KAZANCI ET AUTRES c. TÜRKİYE

Publicat la 27 octombrie 2025 A DOUA RĂSPUNSURI NR. 14829/24 Șerafettin KAZANCI și alții împotriva Türkiye introdusă la 9 mai 2024, comunicat la 6 octombrie 2025 DE LA L Acestea se referă la decesul rudelor reclamanților într-un incendiu care a avut loc la 13 mai 2014 într-o mină de cărbune din Soma, accident care a dus la moartea 301 minori și a rănit 162 alții. A fost inițiată o acțiune penală împotriva angajatorilor și angajaților societății comerciale anonime E. (denumită în continuare "SHA E. ") și a întreprinderilor contractante responsabile cu producția de cărbune în zona respectivă, precum și împotriva inginerilor din direcția exploatării lignitului din regiunea egieniană (denumită în continuare "ELI ""), care nu erau supuși regimului instituit prin legea nr. 4483 privind procedura privind urmărirea penală a funcționarilor publici și a altor funcționari publici.

La sfârșitul acestei proceduri penale, 13 angajatori și angajați ai SA E. și doi ingineri șefi care lucrează pentru ELI au fost condamnați la închisoare pe o perioadă cuprinsă între șase ani și trei luni și douăzeci și doi de ani și șase de luni. Reclamanții au introdus acțiuni individuale în fața Curții Constituționale și au susținut, în această privință, că statul nu și-a respectat obligațiile pozitive în scopul protejării dreptului la viață al minorilor. În plus, ei au denunțat insuficiența pedepselor ordonate împotriva responsabililor pentru accident, precum și modificările formațiunilor respective ale instanței de judecată și ale Curții de Casație în timpul procesului pentru considerații politice.

Prin hotărârea din 21 noiembrie 2023, Curtea Constituțională a declarat obiecțiunile ridicate de recurentele Elmas Kaya, Naciye Kaya, Deniz Kaya și În ceea ce-i privește pe ceilalți solicitanți, Curtea de Casație privind Sistemul Informatic (UYAP). În ceea ce-i privește pe ceilalți reclamanți, aceasta a respins obiecțiunile întemeiate pe partea materială a dreptului la viață pentru neobosirea căilor de atac interne, întrucât procedurile împotriva funcționarilor Ministerului Muncii și al laminării, care erau supuse regimului instituit prin Legea nr. 4483 au fost pendinte în fața autorităților interne și a ajuns la concluzia că componenta procedurală a dreptului la viață nu a fost încălcată, având în vedere gravitatea pedepselor împotriva persoanelor interesate și eficiența generală a procedurii.

Invocând articolele 2 și 13 din convenție, reclamanții susțin, pe de o parte, că agenții statului nu au îndeplinit obligațiile pozitive care le revin în ceea ce privește protecția vieții minorilor și, pe de altă parte, că procedura penală în cauză nu a fost efectuată în mod independent și imparțial, în afara oricărei influențe politice. În plus, reclamanții Naciye Kaya, Elmas Kaya, Deniz Kaya și Elmas Kaya contestă respingerea acțiunilor lor individuale de către Curtea Constituțională pentru depășirea termenului legal de 30 de zile.

Întrebări adresate părților Reclamanților Naciye Kaya, Elmas Kaya, Deniz Kaya și Brahim Kaya, au epuizat căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 În special, reprezentantul reclamanților, a luat cunoștință de conținutul hotărârilor definitive ale Curții de Casație la data de lectură (okuma tarihi) a hotărârilor menționate anterior Părțile sunt invitate să furnizeze dovada datelor de notificare a hotărârilor definitive ale Curții de Casație reprezentantului reclamanților.

În ceea ce privește obiecțiunile referitoare la o neadoptare de către statul membru a măsurilor necesare pentru a asigura protecția vieții persoanelor care lucrau în mină, reclamanții pot trece pentru că au epuizat căile de atac interne În ceea ce privește jurisprudența relevantă a Curții, potrivit căreia obligația pozitivă de a lua toate măsurile necesare pentru protecția vieții în sensul articolului 2 alineatul (2) se aplică în domeniul specific al activităților periculoase în care trebuie rezervat un loc special unei reglementări adaptate particularităților activității în cauză, a fost încălcat în speță dreptul persoanelor apropiate de reclamanții de viață, consacrat de art. 2 din convenție ( [GC], nr. 48939/99, § 89 90 și 97 110, CEDO 2004-XII, Cavit T decembrie 1999 privind procedura de urmărire a funcționarilor și a altor funcționari publici.

Sistemul juridic turc, așa cum a fost aplicat în speță, a permis să se soluționeze cauza reclamanților, în conformitate cu obligația pozitivă a statului care decurge din art. 2 din Convenție ( Önerylds, menționat anterior, §§ 91-96 și § 111-118, Boudaiva și alții c. , n 15339/02 și 4 altele, § 138-145, CEDO 2008 (extracturi) Având în vedere acuzațiile reclamanților referitoare la influența executorie în desfășurarea și la încheierea anchetei în cauză prin modificarea componenței instanței de judecată și a Curții de Casație, a existat o încălcare a cerinței de independență a anchetei astfel cum este garantată prin art. 2 din Convenția Güleç c. Turcia, 27 iulie 1998, §§ 77-82, Culegerea hotărârilor și a deciziilor 1998-IV) Având în vedere afirmațiile reclamanților potrivit cărora niciunul dintre cei care au fost reținuți nu mai sunt reținuți din 2021, guvernul este rugat să furnizeze informații cu privire la modalitățile de punere în aplicare a pedepselor impuse inculpaților la sfârșitul cauzei în cauză (comparativ cu Enoukidze și Guigvliani c. Georgia, 25091/07, § 273,

26 aprilie 2011). ANEXĂ Lista reclamanților Prenume Numele Nume Anul nașterii Cetățenia Locul de reședință Șerafettin KAZANCI 1969 turcă Karabük Nilüfer ASLAN 1977 turcă Kütahya Beyza Damla ERGÜN 2013 turcă Manisa Fadime ERGÜN 1991 turcă Manisa Adalet ILIK 1978 turcă Kütahya Deniz KAYA 1997 turcă Manisa Elmas KAYA 1961 Turcă Manisa 1979 turcă Manisa 10. Rahim KAZANCI 2003 turcă Karabük 11. Sakine KAZANCI 1970 turcă Karabük 12. Bui KOCABAȘ 2005 turcă Manisa 13. Nursel KOCABAȘ 1980 turcesc Manisa 14. Cemile MAÇIN 1955 turcă Kütahya 15. Günnur Cemile ÖZKAN 2005 turcesc Manisa 16. Öznur Ceylan ÖZKAN 2008 turc Manisa 17. Sevinç ÖZKAN 1984 turcesc Manisa 18. Fatih ÖZTEN 1980 turcesc Kütahya 19. Meryem ÖZTEN 1963 turcesc Kütahya 20. Sedat ÖZTEN 1991 turcă Mu.

21. Enes SADAN 2002 turcesc Samsun 22. Fatma SADAN 1967 turc Samsun 23. Fatma Hilal SADAN 2001 turc Samsun 24. peek Rümeysa SADAN 2005 turcesc Gümüșhane 25. Muhittin SADAN 1965 turcesc Samsun 26. Musa SADAN 1990 Turcă Manisa 27. Ümit SADAN 1985 Turcă Manisa

Publié le 27 octobre 2025

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 14829/24 Șerafettin KAZANCI et autres contre la Türkiye introduite le 9 mai 2024 communiquée le 6 octobre 2025

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le décès des proches des requérants dans un incendie survenu le 13 mai 2014 dans une mine de charbon à Soma, accident qui a entraîné la mort de 301 mineurs et en a blessé 162 autres. Une action pénale fut engagée contre des employeurs et des employés de la société anonyme E. (la « SA E. »), l’entreprise contractante en charge de la production de charbon dans la zone concernée, et des ingénieurs de la Direction de l’exploitation de lignite de la région égéenne (la « ELI »), qui n’étaient pas soumis au régime institué par la loi n o 4483 sur la procédure relative à la poursuite des fonctionnaires et autres agents de la fonction publique. À l’issue de cette procédure pénale, treize employeurs et employés de la SA E. et deux ingénieurs en chef travaillant pour la ELI ont été condamnés à des peines d’emprisonnement s’échelonnant entre six ans et trois mois et vingt-deux ans et six mois.

Les requérants introduisirent des recours individuels devant la Cour constitutionnelle. Ils soutinrent, à cet égard, que l’État n’avait pas respecté ses obligations positives aux fins de la protection du droit à la vie des mineurs. Ils dénoncèrent, en outre, l’insuffisance des peines ordonnées contre les responsables de l’accident ainsi que les modifications apportées aux formations respectives de la cour d’assises et de la Cour de cassation pendant le procès pour, selon eux, des considérations politiques. Par un arrêt du 21 novembre 2023, la Cour constitutionnelle déclara les griefs soulevés par les requérants Elmas Kaya, Naciye Kaya, Deniz Kaya et İbrahim Kaya irrecevables pour le non-respect du délai légal de trente jours imparti pour la saisine de la juridiction constitutionnelle en prenant en compte les dates auxquelles le représentant des requérants avait « consulté ( okumuștur ) » les arrêts de la Cour de cassation sur le système informatique (UYAP).

Concernant les autres requérants, elle rejeta les griefs tirés du volet matériel du droit à la vie pour non-épuisement des voies des recours internes car les procédures menées contre les fonctionnaires du ministère de l’Énergie et du Travail, qui étaient soumis au régime institué par la loi n o 4483, étaient pendantes devant les autorités internes. Elle conclut à la non-violation du volet procédural du droit à la vie compte tenu de la gravité des peines infligées contre les intéressés et de l’efficacité globale de la procédure. Invoquant les articles 2 et 13 de la Convention, les requérants allèguent d’une part que les agents de l’État n’ont pas rempli les obligations positives qui leur incombaient concernant la protection de la vie des mineurs et d’autre part que la procédure pénale en cause n’a pas été conduite de manière indépendante et impartiale, à l’abri de toute influence politique.

Les requérants Naciye Kaya, Elmas Kaya, Deniz Kaya et İbrahim Kaya contestent en outre le rejet de leurs recours individuels par la Cour constitutionnelle pour dépassement du délai légal de trente jours.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Les requérants Naciye Kaya, Elmas Kaya, Deniz Kaya et İbrahim Kaya, ont-ils épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention ? En particulier, le représentant des requérants, a-t-il pris connaissance du contenu des arrêts définitifs de la Cour de cassation à la date de lecture ( okuma tarihi ) desdits arrêts ? Les parties sont priées de fournir les justificatifs des dates de notification des arrêts définitifs de la Cour de cassation au représentant des requérants.