3ra-435/23 — Controlul legalitatii actelor administrative

3ra-435/23 — Controlul legalitatii actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosar nr. 3ra-435/23 (2-20141331-01-3ra-13042023)

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, judecător – V. Ciumac

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – Gh. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici

Î N C H E I E R E

24 ianuarie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursului declarat de Valentin Vieru,

în cauza la acțiunea în contencios administrativ înaintată de Valentin Vieru

împotriva Autorității Naționale de Integritate, terț Serghei Rapcea cu privire la

contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei din 01 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de Valentin Vieru și menținută hotărârea din 01

decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 11 noiembrie 2020, Valentin Vieru s-a adresat cu acțiune împotriva

Autorității Naționale de Integritate, solicitând anularea actului de constatare nr.

240/18 din 26 octombrie 2020 privind încălcarea regimului juridic al

incompatibilităților.

În motivarea acțiunii a indicat că, reclamantul activează în funcția de primar în

satul Mereni, r-nul Anenii Noi. În anul 2008, a fost înregistrată ÎI „Vieru Valentin”.

În urma crizei economice din anul 2009 întreprinderea și-a sistat activitatea, iar

reclamantul a plecat la muncă peste hotarele țării.

Potrivit reclamantului, în acea perioadă, lichidarea întreprinderii era o procedură

complicată, iar procedura de suspendare a activității în cazul întreprinderii

individuale nu era prevăzută.

Astfel, la 17 februarie 2010, reclamantul a venit cu o cerere către CTAS prin

care a solicitat eliberarea certificatului privind lipsa datoriilor față de bugetul

asigurărilor sociale de stat, în legătură cu încetarea activității de întreprinzător

individual, iar din cauza procedurii anevoioase și lipsei de timp (se afla peste hotare)

procedura nu a fost dusă până la sfârșit.

În anul 2016, reclamantul a inițiat din nou procedura de lichidare. Astfel, la 15

septembrie 2016, în legătură cu încetarea activității de întreprinzător individual, a

solicitat din nou de la CTAS certificatul privind lipsa datoriilor față de bugetul

1

asigurărilor sociale de stat. La fel, a depus la CTAS o declarație pe propria

răspundere, potrivit căreia întreprinderea nu a desfășurat activitate în perioada de la

01 ianuarie 2011 până la 15 septembrie 2016. Ulterior, declarația pe propria

răspundere și certificatul privind lipsa datoriilor față de bugetul de stat au fost depuse

la Inspectoratul Fiscal Anenii Noi pentru a include ÎI „Vieru Valentin” în lista

întreprinderilor inactive, care urmează să fie radiate din Registrul de stat al

întreprinderilor individuale.

Astfel, reclamantul a susținut că dna Ludmila Țurcan, din cadrul Inspectoratului

Fiscal Anenii Noi, care l-a deservit, l-a asigurat că s-au întreprins toate măsurile ca

întreprinderea să fie radiată și trebuia să fie doar o chestiune tehnică. Însă, din motive

neimputabile reclamantului, procedura de radiere nu a fost dusă până la capăt.

Reclamantul bănuiește că procedura de radiere nu a fost finalizată din cauza

măsurilor de asigurare (sechestrului) aplicat de Biroul executorului judecătoresc

Mațarin Anatolie privind încasarea de la debitorul Vieru Valentin a datoriei privind

plata primei de asigurare obligatorie de asistență medicală.

În acest context, reclamantul a menționat faptul că prin încheierea nr. 036-

316r/2016 din 10 august 2016 a Biroului executorului judecătoresc Mațarin Anatolie

privind anularea măsurilor de asigurare, toate resticțiile în privința reclamantului au

fost ridicate, iar procedura de radiere a ÎI „Vieru Valentin” a fost inițiată după

ridicarea acestor restricții. Altfel spus, măsurile de asigurare și interdicțiile aplicate

de către executorul judecătoresc au fost scoase până la începerea procedurii de

lichidare a întreprinderii și nu trebuia să fie un impediment la finalizarea procedurii

de radiere.

Reclamantul a menționat că, abia în luna decembrie 2019, a aflat că procedura

de radiere a ÎI „Vieru Valentin” nu a fost finalizată și a întreprins toate acțiunile

astfel încât, la 31 ianuarie 2020, întreprinderea a fost radiată definitiv din Registrul

de Stat al întreprinzătorilor individuali.

Prin răspunsul Serviciului Fiscal de Stat nr. 26-15/1-09/18.444 din 06 iulie 2020,

la solicitatrea ANI, cât și prin răspunsul Serviciului Fiscal de Stat nr.26/4- 05/1-14-

468, expediat către reclamant, se confirmă că ÎI „Vieru Valentin” nu a fost

înregistrată ca subiect TVA, nu a avut înregistrate mașini de casă și control cu

memorie fiscală și nu a prezentat dări de seamă în perioada ultimilor 4 ani.

Reclamantul a specificat că art. 26 alin. (1) din Legea nr. 220 din 19 octombrie

1997 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor

individuali, prevede că persoana juridică inactivă și întreprinzătorul individual

inactiv se consideră că și-au încetat activitatea și sunt radiați din oficiu. Iar art. 26

alin (2) din aceeași lege prevede că dacă persoana juridică inactivă și întreprinzătorul

individual inactiv nu au datorii la bugetul public național, nu dețin mașini de casă și

de control cu memorie fiscală, nu sunt fondatori ai unei alte persoane juridice și nu

au sucursale, organul înregistrării de stat inițiază din oficiu procedura de radiere din

Registrul de stat a persoanei juridice inactive și a întreprinzătorului individual

inactiv, adoptând decizia de inițiere a procedurii de radiere.

Informația privind lipsa/existența datoriei la bugetul public național se obține de

către organul înregistrării de stat din sistemul informațional automatizat al

Serviciului Fiscal de Stat „Contul curent al contribuabilului”, prin intermediul

platformei de interoperabilitate instituite de Guvern.

Respectiv, reclamantul consideră că nu a încălcat regimul juridic al

incompatibilităților din următoarele motive: în perioada când deținea funcții publice,

2

nu cunoștea că are calitatea de admnistrator al ÎI „Vieru Valentin”, deoarece

considera că întreprinderea este deja radiată din anul 2016, în urma demersurilor pe

care le-a făcut, iar în ultimii 10 ani nu a desfășurat activitate de întreprinzător

individual, fapt probat prin răspunsul Serviciului Fiscal de Stat nr.26-15/1-09/18.444

din 06 iulie 2020, prin care se confirmă că în perioada anilor 2016-2019 nu a avut

venituri din activitatea de întreprinzător individual.

Reieșind din cele expuse, reclamantul a solicitat admiterea cererii de chemare în

judecată, anularea actului de constatare nr. 240/18 din 26 octombrie 2020 privind

încălcarea regimului juridic al incompatibilităților, emis de Autoritatea Națională de

Integritate.

Prin hotărârea din 01 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea în contencios administrativ depusă de Valentin Vieru împotriva Autorității

Naționale de Integritate, terț Serghei Rapcea privind contestarea actelor

administrative, s-a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia din 01 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Valentin Vieru și menținută hotărârea din 01 decembrie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că figurarea lui Valentin Vieru în

calitate de fondator cât și ocuparea în paralel a funcțiilor publice de director adjunct

al Serviciului Piscicol, de șef adjunct al Inspectoratului Ecologic de Stat (începând

cu 03 aprilie 2017), funcției de ales local (începând cu 20 iunie 2015), funcției de

viceprimar al satului Mereni (începând cu 06 septembrie 2017) și funcția de primar

al satului Mereni (începând cu 11 noiembrie 2019) a dus la ignorarea de către acesta

a interdicțiilor legale din art. 25 alin. 2/1 din Legea cu privire la funcția publică și

statutul funcționarului public nr. 158 din 04 iulie 2008 cât și art. 7 alin. (1) lit. e) din

Legea privind statutul alesului local nr. 768 din 02 februarie 2000. Totodată, instanța

de apel a concluzionat că apelantul nu a întreprins toate acțiunile necesare în vederea

eliminării situației de incompatibilitate.

La 23 martie 2023, Valentin Vieru a depus recursul împotriva deciziei din 01

noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând repunerea în termen, admiterea

cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare

în instanța de apel.

La 28 aprilie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat copia cererii de recurs

participanților la proces.

La 26 mai 2023, Autoritatea Națională de Integritate a depus referință asupra

cererii de recurs, solicitând respingerea acesteia și menținerea deciziei contestate.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost

modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea

a treia ”Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special

prevederile cu privire la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente de deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

3

Legea procedurală civilă care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile

procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori

stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la examinarea

admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului administrativ în redacția în

vigoare la data declarării recursului.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) și (2) lit. d) din Codul administrativ (în

redacția de până la 01 septembrie 2023), Curtea Supremă de Justiție examinează din

oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca

atare printr-o încheiere. Recursul se declară inadmisibil în special când recursul a

fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1).

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția de

până la 01 septembrie 2023), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30

de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen

mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30

de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Totodată, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de

contencios administrativ sunt reglementate prin prisma art. 195 din Codul

administrativ potrivit cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169-171.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte.

Conform art.111 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de procedură

se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege,

termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de

procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării

actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert

că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul

întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un

eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de

comunicarea actului de 3 procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a

momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii

termenului se determină prin începutul unei zile, această zi se include în termen.

Potrivit art.113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din

dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție menționează că termenele procedurale stabilesc regimul optim

pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a realizării acțiunilor

4

procedurale și fortificarea securității raporturilor juridice. Exercitarea unui drept de

către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de

legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor

termen, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Potrivit art. 223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție prin

care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică

participanților la proces conform art. 96-114.

Conform art. 96 alin. (1) din Codul administrativ, notificările și comunicările

către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de

comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor.

Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului

comunicării și acceptată de participantul la procedură.

Potrivit art. 97 alin. (3) din Codul administrativ, autoritatea publică poate alege

între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a

recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu

scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace

electronice de comunicație dedicate.

Din prevederile art.1101 alin.(1) și (5) din Codul administrativ rezultă că,

notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi

notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de

document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă

din cadrul autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă

adresa poștală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă

electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia

poștală. Confirmarea recepției notificării, emisă în mod automatizat de sistemul

informațional sau de alt mijloc electronic de comunicație dedicat, probează

notificarea.

Potrivit art. 114 din Codul administrativ, dacă o notificare a înscrisului, care

îndeplinește condițiile de formă, nu poate fi probată sau dacă înscrisul a ajuns cu

încălcarea prevederilor obligatorii de notificare, atunci acesta se consideră notificat

din momentul în care într-adevăr a ajuns la persoana care urma să fie notificată.

Instanța de recurs constată că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 01 noiembrie 2022, dispozitivul fiind notificat recurentului prin poșta electronică

la 18 noiembrie 2022 (f.d. 107), iar decizia motivată la 21 februarie 2023 (f.d. 109).

Se reține că, la 14 februarie 2023, decizia integrală a Curții de Apel Chișinău din

01 noiembrie 2022, a fost publicată pe Portalul Național al Instanțelor de Judecată:

https://cac.instante.justice.md/.

Cele menționate supra, atestă faptul că termenul de 30 de zile prevăzut la art. 245

alin. (1) din Codul administrativ (în redacția de până la 01 septembrie 2023), pentru

depunerea recursului, a început să curgă din data de 19 noiembrie 2022, ziua imediat

următoare de la data notificării recurentului a dispozitivului deciziei instanței de

apel, și a expirat la 18 decembrie 2022, zi de duminică, ultima zi de depunere a

recursului fiind data de 19 decembrie 2022, zi de luni.

În pofida celor enunțate, Valentin Vieru nu s-a conformat prevederilor legale și

nu a prezentat recursul în termenul legal prevăzut la art. 245 alin. (1) din Codul

administrativ (în redacția de până la 01 septembrie 2023), ci și-a exercitat acest drept

abia la 23 martie 2023 (f.d. 114-119), depunând motivarea recursului. Or, fiind cel

interesat de soluționarea cauzei în ordine de recurs, recurentul trebuia să întreprindă

5

toate măsurile necesare de a-și proteja dreptul de acces la instanță după cum

sugerează și jurisprudența CEDO, prin efectuarea actului de procedură până la

expirarea termenului prevăzut de lege, la caz, prin depunerea recursului în

conformitate cu art. 245 alin. (1) din Codul administrativ (în redacția de până la 01

septembrie 2023).

Este de menționat că, Valentin Vieru a solicitat repunerea recursului în termen,

fără a specifica dacă este vorba de recursul nemotivat sau de motivarea recursului,

nu a anexat probe care să confirme imposibilitatea declarării recursului în termen, și

nu a recuperat acțiunile omise. Or, motivarea recursului a fost depusă în lipsa

declarării recursului nemotivat, această omisiune nefiind înlăturată de către recurent.

Astfel, în cazul omiterii unui termen, legea acordă posibilitate părții de a solicita

repunerea în termenul de îndeplinire a unui act de procedură, conform art. 65 din

Codul administrativ, cu prezentarea probelor și motivelor întemeiate ce confirmă

imposibilitatea depunerii acestuia în termen.

Conform art. 65 alin. (1), (2) din Codul administrativ dacă o persoană, din motive

independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea

poate fi repusă în termen. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe

care aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise.

Astfel, termenul de declarare a recursului poate fi restabilit, dacă persoanele

îndreptățite prezintă probe veridice ce confirmă imposibilitatea depunerii acestuia în

termen.

Totodată, actele cauzei, și anume extrasul din poșta electronică, anexat la

materialele cauzei denotă că lui Valentin Vieru i-a fost expediată copia

dispozitivului deciziei din 01 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 107).

În acest context, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că

acțiunile instanței de apel cu privire la expedierea copiei dispozitivului deciziei din

01 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, corespund întru totul exigențelor

legale.

În așa mod, cererea recurentului cu privire la repunerea recursului în termen, este

neîntemeiată.

Drept consecință, intervine aplicarea sancțiunii procedurale prevăzută la art. 246

alin. (2) lit. d) din Codul administrativ (în redacția de până la 01 septembrie 2023),

de declarare a recursului inadmisibil.

Conform art. 24 alin. (1) din Codul administrativ, participanții la procedura

administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite

drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile

procesuale ale altor participanți. Buna-credință prezumă că partea este obligată să

respecte termenele prevăzute de lege, or, termenul de recurs prevăzut la art. 245 din

Codul administrativ (în redacția de până la 01 septembrie 2023), este considerat un

termen imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea acestuia atrage ca

și consecință după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de

atac.

Din cele constatate rezultă că, nerespectarea termenului de depunere a recursului

se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al recurentului care trebuia să

dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu bună-credință de

drepturile și obligațiile sale procedurale, inclusiv să-și verifice poșta electronică la

intervale rezonabile de timp pentru a nu omite termenul legal de contestare a

actuluijudecătoresc. Or, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv poate duce la

6

încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de art.6§1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

În atare circumstanțe, soluția de declarare a recursului depus de Valentin Vieru

drept inadmisibil, este compatibilă cu respectarea prevederilor Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere

că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar leza

principiul securității raporturilor juridice.

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a declara recursul depus de Valentin Vieru, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul de

judecată

d i s p u n e:

Se respinge cererea depusă de Valentin Vieru cu privire la repunerea în termen a

recursului.

Recursul înaintat de Valentin Vieru se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

7