3d-43/23 — suspendarea actului administrativ individual defavorabil

3d-43/23 — suspendarea actului administrativ individual defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 03d-43/23

2-23160608-39039-01-3d-10112023-1

Î N C H E I E R E

22 noiembrie 2023 mun.Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând, fără citarea participanților la proces, cererea lui Eugen Popovici cu

privire la suspendarea executării hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.

475/30 din 24 octombrie 2023 „Cu privire la cererea judecătorului Popovici Eugen

privind înaintarea propunerii de numire în funcție până la atingerea plafonului de

vârstă”,

c o n s t a t ă :

La 06 noiembrie 2023, Eugen Popovici a depus în adresa Curții Supreme de

Justiție cerere, prin care a solicitat suspendarea executării hotărârii Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 475/30 din 24 octombrie 2023 „Cu privire la cererea

judecătorului Popovici Eugen privind înaintarea propunerii de numire în funcție

până la atingerea plafonului de vârstă” (f.d. 2-7).

În motivarea cererii cu privire la suspendarea a actului administrativ, Eugen

Popovici a indicat că, dânsul prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 75-

VIII din 15 martie 2017, a fost numit în funcția de judecător la Judecătoria Orhei, pe

un termen de cinci ani. În condițiile expirării termenului de cinci ani, Eugen Popovici

a depus o cerere în adresa Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la numirea

în funcție până la atingerea plafonului de vârstă.

Prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 475/30 din 24

octombrie 2023, cu 5 voturi „împotriva” și 2 voturi „pro” s-a respins cererea

judecătorului Popovici Eugen privind înaintarea propunerii de numire a dânsului în

funcție de judecător până la atingerea plafonului de vârstă. Totodată s-a propus

Președintelui Republicii Moldova eliberarea acestuia din funcția de judecător al

Judecătoriei Orhei, în temeiul art. 25 alin. (1) lit. k) din Legea cu privire la statutul

judecătorului.

Deși, actul administrativ motivat nu a fost redactat, totuși reieșind din

circumstanțele derulate în cadrul ședinței Consiliului Superior al Magistraturii,

Eugen Popovici consideră că față de actul administrativ emis persistă suspiciuni

1

serioase cu privire la legalitatea acestuia, astfel se impune depunerea prezentei cereri

de suspendare.

Eugen Popovici a indicat că, măsura suspendării actului administrativ se

circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor

până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului.

Necesitatea asigurării unei protecții jurisdicționale provizorii persoanelor ale căror

drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrative este recunoscută și în

plan european, prin Recomandarea R (89) 8 adoptată de Consiliul de Miniștri din

cadrul Consiliului Europei, conform căreia în decizia privind acordarea protecției

provizorii solicitantului, autoritatea publică trebuie să ia în considerare toți factorii

relevanți. Măsuri de protecție provizorii pot fi acordate, în special, în cazul în care

executarea actului administrativ este susceptibilă de a provoca daune severe, care ar

putea fi remediate cu dificultate și dacă există un caz prima-facie împotriva

valabilității actului.

Reclamantul a susținut că, existența unor suspiciuni serioase și rezonabile

privind legalitatea actului administrativ individual defavorabil, prin raportare la

exigențele principiului legalității în sensul că orice dubiu care atentează la prezumția

de legalitate a actului administrativ poate constitui un temei serios în temporizarea

caracterului executoriu al actului administrativ.

A menționat că, actul administrativ a fost emis contrar dispozițiilor legale

imperative. De fapt, actul administrativ reprezintă expresia subiectivă a unor membri

ai Consiliului Superior al Magistraturii, în special a membrului raportor Ion Guzun,

care contrar atribuțiilor sale de membru a supus reevaluării și investigării a

circumstanțelor reflectate în cauza penală pornită din anul 2018.

Consideră că, actul administrativ este unul ilegal și contravine art. 10 din Legea

947/1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii.

Referitor la al doilea temei prevăzut de art. 172 alin. (2) din Codul

administrativ, și anume existența pericolului de producere a unor prejudicii

ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual

defavorabil reclamantul a invocat că, prin executarea actului administrativ persistă

vădit pericolul de producere a unor prejudicii ireparabile. Or, în cazul obținerii unei

hotărâri judecătorești favorabile, subsemnatul va solicita recuperarea tuturor

prejudiciilor pecuniare care vor fi suportate în cadrul examinării litigiului, inclusiv

încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu. De asemenea, eventuala

interpretare extensivă și arbitrară a prevederilor legale, ar putea genera încălcarea

drepturile la muncă și la viața privată, garantate de art.28 și 43 din Constituția și art.

8 din CEDO.

În drept, Eugen Popovici și-a întemeiat cererea de suspendare a actului

administrativ pe prevederile art. 43,116 și 123 din Constituția Republicii Moldova,

art. 6, 8 CEDO, art. 10, 11, 17, 171-172 din Codul administrativ.

La data de 16 noiembrie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

Consiliului Superior al Magistraturii, prin intermediul poștei electronice copia

cererii de suspendare cu toate înscrisurile anexate și notificare, solicitând Consiliului

2

Superior al Magistraturii prezentarea până la data de 21 noiembrie 2023 a referinței

asupra cererii depuse de Eugen Popovici (f.d. 21-22).

Prin referința depusă la 21 noiembrie 2023, Consiliului Superior al

Magistraturii a solicitat respingerea cererii de suspendare a actului administrativ

depuse de Eugen Popovici (f.d. 25-26).

Studiind cererea și înscrisurile anexate, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție concluzionează că cererea lui Eugen Popovici cu privire la

suspendarea actului administrativ este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, din

următoarele considerente.

Din actele cauzei rezultă că, la data de 07 martie 2022, Eugen Popovici a depus

o cerere în adresa Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la numirea sa în

funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă (f.d. 15).

Prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 475/30 din 24

octombrie 2023, s-a respins cererea judecătorului Popovici Eugen privind înaintarea

propunerii de numire în funcție de judecător până la atingerea plafonului de vârstă.

Totodată s-a propus Președintelui Republicii Moldova eliberarea acestuia din funcția

de judecător al Judecătoriei Orhei, în temeiul art. 25 alin. (1) lit. k) din Legea cu

privire la statutul judecătorului, în vigoare până la 26 august 2022 (f.d. 31).

Nefiind de acord cu hotărârea nominalizată la data de 24 octombrie 2023,

Eugen Popovici a depus Consiliului Superior al Magistraturii cerere prin care a

solicitat suspendarea executării hotărârii nr. 475/30 din 24 octombrie 2023 (f.d. 11).

Ulterior, la 01 noiembrie 2023, Eugen Popovici a depus Consiliului Superior al

Magistraturii cerere de suspendare suplimentară (f.d. 12-14).

Potrivit sintezei ședinței Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 31

din 02 noiembrie 2023 cererea ex-judecătorului Eugen Popovici privind suspendarea

executării Hotărârii nr. 475/30 din 24 octombrie 2023 a fost respinsă (f.d 18).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că Eugen

Popovici, prin înaintarea prezentei cereri urmărește scopul de a suspenda executarea

actului administrativ individual defavorabil, emis de Consiliul Superior al

Magistraturii.

Potrivit art. 214 alin. (1)-(4) din Codul administrativ, suspendarea executării

actului administrativ individual contestat poate fi solicitată de către reclamant

instanței de judecată care examinează acțiunea de contencios administrativ.

Reclamantul poate solicita instanței de judecată competente suspendarea

executării actului administrativ individual până la înaintarea acțiunii în

contencios administrativ dacă autoritatea publica învestită cu soluționarea

cererii prealabile a refuzat suspendarea sau nu a soluționat cererea de

suspendare în termenul stabilit la art.172 alin.(3). Instanța de judecată poate

dispune suspendarea executării actului administrativ individual din motivele

prevăzute la art.172 alin.(2). Pentru probarea faptelor, participanții, în locul

prezentării probelor obișnuite, pot depune o declarație pe propria răspundere.

Instanța de judecată decide cu privire la suspendarea executării actului administrativ

individual printr-o încheiere susceptibilă de recurs, fără citarea participanților la

proces. Dacă consideră necesar, instanța de judecată citează părțile pentru audiere în

3

privința temeiniciei cererii de suspendare. Prevederile art.177 alin.(2) din Codul de

procedură civilă nu se aplică.

Conform art. 172 alin. (3) din Codul administrativ, suspendarea executării

actului administrativ individual defavorabil se decide de autoritatea publică

competentă pentru soluționarea cererii prealabile. Decizia cu privire la suspendarea

executării se ia în termen de 5 zile lucrătoare din momentul înregistrării, daca legea

nu prevede altfel.

Astfel, pornind de la reglementările art. 214 din Codul administrativ legiuitorul

a stabilit ca garanție a asigurării legalității – suspendarea executării actului

administrativ individual contestat.

Astfel, suspendarea reprezintă acțiunea de întrerupere temporară a efectelor

juridice produse de un act juridic. Suspendarea actelor administrative reprezintă o

garanție a asigurării legalității, ce intervine însă în cazuri de excepție, în situații

limită. Ea are în vedere fie întreruperea vremelnică a producerii de efecte juridice

(ceea ce înseamnă că actul era în vigoare) fie amânarea temporară a producerii de

efecte juridice.

Potrivit Recomandării Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. (89) 8

din 13 septembrie 1989 privind protecția provizorie acordată de instanță pe probleme

administrative, atunci când o instanță este sesizată cu o contestație referitoare la un

act administrativ, iar instanța nu a pronunțat încă o decizie, solicitantul poate cere

aceleiași instanțe sau unei alte instanțe competente să ia măsuri de protecție

provizorie împotriva actului administrativ, că în decizia privind acordarea protecției

provizorii solicitantului, instanța trebuie să ia în considerare toți factorii relevanți,

inclusiv faptul că în cazul în care executarea actului administrativ este susceptibilă

de a provoca daune și că acestea ar putea fi remediate cu dificultate și dacă există un

caz prima-facie împotriva valabilității actului.

Din conținutul Recomandării abordate se desprinde că, măsurile de protecție

provizorie dispuse de către instanța competentă pot lua forma de suspendare a

executării actului administrativ, în întregime sau parțial, prin care se dispune în

totalitate sau parțial restabilirea situației care a existat la momentul adoptării actului

administrativ sau la orice modificare ulterioară și de impunere asupra administrației

a oricărei obligații corespunzătoare, iar măsurile de protecție provizorie nu pot aduce

în nici un fel atingere deciziei care urmează să fie luată de către instanța sesizată cu

privire la contestarea actului administrativ.

Potrivit art. 172 alin. (2) din Codul administrativ, motivele suspendării sunt: a)

existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului

administrativ individual defavorabil; b) existența pericolului iminent de producere a

unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ

individual defavorabil.

Din analiza normelor de drept nominalizate supra, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție deduce că instanța de judecată este îndreptățită să

suspende executarea actului administrativ individual defavorabil contestat în cazul

întrunirii următoarelor condiții:

4

a) existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului

administrativ individual defavorabil;

b) existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin

executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil.

În acest sens, instanța reține că, la dispunerea suspendării actului administrativ,

urmează a fi constatate existența acelor temeiuri necesare a fi întrunite, invocate prin

lege.

În acest sens, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează

că, suspendarea actului administrativ poate fi dispusă de către instanța de judecată

doar în cazul în care se constată ambele motive menționate supra, or, este necesară

întrunirea cumulativa a ambelor temeiuri, având în vedere că legiuitorul a prevăzut

expres acest fapt în norma legală.

Sub aspectul art. 172 alin. (2) din Codul administrativ, instanța reține că în

prezentul litigiu nu-și găsește confirmare nici unul din motivele de suspendare

prevăzute de prezentul articol.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează, că scopul

instituit de lege a operațiunii de suspendare a executării actului administrativ constă

în oferirea unei protecții provizorii drepturilor și intereselor persoanei prin aplicarea

unor măsuri de urgență menite să preîntâmpine survenirea iminentă a unor prejudicii

ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual

defavorabil, în privința căruia există suspiciuni serioase și rezonabile privind

legalitatea acestuia.

Totodată, determinarea suspiciunilor serioase și rezonabile privind legalitatea

actului administrativ individual defavorabil poate fi realizată preventiv, fără a atinge

fondul pretențiilor reclamantului, ce urmează a fi soluționate doar la examinarea în

fond a pretențiilor corespunzătoare.

Cu referire la primul temei prevăzut de legislator - existența unor suspiciuni

serioase și rezonabile privind legalitatea actului defavorabil, Completul de judecată

al Curții Supreme de Justiție reține că, prin noțiunea de suspiciuni rezonabile privind

legalitatea actului administrativ individual, se înțeleg acele circumstanțe de fapt,

care ar convinge judecătorul că, actul administrativ individual ar fi ilegal, deoarece

ilegalitatea propriu zisă a actului administrativ individual defavorabil, este un

element de fond și se verifică doar în cadrul dezbaterilor judiciare.

Acest raționament, se desprinde din faptul că, ilegalitatea actului administrativ

individual, este una din condițiile cumulative de admitere a acțiunii în contestare.

În privința acestei condiții de suspendare a executării actului administrativ

individual defavorabil, rezultă că ilegalitatea actului administrativ individual,

vizează două dimensiuni ale legalității, opusul ilegalității fiind legalitatea

procedurală (formală) și legalitatea materială. Totodată, pentru a înlătura chiar și

temporar regula executării imediate a actului administrativ, prin suspendarea

acestuia, instanța nu poate aprecia discreționar, arbitrar, necesitatea unei asemenea

măsuri, ci doar prin raportare la probele administrate în cauză care trebuie să ofere

suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza pe

fond conținutul actului administrativ.

5

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, în motivarea

solicitării de suspendare a executării Hotărârii nr. 475/30 din 24 octombrie 2023,

Eugen Popovici a invocat existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind

legalitatea emiterii actului administrativ, însă fără a prezenta argumente sau probe

convingătoare care ar putea servi drept temei legal de suspendare a executării actului

administrativ individual contestat.

Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată

inexistența unor elemente ce ar institui evident și fără depășirea limitelor fondului

pricinii suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ

defavorabil vizat, pe care reclamantul la contestat.

Or, astfel încât soluționarea lor poate fi realizată doar în urma unei analize în

fond a pretențiilor privind anularea actului administrativ supus contestării.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție denotă că, argumentul lui

Eugen Popovici, precum că urmărirea penală inițiată în privința subsemnatului în

anul 2018, a fost încetată prin ordonanța procurorului Procuraturii Anticorupție din

05 mai 2020, respectiv fiind lipsă unui impediment de a-l propunere la funcția de

judecător până la atingerea plafonului de vârstă, se referă la fondul cauzei.

Subsecvent celor evidențiate supra, Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție precizează faptul că motivele indicate în art. 172 alin. (2) din Codul

administrativ, care ar justifica suspendarea actului administrativ contestat, nu sunt

îndeplinite, întrucât paguba iminentă, precum și legalitatea actului administrativ nu

se prezumă, ci trebuie dovedite de persoana lezată, prin probe concludente și

pertinente. Or, din cererea înaintată nu sunt identificate, la această fază a procesului

(admisibilitatea acțiunii) niciunul din temeiurile indicate în art. 172 alin. (2) din

Codul administrativ.

Cu referire la argumentul lui Eugen Popovici, precum că executarea actului

administrativ persistă vădit pericolul de producere a unor prejudicii ireparabile. Iar,

în cazul obținerii unei hotărâri judecătorești favorabile, subsemnatul va solicita

recuperarea tuturor prejudiciilor pecuniare care vor fi suportate în cadrul examinării

litigiului, inclusiv încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu,

Completul de judecată consideră că acest temei nu poate fi considerat ca existența

pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în

continuare a actului administrativ individual defavorabil, or în cazul depunerii unei

acțiuni în contențios administrativ și ulterior, emiterii de către instanța de judecată a

unei hotărârii de admiterea a acțiunii, Eugen Popovici se va considera repus în toate

drepturile sale.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție observă că

însăși reclamantul descrie pretinsul prejudiciu ca fiind reparabil.

Totodată Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că

prejudiciu ireparabil presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții

care, prin aducerea la îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau

imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului. Or, prevenirea unui prejudiciu

ireparabil presupune evitarea unui prejudiciu material viitor și previzibil, care

ulterior, după adoptarea hotărârii, nu ar putea fi înlăturat.

6

La rândul său, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează

că în speță nu sunt îndeplinite condițiile de suspendare a actului administrativ

individual defavorabil contestat, și anume existența unor suspiciuni serioase și

rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual defavorabil, cât și

paguba iminentă, condiții cumulative prevăzute de art. 172 alin. (2) Codul

administrativ.

Suplimentar, celelalte argumente invocate de reclamant în susținerea temeiului

de suspendare prevăzut de art. 172 alin. (2) lit. a) din Codul administrativ, urmează

a fi lăsate fără apreciere, întrucât acestea presupun cercetarea în profunzime a

fondului cauzei, nu se circumscriu condiției referitoare la existența unui caz bine

justificat, deoarece în speță, acestea se referă la fondul cauzei. Iar în cazul din speță,

Eugen Popovici nici nu a înaintat în instanță acțiunea de contencios administrativ,

prin care să-și conteste soluția adoptată de Consiliul Superior al Magistraturii.

Mai mult, fiecare act administrativ se bucură de prezumția de legalitate, de

prezumția de veridicitate și prezumția de autenticitate, de unde decurge principiul că

actul administrativ este executoriu din oficiu (executio ex officio) și imediat, el fiind

însuși titlu executoriu, fără a mai fi nevoie de învestirea lui cu formulă executorie,

atât timp cât judecătorul nu a intervenit pentru a paraliza executarea sau pentru a-l

anula.

Prin urmare, având în vedere că, examinarea cererii de suspendare nu

presupune prejudecarea fondului cauzei, instanța având numai posibilitatea de a

efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, în prezenta speță în limitele

necesare examinării cererii de suspendare, nu s-au constatat obiectiv suspiciuni

serioase și rezonabile privind ilegalitatea hotărârii Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 475/30 din 24 octombrie 2023 „Cu privire la cererea judecătorului

Popovici Eugen privind înaintarea propunerii de numire în funcție până la atingerea

plafonului de vârstă”.

Totodată, analizând actele anexate la cererea de suspendare în coraport cu

argumentele lui Eugen Popovici, invocate în vederea susținerii solicitării sale privind

dispunerea suspendării actului administrativ, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție concluzionează asupra netemeiniciei acestora, or, în speță, în

mod prioritar solicitarea de suspendare a fost formulată fără a fi detaliată și

argumentată existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile

prin executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil. Or, acest

element nu a fost argumentat și nici probat în regim suficient de obiectiv și

convingător, deși sarcina probațiunii în acest sens revine nemijlocit reclamantului.

Astfel, raportând circumstanțele de fapt ale pricinii la prevederile legale

enunțate mai sus, instanța de contencios administrativ apreciază argumentele

invocate de către Eugen Popovici ca neîntemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 172 alin. (2), 214 și 230 din Codul

administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

7

Cererea lui Eugen Popovici cu privire la suspendarea executării hotărârii

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 475/30 din 24 octombrie 2023 „Cu privire

la cererea judecătorului Popovici Eugen privind înaintarea propunerii de numire în

funcție până la atingerea plafonului de vârstă”, se respinge ca neîntemeiată.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

8