3ra-987/23 — anularea actului administrativ defavorabil, obligarea stabilirii, calcularii si achitarii pensiei

3ra-987/23 — anularea actului administrativ defavorabil, obligarea stabilirii, calcularii si achitarii pensiei (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr.3ra-987/23

2-21071401-01-3ra-01102023

Prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud.: L. Holevițcaia)

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (jud.: Gh. Mîra, I. Dutca, D. Băbălău)

Î N C H E I E R E

21 februarie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Grigore Ursu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, terț

Inspectoratul de Poliție Rezina cu privire la contestarea actului administrativ

individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ favorabil,

împotriva deciziei din 31 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută

hotărârea din 22 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 13 mai 2021, Grigore Ursu a depus cerere de chemare în judecată, în

procedura contenciosului administrativ, împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale, terț Inspectoratul de Poliție Rezina cu privire la contestarea actului

administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ

favorabil.

Prin hotărârea din 22 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

admisă acțiunea depusă de Grigore Ursu. S-a anulat actul administrativ individual

defavorabil – decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Rezina din 24 februarie

2021 și decizia adoptată în procedura prealabilă – refuzul Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr.U-633/21 din 15 aprilie 2021 și s-a obligat Casa Națională de

Asigurări Sociale a Republicii Moldova să efectueze calcularea pensiei

reclamantului Grigore Ursu, cu includerea perioadei de activitate din 05 martie

2013-08 mai 2015, cu înlesniri(avantaje) – 2 zile pentru 1 zi de serviciu cu

coeficientul(1:2), conform certificatului eliberat de Inspectoratul General al Poliției

nr.34/45-349 din 18 ianuarie 2021, prin care se confirmă vechimea în muncă a

domnului Grigore Ursu de 24(douăzeci și patru) ani 02(două) luni 06(șase) zile.

La 24 iunie 2022, cu respectarea prevederilor art.232 alin.(1) și (2) din Codul

administrativ, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel împotriva hotărârii

primei instanțe, iar la 11 noiembrie 2022 a prezentat motivarea apelului, solicitând

casarea hotărârii din 22 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu

pronunțarea unei decizii noi de respingere a acțiunii (f.d.66, 85-86).

Prin decizia din 31 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea din 22 iunie

2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

La 30 iunie 2023, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei din 31 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

cu emiterea unei decizii noi de respingere integrală a acțiunii.

La 02 octombrie 2023, întru respectarea dreptului părților la un proces echitabil,

Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților copia recursului depus de

Casa Națională de Asigurări Sociale, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței, însă intimații nu și-au valorificat acest drept procedural și nu au depus

referință.

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de

Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării în

Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art. IV, V pct.1–9 și 11–16 și

art. VII, care vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în

vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data

depunerii recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de

Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul depus de

Casa Națională de Asigurări Sociale a fost depus până la data intrării în vigoare a

Legii pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex

reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în

baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Examinând admisibilitatea recursului, în raport cu actele cauzei, Completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție constată inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) și (2) lit.d) din Codul administrativ (în

vigoare la data declarării recursului), Curtea Supremă de Justiție examinează din

oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca

atare printr-o încheiere. Recursul se declară inadmisibil în special când recursul a

fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1).

Conform art.245 alin.(1) din Codul administrativ (în vigoare la data declarării

recursului), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună

cu dosarul judiciar.

Norma dată de drept presupune că, recursul inițial se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea dispozitivului deciziei instanței de apel.

Totodată, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de

contencios administrativ sunt reglementate prin prisma art.195 din Codul

administrativ, potrivit cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte.

Conform art. 111 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de

procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit

prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească.

Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei

comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment

viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în

decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un

eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de

comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a

momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii

termenului se determină prin începutul unei zile, această zi se include în termen.

Potrivit art.113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din

dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție remarcă că, termenele procedurale stabilesc regimul

optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a realizării acțiunilor

procedurale și fortificarea securității raporturilor juridice. Exercitarea unui drept de

către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de

legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor

termen, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Potrivit art.223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție prin

care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică

participanților la proces conform art.96–114.

În conformitate cu art.96 alin.(1) din Codul administrativ, notificările și

comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice

formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor.

Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului

comunicării și acceptată de participantul la procedură.

Conform art.97 alin.(3) din Codul administrativ, autoritatea publică poate alege

între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a

recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu

scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace

electronice de comunicație dedicate.

Din actele cauzei cert rezultă că, la 31 ianuarie 2023 Curtea de Apel Chișinău

a pronunțat dispozitivul deciziei, în ședință publică, în prezența intimatului Ursu

Grigore.

Ține de menționat că, în dispozitivul deciziei din 31 ianuarie 2023, Curtea de

Apel Chișinău a indicat cu suficientă claritate căile, termenul și modul de atac al

acesteia prevăzut de legislația în vigoare.

La 08 februarie 2023, Curtea de Apel Chișinău a expediat spre cunoștință copia

dispozitivului deciziei din 31 ianuarie 2023 la adresa electronică a participanților la

proces, inclusiv, a Casei Naționale de Asigurări Sociale: XXXXX, prin intermediul

căreia a fost expediată cererea de apel nemotivată și motivată în adresa Curții de

Apel Chișinău (f.d.65, 84), fapt ce se confirmă prin scrisoarea anexată la actele

cauzei (f.d.113).

Totodată, se remarcă că, Curtea de Apel Chișinău a publicat dispozitivul

deciziei din 03 ianuarie 2023 pe Portalul Național al Instanțelor de Judecată la data

de 07 februarie 2023: www.cac.instante.justice.md.

Din cele menționate supra, rezultă că termenul de 30 de zile prevăzut la art.245

alin.(1) din Codul administrativ, pentru prezentarea recursului a început să curgă,

din data de 09 februarie 2023, ziua imediat următoare de la data notificării Casei

Naționale de Asigurări Sociale a dispozitivului deciziei instanței de apel, care a

expirat la data de 10 martie 2023 (vineri) inclusiv.

Cu toate acestea, recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a depus

recursul împotriva deciziei instanței de apel abia la 30 iunie 2023 (după ce i-a fost

notificată decizia integrală a instanței de apel), depășind cu mult termenul legal

prevăzut la art.245 alin.(1) din Codul administrativ.

De altfel, recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale, începând cu data de

09 februarie 2023 – până la 10 martie 2023 inclusiv, a dispus de suficient timp de a-

și valorifica dreptul de a prezenta recursul în interiorul termenului legal prevăzut la

art.245 alin.(1) din Codul administrativ.

Or, fiind cea interesată de soluționarea cauzei în ordine de recurs, Casa

Națională de Asigurări Sociale trebuia să întreprindă măsurile necesare de a-și

proteja dreptul de acces la instanță, după cum sugerează și jurisprudența CEDO, prin

efectuarea actului de procedură în interiorul termenului prevăzut de lege, la caz, prin

depunerea recursului în conformitate cu art.245 alin.(1) din Codul administrativ, cu

solicitarea după caz, repunerea în termen a actului de procedură în conformitate cu

legislația în vigoare în situația omiterii acestuia.

La acest aspect, se reține jurisprudența CEDO (cauza Bodiu v. Republica

Moldova, cererea nr.7516/10, hotărârea din 18 iunie 2019), unde Curtea a notat că,

sistemele legale a diferitor state membre prevăd posibilitatea extinderii termenului

limită, în cazul în care există motive valabile în acest sens. În același timp, dacă

termenul limită pentru un recurs este extins după o perioadă considerabilă de timp

și pentru motive care nu par să fie persuasive, această decizie poate încălca principiul

securității raporturilor juridice. Curtea a recunoscut că este în primul rând la discreția

instanțelor naționale să decidă în privința extinderii termenului limită pentru

declararea unui recurs, însă această discreție nu este nelimitată. Instanțelor li se cere

să aducă motive. Unul din motive poate fi, de exemplu, omisiunea autorităților de a

informa părțile despre decizia adoptată în privința cauzelor acestora. Chiar atunci,

totuși, posibilitatea extinderii nu poate fi nelimitată, din moment ce părțile trebuie

să i-a măsuri în intervale rezonabile de timp pentru a afla despre progresul

procedurilor judiciare despre care aceștia cunosc. În fiecare caz, instanțele naționale

trebuie să verifice dacă motivele privind extinderea termenului limită pentru recurs

poate să justifice ingerința în principiul res judicata, în special dacă legislația

națională nu limitează discreția fie în ceea ce privește timpul sau motivele pentru

extinderea termenului limită (cauza Ponomaryov v. Ucraina, nr.3236 / 03, §§ 41, 03

aprilie 2008). Curtea a notat că H. în cererea sa de recurs nu a explicat ce l-a

împiedicat să afle despre decizie mai devreme, sau mențiunea dacă a încercat să afle

despre progresul procedurilor în apel inițiate de el. În aceste circumstanțe, Curtea a

considerat că prin admiterea recursului lui H. după scurgerea unei perioade

considerabile de timp și în absența vreunei explicații plauzibile de ce nu a făcut-o

mai devreme, a adus la zero tot procesul judiciar, care s-a finalizat cu o decizie

definitivă și executorie și astfel a constituit res judecata

Din cele enunțate, drept consecință, intervine aplicarea sancțiunii procedurale

prevăzută la art.246 alin.(2) lit.d) din Codul administrativ, de declarare a recursului

inadmisibil.

Conform art.24 alin.(1) din Codul administrativ, participanții la procedura

administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite

drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile

procesuale ale altor participanți. Buna-credință prezumă că partea este obligată să

respecte termenele prevăzute de lege, or, termenul de recurs prevăzut la art. 245 din

Codul administrativ, este considerat un termen imperativ, absolut și peremptoriu,

astfel că nerespectarea acestuia atrage ca și consecință după sine decăderea părții din

dreptul de a mai exercita această cale de atac.

Din cele constatate rezultă că nerespectarea termenului de depunere a

recursului se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al Casei Naționale

de Asigurări Sociale, care trebuia să dea dovadă de responsabilitate și atitudine

activă, folosindu-se cu bună-credință de drepturile și obligațiile sale procedurale,

inclusiv, să-și verifice poșta electronică la intervale rezonabile de timp pentru a nu

omite termenul legal de depunere a recursului. Or, admiterea spre examinare a unui

recurs tardiv poate duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice

garantat de art.6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și

a Libertăților Fundamentale.

Mai mult, recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale nu a prezentat probe

incontestabile ce ar indica aflarea sa într-o veritabilă imposibilitate de a efectua actul

de procedură (depunerea recursului) în interiorul termenului legal prevăzut la art.245

alin.(1) din Codul administrativ, luând în considerare acel fapt că instanța de apel a

respectat procedura de notificare a actului judecătoresc părților la proces în

conformitate cu prevederile legale.

Imperioase speței sunt inclusiv și dezideratele statuate de CEDO în cauza

Ponomaryov vs Ucraina, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre

desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii

unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de

redeschiderea unui proces după un interval considerabil de timp prin repunerea în

termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen

după o perioadă îndelungată și pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie

care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar

cu o cale extraordinară de atac. În acest caz Înalta Curte a reiterat că, ține de obligația

părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de acces la

justiție.

În atare circumstanțe, soluția de declarare a recursului depus de Casa Națională

de Asigurări Sociale ca inadmisibil, este compatibilă cu respectarea prevederilor

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru

exercitarea recursului ar leza principiul securității raporturilor juridice.

În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale ca inadmisibil.

Conform art.230, art.245 și art.246 alin.(1) și (2) lit.d) din Codul administrativ,

completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi