3ra-470/23 — Anularea actului administrativ

3ra-470/23 — Anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosar nr. 3ra-470/23 (2-21143629-01-3ra-25042023)

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, judecător – V. Chisilița

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – Gh. Mîra, I. Dutca, D. Băbălău

Î N C H E I E R E

14 februarie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General al

Poliției,

în cauza la acțiunea în contencios administrativ înaintată de Viorel Bulimaga

împotriva Inspectoratului General al Poliției privind contestarea actului

administrativ individual de respingere a solicitării și obligarea emiterii actului

administrativ favorabil,

împotriva deciziei din 17 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției, fiind menținută

hotărârea din 07 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 28 septembrie 2021, Bulimaga Viorel a depus o acțiune împotriva

Inspectoratului General al Poliției, persoană terță Cancelaria de Stat, solicitând

obligarea Inspectoratului General al Poliției să emită un act administrativ individual

favorabil în vederea achitării salariului restant pentru perioada 27 noiembrie 2018 -

26 martie 2019 în sumă de 55 726, 20 lei, a prejudiciului pentru întârzierea plății în

sumă de 22 185, 78 lei și repararea prejudiciului moral în mărime de 5000 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 03 august 2021, prin

intermediul cancelariei a fost înregistrată cererea prealabilă înaintată Inspectoratului

General al Poliției, prin care a solicitat emiterea unui act administrativ privind plata

salariului restant în sumă de 55726,2 lei, a prejudiciului pentru întârzierea plății în

sumă de 22185,78 lei, și a prejudiciului moral în sumă de 5000 lei.

Prin răspunsul nr. 34/2-B-2528/21 din 12 august 2021, cererea prealabilă a fost

respinsă ca fiind inadmisibilă.

1

Inspectoratul General al Poliției a transmis dosarul administrativ cu toate actele

Ministerului Afacerilor Interne, ca organ ierarhic superior.

La 19 august 2021, Ministerul Afacerilor Interne a examinat cererea prealabilă.

Prin urmare, în temeiul art. 168 din Codul administrativ, cererea prealabilă a fost

respinsă. Reclamantul a luat cunoștință de răspunsul respectiv la 17 septembrie

2021.

Reclamantul a mai indicat că, în conformitate cu prevederile Hotărârii

Guvernului nr. 971/2018 cu privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului, a

fost instituit Biroul executiv al Consiliului național pentru securitatea circulației

rutiere, precum și aprobat Regulamentul acestuia. Potrivit pct. 5 și 6 din

Regulamentul Biroului executiv al Consiliului național pentru securitatea circulației

rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 155/2003, reprezentanții ministerelor

sunt desemnați în cadrul Biroului executiv prin ordin al conducătorilor autorităților

publice vizate, din rândul angajaților cu atribuții pe segmentul coordonării politicilor

în domeniul siguranței rutiere, iar pentru asigurarea eficienței activității Biroului

executiv, membrii acestuia sunt detașați în cadrul Cancelariei de Stat, cu asigurarea

drepturilor, inclusiv salariale, de către autoritățile din care acestea provin.

Reclamantul a mai indicat că, detașarea reprezentantului Ministerului Afacerilor

Interne în funcția de consultant principal în Direcția securitate și integritate pentru

activitate în Biroul executiv al Consiliului național pentru securitatea circulației

rutiere a fost solicitată prin demersul secretarului general al Guvernului nr. 12-05-

9228 din 15 noiembrie 2018, în conformitate cu prevederile punctului 6 din

Regulamentul Biroului executiv al Consiliului național pentru securitatea circulației

rutiere.

În baza ordinului nr. 548ef din 27 noiembrie 2018, emis de către Inspectoratul

General al Poliției „Cu privire la detașarea comisarului - șef Bulimaga Viorel” a fost

detașat pe o perioadă de 1 an în funcția de consultant principal al Direcției securitate

și integritate a Cancelariei de Stat, în scopul asigurării eficienții activității Biroului

executiv al Consiliului Național pentru securitatea circulației rutiere.

Totodată, prin ordinul secretarului general al Guvernului nr. 305-P din 29

noiembrie 2018, reclamantul a fost numit în funcția de consultant principal în

Direcția securitate și integritate, prin detașare de la Inspectoratul General al Poliției

al MAI cu mențiunea, că achitarea plăților salariale ale angajatului detașat va fi

efectuată de către autoritatea din care acesta provine.

Ulterior, prin ordinul Inspectoratului General de Poliție nr. 119ef din 19 martie

2019 „Cu privire la revocarea Ordinului Inspectoratului General al Poliției nr. 548ef

din 27.11.2018”, reclamantul a fost revocat din detașare din cadrul Cancelariei de

Stat de la 27 martie 2019, revenind la locul de muncă în cadrul Inspectoratului

național de patrulare al Inspectoratului General de Poliție.

Reclamantul a specificat că, în scopul contabilizării timpului de muncă prestat

de către persoanele responsabile din cadrul Cancelariei de Stat, au fost prezentate în

adresa Inspectoratului General al Poliției, fișele de pontaj pe numele angajatului

Bulimaga Viorel din Direcția securitate și integritate a Cancelariei de Stat pentru

luna decembrie 2018, precum și pentru lunile ianuarie-martie 2019.

În pofida acestui fapt, atât salariul pentru luna decembrie 2018, cât și cel pentru

lunile ianuarie-martie 2019, nu i-au fost transferate pe cardul salarial de către

unitatea bugetară unde era angajat.

2

În atare circumstanțe, nefiindu-i achitat salariul, reclamantul a fost lipsit de un

trai decent, totodată a rămas fără surse de existență, fiindu-i cauzat astfel un

prejudiciu moral.

Potrivit estimărilor proprii, salariul lunar al reclamantului în funcția deținută de

secretar executiv Consiliului național pentru securitatea circulației rutiere (la nivel

de șef direcție) al Inspectoratului național de patrulare al Inspectoratului General al

Poliției (gradul special - comisar-șef, vechimea în muncă peste 20 de ani) calculat în

baza Legii nr. 355/2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, este

de aproximativ 12 194,25 lei, iar calculat conform Legii nr. 270/2018 privind

sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, este de circa 13 898,50 lei. Prin

urmare, salariul total neachitat pentru perioada 27 noiembrie 2018 – 26 martie 2019,

constituie estimativ suma de 55 726,20 lei.

Potrivit art. 330 alin. (1) din Codul muncii, în caz de reținere, din vina

angajatorului a salariului sau a altor plăți cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc

suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere 0,3 la sută din suma neplătită în termen.

Reieșind din cele expuse, reclamantul Bulimaga Viorel a solicitat obligarea

Inspectoratului General al Poliției să emită un act administrativ prin care se va

dispune plata salariului restant pentru perioada 27 noiembrie 2018 – 26 martie 2019

în sumă de 55 726,20 lei, a prejudiciului pentru întârzierea plății în sumă de 22 185,

28 lei, a prejudiciului moral în mărime de 5000 lei.

Prin hotărârea din 07 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

admis acțiunea în contencios administrativ depusă de Viorel Bulimaga împotriva

Inspectoratul General al Poliției privind contestarea actului administrativ individual

de respingere a solicitării și obligarea emiterii actului administrativ favorabil.

La 09 iunie 2022, Inspectoratul General al Poliției a declarat apel împotriva

hotărârii din 07 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care a

solicitat casarea hotărârii primei instanțe, cu adoptarea unei noi decizii prin care să

fie respinsă acțiunea depusă de Viorel Bulimaga.

Prin decizia din 17 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Inspectoratul General al Poliției, fiind menținută hotărârea din 07 iunie

2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel instanța de apel a conchis că, la momentul emiterii

ordinului Inspectoratului General al Poliției nr.548 ef din 27 noiembrie 2018 și a

ordinului Cancelariei de Stat nr.305-P din 29 noiembrie 2018, prevederile Legii

nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul

bugetar nu erau în vigoare, acestea fiind aplicabile abia din 01 decembrie 2018.

Totodată, conform punctului 6 din Anexa nr.2 a Hotărârii Guvernului nr. 650 din 12

iunie 2006 privind salarizarea militarilor efectivului de trupă și corpului de comandă

angajați în serviciul organelor apărării naționale, securității statului și ordinii

publice, în cazul detașării persoanelor din corpul de ofițeri și corpul de subofițeri din

cadrul unităților administrative și instituțiilor din subordinea Ministerului Afacerilor

Interne, acestora li se achită salariul funcției în care sunt detașați. Astfel,

remunerarea funcțiilor instituite în cadrul Cancelariei de Stat pentru asigurarea

asistenței organizatorice și informaționale a Consiliului național pentru securitatea

circulației rutiere, de consultant principal în Direcția securitate și integritate, s-a

realizat în temeiul unor reglementări speciale, ale Hotărârii Guvernului nr. 155/2003

3

în redacția Hotărârii Guvernului nr. 971/2018, conform cărora funcționarii detașați

fiind asigurați cu salariu de către autoritățile din care aceștia provin.

Instanța de apel a constatat că procedura administrativă, aferentă emiterii

refuzului Inspectoratului General al Poliției nr. 34/5-B-1977/21 din 31 iunie 2021,

privind achitarea salariului restant, a fost viciată, iar autoritatea publică apelantă a

omis să realizeze obligațiile impuse de Lege.

Astfel, completul a concluzionat că, în cazul în care autoritatea publică nu a

reținut toate faptele relevante, a aplicat eronat normele de drept material și nu a

evaluat efectul pe care l-ar avea decizia adoptată, actul administrativ individual este

ilegal.

Colegiul a apreciat ca întemeiată poziția primei instanțe cu referire la faptul că,

limitarea dreptului reclamantului de a beneficia de drepturile salariale depline,

pentru motive care nu-i sunt imputabile, va constitui o ingerință nejustificată a

statului în dreptul reclamantului prevăzut de art. 1 al Protocolului Adițional la

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale de către Statul Republica Moldova.

La 18 ianuarie 2023, Inspectoratul General al Poliției a expediat prin poșta

electronică recursul nemotivat împotriva deciziei din 17 ianuarie 2023 a Curții de

Apel Chișinău. La 13 mai 2023, Inspectoratul General al Poliției a depus motivarea

recursului, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 17 ianuarie

2023 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 07 iunie 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, cu pronunțarea unei noi decizii de respingere integrală a

acțiunii.

La 23 mai 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat copia cererii de recurs

perticipanților la proces, însă aceaștia nu au făcut uz de dreptul lor de a se expune

asupra recursului printr-o referință.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost

modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea

a treia ”Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special

prevederile cu privire la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente se deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

Legea procedurală civilă care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile

procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori

stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la examinarea

admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului administrativ în redacția în

vigoare la data declarării recursului.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

4

În conformitate cu art. 246 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ (în

redacția de până la 01 septembrie 2023), Curtea Supremă de Justiție examinează din

oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca

atare printr-o încheiere. Recursul se declară inadmisibil în special când motivarea

recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la

art. 245 alin. (2).

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția de

până la 01 septembrie 2023), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30

de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen

mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30

de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Totodată, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de

contencios administrativ sunt reglementate prin prisma art. 195 din Codul

administrativ potrivit cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169-171.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte.

Conform art.111 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de procedură

se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege,

termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de

procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării

actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert

că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul

întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un

eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de

comunicarea actului de 3 procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a

momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii

termenului se determină prin începutul unei zile, această zi se include în termen.

Potrivit art.113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din

dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție menționează că termenele procedurale stabilesc regimul optim

pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a realizării acțiunilor

procedurale și fortificarea securității raporturilor juridice. Exercitarea unui drept de

către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de

legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor

termen, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Potrivit art. 223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție prin

care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică

participanților la proces conform art. 96-114.

5

Conform art. 96 alin. (1) din Codul administrativ, notificările și comunicările

către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de

comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor.

Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului

comunicării și acceptată de participantul la procedură.

Potrivit art. 97 alin. (3) din Codul administrativ, autoritatea publică poate alege

între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a

recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu

scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace

electronice de comunicație dedicate.

Din prevederile art.1101 alin.(1) și (5) din Codul administrativ rezultă că,

notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi

notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de

document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă

din cadrul autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă

adresa poștală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă

electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia

poștală. Confirmarea recepției notificării, emisă în mod automatizat de sistemul

informațional sau de alt mijloc electronic de comunicație dedicat, probează

notificarea.

Potrivit art. 114 din Codul administrativ, dacă o notificare a înscrisului, care

îndeplinește condițiile de formă, nu poate fi probată sau dacă înscrisul a ajuns cu

încălcarea prevederilor obligatorii de notificare, atunci acesta se consideră notificat

din momentul în care într-adevăr a ajuns la persoana care urma să fie notificată.

Instanța de recurs constată că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 17 ianuarie 2023, dispozitivul fiind notificat recurentului prin poșta electronică la

25 ianuarie 2023 (f.d. 187), iar decizia motivată la 11 aprilie 2023 (f.d. 194).

Se reține că, la 13 aprilie 2023, decizia integrală a Curții de Apel Chișinău din 17

ianuarie 2023, a fost publicată pe Portalul Național al Instanțelor de Judecată:

https://cac.instante.justice.md/.

Cele menționate supra, atestă faptul că termenul de 30 de zile prevăzut la art. 245

alin. (2) din Codul administrativ (în redacția de până la 01 septembrie 2023), pentru

prezentarea motivării recursului, a început să curgă din data de 12 aprilie 2023, ziua

imediat următoare de la data notificării deciziei integrale a instanței de apel, și a

expirat la 11 mai 2023, aceasta fiind ultima zi de depunere a motivării recursului.

În pofida celor enunțate, recurentul nu s-a conformat prevederilor legale și nu a

prezentat motivarea recursului în termenul legal prevăzut la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ (în redacția de până la 01 septembrie 2023), aceasta fiind

înregistrată abia la 13 mai 2023 (f.d. 195-206). Or, fiind cel interesat de soluționarea

cauzei în ordine de recurs, recurentul trebuia să întreprindă toate măsurile necesare

de a-și proteja dreptul de acces la instanță după cum sugerează și jurisprudența

CEDO, prin efectuarea actului de procedură până la expirarea termenului prevăzut

de lege, la caz, prin prezentarea motivării recursului în conformitate cu art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ (în redacția de până la 01 septembrie 2023).

Drept consecință, intervine aplicarea sancțiunii procedurale prevăzută la art. 246

alin. (2) lit. e) din Codul administrativ (în redacția de până la 01 septembrie 2023),

de declarare a recursului inadmisibil.

6

Conform art. 24 alin. (1) din Codul administrativ, participanții la procedura

administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite

drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile

procesuale ale altor participanți. Buna-credință prezumă că partea este obligată să

respecte termenele prevăzute de lege, or, termenul de recurs prevăzut la art. 245 din

Codul administrativ (în redacția de până la 01 septembrie 2023), este considerat un

termen imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea acestuia atrage ca

și consecință după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de

atac.

Din cele constatate rezultă că, neprezentarea în termen a motivării recursului se

datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al recurentului, care trebuia să

dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu bună-credință de

drepturile și obligațiile sale procedurale, inclusiv să-și verifice poșta electronică la

intervale rezonabile de timp pentru a nu omite termenul legal de prezentare a

recursului motivat.

În atare circumstanțe, soluția de declarare a recursului depus de Inspectoratul

General al Poliției drept inadmisibil, este compatibilă cu respectarea prevederilor

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, având în vedere că recurentul a omis să respecte cerințele stabilite de

lege pentru depunerea unui recurs.

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a declara recursul depus de Inspectoratul General al Poliției

ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul de

judecată

d i s p u n e:

Recursul înaintat de Inspectoratul General al Poliției se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

7