2ra-846/23 — privind repararea prejudiciului moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere contraventională

2ra-846/23 — privind repararea prejudiciului moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere contraventională (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-846/2023

2-22104137-01-2ra-16062023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. I. Chironeț)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Cotruță, I. Țurcan, L. Pruteanu)

Î N C H E I E R E

14 februarie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Oxana Parfeni

Judecători Mariana Ursachi

Aliona Donos

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Parascovia Dicusar,

reprezentată de avocatul Valentin Caisîn,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Parascovia Dicusar

împotriva Inspectoratului de Poliție Buiucani, Direcției de Poliție a municipiului

Chișinău și Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea

prejudiciului material și moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere

contravențională,

împotriva deciziei din 14 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 19 iulie 2022, Parascovia Dicusar, reprezentată de avocatul Valentin Caisîn,

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului de Poliție Buiucani,

Direcției de Poliție a mun. Chișinău și Ministerului Justiției, solicitând:

- încasarea în mod solidar de la Inspectoratul de Poliție Buiucani, Direcția de

Poliție a mun. Chișinău și din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului

Finanțelor, în beneficiul reclamantei, a sumei de 2 000 lei cu titlu de compensare a

cheltuielilor de asistență juridică în cadrul procesului contravențional;

- încasarea în mod solidar de la Inspectoratul de Poliție Buiucani, Direcția de

Poliție a mun. Chișinău și din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului

Finanțelor, în beneficiul reclamantei, a sumei de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu

moral;

- încasarea în mod solidar de la Inspectoratul de Poliție Buiucani, Direcția de

Poliție a mun. Chișinău și din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului

Finanțelor, în beneficiul reclamantei, a cheltuielilor de judecată suportate în

prezentul proces civil.

În motivarea acțiunii, a indicat că, potrivit procesului-verbal cu privire la

contravenție nr. MAIXXXX din XX august XXX, intentat de către Inspectoratul de

Poliție Buiucani al Direcției de Poliție a mun. Chișinău, a fost reținută în sarcina sa

1

comiterea contravenției prevăzute de art. XX din Codul contravențional, fiind

aplicată sancțiunea în formă de amendă în mărime de 30 unități convenționale.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 28 septembrie 2021, a

fost admisă contestația sa și s-a declarat nul procesul-verbal cu privire la

contravenție nr. MAIXXXX din XX august XX și decizia din XX august XXX,

adoptate de către agentul constatator Sergiu Cîrpă al Inspectoratului de Poliție

Buiucani, mun. Chișinău, cu încetarea procesului contravențional, din motiv de

inexistență a faptului contravenției.

Ulterior, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2022, a fost respins

ca nefondat recursul declarat de către agentul constatator Sergiu Cîrpă și a fost

menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 28 septembrie 2021.

A menționat că, în conformitate cu art. 45 din Codul contravențional, dacă prin

contravenție a fost cauzat un prejudiciu, persoana prejudiciată este în drept să-și

valorifice pretențiile în procedură civilă. Soluționând cauza contravențională,

autoritatea competentă este în drept, la cererea victimei, să dispună repararea

prejudiciului cauzat prin contravenție în cazul în care nu există divergențe asupra

întinderii lui.

În continuare, făcând trimitere la prevederile art. 383 alin. (1) și (3), 384 alin.

(2) lit. u) din Codul contravențional, a relevat că, consideră că prin acțiunea înaintată

este îndreptățită să solicite recuperarea cheltuielilor de asistență juridică suportate în

cadrul procesului contravențional, deoarece se constată cu certitudine că în privința

ei a fost întocmit proces-verbal cu privire la contravenție, care a fost anulat prin

hotărâre irevocabilă a instanței de judecată.

A specificat că, potrivit bonului de plată seria QL nr.916306 din 23 iunie 2020,

a achitat pentru asistența juridică acordată de către avocatul Valentin Caisîn suma

de 2 000 lei, pentru pregătirea contestației și pentru participarea la ședințele de

judecată de examinare a contestației. Suma de 2 000 lei pentru asistența juridică

acordată de către avocat în dosarul contravențional îndeplinește condițiile de a fi

necesară, rezonabilă și proporțională cu complexitatea cauzei și efortul depus.

Referitor la cuantumul despăgubirii pentru prejudiciul moral cauzat, a notat că

suma de 20 000 de lei este rezonabilă și acoperă dauna morală suportată.

În acest context, a susținut că, conform prevederilor art. 2036 alin. (1) și (3) din

Codul civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce

atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute

de lege, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația

prejudiciului prin plata de despăgubiri. Prejudiciul moral se repară indiferent de

existența și întinderea prejudiciului patrimonial. Reparația prejudiciului moral se

face și în lipsa vinovăției autorului, faptei ilicite în cazul în care prejudiciul este

cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare

ilegală a arestului preventiv sau a declarației scrise de a nu părăsi localitatea,

aplicarea ilegală în calitate de sancțiune administrativă a arestului, muncii

neremunerate în folosul comunității și în alte cazuri prevăzute de lege.

Prin hotărârea din 9 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Parascovia

Dicusar împotriva Inspectoratului de Poliție Buiucani, Direcției de Poliție a

municipiului Chișinău și Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

2

repararea prejudiciului material și moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere

contravențională.

La 15 decembrie 2022, Parascovia Dicusar, reprezentată de avocatul Valentin

Caisîn, a declarat apel împotriva hotărârii din 9 decembrie 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii și emiterea

unei noi hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

Prin decizia din 14 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Parascovia Dicusar, reprezentată de avocatul Valentin Caisîn, și s-a

menținut hotărârea din 9 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivarea deciziei emise, Colegiul instanței de apel a conchis că,

Inspectoratul de Poliție Buiucani și Direcția de Poliție mun. Chișinău sunt

subdiviziuni ale Inspectoratului General al Poliției, astfel, nu pot fi desinestătător

subiecți în raportul obligațional de răspundere civilă, această obligație fiind atribuită

prin lege unității centrale de administrare și control a poliției, cu statut de persoană

juridică și cu competență pe tot teritoriul Republicii Moldova - Inspectoratul General

al Poliției.

Instanța de apel a menționat că sunt întemeiate și legale concluziile primei

instanțe, care a constatat că acțiunea Parascoviei Dicusar a fost înaintată împotriva

pârâtului necorespunzător.

La 5 iunie 2023, prin intermediul poștei electronice (f.d.137), Parascovia

Dicusar, reprezentată de avocatul Valentin Caisîn, a declarat recurs împotriva

deciziei din 14 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă.

În motivarea recursului, a invocat că hotărârile instanțelor de judecată ierarhic

inferioare sunt neîntemeiate și pasibile de a fi casate, în baza temeiurilor de recurs

prevăzute de art. 432 alin. (2) lit. a) și b) din Codul de procedură civilă.

A menționat că este neîntemeiată, ilegală și contrară prevederilor art. 15 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției

și statutul polițistului, alegația instanței de apel că Direcția de Poliție a mun.

Chișinău nu poate fi subiect în raportul obligațional de răspundere delictuală, care

este atribuită prin lege Inspectoratului General al Poliției, care reprezintă unitatea

centrală de administrare și control a poliției.

În context, a mai indicat că Direcția de Poliție a mun. Chișinău, având

personalitate juridică, participă în dosare civile în calitate de subiect desinestătător,

în calitate de reclamantă sau pârâtă. Ca urmare, consideră că persoanele fizice sau

juridice au dreptul de a înainta pretenții către Direcția de Poliție a mun. Chișinău.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că, copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

comunicată avocatului recurentei, la 12 aprilie 2023, prin intermediul poștei

electronice (f.d.134-135), iar recursul a fost depus la 5 iunie 2023, în termen.

Curtea Supremă de Justiție, la 19 iunie 2023, a expediat în adresa intimaților

copia recursului declarat de Parascovia Dicusar, reprezentată de avocatul Valentin

3

Caisîn, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă

prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 156)

La 19 iulie 2023, Direcția de Poliție a mun. Chișinău a depus referință, prin

care a solicitat să fie considerat inadmisibil recursul declarat de Parascovia Dicusar,

reprezentată de avocatul Valentin Caisîn, împotriva deciziei din 14 martie 2022 a

Curții de Apel Chișinău.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost

operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01

septembrie 2023.

În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie

2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de

Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursul declarat de Parascovia Dicusar, reprezentată de avocatul Valentin

Caisîn, a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023

și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului declarat de Parascovia Dicusar, reprezentată

de avocatul Valentin Caisîn, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul inadmisibil, din motivele ce succed.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în vigoare

la data depunerii recursului, 05 iunie 2023, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare

la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în

care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, examinarea

admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în

cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă,

în vigoare la data declarării recursului.

Din analiza recursului declarat rezultă că, Parascovia Dicusar, reprezentată de

avocatul Valentin Caisîn, a invocat temei de admisibilitate prevederile art. 432 alin.

(2) lit. a) și b) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data de 05 iunie 2023.

4

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând că recurenta a

făcut trimitere la temeiurile de drept prevăzute de art. 432 alin. (2) lit. a) și lit. b) din

Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, nu a stabilit că

instanța judecătorească nu a aplicat legea care urma a fi aplicată sau că a aplicat o

lege care nu trebuia să fie aplicată.

În context, Completul de judecată constată că argumentele invocate în cererea

de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele recursului sunt similare

celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție învederează că,

potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat de către Parascovia Dicusar, reprezentată de avocatul

Valentin Caisîn, nu rezultă că instanța de apel a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38, cauza Stanev

împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de

admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere

(cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva

Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul

inadmisibil.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că recursul declarat de Parascovia Dicusar, reprezentată de

avocatul Valentin Caisîn, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

5

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului

și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, art.440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Parascovia Dicusar, reprezentată

de avocatul Valentin Caisîn.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Oxana Parfeni

Judecători Mariana Ursachi

Aliona Donos

6