3ra-584/23 — Anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Anularea actului administrativ
- Temei legal
- Temeiurile si termenul declararii recursului
3ra-584/23 — Anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Dosar nr. 3ra-584/23 (2-20004356-01-3ra-30052023)
Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, judecător – V. Chisilița
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – A. Minciuna, Gh. Mîra, E. Palanciuc
Î N C H E I E R E
28 februarie 2024 mun. Chișinău
Curtea Supremă de Justiție
Completul de judecată, în componența:
Președinte, judecător Aliona Miron
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
examinând admisibilitatea recursului declarat de Andrian Bunduc,
în cauza civilă la acțiunea în contencios administrativ înaintată de Andrian
Bunduc împotriva Autorității Naționale de Integritate cu privire la anularea actului
administrativ individual defavorabil,
împotriva deciziei din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a
fost respinsă cererea de apel depusă de Andrian Bunduc și menținută hotărârea din
26 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
c o n s t a t ă:
La 13 ianuarie 2020, Andrian Bunduc, a înaintat acțiune în instanța de judecată
împotriva Autorității Naționale de Integritate cu privire la anularea actului de
constatare nr. 121/12 din 28 noiembrie 2019.
În motivarea acțiunii înaintate reclamantul a invocat că, la 30 decembrie 2019, a
recepționat prin intermediul poștei actul de constatare nr.121/12 din 28 noiembrie
2019, cu care nu este de acord și îl consideră neîntemeiat, iar drept rezultat anulabil.
Or, conform art. 5 alin. (3) al Legii nr. 768-XIV din 02 februarie 2000, în cazurile
prevăzute la alin. (2) lit. a), absența fără motive întemeiate de la 3 ședințe
consecutive ale consiliului, mandatul consilierului se ridică de către consiliul
respectiv. Iar astfel, se atestă că este de competența consiliului de a ridica mandatul
de consilier.
Prin urmare, la momentul inițierii controlului, reclamantul nu era în situație de
incompatibilitate, fapt ce se atestă prin confirmarea cu nr. 575 din 11 mai 2019, a
Primăriei s. Bulboaca, prin care se descrie faptul că a solicitat să nu mai fie invitat
la nici o ședință a consiliului, și confirmarea nr. 1150 din 21 octombrie 2019
eliberată de Primăria Bulboaca, potrivit căreia în anul 2018 și anul 2019, nu a fost
prezent nici la o ședință din cadrul consiliului local s. Bulboaca, r. Anenii Noi. Or,
prin cererea nr.1150 din 21 octombrie 2019, se denotă că, în anul 2018 și anul 2019,
nu a fost prezent la nici o ședință din cadrul consiliului local s. Bulboaca, r. Anenii
1
Noi și n-a ridicat mijloace financiare și nu a avut o activitate remunerată în cadrul
Consiliului sătesc Bulboaca pentru acești ani.
Potrivit reclamantului, după recepționarea scrisorii cu nr.04-12/1477 din 16 iulie
2019, prin care a fost informat că, prin procesul-verbal de inițiere a controlului nr.
183/12 în privința sa a fost inițiat controlul privind respectarea regimului juridic al
incompatibilităților, la 23 iulie 2019, a depus cerere de demisie în adresa CEC, din
considerentul că Consiliul sătesc Bulboaca nu a ridicat mandatul de consilier
conform prevederilor alin. (3) art. 5 al Legii nr. 768-XIV din 02 februarie 2000. Iar
prin prezentarea punctului de vedere asupra obiectului controlului, a solicitat
restituirea în bugetul Primăriei s. Bulboaca a mijloacelor financiare ridicate pentru
17 ședințe la care a participat, pentru a deține în continuare poziția de funcționar
public, și nu a fi demis din funcție, deoarece este unicul venit financiar, având spre
achitare 2 credite (MAIB și Mobiasbanca) care practic reprezintă 60% din salariu
din funcția pe care o exercită.
Potrivit art. 7 al Legii nr. 768-XIV din 02 februarie 2000, mandatul alesului local
este incompatibil cu: exercitarea altei funcții de demnitate publică; calitatea de
funcționar public în oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat; calitatea de funcționar
public, de angajat în subdiviziunile autorităților administrației publice aparatul
președintelui raionului, primării, primărie și preturile municipiului Chișinău,
direcții, și alte subdiviziuni, inclusiv ale Adunării Populare a Găgăuziei și ale
Comitetului executiv al Găgăuziei; calitatea de șef, de șef adjunct (inclusiv
interimatul acestor funcții) în structurile subordonate autorităților publice locale
instituții publice, servicii, întreprinderi municipale; alte cazuri stabilite prin lege,
inclusiv cele prevăzute la art. 84 al Legii nr.436-XVl privind administrația publică
locală. Suplimentar, la incompatibilitățile prevăzute la alin. (1) din prezentul articol,
se indică că, mandatul consilierului este incompatibil cu calitatea de consilier al unui
consiliu de același nivel sau de consilier al consiliului de orice nivel din alte unități
administrativ-teritoriale de nivelul al doilea.
Astfel, reclamantul a invocat că, din norma citată nu se atestă incompatibilitatea
funcției de consilier al consiliului s. Bulboaca cu cea de funcționar în cadrul Agenției
Protecției Consumatorului și Supravegherea Pieței. Or, art. 19 Legii nr. 16 cu privire
la conflictul de interese în vigoare la data de 01 august 2016, indică că, la data
obținerii mandatului de consilier, incompatibilitățile privind funcțiile publice sunt
cele stabilite prin Constituția Republicii Moldova, legile ce reglementează
activitatea autorităților publice în care persoanele ce dețin funcții de demnitate
publică sau funcții publice își desfășoară activitatea, prin prezenta lege, prin
legislația în domeniul serviciului public, prin legile privind statutul alesului local,
privind administrația publică locală privind combaterea corupției și
protecționismului, precum și prin alte legi. Iar Legea nr. 768-XIV din 02 februarie
2000 privind statutul alesului local, nu a stabilit incompatibilitate dintre calitatea de
consilier local și angajat al APCSP, iar deținerea simultană a acestor calități nu se
consideră incompatibilă și după data de 01 august 2016, data intrării în vigoare a
Legii nr.132.
În aceeași ordine de idei, reclamantul a susținut că, conform art. 25 al Legii cu
privire la funcția publică și statutul funcționarului public, calitatea de funcționar
public este incompatibilă cu orice altă funcție publică decât cea în care a fost numit.
Funcționarul public nu este în drept să desfășoare alte activități remunerate: în cadrul
autorităților publice, cu excepțiile prevăzute de lege; în funcție de demnitate publică
2
sau în funcție din cadrul cabinetului persoanei care exercită funcție de demnitate
publică, cu excepția cazului în care raporturile de serviciu sunt suspendate pe
perioada respectivă în condițiile legii; prin contract individual de muncă sau prin alt
contract cu caracter civil, în cadrul societăților comerciale, cooperativelor,
întreprinderilor de stat sau municipale, precum și al organizațiilor necomerciale, din
sectorul public sau privat, a căror activitate este controlată, subordonată sau în
anumite privințe este de competența autorității în care el este angajat, cu excepția
activităților științifice, didactice, de creație, de participare în proiecte de dezvoltare
în domeniul de competență în cadrul autorității în care este angajat și de reprezentare
a statului în societățile economice. Modul de cumulare a acestor activități cu funcția
publică se stabilește de Guvern.
Mai mult ca atât, art.24 din Legea 768-XIV din 02 februarie 2000 stabilește că
alesului local, care a fost invitat la ședința consiliului și a participat la ea, i se restituie
cheltuielile aferente și i se acordă o indemnizație pentru fiecare zi de participare la
ședința consiliului în mărimea stabilită de către consiliul respectiv. Iar art. 20 al
Codului fiscal stabilește că, indemnizația este o sursă neimpozabilă.
Calitatea de consilier sătesc local nu este o activitate remunerată, din
considerentul că pentru participarea la ședințe consiliul poate stabili indemnizații,
care nu constituie o sursă impozabilă, iar astfel nu este aplicabilă norma din art. 25
al Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.
Totodată, reclamantul a remarcat că, pârâtul dispune de dreptul de a solicita
conform art.7 alin. (2) lit. b) al Legii 132/17 iunie 2016, conducerii organizației
publice sau a autorității responsabile de numirea în funcție a subiectului declarării
tragerea la răspundere disciplinară a persoanei care a încălcat regimul juridic al
conflictelor de interese, al incompatibilităților sau al restricțiilor ori, după caz,
dispunerea încetării mandatului, a raporturilor de muncă sau de serviciu ale acestuia,
dar nu este obligat de a aplica asemenea sancțiune. Iar astfel, sancțiunea aplicată de
către pârât prin solicitarea destituirii, decăderea din dreptul de a exercita funcții
publice și funcții de demnitate publică, cu excepția funcțiilor electorale, pe o
perioadă de 3 ani, înscrierea în Registrul de stat al persoanelor care au interdicția de
a ocupa o funcție publică sau de demnitate publică din data destituirii, este una
inechitabilă în raport cu circumstanțele de fapt și de drept. Iar ilegalitatea actului
emis de către pârât, se exprimă prin faptul că pârâtul a interpretat în mod eronat
norma materială, Legea 768-XIV din 02 februarie 2000 privind statutul alesului
local, Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul
funcționarului public, iar pe cale de consecință a aprobat un act administrativ
neîntemeiat. Or, actul de constatare nr.121/12 din 28 noiembrie 2019, este un act
administrativ individual defavorabil care impune destinatarilor obligații, sancțiuni,
sarcini sau afectează drepturile/interesele legitime ale persoanelor ori care resping,
în tot sau în parte, acordarea avantajului solicitat.
Prin hotărârea din 26 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, acțiunea
a fost respinsă.
Prin decizia din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă
cererea de apel depusă de Andrian Bunduc și menținută hotărârea din 26 iunie 2020
a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că Autoritatea Națională de
Integritate prin actul de constare nr.121/12 din 28 noiembrie 2019, corect a constatat
încălcarea regimului juridic al incompatibilităților de către Andrian Bunduc,
3
manifestată prin deținerea concomitentă a funcției de Șef al Direcției control
metrologic din cadrul Agenției pentru protecția Consumatorilor și Supravegherea
Pieței și a funcției de consilier local în Consiliul s. Bolboaca, r. Anenii Noi, fapt ce
constituie o stare de incompatibilitate, prin faptul că ar deține concomitent două
funcții publice și ar desfășura o altă activitate remunerată în cadrul autorității
publice. Întrucât, materialele cauzei confirmă că, Andrian Bunduc ocupa în aceeași
perioadă de timp: 30 iunie 2016 – 23 iulie 2019, funcția de Șef al Direcției control
metrologic din cadrul Agenției pentru protecția Consumatorilor și Supravegherea
Pieței (fiind funcționar public) cât și funcția de consilier local în Consiliul s.
Bolboaca, r. Anenii Noi, deși norma art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea privind statutul
alesului local nr. 768-XIV din 02.02.2000, stabilește expres incompatibilitatea
funcțiilor date și art. 25 alin. (1) și (2) lit. a) al Legii cu privire la funcția publică și
statutul funcționarului public nr. 158-XVI din 04.07.2008, indică că, calitatea de
funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție publică decât cea în care a
fost numit. Funcționarul public nu este în drept să desfășoare alte activități
remunerate: a) în cadrul autorităților publice, cu excepțiile prevăzute de lege.
La fel, instanța de apel nu a putut reține nici argumentul apelantului privind
depunerea cererii de demisie, deoarece apelantul, fiind numit în funcția publică de
Inspector superior al Direcției relații cu consumatorii din cadrul Agenției pentru
Protecția Consumatorilor în data de 30 iunie 2016, a avut termenul legal de o lună
pentru a soluționa starea de incompatibilitate până la 30 iulie 2016, însă a depus
cererea de demisie abia la 23 iulie 2019, după inițierea în privința sa a controlului
privind respectarea regimului juridic al incompatibilităților. Or, art. 8 alin. (1) din
Legea privind statutul alesului local nr. 768-XIV din 02.02.2000, indică că, alesul
local care se află în unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute la art.7 din
prezenta lege va demisiona din funcția incompatibilă cu mandatul deținut sau își va
depune mandatul în termen de 30 de zile de la apariția incompatibilități.
La 21 februarie 2023, Andrian Bunduc a înregistrat recursul nemotivat împotriva
deciziei din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea cererii
de recurs, casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei decizii de admitere
a acțiunii.
La 16 iunie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat copia cererii de recurs
intimatei Autoritatea Națională de Integritate.
La 29 iunie 2023, Autoritatea Națională de Integritatea depus o referință asupra
cererii de recurs, solicitând declararea acesteia ca fiind inadmisibilă sau, după caz,
respingerea recursului.
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost
modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea
a treia ”Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special
prevederile cu privire la temeiurile recursului.
Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la
Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi
examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
Aceleași considerente de deduc și din interpretarea art. 195 din Codul
administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură
civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se
desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică
corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.
4
Legea procedurală civilă care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile
procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori
stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.
În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la examinarea
admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului administrativ în redacția în
vigoare la data declarării recursului.
În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de
apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu
recurs.
În conformitate cu art. 246 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ (în
redacția de până la 01 septembrie 2023), Curtea Supremă de Justiție examinează din
oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca
atare printr-o încheiere. Recursul se declară inadmisibil în special când motivarea
recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la
art. 245 alin. (2).
În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția de
până la 01 septembrie 2023), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30
de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen
mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30
de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu
cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.
Totodată, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de
contencios administrativ sunt reglementate prin prisma art. 195 din Codul
administrativ potrivit cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ se
desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică
corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169-171.
În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură
este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia
instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea
instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un
ansamblu de acte.
Conform art.111 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de procedură
se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege,
termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de
procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării
actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert
că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul
întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un
eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de
comunicarea actului de 3 procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a
momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii
termenului se determină prin începutul unei zile, această zi se include în termen.
Potrivit art.113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de
procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de
instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din
dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.
Pornind de la prevederile legale menționate supra, completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție menționează că termenele procedurale stabilesc regimul optim
5
pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a realizării acțiunilor
procedurale și fortificarea securității raporturilor juridice. Exercitarea unui drept de
către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de
legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor
termen, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.
Potrivit art. 223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție prin
care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică
participanților la proces conform art. 96-114.
Conform art. 96 alin. (1) din Codul administrativ, notificările și comunicările
către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de
comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor.
Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului
comunicării și acceptată de participantul la procedură.
Potrivit art. 97 alin. (3) din Codul administrativ, autoritatea publică poate alege
între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a
recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu
scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace
electronice de comunicație dedicate.
Din prevederile art.1101 alin.(1) și (5) din Codul administrativ rezultă că,
notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi
notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de
document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă
din cadrul autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă
adresa poștală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă
electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia
poștală. Confirmarea recepției notificării, emisă în mod automatizat de sistemul
informațional sau de alt mijloc electronic de comunicație dedicat, probează
notificarea.
Potrivit art. 114 din Codul administrativ, dacă o notificare a înscrisului, care
îndeplinește condițiile de formă, nu poate fi probată sau dacă înscrisul a ajuns cu
încălcarea prevederilor obligatorii de notificare, atunci acesta se consideră notificat
din momentul în care într-adevăr a ajuns la persoana care urma să fie notificată.
Instanța de recurs constată că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată
la 25 ianuarie 2023, dispozitivul fiind notificat recurentului prin poșta electronică la
31 ianuarie 2023 (f.d. 215), iar decizia motivată la 12 mai 2023 (f.d. 219).
Se reține că, la 20 martie 2023, decizia integrală a Curții de Apel Chișinău din 25
ianuarie 2023, a fost publicată pe Portalul Național al Instanțelor de Judecată:
https://cac.instante.justice.md/.
Cele menționate supra, atestă faptul că termenul de 30 de zile prevăzut la art. 245
alin. (2) din Codul administrativ (în redacția de până la 01 septembrie 2023), pentru
prezentarea motivării recursului, a început să curgă din data de 13 mai 2023, ziua
imediat următoare de la data notificării recurentului a deciziei integrale a instanței
de apel, și a expirat la 11 iunie 2023, zi de duminică, ultima zi de depunere a
recursului motivat fiind data de 12 iunie 2023, zi de luni.
În pofida celor enunțate, Andrian Bunduc nu s-a conformat prevederilor legale și
nu a prezentat motivarea recursului în termenul legal prevăzut la art. 245 alin. (2)
din Codul administrativ (în redacția de până la 01 septembrie 2023), ci și-a exercitat
acest drept abia la 08 februarie 2024 (f.d. 234-240), depunând „explicații-referință”
6
asupra propriei cereri de recurs. Totodată, la 27 februarie 2024, recurentul a expediat
prin poșta electronică o cerere de recurs suplimentară (f.d. 242-244). Or, fiind cel
interesat de soluționarea cauzei în ordine de recurs, recurentul trebuia să întreprindă
toate măsurile necesare de a-și proteja dreptul de acces la instanță după cum
sugerează și jurisprudența CEDO, prin efectuarea actului de procedură până la
expirarea termenului prevăzut de lege, la caz, prin prezentarea motivării recursului
în conformitate cu art. 245 alin. (2) din Codul administrativ (în redacția de până la
01 septembrie 2023).
Drept consecință, intervine aplicarea sancțiunii procedurale prevăzută la art. 246
alin. (2) lit. e) din Codul administrativ (în redacția de până la 01 septembrie 2023),
de declarare a recursului inadmisibil.
Conform art. 24 alin. (1) din Codul administrativ, participanții la procedura
administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite
drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile
procesuale ale altor participanți. Buna-credință prezumă că partea este obligată să
respecte termenele prevăzute de lege, or, termenul de recurs prevăzut la art. 245 din
Codul administrativ (în redacția de până la 01 septembrie 2023), este considerat un
termen imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea acestuia atrage ca
și consecință după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de
atac.
Din cele constatate rezultă că, nerespectarea termenului de prezentare a motivării
recursului se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al recurentului care
trebuia să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu bună-
credință de drepturile și obligațiile sale procedurale, inclusiv să-și verifice poșta
electronică la intervale rezonabile de timp pentru a nu omite termenul legal de
prezentare a recursului motivat. Or, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv
poate duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de
art.6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale.
În atare circumstanțe, soluția de declarare a recursului depus de Andrian Bunduc
drept inadmisibil, este compatibilă cu respectarea prevederilor Convenției Europene
pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere
că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar leza
principiul securității raporturilor juridice.
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
ajunge la concluzia de a declara recursul depus de Andrian Bunduc, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul de
judecată
d i s p u n e:
Recursul înaintat de Andrian Bunduc se declară inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Aliona Miron
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
7