2rac-155/23 — incasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecata

2rac-155/23 — incasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2rac-155/23

2-21094249-01-2rac-19072023

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (S. Lazari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Sîrbu, D. Dulghieru, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

17 ianuarie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Metical”, reprezentată de avocatul Serghei Șteliman,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Metical” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„AquaVeritasGroup” cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 22 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Metical” și a fost

menținută hotărârea din 30 decembrie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La 24 iunie 2021, SRL „Metical” a depus cerere de chemare în judecată,

concretizată ulterior, împotriva SRL „AquaVeritasGroup”, prin care a solicitat

încasarea sumei de 4 550 de lei cu titlu de datorie la serviciile prestate, a sumei de 17 017

de lei cu titlu de clauză penală, a sumei de 1 140 de lei cu titlu de cost al utilajului, a

sumei de 3 600 de lei cu titlu de cheltuieli de conectare la rețea și compensarea

cheltuielilor de judecată formate din taxa de stat în sumă de 789,21 de lei și cheltuieli

de asistenta juridică în sumă de 1 500 de lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 22 iunie 2015 între

SRL „Metical” și SRL „AquaVeritasGroup”, a fost încheiat un contract, pe o perioadă

de trei ani, având ca obiect, prestarea serviciilor multopționale, prin conectarea la rețeaua

de fibră optică „Fly Net”, utilizatorul achită cheltuielile de conectare, printr-o plată

lunară, în conformitate cu pachetul ales.

A relatat reclamantul că, potrivit pct. 2.2. al contractului menționat, utilizatorul

introducea o plată lunară în sumă de 350 de lei. Potrivit pct. 5.10 al contractului încheiat,

în cazul neefectuării plății în termen, operatorul este în drept să perceapă o penalitate de

1%, din suma neachitată pe zi, până la data achitării integrale a sumei restante. Conform

pct. 8.1 din contract, utilizatorul ce a încheiat contractul la ofertă specială, în cazul

1

rezilierii sau nerespectării obligațiilor contractuale din propria inițiativă, este obligat să

achite suma totală pentru conectare de 3 600 de lei.

A invocat reclamantul că, potrivit anexei la contract, care este totodată și act de

primire-predare, clientului i s-a predat în folosință temporară utilajul „Iscom HT808-

2GE-03”, fiind transmis în folosință temporară pe perioada utilizării serviciilor, iar

debitorul SRL „AquaVeritasGroup” și-a asumat răspunderea materială pentru utilajul

primit și s-a obligat să-l restituie la prima cerință sau să restituie costul utilajului.

A susținut reclamantul că și-a îndeplinit integral obligațiile sale asumate și a prestat

în volum deplin pârâtului serviciile stipulate în contract. Însă necătând la acest fapt, SRL

„AquaVeritasGroup”, nu și-a onorat obligațiile de achitare integrală a serviciilor

prestate, având o restanță de 4 550 de lei, pentru 13 luni, începând cu perioada februarie

2019 - 29 februarie 2020. Pentru perioada de întârziere, mărimea penalității calculate a

constituit 17 017 de lei.

Pentru soluționarea litigiului pe cale amiabilă SRL „Metical” a expediat în adresa

SRL „AquaVeritasGroup” o cerere în acest sens, care însă a fost lăsată fără nici un

răspuns.

Prin hotărârea din 30 decembrie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, cererea

de chemare în judecată înaintată de SRL „Metical” împotriva SRL „AquaVeritasGroup”

privind încasarea datoriei la serviciile prestate și compensarea cheltuielilor de judecată,

a fost admisă parțial.

S-a încasat de la SRL „AquaVeritasGroup” în beneficiul SRL „Metical”, suma de

3 620 de lei, cu titlu de restanță la serviciile prestate, suma de 1 140 de lei, cu titlu de

cost al utilajului și cheltuielile de judecată, proporțional părții admise din acțiune în

sumă de 270 de lei, cu titlu de taxă de stat achitată anticipat și suma de 1 000 de lei, cu

titlu de cheltuielile de asistenta juridică, în total suma de 6 030 de lei.

În rest capătul de cerere privind încasarea sumei de 17 017 de lei, cu titlu de

penalitate și a sumei de 3 600 de lei, cu titlu de taxă pentru nerespectarea condițiilor

contractuale, a fost respinsă.

La 10 ianuarie 2022, SRL „Metical”, reprezentată de avocatul Șteliman Serghei a

depus cerere de apel împotriva hotărârii din 30 decembrie 2021 a Judecătoriei Orhei,

sediul Central, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond

în partea respingerii pretențiilor SRL „Metical”, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Metical” împotriva SRL

„AquaVeritasGroup”, să fie admisă integral.

Prin decizia din 22 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel depusă de SRL „Metical” și a fost menținută hotărârea din 30 decembrie 2021 a

Judecătoriei Orhei, sediul Central.

Pentru decide astfel instanța de apel a reținut că, cu referire la pretenția privind

încasarea sumei 4 550 de lei, cu titlu de datorie pentru serviciile prestate, instanța de

fond corect a dispus încasarea de la SRL „AquaVeritasGroup” în beneficiul SRL

„Metical”, a sumei de 3 620 de lei, cu titlu de restanță la serviciile prestate, deoarece

suma respectivă rezultă din neexecutarea obligațiilor contractuale. Reclamantul a

dovedit existența datoriei în sumă de 3 620 de lei din partea SRL „AquaVeritasGroup”,

prin facturile fiscale privind livrarea serviciilor și prin actul de verificare a decontărilor

reciproce pentru perioada 01 ianuarie 2021 – 08 iunie 2021. Astfel, SRL

„AquaVeritasGroup” nu și-a onorat obligațiunile de a achita integral serviciile ce i-au

2

fost prestate și a admis o restanță de plată în sumă de 3 620 de respectiv acțiunea

reclamantului în partea încasării sumei de 3 620 de cu titlu de datorie pentru serviciile

prestate este întemeiată și corect a fost admisă de prima instanță.

A menționat că, instanța de fond corect a apreciat prevederile art. 268 lit. a) din

Codul civil, în redacția legii de până la 1 martie 2019, care reglementează că se prescriu

în termen de 6 luni acțiunile privind încasarea penalității, or, atât în instanța de fond, cât

și utilizând calea de atac apelul, SRL „Metical”, nu a anexat la cauză, un calcul asupra

perioadei pentru care se pretinde penalitatea, astfel încât instanța este în imposibilitate

de a stabili mărimea penalității și perioada pentru care a fost calculată. Or, instanța de

fond just a respins solicitarea SRL „Metical” cu privire la încasarea penalității în mărime

de 17 017 de lei.

Cu referire la pretenția privind încasarea sumei de 1 140 de lei, pentru utilajul

nereturnat, instanța de apel a invocat că potrivit actului de primire-predare SRL

„AquaVeritasGroup” i s-a predat în folosință temporară utilajul, pe perioada utilizării

serviciilor, iar debitorul și-a asumat răspunderea materială pentru utilajul primit și s-a

obligat să-l restituie la prima cerință sau să restituie costul acestuia în valoare de 1 140

de lei. La data de 08 septembrie 2020, SRL „AquaVeritasGroup” a fost somată despre

necesitatea restituirii utilajului, însă somația a fost lăsată fără examinare. Prin urmare,

pe motiv că SRL „AquaVeritasGroup”, nu și-a onorat obligația de a restitui

echipamentul, este întemeiată cerința reclamantului privind încasarea sumei de 1 140 de

lei, pentru utilajul nereturnat.

Cu referire la pretenția privind încasarea sumei de 3 600 de lei, pentru

nerespectarea condițiilor contractuale, Curtea de Apel Chișinău a notat că, potrivit pct.

8.1 din contractul privind prestarea serviciilor multiopționale în domeniul tehnologiei

informaționale din 26 iunie 2015, utilizatorul ce a încheiat contractul la oferta specială

cu conectare gratuită sau conectare la oferta specială, în cazul rezilierii sau nerespectării

obligațiilor contractului din propria inițiativă și până la expirarea termenului impus de

contract, va achita suma totală pentru conectare în valoare de 3 600 de lei. Astfel, suma

de 3 600 de lei, înserată în pct. 8. 1 din contract este formulată incert și nu permite de a

determina clar întinderea răspunderii pârâtului în caz de neexecutare a obligațiilor

contractuale. Prin urmare, solicitarea cu privire la încasarea sumei de 3 600 de lei, corect

a fost respinsă de către instanța de fond, or, aceasta a fost înaintată în lipsa unui temei

legal sau condiție contractuală.

A mai declarat instanța de apel că luând în considerare faptul că au fost admise în

parte cerințele SRL „Metical” privind încasarea sumelor de 3 620 de lei, cu titlu de

restanță la serviciile prestate și 1 140 de lei, cu titlu de cost al utilajului, ținând cont de

faptul că pentru cererile de chemare în judecată, în litigiile cu caracter patrimonial,

pentru persoanele juridice taxa de stat nu poate fi mai puțin de 270 de lei, indiferent de

valoarea acțiunii sau suma încasată, consideră că instanța de fond corect a încasat din

contul SRL „AquaVeritasGroup” în beneficiul SRL „Metical” cheltuielile de judecată

legate de achitarea taxei de stat în sumă de 270 de lei, proporțional pretențiilor admise

din acțiune.

La 23 iunie 2023 SRL „Metical”, reprezentată de avocatul Serghei Șteliman, a

depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea deciziei contestate

și hotărârea instanței de fond, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere integrală a

acțiunii.

3

În motivarea recursului recurentul a invocat că, și-a îndeplinit integral obligațiile

sale contractuale și a prestat în volum deplin pârâtului serviciile stipulate în contract, iar

pârâtul nu și-a onorat propriile obligații de a achita integral serviciile ce i- au fost prestate

și a admis o restanță de 4 550 de lei pentru 13 luni începând cu 01 februarie 2019-29

februarie 2020.

Recurentul a relatata că, după 22.06.2018, cît și după 22.06.2019, a continuat să

presteze serviciile contractate, iar SRL „AquaVeritasGroup” a continuat să beneficieze

de ele și nu a notificat SRL „Metical” despre intenția de a înceta relațiile contractuale.

Prin urmare contractul a fost prelungit pe o durată nedeterminată.

Consideră că instanțele inferioare nu au aplicat legea care trebuia aplicată, aplicând

o lege care nu trebuia să fie aplicată.

A relatat recurentul că, a solicitat încasarea clauzei penale pentru perioada martie

2019 - februarie 2020. Astfel, prevederile art. 392 din Codul civil (în redacția de după

01.03.2019) nu prevăd careva termen special de prescripție în ceia ce privește

prescrierea penalității. Astfel ea se prescrie în termini generali de 3 ani. Respectiv în

perioada pentru care s-a solicitat penalitatea, aceasta nu a fost prescrisă. Cu toate acestea

instanțele inferioare nu au aplicat prevederile art. 391 și 392 din Codul civil în redacția

actuală, care trebuiau aplicate.

A menționat recurentul că în cazul prelungirii termenului contractului, acționează

toate clauzele lui, inclusiv pct.8.1 din contract, conform căruia utilizatorul ce a încheiat

contractul la oferta special cu conectarea gratuită sau conectare la oferta special, în cazul

rezilierii sau nerespectării obligațiilor contractului din propria inițiativă și pînă la

expirarea termenului impus de contract, va achita suma totală pentru conectare în valoare

de 3 600 de lei. Or, contractul nu prevede că o clauză și-ar înceta efectul în cazul

prelungirii duratei sale. Pe parcursul derulării relațiilor contractuale intimatul nu și-a

onorat obligațiile contractual, fapt ce s-a exprimat în neachitarea serviciilor ce i-au fost

prestate, ceia ce impune aplicarea prevederilor pct.8.1 din contract.

Astfel, contrar celor indicate în decizia instanței de apel, recurentul a menționat că,

în contract nu există nici o contradicție ce ar fi exprimată în faptul că conform lui

conectarea este gratuită, însă pct.8.2. obligă utilizatorul în anumite condiții la achitarea

cheltuielilor de conectare. Or, conform clauzelor contractuale SRL „AquaVeritasGroup”

este scutită de achitarea cheltuielilor de conectare doar cu condiția că pe durata relațiilor

î-și va respecta obligațiile contractuale, i-ar în caz contrar este obligată să restituie

cheltuielile de conectare la rețea.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul

deciziei la 22 martie 2023.

La 05 mai 2023, copia deciziei din 22 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost

expediată în adresa participanților la proces, fapt confirmat prin scrisoarea de expediere

a actului judecătoresc (f.d. 126).

4

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, recursul

declarat de SRL „Metical”, reprezentată de avocatul Serghei Șteliman, la 23 iunie 2023,

se consideră depus în termenul stabilit de lege.

Curtea Supremă de Justiție, la 20 iulie 2023, a expediat în adresa participanților la

proces copia recursului declarat de SRL „Metical”, reprezentată de avocatul Serghei

Șteliman cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire, anexată la materialele dosarului (f.d. 150).

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr.

246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16 și art. VII, care

vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a

prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la

data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul declarat de SRL „Metical”,

reprezentată de avocatul Serghei Șteliman, a fost depus până la data intrării în vigoare a

Legii pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex

reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în baza

temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data

depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că argumentele

invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt

similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a

pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie

un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța

de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

5

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

(Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations

Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul

inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme

de Justiție și se expediază părților.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de SRL „Metical”,

reprezentată de avocatul Serghei Șteliman, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270 și 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Metical”, reprezentată de avocatul Serghei Șteliman.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

6