3ra-521/23 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-521/23

2-22058603-01-3ra-27052023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud.: G. Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

14 februarie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursului depus de Postu Vitalie,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Postu Vitalie împotriva Serviciului Fiscal de Stat, terți Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova și Rudenco Vera cu privire la anularea avizului de plată a

impozitului pe avere pentru anul 2020 și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 21 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Postu Vitalie și menținută hotărârea din 17 octombrie 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 27 aprilie 2022, Postu Vitalie s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Serviciului Fiscal de Stat, terți

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și Rudenco Vera cu privire la anularea

avizului de plată a impozitului pe avere pentru anul 2020 și încasarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea din 17 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

cererea de chemare în judecată depusă de către Postu Vitalie a fost respinsă, ca fiind

neîntemeiată.

Prin decizia din 21 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Postu Vitalie și menținută hotărârea din 17 octombrie 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani.

La 27 aprilie 2023, Postu Vitalie a depus recurs, împreună cu motivarea acestuia,

împotriva deciziei din 21 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea

să fie admisă.

La 14 iunie 2023 (prin poștă electronică), Serviciul Fiscal de Stat a depus o

referință la recursul declarat de către Postu Vitalie, solicitând respingerea acestuia ca

fiind neîtemeiat.

1

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost

modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea

a treia ”Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special

prevederile cu privire la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente de deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător

prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171. Legea procedurală

civilă care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile procedurale ale

participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni

procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la examinarea

admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului administrativ în redacția în

vigoare la data declarării recursului.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Conform art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la

data declarării recursului), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai

mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Conform art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la

data declarării recursului), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai

mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Totodată, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de

contencios administrativ sunt reglementate prin prisma art. 195 din Codul

administrativ potrivit cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător

prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169-171.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

2

Conform art.111 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de procedură

se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege,

termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de

procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului

de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va

produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii

perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau

moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de

3 procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în

considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii termenului se determină

prin începutul unei zile, această zi se include în termen.

Potrivit art.113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul

de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție menționează că termenele procedurale stabilesc regimul

optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a realizării acțiunilor

procedurale și fortificarea securității raporturilor juridice. Exercitarea unui drept de

către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor,

cu respectarea anumitor exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor termen,

după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Potrivit art. 223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție prin

care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică

participanților la proces conform art. 96-114.

Conform art. 96 alin. (1) din Codul administrativ, notificările și comunicările

către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de

comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor.

Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului

comunicării și acceptată de participantul la procedură.

Potrivit art. 97 alin. (3) din Codul administrativ, autoritatea publică poate alege

între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a

recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu

scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace

electronice de comunicație dedicate.

Din prevederile art.1101 alin.(1) și (5) din Codul administrativ rezultă că,

notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi

notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de

document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din

cadrul autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa

poștală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă

electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia

poștală. Confirmarea recepției notificării, emisă în mod automatizat de sistemul

informațional sau de alt mijloc electronic de comunicație dedicat, probează

notificarea.

3

Potrivit art. 114 din Codul administrativ, dacă o notificare a înscrisului, care

îndeplinește condițiile de formă, nu poate fi probată sau dacă înscrisul a ajuns cu

încălcarea prevederilor obligatorii de notificare, atunci acesta se consideră notificat

din momentul în care într-adevăr a ajuns la persoana care urma să fie notificată.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 21 martie 2023, în

ședință publică.

La 23 martie 2023, la adresa electronică a reprezentantului lui Postu Vitalie,

avocatului Dorin Cimil: dorincimil@gmail.com a fost notificată copia dispozitivului

deciziei instanței de apel, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică

anexat la actele cauzei (f.d. 108).

La 31 martie 2023, Curtea de Apel Chișinău a notificat reprezentantului

recurentului, la aceeași adresă electronică, copia deciziei motivate din 21 martie

2023, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la actele cauzei

(f.d. 110).

Cele menționate supra, atestă faptul că termenul de 30 de zile prevăzut la art. 245

alin. (1) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului),

pentru depunerea recursului, a început să curgă din data de 24 martie 2023, ziua

imediat următoare de la data notificării avocatului Dorin Cimil a dispozitivului

deciziei instanței de apel, și a expirat la 24 aprilie 2023 (luni), inclusiv.

În pofida celor enunțate, Postu Vitalie nu s-a conformat prevederilor legale și a

depus, la 27 aprilie 2023, recursul motivat.

Recurentul Postu Vitalie și reprezentantul acestuia, fiind cei interesați de

soluționarea cauzei în ordine de recurs, trebuiau să întreprindă toate măsurile necesare

de a-și proteja dreptul de acces la instanță după cum sugerează și jurisprudența

CEDO, prin efectuarea actului de procedură până la expirarea termenului prevăzut de

lege, la caz, prin depunerea recursului în conformitate cu art. 245 alin. (1) din Codul

administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului).

Astfel, dat fiind faptul că omiterea termenului de depunere a recursului nu a fost

motivată de către recurent, fiind aplicabilă, la caz, sancțiunea procedurală, prevăzută

de art. 243 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, de declarare a recursului

inadmisibil.

Conform art. 24 alin. (1) din Codul administrativ, participanții la procedura

administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite

drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile

procesuale ale altor participanți. Buna-credință prezumă că partea este obligată să

respecte termenele prevăzute de lege, or, termenul de recurs prevăzut la art. 245 din

Codul administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului), este

considerat un termen imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea

acestuia atrage ca și consecință după sine decăderea părții din dreptul de a mai

exercita această cale de atac.

Din cele constatate rezultă că, nerespectarea termenului de depunere a cererii de

recurs se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv a lui Postu Vitalie și

reprezentantului acestuia care trebuiau să dea dovadă de responsabilitate și atitudine

activă, folosindu-se cu bună-credință de drepturile și obligațiile sale procedurale,

inclusiv să-și verifice poșta electronică la intervale rezonabile de timp pentru a nu

4

omite termenul legal de atac. Or, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv poate

duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de art.6§1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

În atare circumstanțe, soluția de declarare a recursului depus de Postu Vitalie

drept inadmisibil, este compatibilă cu respectarea prevederilor Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere

că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar leza

principiul securității raporturilor juridice.

În conformitate cu art. 65, 230, 245, 246 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul

administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului), Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Postu Vitalie, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte,

judecător Aliona Miron

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

5