant al societății civile. Iar hotărârea privind respingerea sesizării se adoptă

cu votul unanim al membrilor completului de contestație.

În consecință, prin lege organică și anume articolele 27-29 din Legea nr.178

din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, în vigoare la

data examinării sesizării depuse de Sorin Stati, a fost reglementată detaliat procedura

de examinare a contestațiilor împotriva deciziilor Inspecției Judiciare.

Astfel, o persoană interesată căreia Inspecția Judiciară i-a respins o sesizare,

poate utiliza o „cale de atac prevăzută de lege”, depunând o contestație la Completul

de examinare a contestațiilor al Colegiului disciplinar. Aceste două etape

procedurale, prevăzute de legea organică, reprezintă activități quasi-judiciare,

întrucât conțin atât șanse cât și garanții ale apărării dreptului pretins încălcat, cât și

rigori de formă, conținut și termene de procedură.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin jurisprudența sa, interpretând

articolul 6§1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a stabilit că „dreptul

la un tribunal” (accesul liber la justiție) nu este unul absolut, poate fi limitat,

reglementarea sa fiind adesea variabilă în timp și în spațiu, în funcție de nevoile și

resursele comunității și ale indivizilor (cauzele Golder contra Regatului Unit al Marii

Britanii din 21 februarie 1975, §38, Ashingdane contra Regatului Unit din 28 mai

1985, §57). Condiția impusă constant de jurisprudența Curții în aplicarea articolului

6§1 din Convenție cere ca limitările operate de către statele contractante să nu

restrângă nejustificat accesul individului la un „tribunal” în măsura în care dreptul

în discuție să fie afectat în chiar substanța sa.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că,

reclamantul Stati Sorin a avut acces la un „tribunal”, iar legea organică în vigoare la

data examinării sesizării depuse de reclamant, i-a oferit 2 niveluri de jurisdicție, atâta

cât a considerat legiuitorul Republicii Moldova suficient, astfel încât dreptul acestuia

nu este afectat în substanța sa.

Această concluzie este fortificată și prin jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, care a statuat că pentru ca un reclamant să se poată declara

victimă, acesta trebuie să prezinte dovezi plauzibile și convingătoare ale

probabilității survenirii unei încălcări, la care ar fi supus personal, fiind insuficiente

niște simple bănuieli sau conjuncturi (cauza Senator Lines GmbH împotriva a

cincisprezece state membre ale Uniunii Europene, cererea nr. 45572/00).

Prin urmare, analizând circumstanțele cauzei în raport cu normele de drept

citate supra, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că

acțiunea urmează a fi declarată inadmisibilă, având în vedere că acțiunea acestuia a

fost formulată cu referire la activitatea jurisdicțională reglementată printr-o Lege

organică specială - Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea

disciplinară a judecătorilor.

Prin hotărârea nr. 54/2 din 24 februarie 2023 a Completului de examinare a

contestațiilor nr. 1 al Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii i s-a explicat lui Stati Sorin că, în cadrul examinării sesizării s-a stabilit

că, motivele invocate de autor nu reprezintă fapte ce ar putea constitui abateri

disciplinare în acțiunile judecătorului vizat, prevăzute de art.4 alin.(1) al Legii cu

privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor , iar decizia inspectorului-

judecător din 09 ianuarie 2023 emisă pe marginea sesizării depuse la 12 decembrie

2022 asupra acțiunilor judecătoarei Silvestru Ecaterina este întemeiată.

6

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

menționează că, la depunerea contestației împotriva hotărârii nr. 54/2 din 24

februarie 2023 a Completului de examinare a contestațiilor nr. 1 al Colegiului

Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, reclamantul Stati Sorin

eronat a interpretat prevederile legale.

În speță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că prin

decizia nr. 15/5 din 26 mai 2023 a Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul

Superior al Magistraturii, contestația depusă de Sorin Stati a fost restituită fără

examinare, astfel încât aceasta nu se încadrează în categoria deciziilor stabilite de

art.36 al Legii cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor nr.178 din 25

iulie 2014, pasibile de contestare în fața Consiliului Superior al Magistraturii

conform art.39 alin.(1) din aceiași lege, în redacția în vigoare la date emiterii actelor

contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că prin decizia

nr. 137 din 29 septembrie 2022, Curtea Constituțională a Republicii Moldova,

examinând excepția de neconstituționalitate a articolului 29 alin. (3) din Legea nr.

178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, a

menționat că pentru ca articolul 6 § 1 din Convenție să fie aplicabil, trebuie să existe

o „dispută” cu privire la un „drept” despre care se poate afirma că este recunoscut în

dreptul național, indiferent dacă este protejat sau nu de Convenție (Regner v.

Republica Cehă MC, 19 septembrie 2017, § 99; Denisov v. Ucraina MC, 25

septembrie 2018, § 44).

Totodată, Curtea Constituțională a reținut că, pentru ca articolul 6 § 1 din

Convenție să fie aplicabil, dreptul în privința căruia există o dispută trebuie să aibă

un caracter „civil” (a se vedea Denisov v. Ucraina MC, § 50). În jurisprudența sa,

Curtea Europeană a notat că aspectul „civil” este aplicabil și în cazurile în care, la

prima vedere, nu pun în discuție un drept civil, dar care pot avea repercusiuni directe

și semnificative asupra drepturilor private patrimoniale sau nepatrimoniale ale unei

persoane (Denisov v. Ucraina MC, § 51).

Curtea Constituțională a constatat că, potrivit articolului 19 alin. (1) lit. a) din

Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, sesizarea privind faptele

care pot constitui abateri disciplinare comise de judecători poate fi depusă de o

persoană ale cărei drepturi au fost încălcate ca urmare a faptei comise de judecător

sau de o altă persoană care poate invoca un interes legitim. Conform articolelor 23

alin. (11 ) și 26 alin. (1) din aceeași lege, în cazul în care nu se constată existența

elementelor constitutive ale abaterii disciplinare sau faptele invocate în sesizare nu

se confirmă prin probele administrate în procesul verificării prealabile, inspectorul-

judecător elaborează o decizie motivată de respingere a sesizării, care poate fi

contestată în fața completelor de examinare a contestațiilor ale Colegiului

disciplinar.

De asemenea, Curtea Constituțională a statuat că potrivit dispozițiilor

contestate, hotărârea privind respingerea contestației împotriva deciziei inspecției

judiciare de respingere a sesizării este definitivă.

Curtea Constituțională a menționat că, deși autorul excepției pretinde existența

unui drept de acces la un tribunal împotriva deciziei inspecției judiciare de

respingere a sesizării, acesta nu a demonstrat existența unui drept „civil” care poate

7

fi apărat în justiție. Răspunderea disciplinară a judecătorilor reprezintă o procedură

de drept public care urmărește să asigure responsabilitatea judecătorilor și, prin

urmare, încrederea publicului în justiție. Fără a nega importanța acestei instituții,

Curtea Constituțională a menționat că, în eventualitatea sancționării disciplinare a

unui judecător, persoana care a depus sesizarea nu va obține vreun avantaj

patrimonial sau nepatrimonial care ar putea fi catalogat ca un drept „civil”.

Curtea Constituțională a statuat că, printr-o faptă comisă de un judecător, ar

putea fi lezate drepturile fundamentale ale unei persoane. Totuși, încălcările în

discuție pot fi remediate prin intermediul altor mijloace, e.g. exercitarea căilor de

atac împotriva hotărârii care lezează un drept, formularea unor acțiuni civile în

despăgubire (e.g. pe baza Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești sau pe baza Legii nr. 87 din 21 aprilie

2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului

la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești) sau alte remedii care pun în aplicare obligațiile

pozitive ale statului de a asigura protecția drepturilor omului.

În această ordine de idei, nu poate fi reținut nici argumentul lui Stati Sorin cu

referire la faptul că i-a fost îngrădit accesul la justiție, întrucât în această situație

cadrul normativ pertinent instituia o dublă jurisdicție la examinarea sesizării, iar

legiuitorul la aceea dată a optat doar pentru posibilitatea contestării hotărârilor

colegiului disciplinar privind rezultatul examinării cauzei disciplinare adoptate în

condițiile art.36 alin.(1) al Legii cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor

nr.178 din 25 iulie 2014, dar nu și a hotărârilor colegiului disciplinar privind

restituirea contestației.

Din considerentele menționate Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție conchide asupra inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ depusă

de Stati Sorin împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la

contestarea actelor administrative.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție punctează

că, admisibilitatea/inadmisibilitatea unei acțiuni, nu se limitează doar la temeiurile

menționate în special la art.207 alin.(2) din Codul administrativ, exercitarea efectivă

a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri certe și concludente.

Totodată, instanța ține să menționeze că declararea inadmisibilă a acțiunii

exclude examinarea fondului cauzei de contencios administrativ atât din perspectiva

circumstanțelor de fapt, cât și motivelor de drept.

În conformitate cu prevederile art.207 alin.(1) și alin. (2) , art.230 Cod

administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, -

d i s p u n e :

Se declară inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de către

Stati Sorin împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, privind constatarea

inacțiunii, anularea deciziei nr. 15/5 din 26 mai 2023 a Colegiului Disciplinar de pe

lângă Consiliul Superior al Magistraturii, anularea hotărârii nr. 54/2 din 24 februarie

2023 a Completului de examinare a contestațiilor nr. 1 al Colegiului Disciplinar de

pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii și a deciziei inspectorului-judecător din

8

09 ianuarie 2023, constatarea lezării dreptului de acces liber la justiție, a dreptului la

un proces echitabil și a dreptului la apărare.

Se explică lui Stati Sorin, că declararea acțiunii inadmisibilă în temeiul art.207

alin.(2) lit. e) Cod administrativ, exclude posibilitatea adresării repetate în judecată

a aceluiași reclamant cu aceeași acțiune.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

9