- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 10 mai 2022
- Stat pârât
- ISL
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Haukur Sigurbjörn Magnússon împotriva Islandei
Traducere în română Auto
Decizia nr. 6696/19 Haukur Sigurbjörn MAGNÚSSON împotriva Islandei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 10 mai 2022 ca Cameră compusă din: Georges Ravarani, Președintele, Georgios A. Serghides, Robert Spano, Anja Seibert-Fohr, Peeter Roosma, Andreas Zünd, Mikhail Lobov, judecători și Milan Blaško, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 21 ianuarie 2019, având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat la 19 aprilie 2021, care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Haukur Sigurbjörn Magnússon, este un național islandez care s-a născut în 1981 și locuiește în Reykjavik.
El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Vilhjálmur H. Vilhjálmsson, un avocat care practică în Reykjavik. Guvernul islandez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Fanney Rós δorsteinsdóttir, Procuror General de Stat. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție. El a introdus fără succes proceduri de difamare împotriva unui alt individ. Hotărârea pentru inculpat a fost pronunțată de Curtea de District Reykjavik la 6 noiembrie 2017. A fost susținută de Curtea de Apel la 2 Noiembrie 2018 și Curtea Supremă au refuzat recurgerea reclamantului la 13 decembrie 2018. Reclamantul s-a plâns că compunerea Curții de Apel a avut ca rezultat o încălcare a dreptului său de a fi auzit de un tribunal instituit prin lege, garantat de art. 6 § 1 din Convenție, datorită neregulilor în cazul numării unuia dintre judecători care stătea pe bancă în cazul său.
Avizul cererii a fost dat guvernului DREPTUL După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 19 aprilie 2021, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Islandei recunoaște că a existat o încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, cu referire la hotărârea Curții în cazul Guðmundur Andri Ástráðsson c. Islanda [[GC]], nr. 26374/18, 1 decembrie 2020.” În declarația Guvernul a oferit să plătească reclamantului 4000 Euro (EUR) pentru a acoperi orice costuri și cheltuieli suportate în cadrul procedurii dinaintea Curții, precum și orice impozit care ar putea fi imputabil reclamantului.
Guvernul a remarcat, de asemenea, că reclamantul a avut posibilitatea de a aplica Curții privind deschiderea procedurilor judiciare pentru deschiderea cazului său în temeiul capitolului XXIX din Legea privind procedurile civile nr. 91/1991, astfel cum a fost modificată de Legea nr. 47/2020. Prin scrisoarea din 26 mai 2021, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. El a declarat că nu a abordat suficient plângerile sale, că nu constituie un motiv pentru care cererea sa să fie eliminată din lista de cazuri a Curții și că autoritățile interne nu au reușit să împiedice o încălcare a drepturilor Convenției sale, în ciuda problemei sale, în timp ce cazul său a fost în așteptare în fața Curții de Apel.
Curtea reiterează că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c). „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererilor”. Reafirmă, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea din Tahsin Acar c. Turcia ((obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Sp.
z o.o. c. Polonia ((dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007), și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 10. Curtea a stabilit în Guðmundur Andri Ástráðsson c. Islanda ([GC], nr. 26374/18, 1 decembrie 2020) principiile sale generale privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil de către un tribunal instituit prin lege în contextul neregulilor de numire a judecătorilor la Curtea de Apel. Curtea constată că, prin două hotărâri din 11 ianuarie 2022, Curtea privind deschiderea procedurilor judiciare a acordat redeschiderea procedurilor penale în cazul în care a identificat aceleași nereguli în ceea ce privește numirea judecătorilor ca cele prezente la Guðmundur Andri Ástráðsson , citate mai sus . În concluzia sa , această instanță s-a referit direct la hotărârea Marei Camere în Guðmundur Andri Ástráðsson , precum și declarațiile unilaterale ulterioare prezentate de Guvern.
Curtea privind deschiderea procedurilor judiciare a considerat că cazurile în cauză ar trebui redeschise în temeiul articolului 228 alineatul (1) litera (a) din Legea privind procedurile penale nr. 88/2008, care prevede posibilitatea de redeschidere a procedurii în funcție de noi dovezi sau informații noi care ar fi putut avea o mare importanță pentru cazul în cazul în care ar fi fost disponibilă înainte de a fi anunțat hotărârea. 12. Curtea constată că, având în vedere că prezentul caz se referă la procedurile civile, criteriile de redeschidere sunt ușor diferite de cele aplicabile în cazurile penale. De exemplu, în temeiul articolului 191 alineatul (1) din Legea privind procedurile civile nr. 91/1991, procedurile civile pot fi redeschise în două condiții necumulative.
În temeiul articolului 191 alineatul (1) litera (a), procedurile civile pot fi redeschise în cazul în care noile dovezi sau informații noi furnizează o probabilitate puternică că faptele cazului nu au fost stabilite corect în timpul procedurii, fără a fi cauzate de neglijarea părții solicitante, și că dovezile sau informațiile în cauză vor conduce la o concluzie semnificativ diferită. În temeiul articolului 191 alineatul (1) litera (b), procedura civilă poate fi redeschisă dacă există o probabilitate puternică că noi dovezi sau noi informații privind alte aspecte decât faptele din caz vor conduce la o concluzie semnificativ diferită. În ambele cazuri, partea solicitantă trebuie să demonstreze un interes semnificativ în deschiderea.
13. Cu toate acestea, Curtea observă că criteriile pentru redeschiderea procedurii civile și penale sunt comparabile în ceea ce privește redeschiderea pe baza unei încălcări a dreptului reclamantului la un tribunal instituit prin lege. Având în vedere hotărârile depuse anterior de Curtea privind deschiderea procedurilor judiciare (a se vedea punctul 11 de mai sus), Curtea consideră că este suficient de probabil în scopul evaluării declarației unilaterale ale guvernului că procedurile civile care fac obiectul prezentei cereri vor fi redeschise în cazul în care reclamantul o solicită.
În plus, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 14. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului și posibilitatea ca reclamantul să solicite deschiderea procedurii împotriva acestuia, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). 15. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 din amenda 16). Curtea consideră că suma costurilor și cheltuielilor ar trebui convertită în krónur islandez la rata aplicabilă la data decontare și plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din convenție.
În caz de nerespectare a acestei perioade, dobânzile simple se plătesc pe valoarea în cauză la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. 17. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de acest motiv. în conformitate cu art. 6 din Convenție și cu modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 2 iunie 2022. Președintele grefierului Milan Blaško Georges Ravarani
THIRD SECTION
DECISION Application no. 6696/19 Haukur Sigurbjörn MAGNÚSSON against Iceland The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 10 May 2022 as a Chamber composed of: Georges Ravarani, President, Georgios A. Serghides, Robert Spano, Anja Seibert-Fohr, Peeter Roosma, Andreas Zünd, Mikhail Lobov, judges, and Milan Blaško, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 21 January 2019, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 19 April 2021 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. The applicant, Mr Haukur Sigurbjörn Magnússon, is an Icelandic national who was born in 1981 and lives in Reykjavik. He was represented before the Court by Mr Vilhjálmur H. Vilhjálmsson, a lawyer practising in Reykjavik.
The Icelandic Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms Fanney Rós Þorsteinsdóttir, State Attorney General.
The applicant complained under Article 6 of the Convention. He unsuccessfully brought defamation proceedings against another individual. A judgment finding for the defendant was delivered by the Reykjavik District Court on 6 November 2017. It was upheld by the Court of Appeal on 2 November 2018 and the Supreme Court refused the applicant leave to appeal on 13 December 2018. The applicant complained that the composition of the Court of Appeal had resulted in a violation of his right to be heard by a tribunal established by law, guaranteed by Article 6 § 1 of the Convention, due to irregularities in the appointment of one of the judges who had sat on the bench in his case.
Notice of the application was given to the Government . THE LAW
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 19 April 2021 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.
The declaration provided as follows: “[T]he Government of Iceland acknowledge that there has been a violation of the applicant’s right to a fair trial under Article 6 § 1 of the Convention, with reference to the Court’s judgment in the case of Guðmundur Andri Ástráðsson v. Iceland [[GC]], no. 26374/18, 1 December 2020.” In the declaration the Government offered to pay the applicant 4,000 euros (EUR) to cover any costs and expenses incurred in the proceedings before the Court, plus any tax that might be chargeable to the applicant. The Government further noted that the applicant had the possibility of applying to the Court on Reopening of Judicial Proceedings for the reopening of his case under Chapter XXIX of the Civil Procedures Act no. 91/1991, as amended by Act no. 47/2020.
By a letter of 26 May 2021, the applicant indicated that he was not satisfied with the terms of the unilateral declaration. He stated that it did not sufficiently address his grievances, that it did not constitute a reason for his application to be struck out of the Court’s list of cases, and that the domestic authorities had failed to prevent a violation of his Convention rights despite his raising the issue while his case had been pending before the Court of Appeal.
The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. In particular, Article 37 § 1 (c) enables the Court to strike a case out of its list if “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the applications”. It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
To this end, the Court has examined the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the judgment in Tahsin Acar v. Turkey ((preliminary objections) [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Sp. z o.o. v. Poland ((dec.), no. 11602/02, 26 June 2007), and Sulwińska v. Poland ((dec.), no. 28953/03, 18 September 2007).
The Court established in Guðmundur Andri Ástráðsson v. Iceland ([GC], no. 26374/18, 1 December 2020) its general principles concerning complaints about the violation of the right to a fair trial by a tribunal established by law in the context of irregularities in the appointment of judges to the Court of Appeal. 11 . The Court notes that by two rulings of 11 January 2022, the Court on Reopening of Judicial Proceedings granted the reopening of criminal proceedings where it identified the same irregularities in the appointment of judges as those present in Guðmundur Andri Ástráðsson , cited above. In its conclusion, that court referred directly to the Grand Chamber’s judgment in Guðmundur Andri Ástráðsson , as well as to subsequent unilateral declarations submitted by the Government. The Court on Reopening of Judicial Proceedings considered that the cases in question should be reopened on the grounds of section 228(1)(a) of the Criminal Procedures Act no. 88/2008, which provides for the possibility to reopen proceedings in the light of new evidence or new information which could have had great significance for the case if it had been available before the judgment was announced.
The Court notes that, since the present case concerns civil proceedings, the criteria for reopening are slightly different from those applicable in criminal cases. Namely, under section 191(1) of the Civil Procedures Act no. 91/1991, civil proceedings can be reopened under two non-cumulative conditions. Under section 191(1)(a), civil proceedings may be reopened if new evidence or new information provide a strong likelihood that the facts of the case were not correctly established during the proceedings, without that being due to the neglect of the requesting party, and that the evidence or information in question will lead to a significantly different conclusion. Under section 191(1)(b), civil proceedings may be reopened if there is a strong likelihood that new evidence or new information about matters other than the facts of the case will lead to a significantly different conclusion. In both instances, the requesting party must demonstrate a significant interest in reopening.
Nevertheless, the Court observes that the criteria for reopening both civil and criminal proceedings are comparable as regards reopening on the basis of a violation of an applicant’s right to a tribunal established by law. In the light of the rulings previously delivered by the Court on Reopening of Judicial Proceedings (see paragraph 11 above), the Court considers that it is sufficiently likely for the purposes of its assessment of the Government’s unilateral declaration that the civil proceedings which are the subject of the present application will be reopened if the applicant so requests. Moreover, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention (see Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration and the possibility for the applicant to apply for the reopening of the proceedings against him, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c)).
Moreover, in the light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ).
The Court considers that the amount of costs and expenses should be converted into Icelandic krónur at the rate applicable at the date of settlement and paid within three months from the date of notification of the Court’s decision issued in accordance with Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to settle within this period, simple interest shall be payable on the amount in question at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Done in English and notified in writing on 2 June 2022. Milan Blaško Georges Ravarani Registrar President