3ra-667/22 — anularea actelor administrative si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

3ra-667/22 — anularea actelor administrative si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-667/22

2-20108137-01-3ra-06072022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. Gr. Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, Gr. Dașchevici, Gh. Mîra)

Î N C H E I E R E

24 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Oleg Ciubotaru, reprezentat de

avocatul Sergiu Covali,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Oleg Ciubotaru împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea

actelor administrative și obligarea recalculării pensiei pentru vechime în serviciu în

legătură cu reangajarea în serviciu,

împotriva deciziei din 22 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

constată:

La 1 septembrie 2020, Oleg Ciubotaru a depus împotriva Casei Naționale de

Asigurări Sociale cu privire la anularea actelor administrative și obligarea recalculării

pensiei pentru vechime în serviciu în legătură cu reangajarea în serviciu.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a invocat că, a activat în

cadrul subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne în perioada 1 octombrie 1994

până la 6 martie 2015, ziua demisionării conform art. 47, alin. (1), lit. c) din Legea cu

privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, odată

cu acumularea vechimii în muncă, de 22 ani și 04 luni, ce permite dreptul la pensie.

Începând cu 7 martie 2015, de către Ministerul Afacerilor Interne i-a fost stabilită

pensia pentru vechimea în muncă în mărime de 50% din salariu.

La 28 mai 2015, s-a reangajat în cadrul Inspectoratului General al Poliției și la 4

martie 2020 a demisionat în temeiul art. 38, alin. (1), lit. c) din Legea privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288

din 16 decembrie 2016, raportul de muncă fiind încetat la 4 martie 2020 în baza ordinului

nr. 15ef. din 2 martie 2020 al șefului Inspectoratului de Management Operațional al

Ministerului Afacerilor Interne.

1

A menționat că, în perioada 28 mai 2015 - 4 martie 2020 a beneficiat de recompense,

plăți, sporuri și suplimente, potrivit certificatelor nr. 2 din 13 martie 2020 al

Inspectoratului de Management Operațional al Ministerului Afacerilor Interne și nr. 81

din 17 martie 2020 al Inspectoratului General al Poliției.

La 3 iunie 2020, s-a adresat cu cerere către Casa Națională de Asigurări Sociale,

solicitând recalcularea pensiei stabilită pentru vechimea în serviciu în legătură cu

reangajarea în funcție publică cu statut special după stabilirea pensiei pentru vechime în

muncă, respectiv modificarea drepturilor salariale pe perioada beneficierii de pensie și

realizării activității de muncă, precum și modificării cuantumului pensiei în legătură cu

majorarea vechimii în muncă.

Prin decizia nr. 94/2020/47809 din 8 iulie 2020 a Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Botanica, i s-a comunicat că dreptul la pensie apare o singură dată după

eliberarea din serviciu, cu dreptul de a fi recalculată în baza art. 61 din Legea asigurări

cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne nr.1544-XII din 23 iunie 1993.

Drept argument pentru respingerea cererii, în decizie au fost invocate prevederile

art. 2, alin. (1) din Legea vizată, care prevede că militarilor, persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne, precum și funcționarilor publici cu

statut special din sistemul administrației penitenciare, care au dreptul la pensie li se

stabilește pensie după eliberare din serviciu, respectiv, în interpretarea Casei Teritoriale

de Asigurări Sociale Botanica, dreptul la pensie apare o singură dată.

Nefiind de acord cu decizia nominalizată a înaintat, la 20 iulie 2020, cerere

prealabilă în adresa Casei Naționale de Asigurări Sociale.

Prin răspunsul nr. C-1561/20 din 3 august 2020 al Casei Naționale de Asigurări

Sociale, s-a comunicat, că potrivit art. 61, alin. 2) din Legea 1544/1993, recalcularea

pensiilor stabilite anterior persoanelor din corpul de ofițeri și din corpul de comandă (cu

excepția celui inferior) al organelor afacerilor interne cărora li s-a prelungit peste limita

de vârstă, stabilită de legislație, termenul de aflare în serviciu militar prin contract, sau

în serviciu în organele afacerilor interne urmează a fi recalculate după trecerea lor în

rezervă sau în retragere, respectiv, pensiile stabilite în legătură cu confirmarea vechimii

în muncă ce dă drept la pensie, după angajarea ulterioară nu se recalculează.

Reclamantul a specificat că, potrivit deciziei contestate, reiese că cererea a fost

respinsă din considerentul că legea nu prevede posibilitatea stabilirii repetate a pensiei

după o eventuală reangajare în serviciu.

Argumentul autorității publice este unul arbitrar, deoarece prin cererea menționată a

solicitat recalcularea, dar nu stabilirea acesteia în mod repetat. Or, Casa Națională de

Asigurări Sociale a denaturat prevederile art. 2 și art. 61 din Legea asigurării cu pensii

a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne nr.1544-XII din 23 iunie 1993, procedee arbitrare care au afectat însăși esența

dreptului la un proces echitabil.

În opinia reclamantului, reangajarea lui în cadrul organelor afacerilor interne după

stabilirea pensiei pentru vechime în muncă, respectiv modificarea drepturilor sale

salariale pentru perioada beneficierii de pensie și realizării activității de muncă, s-au

soldat cu acumularea vechimii în muncă existentă la data pensionării de peste 27 ani,

2

astfel încât aceasta să corespundă termenului stabilit de art. 13, lit. a) din Legea asigurării

cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne nr. l544 din 23 iunie 1993, iar conform art. 14, lit. a) din Legea citată

a obținut dreptul la pensie în cuantum de 56% din soldă, ceea ce acordă dreptul la

recalcularea pensiei conform normei art. 61 alin. (2) din Legea nr. 1544/1993.

A remarcat că, potrivit art. 44 din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. l544

din 23 iunie 1993, pensia pentru militarii care au satisfăcut serviciul prin contract, pentru

persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, precum și

pentru funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și

pentru familiile lor se calculează din solda acestora, constituită din salariul funcției,

salariul pentru gradul militar sau special, sporul procentual pentru vechime în serviciu

primite înainte de concediere, precum și din media lunară a altor recompense, plăți,

sporuri și suplimente primite în ultimul an de serviciu, cu excepția plăților compensatorii

și a indemnizației bănești unice în mărimea sumei mijloacelor bănești de întreținere pe

un an.

Reclamantul a subliniat că reangajarea lui în cadrul organelor afacerilor interne după

stabilirea pensiei pentru vechime în muncă a permis modificarea drepturilor salariale

odată cu prestarea muncii, precum și a acumulat o vechime în muncă, existentă la data

pensionării, de 4 ani, 9 luni și 4 zile, iar o vechime totală în muncă de 27 ani 1 lună 6

zile, ceea ce în condițiile art. 14, lit. a) din Legea 1544/1993 oferă dreptul la un cuantum

al pensiei de 56% din soldă, deoarece vechimea în muncă corespunde termenului stabilit

de art. 13, lit. a) din Legea nr. 1544/1993, ceea ce comportă dreptul la recalcularea

pensiei.

Or, potrivit cererii prealabile adresate Casei Naționale de Asigurări Sociale, au fost

prezentate date ce confirmă vechimea în muncă și cuantumul drepturilor salariale

încasate, fapt ce îi oferă dreptul, odată cu demisionarea repetată din funcție, de a pretinde

la majorarea cuantumului pensiei de 56% din soldă și, respectiv, recalcularea acesteia.

Reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. 94/2020/47809 din 8 iulie 2020 a Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Botanica și deciziei nr. C-1561/20 din 3 august 2020 a

Casei Naționale de Asigurări Sociale și obligarea emiterii de către Casa Națională de

Asigurări Sociale a actului administrativ individual favorabil, cu recalcularea pensiei

stabilite pentru vechimea în serviciu în legătură cu reangajarea reclamantului Oleg

Ciubotaru la 28 mai 2015 și apariția circumstanțelor de modificare a mărimii pensiei,

după stabilirea pensiei pentru vechime în muncă.

Prin hotărârea din 11 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cererea

de chemare în judecată s-a respins ca fiind neîntemeiată (f.d. 81-87).

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 5 aprilie 2021, Oleg Ciubotaru a

depus apel, care ulterior, la 19 mai 2021, a fost completat cu motivare, împotriva

hotărârii din 11 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d. 78-80, 94-100).

Prin decizia din 22 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea de

apel depusă de Oleg Ciubotaru și s-a menținut hotărârea din 11 martie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d. 138, 139-149).

3

Fiind investită cu judecarea apelului, Curtea de Apel Chișinău a notat că Oleg

Ciubotaru nu întrunește niciunul din temeiurile/condițiile prevăzute de art. 61 alin. (1)

și (2) al Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și

din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie1993. Or, art. 61 din Legea

nr.1544-XII din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul

de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului

General de Carabinieri, nu prevede în niciun fel faptul că militarii, persoanele din corpul

de comandă și din trupele organelor afacerilor interne au dreptul la recalcularea pensiei

în cazul în care au fost reîncadrați în funcție și au mai obținut o oarecare vechime în

muncă. Eliberarea apelantului din serviciu, cu ulterioara reangajare în funcție și

achitarea salariului, nu se încadrează nici în prevederile art. 61 alin.(2) din Legea

nr.1544-XII din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul

de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului

General de Carabinieri, or, dreptul la pensie apare o singură dată.

Instanța de apel a considerat întemeiate argumentele Casei Naționale de Asigurări

Sociale, precum că situația lui Oleg Ciubotaru nu este incidentală art. 61 din Legea

nr.1544-XII din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul

de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului

General de Carabinieri, deoarece această Lege nu prevede stabilirea repetată a dreptului

la pensie pentru vechime în muncă după reangajare. Situația lui Oleg Ciubotaru nu cade

nici sub incidența art. 13, art. 14 din Legea 1544/1993, deoarece Legea nominalizată nu

prevede stabilirea repetată a dreptului la pensie pentru vechime în muncă după

restabilirea la serviciu în serviciul militar, or, din sensul Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993

nu se deduce că militarii, persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne au dreptul la stabilirea repetată a mărimii pensiei pentru vechime în

muncă, în cazul în care au fost reangajați și au mai obținut o oarecare vechime în muncă,

în caz contrar, ar reieși că subiecții menționați ar avea, teoretic, dreptul la nenumărate

stabiliri sau repetate majorări ale pensiei.

La 25 februarie 2022, Oleg Ciubotaru, reprezentat de avocatul Sergiu Covali, a

depus cerere de recurs, care ulterior, la 27 iunie 2022, a fost completată cu motivare

împotriva deciziei din 22 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

actelor judecătorești ale instanțelor ierarhic inferioare, cu emiterea unei decizii de

admitere a cererii de chemare în judecată (f.d.153, 158-163).

În motivarea acțiunii recurentul a invocat că cererea de chemare în judecată a fost

examinată superficial și au fost interpretate și aplicate eronat atât normele de drept

enunțate în acțiune, cât și normele invocate de Casa Națională de Asigurări Sociale

pentru argumentarea deciziilor

Recurentul a menționat că atât intimata, cât și instanța de apel au interpretat eronat

prevederile art. 61 din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, prin invocarea că

recalcularea pensiei se face doar în baza actelor existente de până la stabilirea pensiei,

ori, această normă nu degajează o astfel de ipoteză, ci dimpotrivă indică că „ recalcularea

pensiilor stabilite anterior militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne și familiilor acestora în legătură cu punerea în aplicare a

prezentei legi se efectuează în temeiul documentelor aflate în momentul recalculării în

4

organele de pensionare. Dacă pensionarul va prezenta ulterior acte suplimentare ce i-ar

acorda dreptul la majorarea pensiei, recalcularea se va efectua pentru perioada

precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu

mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi.”.

Prin urmare, a susținut că până în prezent legea a fost interpretată în sensul direct al

ei, în vederea recalculării pensiilor după reangajarea în serviciu, însă acum este

inadmisibil faptul interpretării diferite al legii în mod abuziv defavorabil

salariatului/pensionarului, doar din cauza că s-a schimbat instituția abilitată în vederea

achitării pensiilor.

A subliniat că din normele art. 61 alin. (2) din Legea nr. 1544/1993 nu rezultă că

recalcularea pensiei se efectuează doar pensionarilor cărora li s-a prelungit raporturile

de muncă, ori, această prevedere nu stabilește cercul de persoane cărora li se

recalculează pensia, doar se indică momentul în care se efectuează recalculul pensiei

pentru o anumită categorie de pensionari.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 22 februarie 2022,însă date

privind notificarea dispozitivului acesteia lipsesc. Decizia motivată din 22 februarie

2022 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată lui Oleg Ciubotaru, la 8 iunie 2022, fapt

ce se confirmă prin avizul poștal (f.d. 155).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a depus

recursul în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 11 iulie 2022, prin oficiului poștal, în adresa intimatei a fost expediată copia

recursului depus de Oleg Ciubotaru, reprezentat de avocatul Sergiu Covali, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Prin referința din 5 august 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale a menționat că

pretențiile înaintate prin cererea de recurs sunt pur declarative, contradictorii și lipsite

de orice argumentări legale, iar decizia din 22 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău

este legală și întemeiată. În consecință, intimata a solicitat ca cererea de recurs depusă

de Oleg Ciubotaru, reprezentat de avocatul Sergiu Covali, să fie respinsă ca

neîntemeiată.

Examinând admisibilitatea recursului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

5

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii

din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Instanța de recurs reține că

pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

6

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din

19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1

(a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat în examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de Oleg Ciubotaru, reprezentat de avocatul Sergiu Covali.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Oleg Ciubotaru, reprezentat de avocatul Sergiu Covali, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

7