3ra-566/23 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-566/23

2-21150428-01-3ra-30052023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. G. Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

28 februarie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza în contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Zlatovcen Dmitri împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 22 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău prin care a

fost respins apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută

hotărârea din 25 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 11 octombrie 2021, Zlatovcen Dmitri s-a adresat cu acțiune de contencios

administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea

răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. Z-1620/21 din 16 septembrie

2021, obligarea calculării pensiei în privința reclamantului Zlatovcen Dmitri din 01

iunie 2021 conform Certificatului eliberat de către Direcția de poliție a UTA Găgăuzia

nr. 2535 din 02 iunie 2021 ce include vechimea în muncă de 25 ani, 2 luni și 7 zile.

Prin hotărârea din 25 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani, acțiunea a

fost admisă.

Prin decizia din 22 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea din 25

mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

La 21 martie 2023, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs

nemotivat împotriva deciziei din 22 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

respinsă.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost

modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea

a treia ”Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special

1

prevederile cu privire la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente de deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător

prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171. Legea procedurală

civilă care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile procedurale ale

participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni

procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la examinarea

admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului administrativ în redacția în

vigoare la data declarării recursului.

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu actele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Completul

Curții Supreme de Justiție constată inadmisibilitatea acestuia, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) și (2) lit.e) din Codul administrativ (în redacția

în vigoare la data declarării recursului), Curtea Supremă de Justiție examinează din

oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca

atare printr-o încheiere. Recursul se declară inadmisibil în special când motivarea

recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la

art.245 alin.(2) (în redacția în vigoare la data declarării recursului).

Conform art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la

data declarării recursului), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai

mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul

împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Totodată, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de

contencios administrativ sunt reglementate prin prisma art.195 din Codul

administrativ potrivit cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător

prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

În conformitate cu art.110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Conform art.111 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de procedură

se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege,

termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de

procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului

2

de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va

produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii

perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau

moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de

procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în

considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii termenului se determină

prin începutul unei zile, această zi se include în termen.

Potrivit art.113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul

de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, Completul de judecată

menționează că termenele procedurale stabilesc regimul optim pentru realizarea

justiției, fiind o modalitate de ordonare a realizării acțiunilor procedurale și

fortificarea securității raporturilor juridice. Exercitarea unui drept de către titularul său

nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea

anumitor exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor termen, după a căror

expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Potrivit art.223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție prin

care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică

participanților la proces conform art.96–114.

Conform art.96 alin.(1) din Codul administrativ, notificările și comunicările către

participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare

adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin

mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și

acceptată de participantul la procedură.

Potrivit art.97 alin.(3) din Codul administrativ, autoritatea publică poate alege

între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a

recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu

scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace

electronice de comunicație dedicate.

Din prevederile art.1101 alin.(1) și (5) din Codul administrativ rezultă că,

notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi

notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de

document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din

cadrul autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa

poștală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă

electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia

poștală. Confirmarea recepției notificării, emisă în mod automatizat de sistemul

informațional sau de alt mijloc electronic de comunicație dedicat, probează notificarea

Potrivit art.114 din Codul administrativ, dacă o notificare a înscrisului, care

îndeplinește condițiile de formă, nu poate fi probată sau dacă înscrisul a ajuns cu

încălcarea prevederilor obligatorii de notificare, atunci acesta se consideră notificat

din momentul în care într-adevăr a ajuns la persoana care urma să fie notificată.

Din actele cauzei rezultă că, la 22 februarie 2023, Curtea de Apel Chișinău a

3

pronunțat, în ședință publică, dispozitivul deciziei.

La 23 februarie 2023, la adresa electronică a recurentei:

secretariat@cnas.gov.md, a fost notificată copia dispozitivului deciziei instanței de

apel, fapt ce se confirmă prin scrisoarea anexată la actele cauzei (f.d. 83).

La 10 mai 2023, Curtea de Apel Chișinău a notificat recurentei, prin poșta

electronică, copia deciziei motivate din 22 februarie 2023, fapt ce se confirmă prin

extrasul din poșta electronică anexat la actele cauzei (f.d. 87).

Se reține că, la 02 mai 2023, decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 22

februarie 2023, a fost publicată pe Portalul Național al Instanțelor de Judecată:

https://cac.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/9bcf1a3f-060b-43a3-9094-

5a6919ba2fad.

Cele menționate supra, atestă faptul că termenul de 30 de zile prevăzut la art.245

alin.(2) din Codul administrativ, pentru prezentarea motivării recursului, a început să

curgă din data de 11 mai 2023, ziua imediat următoare de la data notificării Casei

Naționale de Asigurări Sociale a deciziei integrale a instanței de apel, care a expirat la

data de 9 iunie 2023 (vineri) inclusiv.

În pofida celor enunțate, Casa Națională de Asigurări Sociale nu s-a conformat

prevederilor legale și nu a prezentat motivarea recursului în termenul legal prevăzut la

art.245 alin.(2) din Codul administrativ, motivarea recursului nefiind depusă nici la

data examinării admisibilității recursului. Or, fiind cea interesată de soluționarea

cauzei în ordine de recurs, recurenta trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de

a-și proteja dreptul de acces la instanță după cum sugerează și jurisprudența CEDO,

prin efectuarea actului de procedură până la expirarea termenului prevăzut de lege, la

caz, prin prezentarea motivării recursului în conformitate cu art.245 alin.(2) din Codul

administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului). Drept consecință,

intervenind aplicarea sancțiunii procedurale prevăzută la art.246 alin.(2) lit.e) din

Codul administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului), de declarare a

recursului inadmisibil.

Conform art.24 alin.(1) din Codul administrativ, participanții la procedura

administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite

drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile

procesuale ale altor participanți. Buna-credință prezumă că partea este obligată să

respecte termenele prevăzute de lege, or, termenul de recurs prevăzut la art.245 din

Codul administrativ, este considerat un termen imperativ, absolut și peremptoriu,

astfel că nerespectarea acestuia atrage ca și consecință după sine decăderea părții din

dreptul de a mai exercita această cale de atac.

Din cele constatate rezultă că, nerespectarea termenului de prezentare a motivării

recursului se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv a recurentei și

reprezentanților ei, care trebuiau să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă,

folosindu-se cu bună-credință de drepturile și obligațiile sale procedurale, inclusiv să-

și verifice poșta electronică la intervale rezonabile de timp pentru a nu omite termenul

legal de prezentare a recursului motivat. Or, admiterea spre examinare a unui recurs

tardiv poate duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de

art.6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

4

Imperioase speței sunt și dezideratele statuate de CtEDO în cauza Ponomaryov

vs Ucraina, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare

de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces

după un interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei

căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și

pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul

securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. În

acest caz Înalta Curte a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare

privind protecția drepturilor sale de acces la justiție.

În atare circumstanțe, soluția de declarare a recursului depus de Casa Națională

de Asigurări Sociale drept inadmisibil, este compatibilă cu respectarea prevederilor

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru

exercitarea recursului ar leza principiul securității raporturilor juridice.

În circumstanțele menționate, Completul Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a declara recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, ca

inadmisibil.

Conform art.230, art.245 alin.(2) și art.246 alin.(1) și (2) lit.e) din Codul

administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului), Completul Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte,

judecător Aliona Miron

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

5