3ra-430/23 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-430/23

2-20005522-01-3ra-12042023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. V. Dodon)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

24 ianuarie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursului depus de Svetlana Cuzuioc, reprezentată de

Sloninov Sergiu,

în cauza în contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Svetlana Cuzuioc împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea actelor

administrative individuale defavorabile, constatarea încălcării atribuțiilor și

obligațiilor legale la examinarea cererii prealabile, precum și obligarea revizuirii

temeiurilor de emitere a Avizului de plată la impozitul pe avere și rambursarea sumei

achitate,

împotriva deciziei din 12 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău prin care a

fost respins apelul declarat de către Svetlana Cuzuioc și menținută hotărârea din 18

martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 15 ianuarie 2020, Svetlana Cuzuioc și Nicolae Cuzuioc, au înaintat în instanța

de contencios administrativ acțiune împotriva Serviciului Fiscal de Stat, solicitând

anularea scrisorii nr. 26/2-02/2-16-2837/3472 din 18 decembrie 2019, constatarea

încălcării atribuțiilor și obligațiilor legale la examinarea cererii prealabile din data de

30 noiembrie 2019, revizuirea temeiurilor de emitere a Avizului de plată la impozitul

pe avere pentru anul 2019 nr. 0000193088 din data de 18 noiembrie 2019, precum și

anularea Avizului de plată la impozitul pe avere pentru anul 2019 nr. 0000193088 din

data de 18 noiembrie 2019, cu rambursarea sumei în mărime de 12359,51 lei achitate

conform Avizului de plată la impozitul pe avere pentru anul 2019 nr. 0000193088 din

data de 18 noiembrie 2019.

1

Prin încheierea din 18 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în

conformitate cu art. 207 alin. (1)-(2) lit. g) Cod administrativ, a fost declarată

inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ depusă de către Sergiu Sloninov în

interesele lui Nicolae Cuzuioc, din motivul că, acțiunea a fost depusă de o persoană

fără împuterniciri în acest sens.

Prin hotărârea din 18 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost

respinsă acțiunea înaintată de către Svetlana Cuzuioc, ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 19 aprilie 2021, Svetlana Cuzuioc

a contestat cu apel hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 18 martie 2021,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să fie admisă acțiunea înaintată.

Prin decizia din 12 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de către Svetlana Cuzuioc și menținută hotărârea din 18 martie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

La 29 octombrie 2022 (prin intermediul poștei electronice), Svetlana Cuzuioc,

reprezentată de Sloninov Sergiu, a declarat recurs nemotivat împotriva deciziei din 12

octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și emiterea unei

noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost

modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea

a treia ”Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special

prevederile cu privire la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente de deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător

prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171. Legea procedurală

civilă care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile procedurale ale

participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni

procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la examinarea

admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului administrativ în redacția în

vigoare la data declarării recursului.

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu actele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Completul

Curții Supreme de Justiție constată inadmisibilitatea acestuia, din următoarele motive.

2

În conformitate cu art.246 alin.(1) și (2) lit.e) din Codul administrativ (în redacția

în vigoare la data declarării recursului), Curtea Supremă de Justiție examinează din

oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca

atare printr-o încheiere. Recursul se declară inadmisibil în special când motivarea

recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la

art.245 alin.(2) (în redacția în vigoare la data declarării recursului).

Conform art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la

data declarării recursului), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai

mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul

împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Totodată, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de

contencios administrativ sunt reglementate prin prisma art.195 din Codul

administrativ potrivit cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător

prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

În conformitate cu art.110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Conform art.111 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de procedură

se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege,

termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de

procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului

de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va

produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii

perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau

moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de

procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în

considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii termenului se determină

prin începutul unei zile, această zi se include în termen.

Potrivit art.113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul

de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, Completul de judecată

3

menționează că termenele procedurale stabilesc regimul optim pentru realizarea

justiției, fiind o modalitate de ordonare a realizării acțiunilor procedurale și

fortificarea securității raporturilor juridice. Exercitarea unui drept de către titularul său

nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea

anumitor exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor termen, după a căror

expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Potrivit art.223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție prin

care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică

participanților la proces conform art.96–114.

Conform art.96 alin.(1) din Codul administrativ, notificările și comunicările către

participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare

adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin

mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și

acceptată de participantul la procedură.

Potrivit art.97 alin.(3) din Codul administrativ, autoritatea publică poate alege

între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a

recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu

scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace

electronice de comunicație dedicate.

Din prevederile art.1101 alin.(1) și (5) din Codul administrativ rezultă că,

notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi

notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de

document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din

cadrul autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa

poștală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă

electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia

poștală. Confirmarea recepției notificării, emisă în mod automatizat de sistemul

informațional sau de alt mijloc electronic de comunicație dedicat, probează notificarea

Potrivit art.114 din Codul administrativ, dacă o notificare a înscrisului, care

îndeplinește condițiile de formă, nu poate fi probată sau dacă înscrisul a ajuns cu

încălcarea prevederilor obligatorii de notificare, atunci acesta se consideră notificat

din momentul în care într-adevăr a ajuns la persoana care urma să fie notificată.

Din actele cauzei rezultă că, la 12 octombrie 2022, Curtea de Apel Chișinău a

pronunțat, în ședință publică, dispozitivul deciziei.

La 19 octombrie 2022, la adresa electronică a reprezentantului recurentei:

tkd_rm@mail.ru, a fost notificată copia dispozitivului deciziei instanței de apel, fapt

ce se confirmă prin scrisoarea anexată la actele cauzei (f.d. 49, vol. II).

La 28 decembrie 2022, Curtea de Apel Chișinău a notificat reprezentantului

recurentei, prin poșta electronică, copia deciziei motivate din 12 octombrie 2022, fapt

4

ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la actele cauzei (f.d. 60, vol.

II).

Se reține că, la 22 decembrie 2022, decizia motivată a Curții de Apel Chișinău

din 12 octombrie 2022, a fost publicată pe Portalul Național al Instanțelor de

Judecată: https://cac.instante.justice.md/ro/court-decisions?dossier_number=2-

20005522-02-3a-05052021&type=Any&apply_filter=1.

Cele menționate supra, atestă faptul că termenul de 30 de zile prevăzut la art.245

alin.(2) din Codul administrativ, pentru prezentarea motivării recursului, a început să

curgă din data de 29 decembrie 2022, ziua imediat următoare de la data notificării lui

Sloninov Sergiu a deciziei integrale a instanței de apel, care a expirat la data de 27

ianuarie 2023 (vineri) inclusiv.

În pofida celor enunțate, Svetlana Cuzuioc, reprezentată de Sloninov Sergiu, nu

s-a conformat prevederilor legale și nu a prezentat motivarea recursului în termenul

legal prevăzut la art.245 alin.(2) din Codul administrativ, motivarea recursului nefiind

depusă nici la data examinării admisibilității recursului. Or, fiind cea interesată de

soluționarea cauzei în ordine de recurs, recurenta trebuia să întreprindă toate măsurile

necesare de a-și proteja dreptul de acces la instanță după cum sugerează și

jurisprudența CEDO, prin efectuarea actului de procedură până la expirarea

termenului prevăzut de lege, la caz, prin prezentarea motivării recursului în

conformitate cu art.245 alin.(2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data

declarării recursului). Drept consecință, intervenind aplicarea sancțiunii procedurale

prevăzută la art.246 alin.(2) lit.e) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la

data declarării recursului), de declarare a recursului inadmisibil.

Conform art.24 alin.(1) din Codul administrativ, participanții la procedura

administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite

drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile

procesuale ale altor participanți. Buna-credință prezumă că partea este obligată să

respecte termenele prevăzute de lege, or, termenul de recurs prevăzut la art.245 din

Codul administrativ, este considerat un termen imperativ, absolut și peremptoriu,

astfel că nerespectarea acestuia atrage ca și consecință după sine decăderea părții din

dreptul de a mai exercita această cale de atac.

Din cele constatate rezultă că, nerespectarea termenului de prezentare a motivării

recursului se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv a recurentei și

reprezentantului ei, care trebuiau să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă,

folosindu-se cu bună-credință de drepturile și obligațiile sale procedurale, inclusiv să-

și verifice poșta electronică la intervale rezonabile de timp pentru a nu omite termenul

legal de prezentare a recursului motivat. Or, admiterea spre examinare a unui recurs

tardiv poate duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de

art.6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

5

Fundamentale.

Imperioase speței sunt și dezideratele statuate de CtEDO în cauza Ponomaryov

vs Ucraina, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare

de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces

după un interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei

căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și

pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul

securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. În

acest caz Înalta Curte a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare

privind protecția drepturilor sale de acces la justiție.

În atare circumstanțe, soluția de declarare a recursului depus de Svetlana

Cuzuioc, reprezentată de Sloninov Sergiu, drept inadmisibil, este compatibilă cu

respectarea prevederilor Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și

a Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului

pentru exercitarea recursului ar leza principiul securității raporturilor juridice.

În circumstanțele menționate, Completul Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a declara recursul depus de Stegărescu Ion, ca inadmisibil.

Conform art.230, art.245 alin.(2) și art.246 alin.(1) și (2) lit.e) din Codul

administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului), Completul Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Svetlana Cuzuioc, reprezentată de Sloninov Sergiu se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte,

judecător Aliona Miron

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

6