3ra-994/23 — contestarea actului administrativ

3ra-994/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr.3ra-994/23

2-21192656-01-3ra-01102023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: C.Guzun)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V.Negru, E.Palanciuc, G.Dașchevici)

Î N C H E I E R E

28 februarie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursului depus de Cebotari Ruslan, reprezentat

de avocatul Cebotari Adrian,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Cebotari Ruslan împotriva Inspectoratului General al Poliției,

terț Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității

cu privire la anularea actului administrativ și obligarea de a emite acte

administrative,

împotriva deciziei din 12 iulie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 31 decembrie 2021, Cebotari Ruslan s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției, terț Consiliul pentru

Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității privind anularea

actului administrativ și obligarea de a emite acte administrative (f.d.2-10).

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, începând cu anul 2001

reclamantul a fost angajat în organele afacerilor interne a Republicii Moldova. La

25 mai 2017 a intrat în vigoare Legea nr. 288/2016 privind funcționarul public cu

statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Potrivit art. 38 alin. (4) din Legea nominalizată, angajații care au acumulat

vechimea în muncă care acordă dreptul de a stabili pensia, urmează să încheie

contracte individuale de muncă pe un an calendaristic până la atingerea vârstei

fixate în art. 19.

Comisarul-șef Cebotari Ruslan ocupa funcția de șef al Secției nr. 2

investigații infracțiuni droguri opiacee, a produselor medicale cu efect psihotrop și

precursori a Direcției investigații infracțiuni legate de droguri a Inspectoratului

Național de Investigații a IGP al MAI.

La 06 decembrie 2021 reclamantul a depus o cerere cu nr. 17124 prin care a

solicitat prelungirea raportului de muncă în condițiile legislației muncii. Prin

Ordinul nr. 611 ef. din 27 decembrie 2021 ,,Cu privire la încetarea raportului de

serviciu al comisarului-șef Cebotari Ruslan Constantin”, raportul de serviciu al

reclamantului a fost încetat.

În motivarea actului administrativ nominalizat, IGP al MAI a menționat că

lipsește consimțământul angajatorului de prelungire a contractului individual de

1

muncă, ceea ce într-un final a servit ca temei de întrerupere a raporturilor de

muncă.

În raport cu angajatorul, la 29 decembrie 2021 reclamantul a respectat

procedura prealabilă, prin care a solicitat: suspendarea actului administrativ

contestat, anularea pct. 1 al Ordinului IGP nr. 611 ef. din 27 decembrie 2021 ,,Cu

privire la încetarea raportului de serviciu al comisarului-șef Cebotari Ruslan”, în

partea ce ține de încetarea raportului de serviciu al comisarului-șef Cebotari

Ruslan, emiterea actului administrativ de repunere în funcția anterior deținută și în

toate drepturile ce derivă din fișa de post (salariu pentru absența de la serviciu,

prejudiciul moral în mărime de 50 000 lei), care însă s-a dovedit a fi lipsită de

șanse reale de succes și ineficientă, fiind respinsă.

Astfel, refuzul IGP al MAI de a prelungi contractul individual de muncă cu

reclamantul, în forma unui veritabil refuz de angajare, este unul vădit ilegal,

tendențios și discriminatoriu.

A menționat că potrivit evaluării performațelor profesionale realizate în

perioada 2017-2019 în condițiile Ordinului IGP nr. 558 din 26 decembrie 2021, se

atestă următoarele rezultate ale reclamantului - 4,0. Pentru perioada activității în

cadrul organelor afacerilor interne reclamantul nu a fost sancționat disciplinar. I-au

a fost acordate distincții de stat și medalii pentru serviciu impecabil, fără ca să

existe careva carențe sau dificiențe în activitatea profesională a acestuia. Mai mult,

pregătirea fizică și profesională a reclamantului este ireproșabilă, acesta

începându-și activitatea în unitățile de militare/de poliție cu destinație specială,

optând mereu pentru formarea continuă.

A susținut că la 28 decembrie 2020 doar Cebotari Ruslan Constantin a fost

exclus din funcțiile de conducere din cadrul IGP al MAI, cu ceilalți angajați

contractele individuale de muncă au fost prelungite. La emiterea ordinului nr. 611

ef. din 27 decembrie 2021 Cebotari Ruslan nu avea stabilită pensia pe linia MAI.

A invocat că în partea descriptivă a ordinului contestat, IGP al MAI nu indică

niciun motiv plauzibil pentru întreruperea raporturilor de serviciu. Mai mult ca

atât, din cei 600 angajați cu care au fost prelungite raporturile de muncă pentru

anul 2022, care inter alia ar cădea sub incidența art. 38 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

288/2016, în cadrul Inspectoratului Național de Investigații au fost prelungite

raporturile de muncă cu peste 20 de persoane care au acumulat punctaj mult mai

mic la evaluările profesionale.

Argumentele autorității publice pîrîte precum că, „s-a stabilit lipsa viciilor

care duc la nulitatea ordinului contestat, acesta fiind unul legal”, sunt lipsite de

consistență.

Prin emiterea actului administrativ individual defavorabil -ordinul

Inspectoratului General al Poliției nr. 611 ef. din 27 decembrie 2021, prin care s-a

dispus încetarea raportului de serviciu, drepturile reclamantului au fost încălcate de

către autoritatea pârâtă prin nerespectarea dreptului reclamantului de a fi menținut

în funcție în condițiile art. 19, care era obligată, potrivit legii, să constate în modul

prevăzut de lege pretinsa incapacitate de a exercita funcția publică cu statut special,

în conformitate cu decizia Comisiei medicale a Ministerului Afacerilor Interne, sau

calificarea profesională insuficientă - se consideră că autoritatea publică pîrîtă a

depășit limitele dreptului său discreționar (art.16, 137 alin. 2) 225 alin.2) CA) și a

încălcat dreptul reclamantului de a fi menținut în funcție printr-un tratament egal în

condiții similare.

2

A relatat că fiind ilegal încetat raportul de serviciu al reclamantului, acesta

urmează a fi restabilit în drepturile, pe care le avea în momentul încetării ilegale a

raportului de serviciu al acestuia cu IGP, adică - 30 decembrie 2021. Mai mult ca

atît, pe lângă faptul că încetarea raportului de muncă cu reclamantul este ilegală și

încalcă drepturile individuale ale reclamantului, ea nu este nici în interesul

comunității, or, încetarea raportului de muncă cu un colaborator calificat, cu o

vechime de 20 de ani, în situația în care există alte funcții vacante de nivelul A02 și

fără ca această persoană sa fie sancționată disciplinar sau să existe alte

impedimente, contravine principiilor profesionalismului, integrității profesionale și

loialității, stabilității în funcția publică, colaborării și cooperării, imparțialității și

nediscriminării, transparenței, obiectivității, eficienței și responsabilității (art.5

Legea 288/2016, principiile profesionale ale funcționarului public cu statut

special).

Prin avizul din 16 ianuarie 2020 terțul în persoana Consiliului pentru

Prevenirea și Eliminarea Discriminăriii și Asigurarea Egalității, a conchis: „având

în vedere cele menționate, Consiliul concluzionează că în lipsa unei justificări

obiective și rezonabile, situația creată de legiuitor la art. 38 alin.(1) lit. c) și art. 38

alin. (4) din Legea privind funcționarul public cu statut special nr. 288/2016

constituie discriminare directă în câmpul muncii a funcționarilor publici cu statut

special care au acumulat vechimea în muncă ce permite dreptul la pensie”.

A menționat că actul administrativ individual defavorabil - ordinul

Inspectoratului General al Poliției nr. 567 ef. din 28 decembrie 2020, a fost emis cu

încălcarea legii, acesta fiind pasibil de anulat. Avînd în vedere că, ilegalitatea

respectivului ordin este vădită, pîrîtul urmează a fi obligat să-l restabilească pe

reclamant în funcția deținută pînă la încetarea raportului de serviciu, inclusiv în

toate drepturile ce derivă din acestă funcție (salariu pentru absența forțată,

prejudiciul moral, etc).

Reclamantul a invocat că la emiterea ordinului contestat, pârâtul a exercitat

arbitrar și tendențios dreptul său discreționar, depășindu-i limitele și a ignorat cu

desăvârșire toate faptele relevante, în special: faptul depunerii raportului de

prelungire a contractului individual de muncă și califiarea, experiența, vechimea și

pregătirea profesională a salariatului.

Astfel, după cum denotă înscrisurile administrate la dosarul cauzei,

reclamantul a depus un raport de prelungire a contractului individual de muncă,

fapt confirmat prin recunoașterea faptului de către partea adversă. Mai mult, în

speță IGP al MAI în mod arbitrar și tendențios a făcut uz de putere discreționară

care nu este delimitată, chiar dacă face obiectul controlului judiciar din punct de

vedere formal, nu trece de testul previzibilității. Aceeași concluzie este valabilă și

pentru puterea discreționară nelimitată a instanțelor judecătorești.

Așadar, folosirea dispozițiilor de blanchetă „cerințe și condiții speciale pentru

exercitarea anumitor activități”, la refuzul prelungirii raporturilor de muncă,

eludează aplicarea unor autorități cum ar fi comisia medico-militară învestită cu

dreptul de a constata necorespunderea salariatului, precum și textele de lege

speciale și anume: art. 38 alin. (1) lit. e) încetarea raporturilor de muncă din motive

de sănătate. În cazul stabilirii incapacității sale de a exercita funcția publică cu

statut special în conformitate cu decizia Comisiei medicale a Ministerului

Afacerilor Interne, art. 38 alin. (1) lit. g) în cazul obținerii calificativului

„nesatisfăcător” ca urmare a evaluării performanțelor sale profesionale.

3

De asemenea, terțul analizând situația descrisă a conchis că, concedierea de

către angajator pe motivul împlinirii unei anumite vechimi în muncă ar fi contrară

Cartei sociale europene, având în vedere că o astfel de concediere nu ar fi bazată

realmente pe niciunul din cele două motive valabile (par. 88-100). Acest

raționament este aplicabil, cu valoare de principiu, și în circumstanțele speței, or

încetarea raportului de serviciu pe motivul acumulării unei anumite vechimi în

muncă, de altfel ca și în cazul acumulării unei anumite vechimi, nu se bazează în

mod obiectiv pe nici unul din cele două motive enunțate.

A solicitat reclamantul anularea ca fiind ilegal a pct. 1 din Ordinul IGP nr.

611 ef. din 27 decembrie 2021 ,,Cu privire la încetarea raportului de serviciu al

comisarului-șef Cebotari Ruslan”, în partea ce ține de încetarea raportului de

serviciu al comisarului-șef Cebotari Ruslan, șef al Secției nr. 2 investigații

infracțiuni droguri opiacee, a produselor medicale cu efect psihotrop și precursori a

Direcției investigații infracțiuni legate de droguri a Inspectoratului National de

Investigații a Inspectoratului General al Poliției; obligarea Inspectoratului General

al Politiei de a emite actul administrativ favorabil de restabilire imediată conform

art. 256 alin. 2) CPC a comisarului - șef Cebotari Ruslan în funcția de șef al Secției

nr. 2 investigații infracțiuni droguri opiacee, a produselor medicale cu efect

psihotrop și precursori a Direcției investigații infracțiuni legate de droguri a

Inspectoratului National de Investigații a Inspectoratului General al Poliție și în

toate drepturile ce derivă din fișa de post conform art. 90 din Codul muncii;

obligarea Inspectoratului General al Poliției de a emite actul administrativ

favorabil de achitare în beneficiul lui Cebotari Ruslan a salariului pentru întreaga

absență forțată de la serviciu începând cu 30 decembrie 2021 până la data repunerii

efective în funcție, inclusiv adaosurile salariate prevăzute de lege; obligarea

Inspectoratului General al Poliției de a emite actul administrativ favorabil de

achitare în beneficiul lui Cebotari Ruslan a compensației de 50 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral cauzat prin concedierea ilegală.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 18 octombrie 2022, s-

a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de Ruslan Cebotari (f.d.63, 69-76).

La 24 octombrie 2022, avocatul Cebotari Adrian în interesele lui Cebotari

Ruslan a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din

18 octombrie 2022, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii

instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă

integral (f.d.68, 81-87).

Prin decizia din 12 iulie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea de

apel depusă de avocatul Cebotari Adrian în interesele lui Cebotari Ruslan și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 18 octombrie 2022.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că apelantul/reclamant

Ruslan Cebotari a înaintat o acțiune în contestare, prin care acesta își exprimă

dezacordul cu actul administrativ individual defavorabil, prin care s-a dispus, în

temeiul art.38 alin.(1) lit.c) și d), alin. (3) al Legii nr. 288/2016 privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne,

încetarea raporturile de serviciu cu reclamantul în temeiul expirării perioadei

determinate a raportului de serviciu.

La caz, instanța de apel a invocat prevederile Legii privind funcționarul

public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din

16.12.2016, care stabilește cadrul juridic al raportului de serviciu al funcționarului

public cu statut special din aparatul central al Ministerului Afacerilor Interne, din

4

cadrul autorităților administrative și instituțiilor din subordinea acestuia, în care

sînt prevăzute posturi pentru această categorie de personal, de asemenea drepturile,

obligațiile, restrîngerile, interdicțiile și incompatibilitățile specifice, reglementările

privind disciplina muncii, privind protecția sa juridică și socială.

Conform art. 15 alin. (10) al Legii enunțate, angajarea în funcția publică cu

statut special se efectuează prin ordin de numire în funcție, emis de angajator sau

de persoana împuternicită de către acesta.

Potrivit art. 38 alin. (1) lit. c) și d), alin. (3) și (4) din Legea privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr.

288 din 16.12.2016 (în vigoare la data emiterii actului contestat), raportul de

serviciu al funcționarului public cu statut special poate să înceteze în următoarele

situații: c) după acumularea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie, cu

excepțiile stabilite de prezenta lege; d) după expirarea perioadei determinate a

raportului de serviciu sau în cazul reîncadrării unui alt funcționar public cu statut

special în locul său înainte de expirarea perioadei pentru care a fost aprobată

suspendarea sa din funcție. Încetarea raportului de serviciu al funcționarului public

cu statut special în cazurile prevăzute la alin.(1) lit.b)–e), m)–s), v) și w) are loc în

circumstanțe ce nu depind de voința părților. (4) În cazul acumulării premiselor ce

determină aplicarea prevederilor alin.(1) lit.c), raportul de serviciu al

funcționarului public cu statut special poate fi prelungit prin acordul comun al

părților pe o perioadă determinată. În cazul stabilirii pensiei funcționarului de către

Ministerul Afacerilor Interne, raportul de serviciu al acestuia poate fi prelungit pe o

perioadă determinată ce nu va depăși 5 ani, calculați cumulativ din data

reîncadrării ulterioare stabilirii pensiei.

Totodată, potrivit art. 82 lit. f) din Codul Muncii, contractul individual de

muncă încetează în circumstanțe ce nu depind de voința părților în caz de: f)

expirare a termenului contractului individual de muncă pe durată determinată – de

la data prevăzută în contract, cu excepția cazului cînd raporturile de muncă

continuă de fapt și nici una dintre părți nu a cerut încetarea lor, precum și a cazului

prevăzut la art.83 alin.(3).

Reieșind din prevederile legale menționate supra, instanța de apel a reținut că,

perioada determinată a raportului de serviciu al reclamantului/apelant Ruslan

Cebotari, în calitate de angajat, și Inspectoratul General al Poliției, în calitate de

angajator, a expirat la data de 29.12.2021, conform Ordinului nr. 538 ef din

15.12.2020. Prin urmare, ordinul Inspectoratului General al Poliției nr.611 ef.

27.12.2021, prin care șefului Secției nr. 2 Investigații infracțiuni droguri opiacee, a

produselor medicale cu efect psihotrop și precursori a Direcției investigații

infracțiuni legate de droguri a Inspectoratului Național de Investigații al

Ministerului Afacerilor Interne Cebotari Ruslan i-a fost încetat raportul de serviciu,

a fost emis în cadrul unui scop licit și în exercitarea cu bună-credință a dreptului

disreționar al autorității publice corespunzătoare, în contextul în care lipsește

acordul autorității la prelungirea raporturilor de serviciu cu reclamantul- condiție

imperativă a prelungirii raportului de serviciu al funcționarului public cu statut

special prin prisma Legii nr. 288/2016.

Instanța de apel a reținut că încetarea raportului de serviciu a apelantului este

prevăzută cu claritate de lege.

Referitor la argumentul invocat de apelant precum că actul contestat, nu este

motivat, instanța de apel a invocat prevederile art. 31 Cod administrativ, care

5

explică că, actele administrative individuale și operațiunile administrative scrise

trebuie să fie motivate.

Astfel, ordinul Inspectoratului General al Poliției nr.611 ef. din 27.12.2021

,,Cu privire la încetarea raportului de serviciu al comisarului-șef Cebotari Ruslan

Constantin”, este motivat în conformitate cu norma legală expusă supra, or acesta

conține descrierea faptelor, normele legale în baza cărora s-a emis actul și motivul

de respingere a cererii angajatului.

Instanța de apel a apreciat critic argumentul precum că prin emiterea ordinului

de încetare a raporturilor de muncă, reclamantului i s-a încălcat dreptul la muncă și

că ordinul a fost emis arbitrar și prematur, or dreptul la muncă nu este absolut, iar

ordinul a fost emis în cadrul unui scop licit și în exercitarea cu bună-credință a

dreptului discreționar al autorității publice, în situația în care lipsește acordul

autorității la prelungirea raporturilor de serviciu cu angajatul, iar acordul este o

condiție imperativă a prelungirii raportului de serviciu al funcționarului public cu

statut special, prin prisma Legii speciale aplicabile speței, nr.288 din 16.12.2016.

La 26 iulie 2023, Cebotari Ruslan, reprezentat de avocatul Cebotari Adrian, a

declarat recurs nemotivat împotriva deciziei din 12 iulie 2023 a Curții de Apel

Chișinău, ulterior, la 10 octombrie 2023, a declarat recurs motivat, solicitând

casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi decizii de admitere integrală

a acțiunii.

În susținerea recursului a invocat că, instanțele ierahic inferioare eronat au

concluzionat despre netemeinicia acțiunii, reținând în special că constatările și

concluziile date potrivit hotărârii și deciziei sunt rezultatul examinării superficiale

a litigiului dedus judecății și interpretării eronate a probatoriului administrat, și

interpretării în mod eronat a prevederilor legii materiale aplicabile, ceea ce atestă

admisibilitatea recursului, întru verificarea legalității actelor judecătorești recurate

și adoptarea unei noi hotărâri.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța

de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 12 iulie 2023.

Cebotari Ruslan, reprezentat de avocatul Cebotari Adrian a fost notificat la 12 iulie

2023 (f.d.151), prin urmare recursul nemotivat depus la 26 iulie 2023 este în

termen.

Decizia motivată a instanței de apel din 12 iulie 2023 a fost notificată

participanților la proces la 25 septembrie 2023 (f.d.155).

Prin urmare, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează

că Cebotari Ruslan, reprezentat de avocatul Cebotari Adrian s-a conformat

prevederilor legale și a depus recursul motivat la 10 octombrie 2023, în termenul

prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 31 octombrie 2023 Inspectoratul General al Poliției a depus referință prin

care a solicitat respingerea recursului depus de Cebotari Ruslan, reprezentat de

avocatul Cebotari Adrian.

6

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Cebotari Ruslan,

reprezentat de avocatul Cebotari Adrian, în raport cu materialele cauzei, Completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a

fost modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv

Cartea a treia ”Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în

special prevederile cu privire la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente se deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

Legea procedurală civilă care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile

procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori

stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la

examinarea admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului administrativ

în redacția în vigoare la data declarării recursului.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ (în vigoare până la 01

septembrie 2023), Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu

admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare

printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod administrativ (în

vigoare până la 01 septembrie 2023), recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de

principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al

temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței

de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului

dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și

esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece

testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

7

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2)

din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023). În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și

funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Cebotari

Ruslan, reprezentat de avocatul Cebotari Adrian.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ (în vigoare

până la 01 septembrie 2023), Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Cebotari Ruslan, reprezentat de avocatul Cebotari Adrian

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

8