3-18/23 — anularea deciziei si dispunerea reluarii procedurii de evaluare a candidatului

3-18/23 — anularea deciziei si dispunerea reluarii procedurii de evaluare a candidatului (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3-18/23

2-23022390-32503-01-3-13022023

D E C I Z I E

29 ianuarie 2024 mun. Chișinău

Completul de judecată special, instituit în cadrul Curții Supreme de Justiție,

pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor,

în componența:

Președintele ședinței, judecător Ion Malanciuc

Judecători Oxana Parfeni

Aliona Donos

Grefier Ana Scutaru

Cu participarea:

reclamantei Marina Rusu

reprezentantului reclamantei, avocatului Isae Cireș

reprezentantului pârâtei, avocatului Roger Gladei

reprezentantului pârâtei, avocatului Valeriu Cernei

examinând în ședință de judecată publică, în procedura contenciosului

administrativ, cererea de contestare depusă de Marina Rusu împotriva Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor cu privire la anularea deciziei

nr. 22 din 27 ianuarie 2023 și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatei,

c o n s t a t ă:

La 13 februarie 2023, Marina Rusu a depus cerere de contestare a deciziei

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru

în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 22 din

27 ianuarie 2023 cu privire la candidatura Marinei Rusu, solicitând anularea deciziei

nominalizate și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatei.

În motivarea cererii de contestare, reclamanta a invocat că, la 8 februarie 2012,

a fost numită în funcția de judecător pe un termen de 5 ani, la Judecătoria Cahul,

sediul Taraclia. Ulterior, la 20 mai 2017, a fost numită în funcția de judecător la

Judecătoria Cahul, până la atingerea plafonului de vârstă.

A indicat că, în calitate de judecător a depus la Consiliul Superior al

Magistraturii cererea și actele necesare pentru a participa la concursul pentru

alegerea în funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, fiind inclusă

1

în lista candidaților. În vederea evaluării, la 06 aprilie 2022, Consiliul Superior al

Magistraturii a remis în adresa Comisiei de evaluare cererea cu actele depuse. La 14

decembrie 2022, a participat la audieri în ședința publică a Comisiei de evaluare,

unde au fost abordate două chestiuni: 1. Procedura disciplinară pentru o pretinsă

încălcare a termenului de examinare a plângerilor persoanelor deținute în

Penitenciarul din Taraclia, „din culpa judecătorului”; 2. Chestiuni privind

nedepunerea declarației cu privire la avere și interese personale, după reîncadrarea

în funcție (încetarea termenului de suspendare din funcția de judecător în anul 2017).

Reclamanta a susținut că, aceste chestiuni au stat la baza adoptării deciziei

nr. 22 din 27 ianuarie 2023 de nepromovare a evaluării, decizie pe care o consideră

ilegală și neîntemeiată.

Cu privire la nedepunerea declarației de avere și interese personale pentru

perioada anilor 2014-2016, a reiterat constatările Comisiei de evaluare și anume, că

a fost suspendată din funcția de judecător pentru perioada 05 mai 2014 – 02

octombrie 2017, la cererea sa pentru a beneficia de concediu de îngrijire a copilului

minor. Suspendarea s-a încheiat la 02 octombrie 2017, când și-a reluat activitatea de

judecător. La 30 martie 2018, a depus la Autoritatea Națională de Integritate

declarația anuală privind averea și interesele personale, pentru anul 2017. Însă, după

revenirea în funcție (02 octombrie 2017), nu a depus declarație așa cum stabilește

art. 6 alin. (5) din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și a

intereselor personale, că subiectul declarării care, în conformitate cu legislația în

vigoare, are raporturile de muncă sau de serviciu suspendate, depune declarația în

termen de 30 de zile după reîncadrarea în funcție, indicând în declarație veniturile

obținute împreună cu membrii de familie, concubinul/concubina lui pe parcursul

întregii perioade nedeclarate, de asemenea bunurile deținute și interesele personale

menționate la art. 4 alin. (1) lit. b) – m) la data depunerii declarației.

Reclamanta a subliniat că, Comisia de evaluare a invocat despre lipsa

informațiilor privind veniturile și averea dobândită de candidată în perioada 2014 –

2016, fapt care a împiedicat pârâta să își îndeplinească obligația de a verifica, în mod

amănunțit, veniturile obținute de candidată și cheltuielile suportate în acea perioadă.

În absența tuturor informațiilor, Comisia de evaluare nu și-a putut forma o imagine

exactă a situației financiare a candidatei în acea perioadă și prin urmare, nu a fost în

măsură să verifice dacă veniturile obținute au fost legitime și dacă activele au fost

dobândite în mod legal, așa cum este prevăzut la art. 8 din Legea nr. 26 din 10 martie

2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.

Având în vedere circumstanțele nominalizate, Comisia de evaluare a invocat că

are dubii serioase (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022) cu privire la

conformitatea candidatei cu criteriile de integritate financiară și etică.

În privința acestor concluzii ale Comisiei de evaluare, reținând că

nepromovarea evaluării a fost decisă de Comisia de evaluare în baza constatării așa

numitor „dubii serioase” cu privire la conformitatea candidatei cu criteriile de

integritate financiară și etică, reclamanta a evidențiat că „dubiile serioase” trebuie

tratate în lumina unor împrejurări obiective care ar determina Comisia de evaluare

să creadă că un candidat nu ar întruni criteriul de integritate etică/financiară. Or,

2

dubiile nu ar trebui să pornească de la lipsa de informații cu privire la venituri și

cheltuieli pentru o perioadă, care, în cazul ei, s-a încheiat cu peste 6 ani înainte de

evaluarea judecătorilor, iar ultimul an din această perioadă – 2017, a fost vizat în

declarația cu privire la venituri și interese depusă la 30 martie 2018, pentru că o

astfel de abordare este arbitrară/subiectivă.

În acest sens, reclamanta a menționat că, pârâta a pornit de la o premisă iluzorie

și anume lipsa informațiilor privind veniturile și cheltuielile, deoarece această lipsă

nu poate genera un dubiu față de integritatea sa. Dubiile pot apărea doar din

informații obiective – procurare de bunuri a căror preț nu corespunde situației

financiare a candidatului; procurare de servicii scumpe; chiar și folosința de aceste

bunuri ar putea fi împrejurări ce ar genera dubiile serioase, dacă un candidat nu le-

ar justifica în mod corespunzător. Dimpotrivă, în cazul ei, Comisia de evaluare a

pornit de la presupuneri.

Mai mult, Comisia de evaluare, în temeiul Legii nr. 26 din 10 martie 2022, a

verificat dacă în perioada 2014 – 2016 candidata sau persoanele menționate în art. 6

alin. (5) din Legea privind declararea averii și a intereselor personale au obținut

bunuri mobile/imobile și a constatat că aceste bunuri în perioada respectivă de către

persoanele vizate nu au fost obținute. Actele prezentate, însoțite de explicații, atestă

veniturile soțului și cele din îndemnizațiile primite pentru îngrijirea copiilor. La

aceste venituri, Comisia de evaluare nu a constatat vreo eventuală discrepanță cu

cheltuielile suportate și se află în relație rezonabilă cu necesitățile de întreținere pe

categorii de populație stabilite de Biroul Național de Statistică. Respectiv, concluzia

cu privire la dubiile serioase de integritate financiară constituie un arbitrariu vădit.

În ceea ce privește nedepunerea declarației cu privire la venituri și interese după

data reîncadrării în funcție (30 de zile începând cu 02 octombrie 2017), acest fapt,

deși încalcă regimul juridic al declarării averii și intereselor personale, totuși, în

fond, nu constituie o tăinuire a veniturilor, care ar fi o problemă de integritate a

judecătorului. Încălcarea regimului juridic al declarării averii și intereselor personale

nu poate constitui un criteriu de nepromovare a evaluării, deoarece, în principiu, a

fost omisă o obligațiune formalistă și care, de altfel, s-a prescris în timp.

În acest context, reclamanta a reiterat prevederile art. 13 alin. (5) din Legea nr.

26 din 10 martie 2022, potrivit cărora se consideră că un candidat nu întrunește

criteriile de integritate dacă s-a constatat existența unor dubii serioase privind

conformitatea candidatului cu cerințele prevăzute la art. 8, care nu au fost înlăturate

de către persoana evaluată. Astfel, nedepunerea declarației nu constituie un temei de

generare a dubiilor serioase, dacă din informațiile obținute de Comisia de evaluare,

aceasta a constatat că nici candidata, nici persoanele menționate în art. 6 alin. (5) din

Legea privind declararea averii și a intereselor personale, nu au obținut bunuri

mobile/imobile în perioada 2014 – 2016.

Cu referire la întârzierile admise la examinarea a 16 plângeri privind condițiile

de detenție, reclamanta a menționat că Comisia de evaluare a constatat că candidata

a admis întârzieri în 16 cauze aflate spre examinare în procedura sa. Potrivit

constatărilor Comisiei de evaluare, pe niciuna din spețe candidata nu a emis o decizie

în limita termenului de trei luni, stabilit de lege, iar în unele din aceste cauze, o

decizie a fost emisă într-o perioadă de până la 11 luni. Comisia de evaluare a

3

concluzionat asupra existenței unor dubii serioase cu privire la conformitatea

candidatei cu criteriile de integritate etică, în ceea ce privește admiterea întârzierilor

la examinarea a 16 sesizări privind condițiile de detenție în anul 2019, care nu au

fost înlăturate de candidată.

Reclamanta a apreciat aceste constatări ale Comisiei de evaluare ca fiind în

contradicție cu constatările cuprinse într-o hotărâre judecătorească irevocabilă, care

potrivit Constituției este obligatorie de respectat. Or, prin hotărârea din 29 noiembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, irevocabilă la 06 iulie 2022, s-a constatat cu puterea

lucrului judecat lipsa abaterilor disciplinare ale judecătorului Marina Rusu la modul

de examinare a celor 16 cauze, la care se referă Comisia de evaluare.

Reclamanta a evidențiat că, în hotărârea din 29 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, instanța a indicat că nu poate reține în sarcina judecătorului săvârșirea

abaterilor disciplinare imputate, în lipsa laturii subiective, adică a vinovăției acestuia

la încălcarea prevederilor art. 4733 din Codul de procedură penală, precum și la

neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere sau necorespunzătoare a unei obligații

de serviciu, fără o justificare rezonabilă, dacă aceasta a afectat în mod direct

drepturile participanților la proces sau ale altor persoane, în calitatea sa de judecător.

În lumina celor expuse, Curtea de Apel Chișinău a reținut că, în acțiunile

judecătorului Marinei Rusu (Curtiș) nu au fost stabilite anumite temeiuri rezonabile,

care ar demonstra faptul comiterii de către aceasta a abaterii disciplinare, pasibile

răspunderii în temeiul art. 4 lit. i) și j) din Legea cu privire la răspunderea

disciplinară a judecătorilor.

În concluzie, reclamanta a susținut că candidatura sa corespunde criteriilor de

integritate necesare promovării evaluării, iar la emiterea deciziei nr. 22 din

27 ianuarie 2023 Comisia de evaluare s-a bazat pe aprecierea subiectivă a situației

candidatei și a creat dubii serioase în ceea ce privește integritatea etică și financiară

din aprecierea arbitrară a situației de fapt, în pofida faptului că nu a constatat niciun

indiciu de discrepanță între venituri și cheltuieli, a constatat lipsa obținerii de bunuri

mobile/imobile atât de candidată, cât și de membrii familiei sale în perioada supusă

examinării. Totodată, Comisia de evaluare a ignorat autoritatea unei hotărâri

irevocabile a instanței judecătorești, făcând constatări diametral opuse unei instanțe

judecătorești.

Reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 22 din 27 ianuarie 2023 a Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor și dispunerea reluării procedurii

de evaluare a candidatei Marina Rusu.

La 24 februarie 2023, Marina Rusu a depus cerere de completare a temeiurilor

din cererea de contestare, invocând suplimentar că pârâta a tratat neîntemeiat precum

că nedepunerea declarației de avere și interese personale pentru perioada suspendării

din funcție, în legătură cu îngrijirea copilului minor, ar încălca regimul juridic al

declarării averii și intereselor personale într-atât încât acest lucru a generat „dubii

serioase” cu privire la conformitatea candidatei cu criteriile de integritate financiară

și etică. Această abordare a Comisiei de evaluare este în disonanță cu scopul stabilit

de Legea privind declararea averii și a intereselor personale, fiind o tratare

superficială a situației de fapt (f.d. 4-27, Vol. II).

4

Reclamanta a notat că nu neagă faptul că nedepunerea declarației cu privire la

avere și interese este o încălcare, însă, în lumina scopului Legii nr. 133 din 17 iunie

2016, care prevede regimul juridic al acestor declarații, nedepunerea declarației

respective ar constitui o problemă de integritate, doar dacă scopul urmărit al

subiectului ar fi fost ascunderea îmbogățirii nejustificate, a conflictelor de interese,

a stărilor de incompatibilitate, precum și a încălcării regimului juridic al restricțiilor

și limitărilor.

Suplimentar, reclamanta a indicat că, odată ce Comisia de evaluare nu a

constatat discrepanțe dintre venituri și cheltuieli, stabilind că candidata și membrii

familiei sale nu au obținut bunuri mobile/imobile în proprietate în perioada

suspendării sale din funcție, nu a avut temei să pună la îndoială integritatea sa

financiară. Era necesar ca pârâta să respecte un minim de prezumție în acest sens,

or, conform pct. 11 din opinia comună a Comisiei de la Veneția și a Direcției

Generale Drepturile Omului și Stat de Drept a Consiliului Europei privind unele

măsuri legate de selecția candidaților pentru posturi administrative în organele de

auto-administrare a judecătorilor și procurorilor, calitățile de integritate și

competență trebuie să fie prezumate până la proba contrară.

În afară de faptul că pentru Comisia de evaluare nici o prezumție de integritate

financiară nu a contat, pârâta a utilizat argumente generale în privința așa-numitei

„lipse a informațiilor privind veniturile și averea dobândită de candidată în perioada

anilor 2014 – 2016”. De exemplu, argumentul pârâtei precum că a fost împiedicată

să-și îndeplinească obligația de a verifica, în mod amănunțit, veniturile obținute de

candidată și cheltuielile suportate în acea perioadă, este unul irațional. Astfel, nu este

clar cum poate fi înțeleasă „verificarea amănunțită a cheltuielilor” și ce efort ar trebui

să depună un candidat pentru a demonstra „în mod amănunțit” cheltuielile suportate

într-un interval de 3 ani, care s-a încheiat cu peste 5 ani înaintea adoptării Legii

privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.

Reclamanta a notat că, potrivit pct. 29 din opinia Comisiei de la Veneția,

abaterile minore nu ar trebui să ofere un motiv valabil pentru respingerea unui

candidat. Nedepunerea declarației are toate semnele unei încălcări minore, la care se

referă și Comisia de la Veneția. Mai exact, atât timp cât a explicat acest lucru ca o

greșeală umană (o greșeală onestă, neintenționată), a prezentat informații și

explicații cu privire la venituri din perioada suspendării din funcție, Comisia de

evaluare nu a avut motiv să pună la îndoială că aceste informații au fost incomplete,

iar candidata ar fi avut și alte venituri decât cele prezentate Comisiei și pe care le-ar

tăinui.

A evidențiat că, în situații similare de abatere de la regimul declarării averii și

intereselor personale, în cazul altor trei candidați, pârâta a atestat o abordare

diametral opusă și, deși nu a acceptat explicațiile candidaților și a constatat că faptele

lor constituie încălcări ale regimului declarării averii și intereselor personale, totuși,

ele au fost tratate ca neînsemnate și că dubiile Comisiei au fost înlăturare de

candidați. Astfel, în lipsa unei explicații raționale a tratamentului diferit în situații

similare, pârâta a urmărit un scop necondiționat de a nu o promova.

5

În afară de cele menționate, reclamanta a invocat că pune la îndoială buna-

credință a membrului Comisiei de evaluare, Tatiana Răducanu. În cadrul ședinței

din 15 decembrie 2022, Tatiana Răducanu s-a indignat de faptul cum reclamanta,

care este judecător, poate să spună că „nu a fost atentă” (în legătură explicația de ce

nu a depus declarația cu privire la avere și interese pentru perioada suspendării din

funcție 2014 – 2016), sugerând prin această exprimare că un judecător nu poate

admite o astfel de greșeală. Cu toate acestea, însăși Tatiana Răducanu a admis o

astfel de „greșeală”, nedeclarând conturile sale bancare, motiv din care consideră că,

opinia membrului dat în privința cazului său este viciată.

Reclamanta a mai indicat că, nepromovarea sa în funcție administrativă ca

rezultat al constatării arbitrare a unor pretinse „dubii serioase” privind integritatea

financiară constituie o ingerință în dreptul la respectarea vieții private, în sensul art.

8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, anume din perspectiva că acesta

include și aspecte ce țin de protejarea onoarei și reputației, ca parte a dreptului la

respectarea vieții private.

La data de 20 februarie 2023, Comisia independentă de evaluare a integrității

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor

și procurorilor a depus referință, prin care a solicitat respingerea cererii de contestare

depuse de Marina Rusu.

În motivarea referinței, pârâta a invocat că decizia nr. 22 din 27 ianuarie 2023

este legală și întemeiată, iar alegațiile reclamantei sunt neîntemeiate, nu au un suport

probatoriu. Comisia de evaluare a executat cu diligență și bună-credință toate

obligațiile prevăzute de Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri

aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare

ale judecătorilor și procurorilor, iar când a constatat anumite neclarități, aceasta a

oferit candidatei posibilitatea de a le elucida, prin prezentarea datelor și informațiilor

suplimentare, stabilindu-i un termen suficient.

A explicat că, procesul de evaluare a integrității și decizia nr. 22 din 27 ianuarie

2023 nu afectează statutul profesional al candidatei, or, Comisia de evaluare nu

substituie și nu preia funcțiile unui organ public din Republica Moldova. Decizia

privind nepromovarea evaluării constituie temei juridic pentru neadmiterea

candidatului la alegeri sau concurs, respectiv nici un alt efect juridic nu are suport

legal. În speță, nimic nu o împiedică pe candidată să continue cariera profesională și

exercitarea atribuțiilor funcției de judecător.

Totodată, a subliniat că, potrivit pct. 39 din Opinia comună a Comisiei de la

Veneția și a Direcției generale a drepturilor omului și stat de drept a Consiliului

Europei (Avizul nr. 1069/2021 din 13 decembrie 2021, Moldova), proiectul de lege

revizuit arată clar că rezultatele evaluării integrității nu vor avea niciun efect asupra

carierei candidatului ca judecător. Așadar, evaluarea integrității candidatei, efectuată

în conformitate cu prevederile Legii nr. 26 din 10 martie 2022, nu a încălcat

drepturile și interesele sale legale și nu au afectat statutul profesional.

Potrivit pârâtei, sarcina probațiunii trece asupra candidatei pe parcursul

procesului de evaluare. În faza inițială este în obligația Comisiei de evaluare de a

acumula date și informații, făcând uz de competențele sale legale (art. 6 din Legea

nr. 26 din 10 martie 2022) și cu respectarea obligațiilor legale (art. 7 din Legea

6

nr. 26 din 10 martie 2022). Însă, odată cu apariția unor neclarități și în scopul

elucidării acestora, Comisia de evaluare oferă candidatei posibilitatea de a prezenta

date și informații suplimentare (art. 10 alin. (7) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022).

A notat că, prezentarea datelor și informațiilor suplimentare este un drept al

candidatei (art. 12 alin. (4) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022), însă neexercitarea

acestui drept (prin refuz, fățiș sau tacit, ori prin prezentarea unor date incomplete sau

neconcludente) riscă să inducă Comisia de evaluare la concluzia că există dubii

serioase că candidata nu întrunește criteriile de integritate (art. 13 alin. (5) din Legea

nr. 26 din 10 martie 2022). Respectiv, este în interesul candidatei să preia sarcina

probațiunii, iar acest transfer legislativ nu numai că nu încălcă, dar și protejează

efectiv drepturile candidatei.

Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de

membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor a precizat

că, soluția pe care o oferă, prin decizia de constatare a promovării sau nepromovării

evaluării, reprezintă o apreciere, după intima sa convingere, a faptului dacă există

sau nu dubii serioase privind conformitatea candidatei cu criteriile de integritate

financiară și etică. Comisia de evaluare nu constată existența sau lipsa conformității

candidatei cu criteriile de integritate, ci doar existența sau lipsa dubiilor serioase

privind conformitatea.

Pârâta a evidențiat că, concluzia din decizie privind existența unor dubii

serioase cu privire la conformitatea reclamantei cu criteriile de integritate etică și

financiară, tine de oportunitatea deciziei, iar instanța de judecată este ținută să

exercite controlul de legalitate a deciziei și nu este în drept să execute controlul de

oportunitate. Or, instanța de judecată poate dispune reluarea evaluării doar în situația

în care constată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea

evaluării de către candidată sau încălcări de procedură, situație care lipsește în speță.

A invocat că, deși reclamanta și-a expus propria viziune asupra conceptului de

dubiu serios, totuși, nu a explicat de unde rezultă o atare înțelegere a conceptului dat

și nici nu a probat că acesta ar trebui înțeles anume în acest mod. Legea nr. 26 din

10 martie 2022 nu prevede că dubiile serioase nu ar putea apărea de la lipsa de

informații și respectiv, pot apărea doar din informații obiective.

A subliniat că, potrivit art. 8 alin. (6) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, în

aprecierea criteriilor prevăzute la alin. (2)–(5) și în luarea unor decizii cu privire la

acestea, Comisia de evaluare nu depinde de constatările altor organe cu competențe

în domeniul respectiv. Însă, contrar normei legale citate, reclamanta insistă că

Comisia de evaluare urma să țină cont de constatările din hotărârea din 29 noiembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău. Prin această hotărâre judecătorească s-a constatat că

în acțiunile judecătorului Marina Rusu (Curtiș) nu au fost stabilite anumite temeiuri

rezonabile, care ar demonstra faptul comiterii de către aceasta a abaterii disciplinare.

Totuși, o atare constatare nu înseamnă că acțiunile candidatei nu ar putea determina

apariția unor dubii serioase referitoare la conformitatea candidatei cu criterii de

integritate.

A menționat că este de competența Comisiei de evaluare să aprecieze dacă

anumite circumstanțe sunt sau nu suficiente pentru a constata existența sau lipsa

dubiilor serioase privind conformitatea cu criteriile de integritate. Asta deoarece

7

anume această chestiune se referă la oportunitatea deciziei, care nu poate face

obiectul controlului judiciar.

Respectiv, sunt străine controlului judecătoresc (ca fiind aspecte de

oportunitate a deciziei) și următoarele aspecte invocate de reclamantă: concluzia cu

privire la „dubiile serioase” de integritate financiară constituie un arbitrariu vădit;

încălcarea regimului juridic al declarării averii și intereselor personale nu poate

constitui un criteriu de nepromovare a evaluării, pentru că, în principal, a fost omisă

o obligațiune formalistă și care, de altfel, s-a prescris în timp; astfel, nedepunerea

declarației nu constituie un temei de generare a „dubiilor serioase”; Comisia s-a

bazat pe aprecierea subiectivă a situației reclamantei și a creat „dubii serioase” în

ceea ce privește integritatea etică și financiară din aprecierea arbitrară/subiectivă a

situației de fapt, deși nu a constatat nici un indiciu de discrepanță între venituri și

cheltuieli.

Pârâta a subliniat că nu este de competența instanței de judecată să se expună

cu privire la oportunitatea deciziei, iar controlul acesteia urmează să se limiteze la

aspectul legalității.

Contrar celor pretinse de către reclamantă, precum că Comisia de evaluare nu

a constatat vreo eventuală discrepanță cu cheltuielile suportate și se află în relație

rezonabilă cu necesitățile de întreținere pe categorii de populație stabilite de Biroul

National de Statistică, pârâta a evidențiat că, de fapt, Comisia de evaluare dimpotrivă

a constatat că lipsa informațiilor privind veniturile și averea dobândită de candidată

în perioada anilor 2014 – 2016 a împiedicat-o să își îndeplinească obligația de a

verifica, în mod amănunțit, veniturile obținute de candidată și cheltuielile suportate

în acea perioadă. În absența tuturor informațiilor financiare, Comisia de evaluare nu

și-a putut forma o imagine exactă a situației financiare a candidatei în acea perioadă

și prin urmare, nu a fost în măsură să verifice dacă veniturile obținute au fost legitime

și dacă activele au fost dobândite în mod legal, așa cum este prevăzut la art. 8 din

Legea nr. 26 din 10 martie 2022.

Suplimentar, Comisia de evaluare este ținută să constate dacă există sau nu

dubii serioase privind conformitatea candidatei cu criteriile legale de integritate și

nu existența sau lipsa unei atare conformități.

În acest sens, Comisia de evaluare nu invocă încălcarea regimului juridic al

declarării averii și intereselor personale ca criteriu de nepromovare, or, decizia de

promovare sau nepromovare a unui candidat constituie o apreciere a comisiei, cu

exercitarea marjei legale de discreție, în dependență de faptul dacă constată existența

sau lipsa unor dubii serioase privind conformitatea candidatului cu cerințele

prevăzute la art. 8 din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, care nu au fost înlăturate de

către candidat.

În ședința de judecată, reclamanta Marina Rusu și reprezentantul acesteia,

avocatul Isae Cireș, au susținut cererea de contestare împotriva deciziei Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 22 din 27 ianuarie 2023 cu

privire la candidatura Marinei Rusu, solicitând admiterea acesteia.

Reprezentanții pârâtei Comisia independentă de evaluare a integrității

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor

8

și procurorilor, avocații Roger Gladei și Valeriu Cernei, în ședința de judecată, au

susținut argumentele invocate în referință, solicitând respingerea acțiunii ca fiind

neîntemeiată. Suplimentar celor invocate în referință, au menționat că Comisia de

evaluare a respectat toate drepturile candidatei, prevăzute de art. 12 alin. (4) din

Legea nr. 26 din 10 martie 2022.

Audiind argumentele participanților la proces în susținerea pretențiilor

formulate și obiecțiile înaintate, ținând cont de probele administrate și de legislația

pertinentă, Completul de judecată special, instituit în cadrul Curții Supreme de

Justiție, pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, stabilește următoarele.

Prin decizia nr. 22 din 27 ianuarie 2023 cu privire la candidatura Marinei Rusu,

candidată la funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii, în baza art. 8

alin. (1), alin. (2) lit. a) și c), alin. (4) lit. a), alin. (5) lit. b) și art. 13 alin. (5) din

Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaților

la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și

procurorilor, Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția

de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor a decis

că candidata nu corespunde criteriilor de integritate, întrucât s-au constatat dubii

serioase cu privire la respectarea de către candidată a criteriilor de integritate etică

și financiară și, astfel, nu a promovat evaluarea.

La 13 februarie 2023, Marina Rusu a depus cerere de contestare a deciziei

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru

în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 22 din 27

ianuarie 2023 cu privire la candidatura Marinei Rusu, solicitând anularea deciziei și

dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatei.

Potrivit art. 14 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind unele

măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, decizia Comisiei de evaluare poate

fi contestată de către candidatul evaluat în termen de 5 zile de la data recepționării

de către acesta a deciziei motivate, fără respectarea procedurii prealabile. Candidatul

evaluat poate contesta decizia defavorabilă a Comisiei de evaluare la Curtea

Supremă de Justiție, în cadrul căreia se instituie un complet de judecată special

compus din 3 judecători și un judecător supleant. Judecătorii și judecătorul supleant

sunt desemnați de președintele Curții Supreme de Justiție.

Conform art. 14 alin. (6) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind unele

măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, cererea de contestare a deciziei

Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu procedura prevăzută în Codul

administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta lege, și nu are efect suspensiv

asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau concursului la care participă

candidatul respectiv.

Potrivit art. 207 alin. (1) din Codul administrativ, instanța verifică din oficiu

dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul

administrativ.

9

Astfel, Completul de judecată special reține că, decizia Comisiei independente

de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 22 din 27 ianuarie 2023 a fost

recepționată de către Marina Rusu la data de 07 februarie 2023, fapt confirmat prin

extrasul din poșta electronică, anexat la actele cauzei.

Ținând cont de prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022

privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, cererea de contestare

urma a fi depusă în termen de 5 zile de la data recepționării de către candidat a

deciziei motivate, la caz, de la 07 februarie 2023.

Deși termenul expira la data 12 februarie 2023 (zi de duminică), cererea de

contestare urma a fi depusă până la data de 13 februarie 2023 (zi de luni), or, conform

prevederilor art. 112 alin. (2) din Codul de procedură civilă, dacă ultima zi a

termenului este nelucrătoare, acesta expiră în următoarea zi lucrătoare.

În acest sens, Completul de judecată special conchide că, cererea de contestare

depusă de Marina Rusu este admisibilă, întrucât reclamanta s-a conformat

prevederilor legale prevăzute la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022

privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, depunând prezenta

cerere la 13 februarie 2023, în interiorul termenului prevăzut de lege, la Curtea

Supreme de Justiție.

Cu referire la cadrul normativ aplicabil, în debutul analizei sale, Completul de

judecată special relevă că, în cadrul examinării prezentei cauze, reprezentanții

Comisiei de evaluare au invocat că prevederile Codului administrativ nu sunt

aplicabile procedurii de evaluare desfășurate de Comisia de evaluare și guvernează

doar procedura desfășurată în fața instanțelor de judecată, cu excepțiile stabilite de

legea specială.

La aspectul dat, Completul de judecată special învederează că, aplicarea

Codului administrativ și limitele ei este o problemă de interpretare și aplicare a

legii, asupra căreia are competență Curtea Supremă de Justiție ca instanță de

judecată competentă pentru examinarea acțiunii în contencios administrativ (DCC

nr. 163 din 01 decembrie 2022, §24, DCC nr. 2 din 18 ianuarie 2022, §19).

Completul de judecată special reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 26/2022,

prezenta lege reglementează raporturile juridice aferente procedurii de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al

Magistraturii, al Consiliului Superior al Procurorilor, precum și a candidaților la

funcția de membru în organele specializate ale acestora, ca etapă obligatorie a

procesului de selectare a candidaților și de alegere sau numire a acestora în funcțiile

respective.

În conformitate cu art. 4 din Legea nr. 26/2022, Comisia de evaluare are

independență funcțională și autonomie decizională față de orice persoane fizice sau

juridice, indiferent de forma juridică de organizare a acestora, inclusiv față de

fracțiunile politice și partenerii de dezvoltare care au participat la desemnarea

membrilor acesteia.

10

În activitatea sa, Comisia de evaluare se conduce de Constituția Republicii

Moldova, de prezenta lege și de alte acte normative ce reglementează domeniile

conexe activității sale. Comisia de evaluare funcționează în baza regulamentului

propriu de organizare și funcționare, aprobat de către aceasta

În corespundere cu art. (1) alin. (1) din Codul administrativ, legislația

administrativă reprezintă cadrul juridic principal prin care se asigură reglementarea

raporturilor administrative la înfăptuirea activității administrative și a controlului

judecătoresc asupra acesteia.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Codul administrativ, anumite aspecte ce țin de

activitatea administrativă privind domenii specifice de activitate pot fi

reglementate prin norme legislative speciale derogatorii de la prevederile

prezentului cod numai dacă această reglementare este absolut necesară și nu

contravine principiilor prezentului cod

Astfel, Completul de judecată special relevă că, în preambulul Legii

nr. 26/2022, legiuitorul a indicat că prezenta lege a fost adoptată în vederea sporirii

integrității viitorilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, ai Consiliului

Superior al Procurorilor și ai organelor specializate ale acestora, precum și în

vederea sporirii încrederii societății în activitatea organelor de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor, dar și, în general, în sistemul justiției.

Prin urmare, evaluarea candidaților pentru funcțiile de membru în organele

enumerate în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 26/2022 este prin natura sa un domeniu

specific de activitate în sensul art. 2 alin. (2) din Codul administrativ. Și, deși

Codul administrativ instituie o procedură administrativă și de contencios

administrativ uniformă, totuși, conform art. 2 alin. (2) din Codul administrativ,

anumite aspecte pot fi reglementate prin norme legislative speciale.

Conform art. 10 alin. (1) din Legea cu privire la actele normative nr. 100 din

22 decembrie 2017, legea organică este actul normativ care reprezintă o dezvoltare

a normelor constituționale și poate interveni în domeniile expres prevăzute de

Constituție.

Art. 7 alin. (3) din Legea nr. 100/2017 prevede că, în cazul în care între două

acte normative cu aceeași forță juridică apare un conflict de norme, se aplică

prevederile ultimului act normativ adoptat, aprobat sau emis, cu excepția situațiilor

prevăzute la art. 5 alin. (3) și (4).

Astfel, atât Legea nr. 26/2022, cât și Codul administrativ, sunt legi organice,

însă prima este una specială. Respectiv, prioritate are Legea nr. 26/2022, însă,

aceasta nu exclude aplicarea Codului administrativ, în măsura în care legea

specială nu conține norme care să reglementeze un anumit aspect. Or, excluderea

integrală de la aplicarea Codului administrativ este imposibilă din punct de vedere

al rolului central și legăturii organice a Codului administrativ cu

domeniile/subdomeniile dreptului administrativ.

Completul de judecată special nu poate reține argumentul reprezentanților

Comisiei de evaluare privind neaplicarea cărților I și II din Codul administrativ la

examinarea cauzelor pendinte pe rolul Curții Supreme de Justiție.

În același timp, Completul de judecată special relevă că, prin aplicarea

prevederilor Codului administrativ nu pot fi denaturate reglementările Legii

11

speciale nr. 26/2022. Or, prevederile Codului administrativ urmează a fi aplicate

în măsura în care nu contravin Legii speciale nr. 26/2022.

Cu referire la consecințele juridice ale deciziei Comisiei de evaluare,

Completul de judecată special reține că, existența unui act de constatare a lipsei de

integritate a unui judecător sau procuror este incompatibilă cu deținerea în

continuare a funcției.

În același timp, potrivit art. 13 alin. (6) din Legea nr. 26/2022, decizia privind

nepromovarea evaluării constituie temei juridic pentru neadmiterea candidatului la

alegeri sau concurs. Careva alte consecințe juridice, în afara celor menționate

expres în lege, nu sunt stipulate la moment.

La fel, prin Avizul nr. 1069/2021 din 13 decembrie 2021, Comisia de la

Veneția și Direcția Generală au conchis că proiectul de lege revizuit arată clar că

rezultatele evaluării integrității nu vor avea niciun efect asupra carierei

candidatului.

Astfel, Completul de judecată special nu poate accepta ideea că o eventuală

decizie de nepromovare ar echivala cu o constatare că persoana nu e integră. Or, în

cazul dat persoana ar urma să fie eliberată imediat din funcție sau supusă unei altei

sancțiuni disciplinare destul de grave, fapt care nu este prevăzut de reglementările

actuale, după cum s-a menționat supra.

Cu referire la marja de apreciere (dreptul discreționar) al Comisiei de

evaluare, Completul de judecată special reține că, prin Avizul nr. 1069/2021 din

13 decembrie 2021, la pct. 11, Comisia de la Veneția și Direcția Generală observă

că integritatea personală a membrilor care constituie Consiliile Superioare (de

judecători și procurori) este un element esențial al naturii unor astfel de organe;

asigură încrederea cetățenilor în instituțiile de justiție – încredere în magistrați și

în integritatea acestora. Într-o societate care respectă valorile fundamentale ale

democrației, încrederea cetățenilor în acțiunea Consiliilor Superioare depinde

foarte mult, sau esențial, de integritatea personală și de competența și credibilitatea

apartenenței sale.

Comisia de la Veneția și Direcția Generală și-au exprimat anterior opinia, în

alte contexte, că situațiile critice din domeniul justiției, ca niveluri extrem de

ridicate de corupție, pot justifica soluții la fel de radicale, precum un proces de

verificare a judecătorilor în funcție. În cele din urmă, ține de competența

autorităților moldovenești să decidă dacă situația predominantă în sistemul judiciar

moldovenesc creează o bază suficientă pentru a supune toți judecătorii și

procurorii, precum și membrii CSM și CSP, la evaluări extraordinare de integritate.

Pe lângă preambulul Legii nr. 26/2022 menționat supra, Completul de

judecată special, instituit în cadrul Curții Supreme de Justiție, mai consideră

necesar să menționeze că, potrivit Obiectivului 1.2. din Direcția strategică I

„Consolidarea integrității și responsabilității în sectorul justiției” din Legea pentru

aprobarea Strategiei privind asigurarea independenței și integrității sectorului

justiției pentru anii 2022-2025 și a Planului de acțiuni pentru implementarea

acesteia nr. 211 din 06 decembrie 2021 și anume:

„Identificarea unor pârghii eficiente de întărire a independenței judecătorilor

și a procurorilor urmează a fi corelată cu creșterea responsabilității și integrității

12

acestora. Responsabilitatea și integritatea sunt printre principalele elemente de

asigurare a încrederii cetățenilor în sistemul justiției și de garanție a derulării

unor proceduri echitabile. Dezvoltarea și promovarea unei culturi a integrității

judiciare constituie un element important în prevenirea corupției care este una

dintre principalele amenințări în adresa societății și funcționării statului de drept.

În prezent, potrivit sondajelor realizate, corupția și lipsa de integritate în

sistemul judecătoresc sunt percepute de publicul larg la un nivel înalt. În Raportul

privind al patrulea ciclu de evaluare a Moldovei, GRECO este profund îngrijorat

de indicii potrivit cărora în funcția de judecător sunt numiți candidați care prezintă

riscuri de integritate.

Comisia Internațională a Juriștilor, în Raportul misiunii de evaluare din

2018, accentuează importanța faptului ca corupția în sistemul judecătoresc să fie

combătută prin măsuri ferme și, în mod prioritar, în deplină armonie cu principiile

statului de drept și drepturile omului. Aceasta este îngrijorată de faptul că multe

investigații penale par să fie concentrate mai degrabă pe suprimarea opoziției sau

prevenirea părerilor disidente în sistemul judecătoresc decât pe eradicarea reală

a corupției.

Este esențial ca actorii din cadrul sistemului justiției, individual și în colectiv,

să respecte și să onoreze funcția deținută ca fiind un mandat public și să depună

efort pentru a spori și menține încrederea publicului în sistem”.

În continuare, în recentul său Aviz nr. 24(2021) privind Evoluția Consiliilor

Justiției și rolul acestora în sisteme judiciare independente și imparțiale, CCJE

reamintește (§ 34) că, procesul de selecție a membrilor unui Consiliu, inclusiv

posibile campanii de către candidați ar trebui să fie transparente și să se asigure că

calificările candidaților, în special imparțialitatea și integritatea acestora sunt

verificate. În opinia Comisiei de la Veneția și a Direcției Generale, ar trebui făcută

o distincție între verificarea membrilor în exercițiu și „pre-verificarea” candidaților

pentru o poziție în aceste organisme. Ca o chestiune de principiu, securitatea pe

termen determinat al mandatelor membrilor organelor (constituționale) are scopul

de a asigura independența acestora față de presiunile externe. Măsurile care ar

periclita continuitatea calității de membru și ar interfera cu securitatea mandatului

membrilor acestei autorități (vetting) ar ridica suspiciunea că intenția din spatele

acestor măsuri ar fi de a influența deciziile acesteia și, prin urmare, ar trebui privite

ca o măsură de ultimă oră. Controalele de integritate care vizează candidații la

funcția de CSM, CSP și organele lor specializate reprezintă un proces de filtrare și

nu un proces de verificare judiciară și, ca atare, pot fi considerate, dacă sunt

implementate corespunzător, că ating un echilibru între beneficii a măsurii, în ceea

ce privește contribuția la încrederea justiției și posibilele efecte negative ale

acesteia.

De asemenea, Completul de judecată special consideră relevant că, în pct. 50

din Avizul din 14 martie 2023, Comisia de la Veneția și DGI au indicat că sunt la

curent cu faptul că proiectul articolului 12 reflectă articolul 8 din Legea

nr. 26/2022, care reglementează procedura de pre-vetting a candidaților la funcția

de membru al Consiliului Superior al Magistraturii și al Consiliului Superior al

Procurorilor. Totuși, ceea ce se permite cu scopul examinării candidaților, nu

13

neapărat se permite în vederea evaluării extraordinare a judecătorilor și

procurorilor în funcție, mizele sunt mai mari pentru ei și pentru stabilitatea ordinii

juridice în general. Deși criteriile pentru pre-vetting pot fi relativ flexibile și bazate

pe o evaluare globală a integrității candidaților, a antecedentelor, a relațiilor etc.,

destituirea unui judecător sau a unui procuror numit în funcție într-un mod legal

trebuie să fie justificată cu referința mai precisă la o conduită inadecvată, care ar

trebuie să fie mai bine definită de lege.

În aceiași ordine de idei, potrivit opiniei amicus curiae a Comisiei de la

Veneția, conceptul de evaluare a integrității implică implementarea unui proces de

mecanisme care vizează garantarea celor mai înalte norme în materie de conduită

și de integritate financiară solicitate pentru accederea în funcția publică. Într-un

sistem de control prealabil al integrității, decizia de a nu recruta un candidat poate

fi justificată în cazul unei simple îndoieli pe baza unei evaluări a riscurilor. Totuși,

decizia de nepromovare a evaluării unui candidat trebuie legată de un indiciu de

ilegalitate, cum ar fi averea inexplicabilă, chiar dacă nu se poate dovedi dincolo de

orice îndoială că această avere provine din surse ilegale (a se vedea CDL-

AD(2022)011, § 9-10).

În Avizul său, Comisia de la Veneția și Direcția Generală au mai notat că,

Comisia de evaluare emite un raport negativ atunci când are „dubii serioase” cu

privire la comiterea de către judecător sau un procuror a unor încălcări. Această

normă presupune că concluziile Comisiei de evaluare nu stabilesc vinovăția

persoanei vizate, nici nu atrag direct răspunderea penală, ceea ce ar necesita cel

mai probabil un alt standard de probă (mai înalt). Într-o anumită măsură, această

structură reduce potențialul unui conflict dintre constatările Comisiei de evaluare

și ale altor organe administrative sau judiciare, menționate anterior.

De asemenea, Curtea Constituțională la § 120 din decizia de inadmisibilitate

nr. 42 din 06 aprilie 2023 a constatat că, prin termenul „grav” legislatorul a limitat

marja discreționară a Comisiei de evaluare la evaluarea integrității etice a

candidaților. Criteriul îi permite Comisiei să decidă nepromovarea candidatului

doar dacă a constatat încălcări ale regulilor de etică și de conduită profesională de

o gravitate ridicată. Acest fapt presupune că candidatul poate pune în discuție

gravitatea încălcărilor constatate de Comisie în fața completului special al Curții

Supreme de Justiție, care în cele din urmă poate aprecia caracterul „grav” al abaterii

constatate în funcție de circumstanțele particulare ale cauzei. Raționamentele sunt

aplicabile, mutatis mutandis, în cazul termenilor „reprobabile” și „inexplicabile”

din articolul 8 alin. (2) lit. a) din Lege.

În § 123 din decizia de inadmisibilitate nr. 42 din 06 aprilie 2023, Curtea

Constituțională a indicat că, pentru ca Consiliul să-și exercite atribuțiile

constituționale de asigurare a numirii, transferării, detașării, promovării în funcție

și aplicarea de măsuri disciplinare față de judecători (a se vedea articolul 123 din

Constituție), legislatorul a stabilit că în calitate de membri ai acestui organ

constituțional trebuie să fie alese persoane (judecători și non-judecători) cu o înaltă

reputație profesională și integritate personală verificată de Comisia de evaluare în

ultimii 15 ani. Prin urmare, Curtea Constituțională a considerat rezonabilă decizia

14

legislatorului de a stabili o perioadă extinsă de verificare a integrității financiare a

candidaților.

La fel, Curtea Constituțională în decizia de inadmisibilitate nr. 42 din 06

aprilie 2023 a notat în § 123, cu privire la textul „dubii serioase” din articolul 13

alin. (5) din Legea nr. 26, că textul criticat instituie un standard de probă aplicabil

procedurii de evaluare. Astfel, atunci când Comisia de evaluare trebuie să decidă

cu privire la integritatea unui candidat, ea trebuie să constate dacă există sau nu

dubii serioase cu privire la respectarea criteriilor de integritate etică și financiară

de către candidat, stabilite de articolul 8 din Lege.

Curtea Constituțională a reținut că, definirea standardelor de probă implică în

mod inevitabil utilizarea unor texte flexibile. În acest caz, standardul de probă

stabilit de legislator urmărește să ghideze Comisia de evaluare la aprecierea

rezultatelor evaluării.

De asemenea, legea obligă Comisia de evaluare să emită o decizie motivată,

care trebuie să cuprindă faptele relevante, motivele și concluzia Comisiei cu privire

la promovarea sau nepromovarea. Mai mult, legea îi permite candidatului să pună

în discuție existența unor dubii serioase cu privire la respectarea de către acesta a

criteriilor de integritate etică și financiară în fața completului special al Curții

Supreme de Justiție.

Astfel, Completul de judecată special al Curții Supreme de Justiție reține că,

deși marja de apreciere a Comisiei în ce privește „dubiile serioase” nu este

nelimitată (concluziile trebuie să se bazeze pe date obiective), ea este destul de

largă. Eventualele riscuri în raport cu beneficiile, în cazul neadmiterii unui

candidat, deși, integru, însă care nu a fost în stare să înlăture anumite dubii în

privința sa, sunt cu mult mai mici decât în situația în care este admis un candidat

neintegru din considerentul că orice dubiu ar trebui să fie interpretat în favoarea

persoanei. Această stare e determinată atât de interesul general sporit față de

procesul de preselecție în CSM, cât și de eventuala interferență redusă în drepturile

subiecților supuși evaluării, spre deosebire de consecințele vetting-ului propriu-zis.

Completul de judecată special relevă că, potrivit art. 14 alin. (8) din Legea

privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie

2022, la examinarea cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare,

completul de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție poate adopta

una dintre următoarele decizii:

a) respingerea cererii de contestare;

b) admiterea cererii de contestare și dispunerea reevaluării candidaților care

nu au promovat evaluarea, dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare,

Comisia de evaluare a admis unele erori procedurale grave, care afectează

caracterul echitabil al procedurii de evaluare, și că există circumstanțe care puteau

duce la promovarea evaluării de către candidat.

Prin urmare, ținând cont de normele legale precitate și de faptul că obiect al

prezentei acțiuni îl constituie decizia Comisiei independente de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor nr. 47 din 31 iulie 2023 cu privire la nepromovarea

15

evaluării de către candidata Marina Rusu, Completul de judecată special

menționează că, la caz, urmează să verifice dacă în cadrul procedurii de evaluare

au fost admise erori procedurale grave de către Comisia de evaluare, care să

afecteze caracterul echitabil al procedurii de evaluare și existența unor

circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către candidată.

Or, la examinarea prezentei cereri de contestare, Completul de judecată

special nu are dreptul să depășească limitele acesteia și împuternicirile oferite de

legiuitor la examinarea cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare,

stabilite în mod imperativ la art. 14 alin. (8) din Legea privind unele măsuri

aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022, în

temeiul Hotărârii Curții Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023 privind

excepțiile de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr.26 din 10 martie

2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.

Completul de judecată special relevă că, în pct. 81 din Hotărârea nr. 5 din 14

februarie 2023 privind excepțiile de neconstituționalitate a unor prevederi din

Legea nr.26 din 10 martie 2022, Curtea Constituțională a stabilit că legea trebuie

să prevadă un remediu în cazurile în care candidatului nu i-au fost asigurate

drepturile procedurale în cadrul procedurii de evaluare. În funcție de eventualele

carențe procedurale admise la etapa evaluării, de natura dreptului procedural

afectat, precum și de circumstanțele particulare ale cauzei, Curtea reține că

neasigurarea unui drept procedural poate fi considerată o problemă centrală a

litigiului.

În aprecierea sa, Curtea Constituțională verificând dacă dispozițiile contestate

urmăresc realizarea unui scop legitim, a reținut că în nota informativă la proiectul

de Lege nu se regăsește niciun argument cu privire la necesitatea limitării

controlului judiciar al deciziilor Comisiei de evaluare. Totuși, din opinia prezentată

de autorități și din conținutul textului contestat, Curtea a dedus că legislatorul a

urmărit să evite situațiile de anulare a deciziilor Comisiei de evaluare din cauza

încălcării unor reguli de procedură nesemnificative, iar pe de altă parte, pentru a

asigura celeritatea soluționării contestațiilor pentru a avea mai repede un Consiliu

Superior al Magistraturii funcțional. Curtea a reținut că aceste scopuri legitime pot

fi încadrate în obiectivele generale ale ordinii publice și garantării autorității și

imparțialității justiției, stabilite de articolul 54 alin.(2) din Constituție.

Verificând dacă dispozițiile contestate îi permit completului special al Curții

Supreme de Justiție să examineze suficient problemele centrale ale eventualelor

litigii, Curtea Constituțională a admis că dispozițiile contestate sunt apte să

realizeze obiectivul urmărit de legislator, să evite situațiile de anulare a deciziilor

Comisiei de evaluare din cauza încălcării unor reguli de procedură nesemnificative.

În acest context, Completul de judecată special reține că, potrivit art. 12

alin.(4) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, candidatul are următoarele drepturi:

a) să participe la ședințele Comisiei de evaluare și să dea explicații verbale;

b) să fie asistat de un avocat sau de un avocat stagiar pe parcursul procedurii

de evaluare;

16

c) să ia cunoștință de materialele evaluării, cu cel puțin 3 zile până la audiere;

d) să prezinte, în formă scrisă, date și informații suplimentare pe care le

consideră necesare în vederea înlăturării suspiciunilor privind integritatea sa, dacă

a fost în imposibilitatea de a le prezenta anterior;

e) să conteste decizia Comisiei de evaluare.

Completul de judecată special reține că, noțiunea „drepturi și obligații cu

caracter civil” nu poate fi interpretată doar printr-o referință la dreptul intern al

statului pârât, este vorba de o noțiune „autonomă”, care reiese din Convenție. Art.

6 § 1 se aplică indiferent de calitatea părților, de natura legislației ce reglementează

modul de stabilire a contestației (lege civilă, comercială, administrativă etc.) și de

autoritatea competentă să o soluționeze (instanță de drept comun, organ

administrativ etc.) [Georgiadis împotriva Greciei, pct. 34; Bochan împotriva

Ucrainei (nr. 2) (MC), pct. 43; Naït-Liman împotriva Elveției (MC), pct. 106].

Aplicabilitatea art. 6 § 1 în materie civilă depinde, în primul rând, de existența

unei „contestații”. În plus, trebuie să se întemeieze pe un „drept” care să poată fi

pretins, cel puțin în mod credibil, recunoscut în dreptul intern, indiferent dacă acest

drept este sau nu protejat de Convenție. Trebuie să fie vorba despre o contestație

reală și serioasă, care poate privi atât existența însăși a dreptului, cât și întinderea

sa sau modalitățile de exercitare. În sfârșit, rezultatul procedurii trebuie să fie în

mod direct decisiv pentru dreptul „civil” în cauză, o legătură foarte slabă ori

consecințe îndepărtate, nefiind suficiente pentru ca art. 6 § 1 să fie aplicabil

[Regner împotriva Republicii Cehe (MC), pct. 99; Károly Nagy împotriva Ungariei

(MC), pct. 60; Naït-Liman împotriva Elveției (MC), pct. 106].

Prin urmare, Completul de judecată special conchide că, prin prisma art. 6§1

CEDO, a Hotărârii Curții Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023 și articolul 12

alin.(4) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, pentru a stabili dacă în cadrul

procedurii de evaluare Comisia de evaluare a admis unele erori procedurale grave,

care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare, urmează a fi verificat

faptul dacă reclamantei Marina Rusu i-au fost respectate drepturile procedurale

prevăzute de legea specială.

Reieșind din aceasta, precum și din dezideratele Curții Constituționale

reținute în Hotărârea nr. 5 din 14 februarie 2023, Completul de judecată special nu

va da apreciere tuturor argumentelor invocate de către reclamanta Marina Rusu în

cererea de contestare, ci va răspunde doar criticilor ce se încadrează în criteriile

statuate de Curtea Constituțională în vederea eventualei admiteri a acțiunii și

anume ce țin de presupusele erori procedurale grave admise de Comisia de

evaluare, care ar fi afectat caracterul echitabil al procedurii de evaluare, precum și

celor ce vizează presupusa existență a unor circumstanțe care puteau conduce la

promovarea evaluării de către candidata Marina Rusu.

Succesiv, Completul de judecată special nu poate reține motivele invocate de

către reclamantă privind aspectele referitoare la criticile în privința întrebărilor

adresate de Comisia de evaluare, criticilor pe marginea presupusei vicieri a

procesului de traducere, precum și argumentele privind pretinsa apreciere arbitrară

a documentelor de către Comisia de evaluare, or, aceste argumente nu sunt

relevante procedurii de verificare a legalității deciziei de nepromovare a evaluării

17

de către candidata Marina Rusu și nu se încadrează în criteriile statuate de Curtea

Constituțională în Hotărârea nr. 5 din 14 februarie 2023, în vederea eventualei

admiteri a acțiunii sale.

Completul de judecată special observă că, unul din argumentele pe care se

bazează acțiunea reclamantei este pretinsa lipsă de independență, imparțialitate și

obiectivitate a unor membri ai Comisiei de evaluare, dar și pretinsa influență a

acestora din partea politicului.

Însă, Completul de judecată special consideră argumentul dat irelevant și care

nu se încadrează în criteriul de eroare procedurală gravă, care a afectat caracterul

echitabil al procedurii de evaluare a reclamantei și, cu atât mai mult, nu se

încadrează în criteriul de circumstanță care putea conduce la promovarea evaluării

de către reclamantă.

În acest sens, este relevant de reținut că, membrii Comisiei independente de

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor au fost desemnați prin Hotărârile

Parlamentului nr. 84, nr. 85, nr. 86 și nr. 87 din 04 aprilie 2022, care la art. 3

stipulează imperativ că pot fi contestate în instanța de judecată în termenul prevăzut

la art. 209 din Codul administrativ.

Deși reclamanta cunoștea de la momentul adoptării Legii nr. 26/2022 despre

faptul că va fi supusă procesului de evaluare a integrității în calitate de candidată

la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, nu a contestat

Hotărârile Parlamentului nr. 84, nr. 85, nr. 86 și nr. 87 din 04 aprilie 2022 în

ordinea și termenul prevăzut la art. 3 al acestor hotărâri și art. 209 din Codul

administrativ.

În esență, circumstanța dată profilează concluzia că reclamanta Marina Rusu

și-a manifestat în mod tacit, prin inacțiune, acordul cu desemnarea de către

Parlamentul Republicii Moldova a Nadejdei Hriptievschi, Tatianei Răducanu,

Vitalie Miron, Herman Von Hebel, Victoriei Henley și Nonei Tsotsoria în calitate

de membri ai Comisiei de evaluare și ca aceștia să participe la evaluarea integrității

sale în calitate de candidată la funcția de membru al Consiliului Superior al

Magistraturii, ca etapă obligatorie a procesului de selectare a candidaților în

funcțiile respective.

Astfel, Completul de judecată special nu poate reține ca fiind întemeiate

argumentele reclamantei ce vizează lipsa de independență, imparțialitate și/sau

obiectivitate a membrilor nominalizați, or, la etapa dată aceste argumente sunt

irelevante, având în vedere că reclamanta a demonstrat un comportament pasiv și

nu a contestat Hotărârile Parlamentului nr. 84, nr. 85, nr. 86 și nr. 87 din 04 aprilie

2022, expunându-și în acest mod tacit încrederea față membrii menționați în cadrul

viitoarei sale evaluări.

Cu atât mai mult că, articolul 4 alin. (1) din Legea nr. 26/2022 garantează

independență funcțională și autonomie decizională Comisiei de evaluare față de

orice persoane fizice sau juridice, indiferent de forma juridică de organizare a

acestora, inclusiv față de fracțiunile politice și partenerii de dezvoltare care au

participat la desemnarea membrilor acesteia.

18

În această ordine de idei, Completul de judecată special ajunge la concluzia

că sunt neîntemeiate și nu pot fi reținute ca fiind concludente argumentele

reclamantei cu privire la pretinsele erori procedurale grave admise de către Comisia

de evaluare și care ar fi afectat caracterul echitabil al procedurii de evaluare a

candidatei Marina Rusu, prin participarea la procesul de evaluare a unor membri

care nu sunt independenți, imparțiali și obiectivi.

În continuare, cu referire la fondul cauzei, Completul de judecată special

reiterează că, prin decizia nr. 22 din 27 ianuarie 2023 cu privire la candidatura

Marinei Rusu, candidată la funcția de membru în Consiliul Superior al

Magistraturii, în temeiul art. 8 alin. (2), alin. (2) lit. a) și c), alin. (4) lit. a) și b) și

alin. (5) lit. b), c), d) și e) și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022, Comisia a decis

că candidata nu corespunde criteriilor de integritate întrucât s-au constatat dubii

serioase cu privire la respectarea de către candidată a criteriilor de integritate etică

și financiară și, astfel, nu promovează evaluarea, fiind invocată nerespectarea

neconformitatea candidatei cu criteriul de integritate etică și cu criteriul de

integritate financiară.

În context, sunt relevante prevederile art. 8 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c),

alin. (4) lit. a) și b) și alin. (5) lit. b), c), d) și e) din Legea nr. 26/2022, care

stipulează că, în sensul prezentei legi, evaluarea integrității candidaților constă în

verificarea integrității etice și a integrității financiare a acestora.

Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate etică dacă:

a) nu a încălcat grav regulile de etică și conduită profesională a judecătorilor,

a procurorilor sau, după caz, a altor profesii, precum și nu a admis, în activitatea

sa, acțiuni sau inacțiuni reprobabile, care ar fi inexplicabile din punctul de vedere

al unui profesionist în domeniul dreptului și al unui observator imparțial;

c) nu a încălcat regimul juridic al declarării averii și intereselor personale, al

conflictelor de interese, al incompatibilităților, al restricțiilor și/sau al limitărilor.

Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate financiară

dacă:

a) averea candidatului a fost declarată în modul stabilit de legislație;

b) Comisia de evaluare constată că averea dobândită de către candidat în

ultimii 15 ani corespunde veniturilor declarate.

Pentru evaluarea integrității financiare a candidatului, Comisia de evaluare

verifică:

b) respectarea de către candidat a regimului juridic al declarării averii și

intereselor personale;

c) modul de dobândire a bunurilor aflate în proprietatea sau posesia

candidatului ori a persoanelor specificate la art. 2 alin. (2), precum și cheltuielile

legate de întreținerea acestor bunuri;

d) sursele de venit ale candidatului și, după caz, ale persoanelor specificate la

art. 2 alin. (2);

e) dacă există sau nu contracte de împrumut, credit, leasing, asigurare sau alte

contracte care pot asigura beneficii de ordin financiar, în care candidatul, persoana

specificată la art. 2 alin. (2) sau persoana juridică în care aceștia au calitatea de

beneficiari efectivi este parte contractantă.

19

În corespundere cu art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022, se consideră că un

candidat nu întrunește criteriile de integritate dacă s-a constatat existența unor dubii

serioase privind conformitatea candidatului cu cerințele prevăzute la art. 8, care nu

au fost înlăturate de către persoana evaluată.

Totodată, în conformitate cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 26/2022, în contextul

evaluării candidaților menționați la alin. (1) este verificată și averea persoanelor

apropiate candidaților, astfel cum acestea sunt definite în Legea nr. 133/2016

privind declararea averii și a intereselor personale, precum și a persoanelor

menționate la art. 33 alin. (4) și (5) din Legea nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea

Națională de Integritate.

Completul de judecată special reține că, persoană apropiată, în sensul art. 2

din Legea privind declararea averii și a intereselor personale nr. 133/2016, este

soțul/soția, copilul, concubinul/concubina subiectului declarării, persoana aflată la

întreținerea subiectului declarării, de asemenea persoana înrudită prin sânge sau

prin adopție cu subiectului declarării (părinte, frate/soră, bunic/bunică,

nepot/nepoată, unchi/mătușă) și persoana înrudită prin afinitate cu subiectul

declarării (cumnat/cumnată, socru/soacră, ginere/noră).

La rândul său, art. 33 alin. (4) și (5) din Legea nr. 132/2016 prevede că,

controlul averii și al intereselor personale se extinde asupra membrilor de familie,

părinților/socrilor și copiilor majori ai persoanei supuse controlului. Dacă persoana

supusă controlului se află în concubinaj cu o altă persoană, verificarea se va extinde

și asupra averii acestei persoane.

Dacă există aparența că bunurile persoanei supuse controlului au fost înscrise

pe numele altor persoane, controlul se va extinde și asupra acestor bunuri și

persoane. Dacă subiectul declarării a indicat venituri și bunuri obținute din donații

sau deține bunuri în comodat, controlul se va extinde și asupra donatorului și

comodantului. Acestora li se pot cere clarificări privind originea veniturilor

utilizate pentru achiziția și întreținerea respectivelor bunuri. Pentru clarificarea

acestor aspecte, inspectorul de integritate poate solicita informații relevante de la

orice persoană fizică sau juridică.

Completul de judecată special notează că, potrivit spiritului Legii nr. 26/2022,

Comisia de evaluare nu constată dacă un candidat întrunește sau nu criteriile de

integritate și/sau existența cărorva încălcări ale candidaților, ci doar existența sau

lipsa unor circumstanțe faptice suficiente ce permit să se ajungă la concluzia că

există dubii serioase privind conformitatea candidatului cu criteriile legale de

integritate sau, după caz, insuficiente pentru a constata lipsa de conformitate.

În situația în care Comisia de evaluare constată existența unor dubii serioase

privind necorespunderea candidatului cu criteriile de integritate etică și financiară,

aceasta acordă candidatului posibilitatea de a desființa aceste dubii, prin darea de

explicații la întrebările formulate și prezentarea probelor în susținerea poziției sale.

Completul de judecată special menționează că, în decizia nr. 22 din 27 ianuarie

2023, la compartimentul III „Evaluarea candidatului”, Comisia de evaluare a

constatat existența unor dubii serioase în privința Marinei Rusu, candidată la funcția

de membru în Consiliul Superior al Magistraturii, privind criteriile de integritate

financiară și etică, ținând cont de următoarele circumstanțe:

20

2016;

Cu referire la nedepunerea declarației de avere și interese personale pentru

perioada 2014 – 2016, Completul de judecată special reține următoarele.

Comisia de evaluare a verificat respectarea de către candidată a regimului

juridic al declarării averii și intereselor personale, precum și sursele de venit și

metodele de dobândire a activelor de către candidată și, dacă este cazul, de către

membrii familiei și persoanele apropiate candidatei.

Comisia a luat act de argumentul candidatei potrivit căruia omisiunea sa de a

depune declarațiile pentru cei trei ani în care a fost în concediu nu a fost una

intenționată.

Comisia de evaluare a constatat că lipsa informațiilor privind veniturile și

averea dobândită de candidată în perioada 2014 - 2016 a împiedicat Comisia să își

îndeplinească obligația de a verifica, în mod amănunțit, veniturile obținute de

candidată și cheltuielile suportate în acea perioadă. În absența tuturor informațiilor

financiare, Comisia nu și-a putut forma o imagine exactă a situației financiare a

candidatei în acea perioadă și, prin urmare, nu a fost în măsură să verifice dacă

veniturile obținute au fost legitime și dacă activele au fost dobândite în mod legal.

Completul de judecată special relevă că, într-adevăr candidata nu a depus o

declarație în modul prevăzut de prevederile art. 6 alin. (5) din Legea nr. 133 din 17

iunie 2016 privind declararea averii și a intereselor personale, pentru anii 2014 –

2016, perioadă în care raportul de muncă a fost suspendat în legătură cu acordarea

concediului pentru îngrijirea copilului. Candidata a recunoscut acest fapt în timpul

evaluării, relatând că nu a depus o declarație odată cu anularea suspendării, pe motiv

că nu a știut despre această obligație, fapt pentru care îi pare rău.

Totodată, în contextul problemei identificate, Completul de judecată special

învederează că, respectarea regimului juridic al declarației de avere și interese

personale de către subiecții declarării are drept scop prevenirea îmbogățirii

nejustificate și ilicite și evitarea conflictelor de interese în activitatea acestora,

inclusiv cu atragerea la răspundere pentru asemenea fapte.

În context, potrivit art. 10 alin. (2) – (3) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022

privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, Comisia de evaluare

și secretariatul acesteia au acces gratuit și în timp real la sisteme informaționale care

conțin date necesare pentru realizarea mandatului său și anume, pentru evaluarea

integrității etice și a integrității financiare a candidaților, în condițiile legislației

privind schimbul de date și interoperabilitatea, cu excepția informației care cade

sub incidența prevederilor Legii nr. 245/2008 cu privire la secretul de stat.

În procesul de evaluare a integrității candidaților, Comisia de evaluare are

dreptul să solicite de la persoanele fizice și juridice de drept public sau privat,

inclusiv de la instituțiile financiare, documentele și informația necesare pentru

realizarea evaluării. Informațiile solicitate se prezintă Comisiei de evaluare gratuit,

inclusiv în format electronic, în termen de cel mult 10 zile de la data solicitării.

21

Totodată, alin. (7) din norma legală precitată stabilește în mod expres că, în

scopul elucidării unor neclarități depistate, Comisia de evaluare poate solicita, la

orice etapă a procedurii de evaluare, date și informații suplimentare de la candidații

evaluați.

Conform art. 2 pct. 1 lit. d) din Regulamentul de evaluare al Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, în temeiul Legii nr. 26/2022,

adoptat la ședința Comisiei de evaluare din 02 mai 2022, una din principalele etape

ale evaluării sunt întrebările și solicitările de trimitere a documentelor candidaților

în măsura în care este necesar pentru a elucida problemele de integritate etică și

financiară. Candidații urmează să răspundă în termenul stabilit de Comisie.

Astfel, din normele legale nominalizate se deduce că, în cazul depistării unor

neclarități Comisia de evaluare poate solicita, la orice etapă a procedurii de

evaluare, date și informații suplimentare de la candidat, pentru a înlătura dubiile

serioase care au apărut în fața Comisiei.

La 13 septembrie 2022, prin intermediul poștei electronice, Comisia de

evaluare a trimis candidatei prima rundă de întrebări, prin care a solicitat date și

informații suplimentare pentru a clarifica mai multe aspecte, la care urma să fie

transmise răspunsuri până la 17 septembrie 2022. Candidata a prezentat

răspunsurile desfășurate la întrebări și acte suplimentare, la 17 septembrie 2022.

Ulterior, la 21 septembrie 2022, Marina Rusu a prezentat Comisiei de evaluare

documentele adiționale pentru completarea informației din prima rundă de întrebări.

La 09 noiembrie 2022, Comisia de evaluare a transmis a doua rundă de

întrebări pentru a elucida unele aspecte care au apărut în cadrul evaluării, stabilind

termenul de prezentare – 12 noiembrie 2022. Informația a fost prezentată la data de

14 noiembrie 2022.

Prin scrisoarea expediată în adresa candidatei, la 14 noiembrie 2022, Comisia

de evaluare a informat-o despre faptul că în răspunsurile expediate Comisiei pentru

a doua rundă de întrebări s-a indicat despre anexarea copiilor documentelor la

întrebările nr. 3 și nr. 5, însă acestea nu s-au regăsit printre documentele anexate la

mesaj. Prin urmare, Comisia de evaluare a solicitat confirmarea expedierii acestora.

Ulterior, la 22 noiembrie 2022, Comisia de evaluare în mod repetat a solicitat

de la Marina Rusu prezentarea actelor confirmative pentru a doua rundă de întrebări,

stabilind termenul de prezentare – 24 noiembrie 2022 (f.d. 486, Dosar

administrativ), care a fost respectat de reclamantă.

La 07 decembrie 2022, Marina Rusu a prezentat Comisiei de evaluare acte

suplimentare cu privire la veniturile lui Oleg Curtiș pentru perioada 2013 – 2018.

Pentru a elucida unele aspecte constatate în timpul audierilor publice, la 19

decembrie 2022, Comisia de evaluare a solicitat date și informații suplimentare,

pentru a fi prezentate până la data de 22 decembrie 2022, termen respectat de

candidată.

În acest sens, Completul de judecată special atestă că, aparenta simpla

nedepunere a unei declarații atunci când acest lucru nu s-a făcut intenționat, nu

reprezintă pentru Comisia independentă de evaluare o circumstanță care să facă

imposibilă evaluarea pozitivă a unui/ei candidat/ă. Așa a statuat atât în Decizia nr.22

22

din 27 ianuarie emisă în privința Marinei Rusu, cât și în Decizia nr.38 din 08 iunie

2023 în privința Marianei Cherpec.

Reclamanta a invocat tratamentul diferențiat al Comisiei independente de

evaluare în privința sa în comparație cu alți candidați care au promovat evaluarea:

Ioana Chironeț, Sergiu Caraman, Vasile Șchiopu, Mariana Cherpec, cu referire la

aspectul ce ține de nedepunerea declarației.

Completul de judecată special respinge argumentul reclamantei privind

discriminarea sa în raport cu candidații Ioana Chironeț, Sergiu Caraman, Vasile

Șchiopu, or, împrejurările examinate în privința lor (pretinsa nedeclarare a unor

conturi bancare, pretinsa nedeclarare a unei donații sau a prețului de procurare a

unui automobil, etc) nu sunt comparabile.

Cu referire la aparenta discriminare în raport cu Mariana Cherpec, Completul

de judecată special reține că, în cazul ambelor candidate a fost examinată

împrejurarea ce ține de nedepunerea unor declarații pe venit și interese, Marina

Rusu pentru perioada 2014-2016, când a fost în concediu de îngrijire a copilului, și

Mariana Cherpec pentru anii 2010, 2011.

În cazul ambelor candidate, Comisia independentă de evaluare a acceptat

argumentul lor că acest lucru nu s-a făcut intenționat, indicând că simpla

nedepunere a declarației nu poate duce la constituirea unor dubii serioase într-o

astfel de ipoteză (nedepunerea nu este făcută cu bună știință).

Totuși, dacă în cazul Marianei Cherpec, cu ocazia acestei constatări

(nedepunerea nu a fost intenționată) subiectul s-a epuizat, atunci în cazul Marinei

Rusu, Comisia independentă de evaluare a relevat că din cauza nedepunerii

declarației de către candidată este imposibil de verificat veniturile și cheltuielile ei

pentru perioada de referință.

Completul de judecată special nu poate găsi o explicație la această abordare

diferită și nici din decizia nr.38 din 08 iunie 2023, emisă în privința Marianei

Cherpec, nu poate fi dedusă.

Or, importanța depunerii unor declarații pe venit și interese se explică prin

necesitatea existenței unui mecanism eficient de verificare a faptului dacă

funcționarii/demnitarii se folosesc de „oportunitățile” ce le oferă funcția deținută

pentru a culege foloase necuvenite. Marina Rusu nu a depus declarație pentru

perioada aflării în concediu de îngrijire a copilului, adică ea nu a fost în funcție, nu

a putut să abuzeze de aceasta pentru a obține beneficii. Mariana Cherpec, din contra,

în perioadele pentru care nu a depus declarații, exercita funcția de procuror.

Necătând la aceasta, este inexplicabil de ce anume în cazul Marinei Rusu Comisia

independentă de evaluare a considerat că există dubii cu privire la venituri și

cheltuielile pe care nu le poate verifica, spre deosebire de cazul Marianei Cherpec,

în privința căreia nu a constatat careva suspiciuni pe același motiv. Din decizia

emisă în privința Marianei Cherpec nu poate fi dedus că Comisia independentă de

evaluare a suspus verificării veniturile și cheltuielile pentru perioada în care nu a

depus declarații, prin contrapunerea altor date la care a avut acces, în lipsa

declarației.

Subsecvent, Completul de judecată special relevă că, Comisia independentă de

evaluare i-a imputat Marinei Rusu că ea nu poate justifica existența unor venituri

23

pentru perioada 2014-2016, care să-i permită să facă față cel puțin cheltuielilor de

consum ale populației (CPP). Altfel spus, Marina Rusu n-ar fi reușit să justifice că

a avut cel puțin venituri echivalente cu „minimul de existență” pentru sine și familia

sa.

În acest sens, Completul de judecată special nu poate accepta această abordare

a Comisiei independente de evaluare.

Potrivit Constituției, Republica Moldova este atât un stat de drept, cât și unul

social. Fiind un stat social, aceasta înseamnă că este asigurat un mecanism de

asistență socială (plăți, compensații etc) pentru păturile vulnerabile, care temporar

sau permanent se află în imposibilitate de a-și asigura necesitățile de bază pentru

viață. Fiind un stat de drept, unul din pilonii acestuia o reprezintă separarea puterilor

și independența acestora una față de alta. O putere judiciară independentă nu există

fără un judecător independent. Un judecător este independent doar dacă îi sunt

asigurate toate cele trei elemente ale acesteia (independenței): instituțională,

funcțională și financiară.

Independența financiară a unui judecător presupune faptul că statul prin

politica de salarizare îi asigură un trai decent, ca el (judecătorul) să aibă acces la

toate comoditățile elementare de viață: hrană, îmbrăcăminte, loc de trai, cât de

modest n-ar fi, un mijloc de transport, chiar dacă nu unul de lux, posibilitatea să

meargă la odihnă, cât de modestă n-ar fi etc. Conceptul de „independență financiară

a unui judecător” este de o valoare cu mult peste „minimul de existență”.

Poziția Comisiei independente de evaluare precum că statul Republica

Moldova, prin politica sa de salarizare, nu este în stare să-i asigure unui judecător,

chiar dacă se află într-un concediu de îngrijire a copilului, un „minim de existență”

nemaivorbind de un trai decent, este echivalentă cu un act de constatare a faptului

că Republica Moldova este un stat falit. Evident că Completul de judecată special

nu poate accepta această abordare și, în viziunea sa, nu este absolut deloc corect să

impui un judecător să se justifice că plățile ce-i sunt oferite de stat sunt destule

pentru a i se asigura „minimul de existență”. E de bun simț să fie acceptat de

principiu că plățile oferite de stat judecătorului sunt destule pentru a-i asigura cel

puțin un „minim de existență”, fără a-l impune să mai demonstreze altceva.

Completul de judecată special acceptă că, atunci când pe lângă cele absolut

necesare pentru viață (hrană, îmbrăcăminte etc), un judecător își procură și alte

utilități (bunuri, servicii), e justificat ca la calcularea prezumtivă a cheltuielilor să

se ia în considerație și acel „minim de viață” după formula: „minimul de viață” +

utilitățile, pentru a putea verifica dacă plățile din partea statului justifică cheltuielile

judecătorului. Însă, în situația în care nu există date că judecătorul a avut alte

cheltuieli în afară de cele absolut necesare și minime, iar în cazul Marinei Rusu nu

s-a stabilit contrariul, în opinia Completului de judecată special este incorect de a-l

supune pe judecător unei stări absolut ingrate de a încerca să demonstreze că modul

lui de viață îi permite să se întrețină din plățile pe care le oferă statul.

Necătând la cele relatate supra, Completul de judecată special reține că,

Marina Rusu, deși se afla într-o stare destul de jenantă, a încercat să-și justifice

veniturile în perioada în care se afla în concediul de îngrijire a copilului. Inclusiv, a

făcut trimitere la îndemnizația de îngrijire a copilului, la salariul pe care l-a avut

24

soțul în perioada de referință, care deși era unul destul de modest, dar oricum

reprezenta un surplus la plățile sociale acordate de stat.

Deasemenea, reclamanta a încercat să argumenteze că și acel „minim de

existență” statistic, calculat de stat, în cazul ei a fost unul și mai redus, deoarece

familia sa în acea perioadă locuia la casa soacrei, adică a mamei fostului soț.

Respectiv, o parte din cheltuielile ce se iau în considerație la calculul coșului minim

de existență, de fapt, nu ar fi fost impusă să le suporte.

Comisia independentă de evaluare a respins acest argument, pe motiv că

reclamanta Marina Rusu nu a prezentat probe care ar fi fost venitul fostei mame

soacre în perioada de referință (2014-2016) pentru a se putea verifica dacă ea putea

să le acorde ajutor.

Odată cu examinarea prezentei cauze, Marina Rusu a administrat probe care

pot releva care era venitul legal al fostei soacre în acea perioadă.

Completul de judecată special consideră că, aceste probe prezintă o

importanță majoră pentru evaluarea candidatei Marina Rusu, corespunderii

acesteia cu criteriul de integritate financiară și, deși nu au fost prezentate Comisiei

de evaluare, instanța de judecată este obligată să le accepte. Or, potrivit art. 14

alin. (8) din Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția

de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26

din 10 martie 2022, la examinarea cererii de contestare a deciziei Comisiei de

evaluare, completul de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție poate

adopta una dintre următoarele decizii:

a) respingerea cererii de contestare;

b) admiterea cererii de contestare și dispunerea reevaluării candidaților care

nu au promovat evaluarea, dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare,

Comisia de evaluare a admis unele erori procedurale grave, care afectează

caracterul echitabil al procedurii de evaluare, și că există circumstanțe care puteau

duce la promovarea evaluării de către candidat.

Astfel, sintagma din textul legal „și că există circumstanțe care puteau duce

la promovarea evaluării de către candidat” semnifică că candidații pot prezenta

probe care să înlăture dubiile serioase chiar și-n instanța de judecată.

În opinia Completului de judecată special, deși nu au fost prezentate Comisiei

de evaluare, nici la etapa întrebărilor scrise, nici la etapa audierilor, ci abia în

instanța de judecată, înscrisurile administrate de către reclamantă demonstrează că

tabloul creat de Comisia independentă de evaluare în privința veniturilor

reclamantei pentru perioada 2014-2016 nu a fost care să reprezinte obiectiv

realitatea.

Astfel, deși marja de apreciere a Comisiei independente de evaluare este una

foarte mare, ea nu este nelimitată (trebuie să se bazeze pe anumite circumstanțe

obiective). Aceste circumstanțe, în opinia Completului de judecată special, nu au

fost stabilite cu referire la dubiile serioase legate de „Nedepunerea declarației de

avere și interese personale pentru perioada 2014 – 2016”. Respectiv, în această

privință sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (8) din Legea privind

unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022 (există

25

circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către candidat), pentru

a fi dispusă reevaluarea.

Cu referire la dubiile serioase legate de întârzieri în examinare a 16 plângeri

privind condițiile de detenție, Completul de judecată special al Curții Supreme de

Justiție relevă următoarle.

Comisia de evaluare a menționat că a fost îngrijorată de diligența insuficientă

din partea candidatei în ceea ce privește organizarea programului ei de lucru și

inabilitatea ei de a prioritiza cauzele ce au importanță, conform standardelor CEDO,

care necesită a fi examinate și soluționate într-o perioadă de timp rezonabilă, date

fiind drepturile care sunt afectate.

Comisia de evaluare a luat act de afirmațiile candidatei privind lipsa de

cooperare din partea administrației instanței pentru a rezolva situația referitoare la

concediul medical de durată al grefierului. Cu toate acestea, Comisia nu a primit

documente de confirmare din partea candidatei cu privire la nicio solicitare adresată

administrației instanței pentru a rezolva o oarecare problemă.

Comisia de evaluare a specificat că, toate instanțele naționale se confruntă cu

aceeași problemă, dar unii judecători reușesc în termeni rezonabili să își

îndeplinească cu succes îndatoririle prin organizarea muncii lor. Pentru a soluționa

cauzele în mod eficient, echitabil și prompt, un judecător trebuie să demonstreze că

acordă atenția cuvenită drepturilor părților de a fi audiate și de a rezolva problemele

fără costuri sau întârzieri inutile.

Comisia de evaluare a concluzionat că, deși întârzierile în luarea deciziilor

judecătorești sunt regretabile în toate cazurile, atunci când întârzierea subminează o

garanție legală de protejare a drepturilor și siguranței persoanelor cu protecție

limitată, întârzierea este deosebit de gravă.

La acest capitol, se reține că, în ianuarie 2019, Marina Rusu a fost numită în

exercitarea atribuțiilor de judecător de instrucție la Judecătoria Cahul, sediul

Taraclia. Potrivit deciziei Consiliului Superior al Magistraturii nr. 444/21 din 16

octombrie 2018, candidata și-a păstrat competența de judecător pentru a finaliza

examinarea mai multor cauze aflate pe rol la Judecătoria Criuleni.

În perioada 24 septembrie 2019 – 07 noiembrie 2019, în adresa Consiliului

Superior al Magistraturii au parvenit 16 plângeri, care au fost înaintate de către unii

condamnați ce își ispășeau pedeapsa sub formă de privațiune de libertate la

Penitenciarul nr. 1 - Taraclia, cu sediul în orașul Taraclia. Acești condamnați au

invocat că, magistrata vizată ar fi admis tergiversarea examinării cererilor înaintate

în ordinea prevăzută de legislația procesual penală.

La data de 21 februarie 2020, Plenul Colegiului disciplinar, prin Hotărârea nr.

5/2, a încetat procedura disciplinară declanșată în temeiul plângerilor parvenite.

Drept temei a soluției adoptate a servit faptul că, deși termenul de examinare a

cererilor autorilor sesizărilor a fost depășit, motivele acestor depășiri nu pot fi

imputate candidatei și, prin urmare, nu a fost constatată nicio abatere disciplinară în

acțiunile candidatei.

Hotărârea nr. 5/2 din 21 februarie 2020 a fost contestată, iar prin hotărârea

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 227/24 din 6 octombrie 2020, s-a admis

26

contestația înaintată, fiind adoptată o nouă hotărâre prin care magistratei i-a fost

aplicată o sancțiune disciplinară sub formă de „avertisment ”.

Fiind în dezacord cu o astfel de soluție, candidata a contestat Hotărârea nr.

227/24 din 6 octombrie 2020 a Consiliului Superior al Magistraturii, la Curtea de

Apel Chișinău. Ca rezultat, la data de 29 noiembrie 2021, prin Decizia nr. 3-202/21,

Curtea de Apel Chișinău a anulat actul contestat, consecvent și sancțiunea

disciplinară sub formă de „avertisment”. Chiar dacă plângerile depuse de către

condamnați au fost examinate tardiv în coraport cu prevederile legislației în vigoare,

Curtea de Apel Chișinău a stabilit că circumstanțele tergiversării examinării cauzelor

respective nu au fost generate din motive imputabile candidatei.

La 04 februarie 2022, Consiliul Superior al Magistraturii a formulat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău, iar prin încheierea Curții Supreme de

Justiție din 06 iulie 2022, s-a declarat inadmisibil recursul.

Conform art. 8 alin. (6) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind unele

măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, în aprecierea criteriilor prevăzute

la alin. (2)–(5) și în luarea unor decizii cu privire la acestea, Comisia de evaluare nu

depinde de constatările altor organe cu competențe în domeniul respectiv.

La acest capitol, cu titlu de principiu, Completul de judecată special observă că

legislatorul i-a permis Comisiei să-și facă propriile concluzii la aprecierea criteriilor

de integritate și la adoptarea deciziilor.

În același timp, potrivit Opiniei comune a Comisiei de la Veneția și a DGI al

Consiliului Europei din 14 martie 2023:

- Pentru Comisia de la Veneția și DGI, Comisia de evaluare nu poate neglija o

hotărâre anterioară, care a intrat în vigoare – de exemplu, hotărârea de achitare a

unui judecător/procuror privind comiterea unei infracțiuni de corupție sau anularea

unei sancțiuni disciplinare aplicate acestuia, pct.54;

- Ministerul Justiției a explicat că CE și CSM/CSP vor putea să nu ia în

considerare deciziile în cazurile disciplinare anterioare ca fiind „vădit nerezonabile”.

Comisia de la Veneția notează că acest lucru îi permite de facto CE să redeschidă

orice cauză disciplinară (chiar și una foarte veche), ceea ce prejudiciază securitatea

juridică și poate fi considerat ca subminând rolul constituțional al CSM/CSP. Din

nou, redeschiderea unei cauze disciplinare poate fi justificată în mod excepțional (de

exemplu, atunci când au fost descoperite circumstanțe noi, în special în urma unei

hotărâri a CEDO), dar formula propusă lasă prea mare marja discreționară CE.

Comisia de la Veneția reiterează faptul că orice redeschidere ar trebui să fie permisă

doar în mod excepțional și să urmeze o procedură normal prevăzută pentru asemenea

situații, pentru a exclude faptul că aceiași chestiune este examinată în paralel în

cadrul procedurii de verificare și al oricărei alte proceduri naționale prevăzute pentru

asemenea situații, pct.61;

- În concluzie, deși Comisia de la Veneția înțelege că Comisiile de evaluare pot

examina unele comportamente, care au constituit obiectul altor proceduri sau care

încă nu au fost examinate în alte foruri, rapoartele Comisiei de evaluare nu ar trebui

să aducă atingere autorității hotărârilor judecătorești definitive și să respecte

27

principiul res judicata, așa cum a fost decis în procedurile penale ori disciplinare,

pct.63.

Completul de judecată special învederează că instrumentarul pe care îl are la

dispoziție Comisia independentă de evaluare este unul cu mult mai mare decât cel al

altor organe care au, mai mult sau mai puțin, tangență cu verificarea corectitudinii

comportamentului financiar (Serviciul Fiscal de Stat, Autoritatea Națională de

Integritate etc). În acest sens, este absolut firesc ca Comisia independentă de

evaluare să nu fie legată de deciziile emise de aceste organe, îndeosebi atunci când

este în posesia unor acte, mărturii, altor mijloace de obținere a informației, care

conturează un alt tablou decât cel pe care l-a avut organul emitent a unei decizii.

În același timp, în cazul unor proceduri disciplinare în privința judecătorilor sau

procurorilor, care au ajuns și în judecată, odată cu pronunțarea unei soluții finale ar

fi admisibil să se revină asupra acesteia doar în cazul prezenței unor circumstanțe

excepționale. Or, în caz contrar, s-ar afecta principiul res judecata și, implicit, s-ar

reduce autoritatea puterii judecătorești, care se bazează anume pe ideea că hotărârile

judecătorești se prezumă că sunt corecte și nu pot fi puse în discuție.

Revenind la dubiile serioase ale Comisiei independente de evaluare față de

Marina Rusu în raport cu procedura disciplinară, Completul de judecată special

reține că în privința reclamantei există un act judiciar și anume, decizia nr. 3-202/21

din 29 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, devenită irevocabilă prin

declararea inadmisibilă a recursului, prin care instanța de judecată s-a expus pe

aceleași fapte dezbătute și de Comisia independentă de evaluare. Potrivit deciziei, s-

a constatat că Marina Rusu nu a comis faptele care i-au fost imputate.

Completul de judecată special reține că, Comisia independentă de evaluare și-

a bazat concluziile pe materialele din dosarul disciplinar, care evident că a fost și la

dispoziția instanței de judecată și care s-a expus pe marginea lor. Respectiv, nu este

clar care au fost acele circumstanțe excepționale care au determinat Comisia

independentă de evaluare să pună în discuție încă o dată circumstanțele care au dus

la pornirea și examinarea procedurii disciplinare. La fel, nu este clar care au fost

acele circumstanțe excepționale care au convins Comisia independentă de evaluare

că ar fi cazul de ajuns la o altă concluzie decât cea a instanței de judecată.

Subsecvent, Completul de judecată special constată că împrejurările analizate

de Comisia independentă de evaluare nu au fost suficiente pentru conturarea unei

concluzii obiective.

În primul rând, expunându-se în privința volumului de lucru pe care l-a avut

Marina Rusu la Judecătoria Cahul și în ce măsură ar fi avut posibilitate reală să

examineze în termen cele 16 cauze care au fost obiectul unor plângeri, Comisia

independentă de evaluare nu a luat în considerare numărul total al cauzelor pe care

le-a avut în procedură Marina Rusu în perioada de referință (anul 2019). Or, aceasta

era absolut necesar, pentru a putea stabili dacă reclamanta avea posibilitatea reală,

în caz de amânare, să stabilească un termen cât mai restrâns pentru o nouă ședință.

La fel, în decizie nu se face nici o referire, câte cauze similare celor care au fost

obiect al unor plângeri a reușit Marina Rusu să examineze în perioada de referință.

În ședință, Marina Rusu a invocat că a examinat aproximativ 200 astfel de cauze.

Deși Completul de judecată special nu are date dacă afirmația reclamantei

28

corespunde sau nu realității, însă, reprezentantul pârâtei nu a avut un răspuns în acest

sens.

De asemenea, în decizie nu se arată în câte cazuri din cele 16 care au fost obiect

al unor plângeri, condamnații au ieșit imediat la libertate ca urmare a pronunțării

unor soluții finale. Or, în ședință, Marina Rusu a afirmat că în nici unul din cele 16

cazuri, în urma soluționării, condamnații nu au ieșit imediat la libertate, ci s-au ales

doar cu reducerea termenilor de detenție. În același timp, atunci când au început să

apară acel tip de cauze ca efect al adoptării actului normativ, ea a încercat să

examineze cât mai rapid anume cauzele în care deținuții aveau șanse reale de a ieși

imediat la libertate în caz de admitere a cererilor.

Comisia independentă de evaluare i-a imputat reclamantei că a utilizat din greu

zilele de concediu de odihnă sau medical, iar aceasta i-a afectat posibilitatea de a

examina cu celeritate unele tipuri de cauze care potrivit legii urmau a fi examinate

într-un termen de maximum trei luni. Însă, Comisia independentă de evaluare a omis

să examineze faptul că reclamanta locuia, având cinci copii, în mun.Chișinău, iar

serviciul și-l îndeplinea în or.Taraclia. Zilnic, pentru a se deplasa la și de la serviciu,

Marina Rusu petrecea în transport în jur de 6-8 ore. Acest fapt n-avea cum să nu se

răsfrângă negativ asupra stării de sănătate, or, acest regim te epuizează atât fizic, cât

și emoțional. Evident că aceasta duce și la scăderea capacității de lucru. Și e firesc,

ca în astfel de situație persoana să utilizeze toate oportunitățile puse la îndemână de

lege, pentru a-și reface sănătatea. Respectiv, contrar opiniei Comisiei independente

de evaluare, Completul de judecată special nu consideră că un judecător trebuie să-

și jertfească sănătatea și să nu beneficieze de concediile la care are dreptul, precum

și să lucreze 24/24 pentru a finisa dosarele pe care le are în procedură și pe care, în

mod normal, nu are cum să le examineze în cele opt ore de lucru pentru care este

retribuit, nemaivorbind că cuantumul retribuției ridică semne de întrebare aceleiași

comisii dacă este destul pentru satisfacerea necesităților elementare de viață.

Acest aspect este relevant în contextul în care Marinei Rusu i s-a invocat pauza

mare între ședințele stabilite, însă, din decizie nu este clar în ce măsură a fost analizat

faptul dacă în perioadele respective era sau nu judecătoarea în concedii de odihnă

sau medicale.

În aceiași ordine de idei, Completul de judecată special nu poate face abstracție

de realitatea existentă în sistem și anume că chestiunile de serviciu, de regulă, se

soluționează în baza adresărilor verbale din partea unui judecător către conducerea

instanței. Și doar în cazul în care nu se reacționează, pentru a soluționa o problemă,

oricare ar fi natura ei, logistică, organizațională etc, judecătorii apelează la cereri

scrise în adresa președinților de instanță. Ținând cont de faptul că există o adresare

scrisă din partea Marinei Rusu către conducerea instanței, datată din toamna anului

2019, Completul de judecată special nu atestă la moment careva împrejurări pentru

a nu accepta cele invocate de judecătoare și anume că anterior s-a adresat verbal de

mai multe ori pentru a fi remediată problema creată (nereușirea examinării în termen

a tuturor contestațiilor), însă conducerea instanței nu a reacționat deloc.

În acest context, Completul de judecată special reiterează că, marja de

apreciere a Comisiei independente de evaluare este una foarte mare, dar nu

nelimitată (trebuie să se bazeze pe anumite circumstanțe obiective). Aceste

29

circumstanțe, în opinia Completului de judecată special, nu au fost stabilite cu

referire la dubiile serioase legate de „Procedura disciplinară intentată în anul 2019”.

Respectiv, în această privință sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (8)

din Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de

membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din

10 martie 2022 (există circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de

către candidat), pentru a fi dispusă reevaluarea.

Din considerentele menționate, Completul de judecată special relevă că, în

prezenta cauză se regăsesc temeiuri legale de a anula decizia Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 22 din 27 ianuarie

2023 cu privire la candidatura Marinei Rusu.

În conformitate cu prevederile art. 224 alin. (1) lit. a), art. 195 din Codul

administrativ, art. 238-241 din Codul de procedură civilă, art. 14 alin. (6), alin. (8)

lit. b), alin. (9) din Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

nr. 26 din 10 martie 2022, Completul de judecată special, instituit în cadrul Curții

Supreme de Justiție, pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru

în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor,

d e c i d e:

Se admite cererea de contestare depusă de Marina Rusu împotriva Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor cu privire la anularea deciziei

nr. 22 din 27 ianuarie 2023 și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatei.

Se anulează decizia Comisiei independente de evaluare a integrității

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor

și procurorilor nr. 22 din 27 ianuarie 2023 cu privire la candidatura Marinei Rusu.

Se dispune reevaluarea candidatei Marina Rusu de către Comisia independentă

de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecător Ion Malanciuc

Judecători Oxana Parfeni

Aliona Donos

30