2ra-883/23 — încasarea cheltuielilor judiciare

2ra-883/23 — încasarea cheltuielilor judiciare (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-883/23

2-21153441-01-2ra-23062023

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Rezina (D. Cebanița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L. Pruteanu, I. Cotruță, I. Țurcan)

Î N C H E I E R E

13 decembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de Primăria s. Mateuți, r-nul

Rezina,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Primăria

s.Mateuți, r-nul Rezina împotriva lui Ion Muntean privind încasarea cheltuielilor

judiciare,

împotriva deciziei din 29 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 18 octombrie 2021 Primăria s. Mateuți, r-nul Rezina, în persoana primarului

Angela Ursachi, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Muntean

privind încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a indicat că, la 20 mai 2019, Ion

Muntean s-a adresat cu o cerere la Judecătoria Orhei, sediul Rezina privind

constatarea faptului intrării în posesie, folosință și dispoziție în drept de proprietate

a unui bun imobil.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 24 septembrie 2019 (dosar

nr. 2p/s-58/2019 38-2p/s-4572-21052019) cererea depusă de petiționarul Ion

Muntean, persoană interesată Primăria s. Mateuți, r-nul Rezina a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea adoptată, petiționarul Ion Muntean a contestat

hotărârea, solicitând casarea integrală a hotărârii Judecătoriei Orhei, sediul Rezina

din 24 septembrie 2019 cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă integral

acțiunea reclamantului Ion Muntean, persoană interesată Primăria s. Mateuți, r-nul

Rezina.

Prin decizia din 21 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat de Ion

Muntean a fost admis, a fost casată hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din

1

24 septembrie 2019 din alte motive decât cele invocate în apel și a fost pronunțată o

încheiere prin care cererea depusă de Ion Muntean, persoană interesată Primăria s.

Mateuți, r-nul Rezina privind constatarea faptului posesiunii, folosinței și dispoziției

în drept de proprietate a unui bun imobil a fost scoasă de pe rol.

Petiționarului Ion Muntean i s-a explicat dreptul de a se adresa în instanță în

procedură contencioasă, conform dispozițiilor generale.

Decizia Curții de Apel Chișinău din 21 iulei 2020 a rămas irevocabilă prin

necontestare.

Menționează reclamanta că, în cadrul procesului civil, la etapa contestării

hotărârii Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, Primăria s. Mateuți, r-nul Rezina a

contractat serviciile avocatului Ivan Roșca (Contract de acordare a serviciilor

juridice nr. 9 din 25 iunie 2020), care a reprezentat interesele persoanei interesate la

Curtea de Apel Chișinău.

Pentru serviciile de asistență juridică acordate, Primăria s. Mateuți a achitat

avocatului Ivan Roșca onorariul în sumă de 5000 lei, fapt ce se confirmă prin factura

fiscală seria WA nr. 1919160 din 29 iunie 2020.

Indică reclamanta că, potrivit at. 94 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă,

instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cererea

părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea

reclamantului a fost admisă, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată

proporțional părții admise din pretenții, iar pârâtului – proporțional părții respinse

din pretențiile reclamantului.

Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și la repartizarea între părți a cheltuielilor

de judecată în instanța de apel, în instanța de recurs și în cadrul revizuirii.

În corespundere cu prevederile art. 96 alin. (1), (1/1) din Codul de procedură

civilă, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze

părții care a avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în

care acestea au fost reale, necesare și rezonabile.

Cheltuielile menționate la alin. (1) se compensează părții care a avut câștig de

cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

În contextul normei precitate, reclamanta specifică că, în ceea ce ține de

onorariul avocatului pentru munca sa, de către Uniunea Avocaților din Republica

Moldova, la data de 30 martie 2012 au fost elaborate Recomandările privind

cuantumul onorariilor avocaților și compensarea de către instanțele de judecată a

cheltuielilor de asistență juridică, document care, deși învechit și depășit în timp, cu

titlu de recomandare, reglementează cuantumul și modul de achitare a onorariului

avocatului. Potrivit pct. 5 din Recomandările menționate, un diapazon rezonabil și

recomandabil pentru mărimea tarifelor orare ale avocaților din Republica Moldova

este între 50 și 150 euro/oră, deși avocații sunt absolut liberi să-și stabilească tarifele

clare și în afara diapazonului menționat. Stabilirea unor tarife orare mai mari de 150

euro/oră sau mai mici de 50 euro/oră va depinde exclusiv de înțelegerea părților.

Astfel din momentul încheierii contractului de asistență juridică, avocatul a

întreprins măsuri concrete în vederea studierii materialelor cauzei, întocmirea

referinței asupra cererii de apel depusă de petiționar și a reprezentat partea interesată

2

nemijlocit în instanța de apel. Eforturile depuse de avocat sunt în unison cu

prevederile normei art. 96 din Codul de procedură civilă și în sensul dat pot fi

catalogate ca reale, necesare și rezonabile.

Conform art. 98 alin. (4) din Codul de procedură civilă, prin hotărâre

judecătorească, decizie a instanței de apel sau decizie a instanței de recurs se dispune

în mod obligatoriu încasarea cheltuielior suportate de instanța de judecată de la

partea care a pierdut procesul. Dacă procesul a fost încetat conform art. 265 lit. a),

b), e) și h) sau cererea a fost scoasă de pe rol conform art. 267 lit. a), d-h), k) și k/1),

prin încheierea respectivă, instanța dispune în mod obligatoriu încasarea cheltuielilor

suportate de instanța de judecată de la reclamant.

Relatează reclamanta, că la adoptarea deciziei din 21 iulie 2020, Curtea de Apel

Chișinău nu s-a expus în privința cheltuililor de judecată, motiv din care Primăria s.

Mateuți pentru recuperarea cheltuielior suportate în acest proces civil, a fost nevoită

să se adreseze cu prezenta cerere de chemare în judecată.

Reclamanta a solicitat încasarea sumei de 5 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru

asistența juridică în legătură cu examinarea cauzei civile nr. 2p/s-58/2019.

Prin hotărârea din 15 aprilie 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, s-a admis

cererea de chemare în judecată depusă de Primăria Mateuți, r-nul Rezina. S-a încasat

de la Ion Muntean în beneficiul Primăriei s. Mateuți, r-nul Rezina, suma de 5 000 de

lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în cauza civilă nr. 2p/s-

58/2019.

S-a încasat de la Ion Muntean în beneficiul statului, taxa de stat în mărime de

150 de lei.

Pentru a decide astfel, prima instanță a conchis referitor la necesitatea admiterii

cerinței privind încasarea sumei de 5 000 de lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistența

juridică generată de examinarea cauzei civile inițiate la cererea depusă de Muntean

Ion, în temeiul art. 82, art. 90 lit. i), art. 94 alin. (1), art. 96 alin. (1), (11) din Codul

de procedură civilă, or instanța a constatat condițiile necesare pentru încasarea sumei

pretinse, Primăria Mateuți, r-nul Rezina fiind reprezentată în instanța de apel de

avocatul Roșca Ivan, iar suma de 5000 de lei a fost apreciată ca fiind una efectivă,

reală, rezonabilă și proporțională cu munca depusă de avocat.

Totodată, instanța de fond a respins alegațiile pârâtului referitor la faptul că

acțiunea înaintată de Ion Muntean s-a examinat în procedură specială, unde dânsul a

avut calitatea de petiționar, iar Primăria Mateuți ca persoană interesată, neavând

calitatea de pârât și reclamant, astfel ca cheltuielile pentru asistența juridică nu-i pot

fi imputate. La acest aspect, instanța a specificat că reieșind din prevederile art. 55

și art. 96 din Codul de procedură civilă, nu doar reclamanții pot solicita compensarea

cheltuielilor de asistență juridică, dar orice parte în proces.

La 13 mai 2022, Ion Muntean a declarat apel împotriva hotărârii din 15 aprilie

2022 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina (f.d. 50), iar la 25 iunie 2022 a depus

cererea de apel motivată (f.d. 68-70), solicitând casarea hotărârii din 15 aprilie 2022

a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina și emiterea unei noi hotărâri de respingere a

cererii de chemare în judecată depusă de Primăria s.Mateuți, r-nul Rezina.

3

Prin decizia din 29 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Ion Munteanu, a fost casată hotărârea din 15 aprilie 2022 a Judecătoriei

Orhei, sediul Rezina și a fost emisă o nouă hotărâre prin care cererea de chemare în

judecată depusă de Primăria s. Mateuți, r-nul Rezina către Ion Muntean privind

încasarea cheltuielilor de asistență juridică s-a respins (f.d. 87, 88-93).

Pentru a decide astfel, verificând legalitatea hotărârii contestate în raport cu

prevederile aplicabile la caz și criticile aduse în cererea de apel, instanța de apel a

constatat că soluția a fost dată de către instanța de fond fără elucidarea pe deplin a

circumstanțelor cauzei.

Instanța de apel a constatat că cheltuielile de judecată se repartizează doar între

părțile în proces, care conform art. 59 din Codul de procedură civilă sunt doar

reclamantul și pârâtul, iar petiționarul și persoana interesată nu sunt părți în proces

după cum a interpretat eronat instanța de fond.

Respectiv, dat fiind că Primăria s.Mateuți în procesul anterior a avut calitate de

persoană interesată și nu de reclamant sau intimat în proces, aceasta nu poate

pretinde compensarea cheltuielilor de asistență juridică, or acestea se repartizează

doar între părțile în proces. Totodată, anterior cererea depusă de Ion Muntean a fost

scoasă de pe rol, ceea ce denotă faptul că Primăria Mateuți nu a avut câștig de cauză.

La 31 mai 2023, Primăria s. Mateuți, r-nul Rezina, a declarat recurs, solicitând

casarea deciziei din 29 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău și menținerea

hotărârii din 15 aprilie 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina.

În motivarea recursului, recurenta a indicat că decizia instanței de apel este

neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece eronat s-a constatat că cererea de chemare

în judecată depusă la 20 mai 2019 de către Muntean Ion la Judecătoria Orhei, sediul

Rezina privind constatarea faptului intrării în posesie, folosință și dispoziție a

construcției în drept de proprietate a fost de examinare în procedură specială, iar

calitatea procesuală a Primăriei Mateuți, nu a fost constatată ca parte în acel proces,

ci doar ca participant la proces. Legislația în vigoare ce reglementează domeniul

respectiv nu divizează participanții la proces între părți și participanți și nu interzice

participanților la proces dreptul la asistența juridică profesionistă. Dimpotrivă,

conform dispoziției art. 55 al Codului de procedură civilă, definește părțile ca

participanți la proces, precum este și petiționarul și persoana interesată, iar potrivit

art. 56 din Codul de procedură civilă, participanții la proces se bucură de drepturi

procesuale egale, au obligații procesuale egale și sunt obligați să se folosească cu

bună-credință de drepturile lor procesuale.

Menționează că instanța de apel eronat a aplicat prevederile art. 59 din Codul

de procedură civilă, care stipulează expres persoanele care pot fi parte într-un proces

și nu părțile care au dreptul exclusiv la recuperarea cheltuielilor de asistență juridică.

Specifică că constatarea instanței de apel, precum că Primăria satului Mateuți

nu poate pretinde la compensarea cheltuielilor de asistență juridică, deoarece

anterior cererea a fost scoasă de pe rol, ceea ce denotă faptul că Primăria Mateuți nu

a avut câștig de cauză, nu poate fi reținută ca argument, pentru că este doar o

afirmație, lipsită de temei juridic.

Invocă că petiționarul Ion Muntean a atras nejustificat Primăria s.Mateuți într-

un proces judiciar, fiind prezumată, la momentul intentării procesului, ca subiect al

4

raportului material litigios, necăutând la aceasta recurenta s-a prezentat la toate

ședințele, nu a ignorat citațiile și a manifestat respect față de instanțele de judecată.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat

dispozitivul deciziei la 29 noiembrie 2022.

La 03 martie 2023, copia deciziei din 29 noiembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată în adresa părților la proces, fapt confirmat prin scrisoarea

de însoțire respectivă (f.d. 94), însă la materialele cauzei nu se regăsește confirmarea

recepționării deciziei motivate de către recurentă.

Totodată, la solicitarea Primăriei s.Mateuți, r-nul Rezina din 04 aprilie 2023,

Judecătoria Orhei, sediul Rezina, a expediat la 15 mai 2023 copia deciziei din 29

noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 108, 113).

Prin urmare, recursul declarat de Primăria s. Mateuți, r-nul Rezina, la 31 mai

2023, se consideră a fi depus în termenul stabilit de lege.

Curtea Supremă de Justiție, la 23 iunie 2023, a expediat în adresa intimatului

copia recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire, anexată la materialele dosarului (f.d. 125).

La 13 iulie 2023, intimatul Ion Muntean, a depus referință la cererea de recurs,

solicitând respingerea recursului declarat de Primăria s. Mateuți, r-nul Rezina ca

fiind inadmisibil, or cererea de recurs nu conține nici un temei concret prin care să

se invoce încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procesual. Totodată, consideră că cererea de recurs este depusă cu depășirea

termenului stabilit de lege, însăși recurenta confirmând că decizia a fost plasată pe

portalul instanței de apel la 06 februarie 2023 (f.d. 128-129).

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de

Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării

în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16

și art. VII, care vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de

Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul declarat

de Primăria s. Mateuți, r-nul Rezina, a fost depus până la data intrării în vigoare a

Legii pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex

reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în

baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție reține următoarele.

5

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3),

alin. (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care

recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de

norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or,

motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de

fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,

declară recursul inadmisibil.

6

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a

Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Primăria s. Mateuți,

r-nul Rezina, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare,

este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270 și 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Primăria s. Mateuți, r-nul Rezina.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

7