3ra-1138/21 — anularea hotararii Consiliului Superior al Magistraturii

3ra-1138/21 — anularea hotararii Consiliului Superior al Magistraturii (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosar nr. 3ra-1138/21

2-21062519-01-3ra-26102021

Prima instanță: Judecătoria Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

20 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Consiliul Superior al

Magistraturii,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Eugen Popovici împotriva Consiliului Superior al Magistraturii privind anularea

actului administrativ individual,

împotriva hotărârii din 08 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

Prin acțiunea de contencios administrativ depusă la 26 aprilie 2021 împotriva

Consiliului Superior al Magistraturii, reclamantul Eugen Popovici solicită anularea

hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.xxx din 02 martie 2021 „Cu privire

la contestarea Hotărârii Plenului Colegiului disciplinar nr.xxx din 18 septembrie

2020, emisă în privința judecătorului Eugen Popovici de la Judecătoria Orhei”.

În motivarea acțiunii reclamantul a menționat că, la 02 iunie 2020, s-a adresat

Consiliului Superior al Magistraturii cu cerere privind reîncadrarea în funcție cu

achitarea salariului și a tuturor plăților cuvenite pentru perioada suspendării din

funcție, în legătură cu scoaterea de sub urmărire și clasarea procesului penal intentat

în privința acestuia din motivul că fapta imputată nu a întrunit elementele infracțiunii

prevăzute de art. 30, 42 alin. (2), 324 alin. (3) lit. a), 243 alin. (1) lit. a) și b) din

Codul Penal, în baza ordonanței Procuraturii Anticorupție din 05 mai 2020. La cerere

a fost anexată Ordonanța procurorului Procuraturii Anticorupție de scoatere a

judecătorului Eugen Popovici de sub urmărire penală și clasarea procesului penal.

Reclamatul a relatat că, prin fișa de rezoluție, înregistrată cu nr. xxx/15 iunie

2020, Președintele interimar al Consiliului Superior al Magistraturii a solicitat

Inspecției Judiciare verificarea existenței temeiului de intentare a procedurii

disciplinare în privința judecătorului Eugen Popovici de la Judecătoria Orhei, anexând

copia cererii cu toate materialele aferente privind judecătorul vizat.

Prin dispoziția din 16 iunie 2020, inspectorul-judecător principal a repartizat

rezoluția Președintelui interimar al Consiliului Superior al Magistraturii, inspectorului-

judecător Victor Pruteanu, pentru verificarea temeiurilor de intentare a procedurii

disciplinare în privința acțiunilor judecătorului Eugen Popovici de la Judecătoria Orhei.

1

La 25 august 2020, judecătorul Eugen Popovici a recepționat Raportul Inspecției

Judiciare din 20 august 2020, întocmit de către inspectorul-judecător Victor Pruteanu,

privind constatarea abaterilor disciplinare. La 18 septembrie 2020, urmare a examinării

argumentelor participanților, Colegiul Disciplinar, prin Hotărârea nr.xxx a încetat

procedura disciplinară intentată în privința acțiunilor judecătorului Eugen Popovici,

conform art. 36 alin.(l) lit.c) din Legea nr. 178 cu privire la răspunderea disciplinară.

Motivele de bază ale hotărârii au ținut de constatarea nerespectării procedurii de

intentare a cauzei disciplinare și neîntrunirea condițiilor prevăzute de art. 19 alin.(l) lit.

d) de către Inspecția Judiciară.

A menționat că, nefiind de acord cu hotărârea Colegiului Disciplinar, Inspecția

Judiciară (inspectorul - Judecător V. Pruteanu) a contestat-o la Consiliul Superior al

Magistraturii și a solicitat anularea acesteia, cu adoptarea unei noi hotărâri de sistare a

procedurii disciplinare pe art. 4, par.1 lit. l), p) al Legii nr. 178 în privința Judecătorului

Eugen Popovici, din motivul expirării termenului pentru tragerea la răspundere

disciplinară, prevăzut de art. 5 alin.(l) al Legii supra. La 02 martie 2021, urmare a

examinării contestației Inspecției Judiciare, cu 6 voturi- pro și 3 voturi împotrivă, Plenul

CSM a adoptat Hotărârea nr. xxx prin care a respins contestația depusă de inspectorul-

judecător al Inspecției judiciare Victor Pruteanu împotriva Hotărârii Plenului Colegiului

disciplinar nr.xxx din 18 septembrie 2020 emise în privința judecătorului Eugen

Popovici de la Judecătoria Orhei.

Reclamantul și-a exprimat dezacordul cu hotărârea motivată a Consiliului Superior

al Magistraturii nr. xxx din 02 martie 2021, adusă la cunoștință, la 24 martie 2021, în

partea ce ține de motivarea eronată a concluziilor.

A comunicat că hotărârea Consiliul Superior al Magistraturii nr.xxx din 02 martie

2021 de fapt este un act administrativ individual defavorabil, care afectează

drepturile/interesele legitime ale persoanei, fiind contrar prevederilor legii, fapt care,

conform art. 141, 206 alin. (1), lit. a) al Codului administrativ constituie temei pentru

anularea sa în parte.

Prin motivarea expusă în hotărârea emisă, deși în final se respinge contestația

înaintată de către inspectorul-judecătoresc ceea ce s-ar atribui la soluția de la lit. a) a art.

39 alin.4), și anume menținerea fără modificări a hotărârii Colegiului Disciplinar din 18

septembrie 2020, însă potrivit concluziilor expuse spre final, se înțelege vădit altă poziție

a CSM-ului, și anume, de preluare a poziției inspectorului-judecătoresc, cu susținerea

automată a argumentelor sale din contestație fără a efectua verificarea lor

corespunzătoare și contrapunerea cu materialele cauzei și a argumentelor expuse de

apărare în referință. Spre finalul textului hotărârii, CSM constată eronat că întemeiat a

fost intentată procedura disciplinară, făcându-se concomitent trimitere și la expirarea

termenului de 2 ani, prevăzut pentru tragerea la răspundere disciplinară a judecătorilor.

Reclamantul a invocat că hotărârea contestată nu conține motive întemeiate de fapt

și de drept care ar justifica concluziile stipulate de membrii Consiliului Superior al

Magistraturii, dând o apreciere vădit contradictorie a circumstanțelor cauzei și nu au

verificat obiectiv probele și argumentele expuse de ambele părți. În hotărâre se constată

la general temeinicia intentării procedurii disciplinare, deși nu se indică la care din

temeiuri se referă la caz. Potrivit materialelor cauzei, urma a se constata cert că Colegiul

disciplinar corect a constatat încălcarea procedurii de intentare a procedurii disciplinare

de către Inspecția Judiciare și că Inspecția Judiciare nu a respectat procedura legală cu

privire la modul și condițiile de sesizare, precum și termenii de verificare.

2

De asemenea, reclamantul a relatat în mod repetat circumstanțele discutate în cadrul

procedurii disciplinare și anume că nu este clar în calitate de ce fel de act și în baza cărui

temei legal a fost înregistrată indicație personală a Președintelui interimar al Consiliului

Superior al Magistraturii privind verificarea temeiurilor de intentare a procedurii

disciplinare în privința Jud. Eugen Popovici. Totodată, potrivit fișei, cu data 15 iunie

2020 este notat de către inspectorul principal Ioana Chironeț, numele lui V. Pruteanu,

deși Dispoziția de repartizare aleatorie către Inspectorul-Judecător V. Pruteanu pentru

verificarea temeiurilor de intentare a procedurii disciplinare referitor la acțiunile lui

Eugen Popovici, este emisă ulterior, abia la 16 iunie 2020, fiind încălcată procedura de

repartizarea aleatorie. În Dispoziția emisă de inspectorul principal Ioana Chironeț se

menționează despre repartizarea sesizării Președintelui interimar al Consiliului Superior

al Magistraturii, fapt ce contravine circumstanțelor de fapt ale cauzei, nefiind depusă o

sesizare, ci o indicație, și contravine prevederilor art. 19 al Legii nr. 178 cu privire la

categoriile și subiecții de sesizare.

A specificat că, la 29 iulie 2020, inspectorul-judecător a emis Rezoluție de pornire a

procedurii disciplinare și începere a cercetării judecătorești, iar la 20 august 2020 a fost

emis Raportul final. Potrivit materialelor, nu-i este clar ce acțiuni au fost întreprinse de

către Inspecția Judiciară din 29 iulie 2020 până la 20 august 2020, dacă au fost

administrate careva noi probe sau materiale ce ar justifica concluziile finale ale

Raportului. Raportul din 20 august 2020 cu privire la acțiunile și manifestările

judecătorului Eugen Popovici de la Judecătoria Orhei, sediul Central, a fost remis

Colegiului Disciplinar și adus spre cunoștință lui Eugen Popovici abia pe 25 august

2020, contrar termenului legal de 3 zile prevăzut de art. 26 alin.(l) din Legea nr. 178.

Inspecția a pus la baza Raportului, cererea din 05 mai 2020 și actele prezentate de

judecătorul Eugen Popovici către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, privind

restabilirea sa în funcția de judecător urmare a scoaterii sale de sub urmărirea penală, de

către Procuratura Anticorupție, precum și o serie de acte procesuale din cauza penală nr.

2018978201, deși Ordonanța de scoatere de sub urmărirea penală a rămas în vigoare și

nu a fost contestată de care părțile din dosar, sau careva victime, nefiind careva pretenții

în acest sens. La fel și hotărârea judecătorească emisă pe cauza penală de învinuire a lui

Ivan Sereda, în cadrul Judecătoriei Orhei, nu a fost atacată de acuzarea de stat și nici de

părțile din proces.

Reclamantul a accentuat și faptul că, în materialele examinate de Inspecția

judiciară, au fost anexate mai multe documente din cauza penală instrumentată de

Procuratura Anticorupție, inclusiv acte privind efectuarea măsurilor speciale de

investigație, însă nu au fost anexate interpelările sau demersurile oficiale de solicitare și

prezentare a actelor din dosarul penal, pentru a fi asigurată respectarea legislației în acest

sens.

A menționat că Inspecția Judiciară urma să adopte cu maximă atenție practicile de

examinare a sesizărilor față de statutul judecătorului, astfel încât să fie asigurate fără

duble standarde, garanțiile și drepturile sale.

Prin hotărârea din 08 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

acțiunea înaintată de Eugen Popovici și anulată hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii nr.xxx din 02 martie 2021 „Cu privire la contestarea Hotărârii Plenului

Colegiului disciplinar nr.xxx din 18 septembrie 2020, emisă în privința judecătorului

Eugen Popovici de la Judecătoria Orhei”.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a stabilit că, prin hotărârea Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr.xxx din 02 martie 2021 „Cu privire la

3

contestarea Hotărârii Plenului Colegiului disciplinar nr.xxx din 18 septembrie 2020,

emisă în privința judecătorului Eugen Popovici de la Judecătoria Orhei”, s-a respins

contestația depusă de inspectorul-judecător al Inspecției Judiciare, Victor Pruteanu

împotriva Hotărârii Plenului Colegiului disciplinar nr. xxx din 18 septembrie 2020,

emise în privința judecătorului Eugen Popovici de la Judecătoria Orhei (fila dosarului

administrativ 216-227).

Totodată a relevat următoarele prevederi legale.

Potrivit art.1 alin.(1) lit. f) din Legea cu privire la Consiliul Superior al

Magistraturii nr. 947 din 19 iulie 1996, Consiliul Superior al Magistraturii este un

organ independent, format în vederea organizării și funcționării sistemului

judecătoresc, și este garantul independenței autorității judecătorești.

În conformitate cu art.4 alin.(3) lit. a și b) din Legea cu privire la Consiliul

Superior al Magistraturii nr. 947 din 19 iulie 1996, întru exercitarea funcțiilor sale,

Consiliul Superior al Magistraturii are următoarele competențe în domeniul

respectării disciplinei și eticii judecătorilor, adoptă hotărâri privind petițiile

cetățenilor în problemele ce țin de etica judecătorilor și examinează contestațiile

hotărârilor emise de colegiul disciplinar.

Art.22 alin. (4) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nr. 947

din 19 iulie 1996, prevede că, Contestațiile împotriva hotărârilor adoptate de colegiul

disciplinar se examinează conform prevederilor Legii nr.178 din 25 iulie 2014 cu

privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.

Conform art.24 alin.(1) și alin.(2) din Legea cu privire la Consiliul Superior al

Magistraturii nr. 947 din 19 iulie 1996, Consiliul Superior al Magistraturii adoptă

hotărâri cu votul deschis al majorității membrilor săi, cu excepția cazului prevăzut la

art.19 alin.(4). La adoptarea hotărârilor cu privire la cariera judecătorilor, răspunderea

disciplinară a acestora, sancționarea și eliberarea din funcție a judecătorilor, membrii

de drept ai Consiliului Superior al Magistraturii participă fără drept de vot. Votarea se

efectuează în lipsa persoanei al cărei caz este examinat și în lipsa celorlalți invitați.

Conform art. 39 din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor

nr.178 din 25 iulie 2014, (1) Hotărârile colegiului disciplinar pot fi contestate la

Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul colegiului, de către persoanele

care au depus sesizarea, inspecția judiciară sau judecătorul vizat în hotărâre, în termen

de 15 zile de la data primirii copiei hotărârii motivate. Termenul de 15 zile este un

termen de decădere. La expirarea acestui termen, hotărârile necontestate ale

colegiului disciplinar devin irevocabile. (2) Contestațiile se examinează în cel mult 30

de zile de la data înregistrării lor la Consiliul Superior al Magistraturii. (3) Data, ora și

locul examinării contestației se comunică din timp persoanei care a depus sesizarea și

judecătorului vizat. (4) După examinarea contestațiilor, Consiliul Superior al

Magistraturii decide: a) menținerea fără modificare a hotărârii colegiului disciplinar;

b) admiterea contestației și adoptarea unei noi hotărâri. În acest caz prevederile cu

privire la procedura de examinare și conținutul hotărârii colegiului disciplinar privind

rezultatul examinării cauzei disciplinare sunt aplicabile și pentru Consiliul Superior al

Magistraturii.

În conformitate cu art. 71 alin.(1), (4) și (6) din Legea cu privire la Consiliul

Superior al Magistraturii nr. 947 din 19 iulie 1996, inspecția judiciară este un organ

independent, constituit din 7 inspectori-judecători, care dispune de autonomie

funcțională. Inspecția judiciară este condusă de către un inspector-judecător principal,

4

desemnat de Consiliul Superior al Magistraturii, pe durata mandatului, din rîndul

inspectorilor-judecători. Inspecția judiciară are următoarele competențe: a) verifică

activitatea organizatorică a instanțelor judecătorești la înfăptuirea justiției; a1) verifică

corectitudinea repartizării aleatorii a dosarelor pentru examinare în instanțele

judecătorești; b) examinează petițiile cetățenilor în probleme ce țin de etica judiciară,

adresate Consiliului Superior al Magistraturii, solicitînd în mod obligatoriu explicația

scrisă a judecătorului vizat în petiție; b1) verifică sesizările privind faptele care pot

constitui abateri disciplinare; c) verifică demersurile care au ca obiect acordul

Consiliului Superior al Magistraturii privind pornirea urmăririi penale împotriva

judecătorului; d) studiază temeiurile respingerii de către Președintele Republicii

Moldova sau de către Parlament a candidaturii propuse de Consiliul Superior al

Magistraturii pentru numirea în funcția de judecător sau pentru numirea în funcția de

vicepreședinte ori de președinte al instanței judecătorești, cu prezentarea unei note

informative Consiliului Superior al Magistraturii.

În conformitate cu prevederile art.3 din Codul administrativ, legislația

administrativă are drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a activității

administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării

respectării drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice și

juridice, ținându-se cont de interesul public și de regulile statului de drept.

Potrivit art.21 din Codul administrativ, autoritățile publice și instanțele de

judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea și alte acte

normative. Exercitarea atribuțiilor legale nu poate fi contrară scopului pentru care

acestea au fost reglementate. Autoritățile publice și instanțele de judecată competente

nu pot dispune limitarea exercitării drepturilor și a libertăților persoanelor decît în

cazurile și în condițiile expres stabilite de lege.

Conform art.53 alin.(1) din Codul administrativ, competența reprezintă

totalitatea atribuțiilor acordate autorităților publice sau persoanelor din cadrul

acestora prin lege sau alte acte normative.

Potrivit art.54 alin.(1) din Codul administrativ, competența materială poate fi

generală sau specială și este reglementată prin lege.

Art. 57 alin.(1) din Codul administrativ, prevede că, activitatea administrativă se

realizează numai de autoritatea publică competentă și în limitele competenței legale.

Reieșind din cele constatate, instanța de fond a stabilit că depunerea contestației

la CSM împotriva Hotărârii Plenului Colegiului disciplinar nr.xxx din 18 septembrie

2020, emisă în privința judecătorului Eugen Popovici de la Judecătoria Orhei, de

Inspectorul-judecător al Inspecției judiciare - Victor Pruteanu a avut loc în lipsa

competenților stabilite de lege, or potrivit normele legale menționate, hotărârile

Colegiului pot fi contestate la Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul

colegiului, de către inspecția judiciară, care este un organ independent și este condusă

de către un inspector-judecător principal, desemnat de Consiliul Superior al

Magistraturii, care la caz este Ioana Chironeț (f.d.30 din dosarul administrativ).

În aceeași ordine de idei, Completul judiciar a reținut că semnarea actului

administrativ individual se face de conducătorul autorității publice sau de către

persoana împuternicită de acesta, dacă legea nu prevede altfel. La caz, contestația a

fost depusă personal de inspectorul-judecător fără a fi prezentă la materialele

dosarului administrativ o împuternicire în acest sens, dată de către conducătorul

autorității pentru a depune contestația.

5

Instanța de fond a ținut să menționeze că legalitatea ca principiu de bază al

statului de drept, presupune conformitatea normei sau a actului juridic cu normele

superioare care stabilesc condiții de procedură privind editarea normelor juridice.

Comportamentul legal vizează atât activitatea de legiferare a Parlamentului, cât și

stabilirea normelor interne de organizare și funcționare, care au o conexiune directă

cu procesul legiferării. Importanța principiului legalității presupune ca legea să fie

respectată, această exigență existând nu doar pentru indivizi, dar în mod egal și pentru

autoritățile publice și private. În măsura în care legalitatea vizează actele agenților

publici, exigența este ca aceștia să acționeze în limita atribuțiilor care le-au fost

conferite.

Prima instanță a mai explicat că, mai întâi, Consiliul Superior al Magistraturii

urma să examineze admisibilitatea contestației depuse din numele Inspectorului-

judecător al Inspecției judiciare, dacă aceasta întrunește condițiile prevăzute Legea cu

privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor nr.178 din 25 iulie 2014, fără a

purcede la examinarea acesteia pe fond, or nici un act normativ nu prevede expres

competența Consiliului Superior al Magistraturii de a examina o contestație depusă

nemijlocit de inspectorul-judecător.

Prin urmare a constatat că pârâtul a emis hotărârea nr.58/5 din 02 martie 2021,

cu încălcarea procedurii prevăzute de lege, din care motive actul contestat urmează a

fi anulat ca fiind emis contrar legii.

La 09 iulie 2021, Consiliul Superior al Magistraturii a depus recurs nemotivat

împotriva hotărârii din 08 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d.74).

Hotărârea motivată a fost recepționată de Consiliul Superior al Magistraturii, la

04 octombrie 2021 (f.d.77).

La 03 noiembrie 2021, Consiliul Superior al Magistraturii a depus la Curtea

Supremă de Justiție, recurs motivat (f.d.84-95).

În susținerea cererii de recurs, Consiliul a reiterat argumentele expuse la

examinarea cauzei în fond.

Referitor la hotărârea atacată, a menționat că instanța de fond a oferit o soluție

greșită asupra cazului litigios, ca urmare a aplicării eronate a normelor de drept

material, și anume prin interpretarea în mod eronat a legii care trebuia să fie aplicată

raportului juridic litigios, inclusiv cu încălcarea sau aplicarea normele de drept

procedural, instanța soluționând problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces.

Consiliul Superior al Magistraturii a remarcat că prevederile art.71 din Legea

nr.947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, care

stabilesc independența Inspecției judiciare ca organ constituit din 7 inspectori-

judecători, care dispune de autonomie funcțională. Inspecția judiciară este condusă de

către un inspector-judecător principal, desemnat de Consiliul Superior al

Magistraturii, pe durata mandatului, din rândul inspectorilor-judecători. În exercițiul

atribuțiilor sale, inspectorul-judecător beneficiază de inviolabilitatea prevăzută la

art.19 din Legea cu privire la statutul judecătorului. Inspecția judiciară are

următoarele competențe: a) verifică activitatea organizatorică a instanțelor

judecătorești la înfăptuirea justiției; al) verifică corectitudinea repartizării aleatorii a

dosarelor pentru examinare în instanțele judecătorești; b) examinează petițiile

cetățenilor în probleme ce țin de etica judiciară, adresate Consiliului Superior al

Magistraturii, solicitând în mod obligatoriu explicația scrisă a judecătorului vizat în

6

petiție; bl) verifică sesizările privind faptele care pot constitui abateri disciplinare; c)

verifică demersurile care au ca obiect acordul Consiliului Superior al Magistraturii

privind pornirea urmăririi penale împotriva judecătorului; d) studiază temeiurile

respingerii de către Președintele Republicii Moldova sau de către Parlament a

candidaturii propuse de Consiliul Superior al Magistraturii pentru numirea în funcția

de judecător sau pentru numirea în funcția de vicepreședinte ori de președinte al

instanței judecătorești, cu prezentarea unei note informative Consiliului Superior al

Magistraturii. (7) Asigurarea tehnico-materială a activității inspecției judiciare se

efectuează de Consiliul Superior al Magistraturii în conformitate cu legea bugetului.

Recurentul este de părerea că din aceste prevederi legale se desprinde clar că

inspecția judiciară nu are statut de persoană juridică, fiind un organ din cadrul CSM.

La rândul său, CSM nu poate elibera împuterniciri inspectorului judecător pentru ca

acesta să conteste hotărârile Colegiului disciplinar care este la fel un organ din cadrul

CSM. Dreptul inspectorilor judecători de a contesta o hotărâre a Colegiului

disciplinar, sau a hotărârilor CSM în instanțele judecătorești este un drept rezultat din

efectul legii.

A evidențiat că statutul de inspector judecător este unul special, prevăzut de

Legea nr.199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de

demnitate publică, iar demnitarul care își exercită mandatul în cadrul unei autorități

publice, nefiind conducătorul acesteia, poate să reprezinte, fără un mandat special,

autoritatea publică respectivă față de celelalte autorități publice, față de persoane

fizice și juridice de drept public sau privat, din țară și din străinătate, inclusiv în

instanțele judecătorești, în limita prerogativelor funcției de demnitate publică.

Legea nr. 178/2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor

reglementează, în detaliu, împuternicirile inspectorului judecător și ale inspectorului

judecător principal și care nu limitează sau delimitează cumva competențele acestora

în fața instanțelor abilitate cu atribuții quasi-judiciare în domeniul examinării cauzelor

de răspundere disciplinară a judecătorilor.

Astfel, consideră că prevederile legale conținute în art.8 alin.(2) din Legea

nr.199/2010 aplicate în coroborare cu prevederile Legii nr.178/2014, denotă clar că,

prin efectul legii, inspectorul-judecător este persoană procesuală independentă, care

își exercită mandatul în cadrul unei autorități publice și care poate să reprezinte

autoritatea, fără un mandat special, eliberat de conducătorul autorității respective, care

la caz este CSM.

Respectiv, întru exercitarea atribuțiilor și prerogativelor de serviciu, inspectorul-

judecător al Inspecției judiciare poate să reprezinte fără un mandat special Inspecția

judiciară, în limita exercitării prerogativelor persoanei cu funcției de demnitate

publică, și anume de inspector-judecător în Inspecția judiciară, în procedurile

disciplinare pornite la sesizările repartizate acestuia, inclusiv:

- să verifice sesizările care i-au fost repartizate, cu respectarea cerințelor legii de

ordin procedural și de ordin material, în modul și în limitele prevăzute;

- să emită acte de dispoziție în condițiile legale, inclusiv decizii de restituire a

sesizării, decizii de respingere a sesizării ca vădit neîntemeiată, decizii de respingere a

sesizării ca neîntemeiată, rezoluții de pornire a procedurii disciplinare și începere a

cercetării disciplinare; raport de constatare existența abaterii disciplinare;

- să participe în mod obligator la examinarea procedurile disciplinare în care a

efectuat cercetarea disciplinară, reprezentând din oficiu Inspecția judiciară;

7

- să conteste hotărârile Colegiului disciplinar la CSM în procedurile disciplinare

pornite la sesizările repartizate;

- să efectueze acțiunile procedurale și să întreprindă măsurile prevăzute de lege

întru exercitarea cu deplinătate drepturile și obligațiile atribuite prin investirea în

funcție.

În acest context, consideră că urmează a fi apreciată critic concluzia primei

instanțe precum că contestația la CSM împotriva Hotărârii Plenului Colegiului

disciplinar nr.xxx din 18 septembrie 2020, emisă în privința judecătorului Eugen

Popovici de la Judecătoria Orhei, a fost depusă de inspectorul-judecător al Inspecției

judiciare - Victor Pruteanu în lipsa competenților stabilite de lege. A reiterat și faptul

că inspectorul-judecător Victor Pruteanu, la caz a acționat, inclusiv și ca autor al

sesizării.

A solicitat admiterea cererii de recurs, casarea hotărârii Curții de Apel Chișinău

nr. 3-52/21 din 08 iulie 2021 și emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie respinsă ca

fiind neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ depusă de judecătorul Eugen

Popovici cu privire la contestarea hotărârii Plenului CSM nr.xxx din 02 martie 2021,

sau restituirea cauzei instanței de apel, dacă corectarea erorii instanței de fond la

judecarea cauzei în ordine de recurs nu este posibilă.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat hotărârea contestată la 08 iulie 2021. La 09

iulie 2021, Consiliul Superior al Magistraturii a depus recurs nemotivat (f.d.74).

Hotărârea motivată a Curții de Apel Chișinău a fost recepționată de recurent la 04

octombrie 2021 (f.d.77), iar la 03 noiembrie 2021 a fost depus recurs motivat (f.d.84-

95). Astfel, recursul depus la 09 iulie 2021 și motivarea recursului prezentată la 03

noiembrie 2021, sunt în termen.

La 04 noiembrie 2021, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului

motivat, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței. Până la momentul

examinării cauzei, referință nu a fost depusă.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Consiliul Superior al

Magistraturii, în raport cu materialele cauzei și argumentele din referința depusă,

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 Cod

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

8

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a

filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale

de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin. (2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în

acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.

141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

9

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c.

Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de către Consiliul Superior al Magistraturii.

În conformitate cu art.230 și art.246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Consiliul Superior al Magistraturii se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

10

Dosar nr. 3ra-1138/21

2-21062519-01-3ra-26102021

Prima instanță: Judecătoria Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

20 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând cererea cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate depusă de

către Consiliul Superior al Magistraturii, în cauza de contencios administrativ, la cererea de

chemare în judecată depusă de către Eugen Popovici împotriva Consiliului Superior al

Magistraturii privind anularea actului administrativ individual,

c o n s t a t ă:

Prin acțiunea de contencios administrativ depusă la 26 aprilie 2021 împotriva

Consiliului Superior al Magistraturii, reclamantul Eugen Popovici solicită anularea hotărârii

Consiliului Superior al Magistraturii nr.xxx din 02 martie 2021 „Cu privire la contestarea

Hotărârii Plenului Colegiului disciplinar nr.xxx din 18 septembrie 2020, emisă în privința

judecătorului Eugen Popovici de la Judecătoria Orhei”.

Prin hotărârea din 08 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă acțiunea

înaintată de Eugen Popovici și anulată hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.xxx

din 02 martie 2021 „Cu privire la contestarea Hotărârii Plenului Colegiului disciplinar

nr.xxx din 18 septembrie 2020, emisă în privința judecătorului Eugen Popovici de la

Judecătoria Orhei”.

La 09 iulie 2021, Consiliul Superior al Magistraturii a depus recurs nemotivat

împotriva hotărârii din 08 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d.74).

Hotărârea motivată a fost recepționată de Consiliul Superior al Magistraturii, la 04

octombrie 2021 (f.d.77).

La 03 noiembrie 2021, Consiliul Superior al Magistraturii a depus la Curtea Supremă

de Justiție, recurs motivat (f.d.84-95).

La 22 februarie 2022, Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul poștei

electronice, a depus cerere privind ridicarea excepției de neconstituționalitate, prin care a

solicitat admiterea acesteia și transmiterea Curții Constituționale a sesizării întru verificarea

constituționalității art.39 și 40 din Legea nr. 178/2014 cu privire la răspunderea disciplinară

a judecătorilor, în partea în care se limitează împuternicirile inspectorului judecător sau care

delimitează cumva competențele inspectorului judecător în fața instanțelor abilitate cu

atribuții quasi-judiciare în domeniul examinării cauzelor de răspundere disciplinară a

judecătorilor sau în fața instanțelor de judecată naționale, cu dreptul de a contesta Hotărârile

colegiului disciplinar și Hotărîrile Consiliului Superior al Magistraturii.

Examinând cererea Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la ridicarea

11

excepției de neconstituționalitate, și luând în considerare că recursul depus de Consiliul

Superior al Magistraturii împotriva hotărârii din 08 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău este

inadmisibil, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că aceasta urmează a fi respinsă, din motivele ce succed.

Prin prisma art. 195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169-171.

În conformitate cu dispozițiile art. 121 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

existenței incertitudinii privind constituționalitatea legilor, a hotărârilor Parlamentului, a

decretelor Președintelui Republicii Moldova, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului ce

urmează a fi aplicate la soluționarea unei cauze, instanța de judecată, din oficiu sau la

cererea unui participant la proces, sesizează Curtea Constituțională.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că, la ridicarea excepției de

neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale, instanța nu este în drept să se

pronunțe asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformității cu Constituția a normelor

contestate, limitându-se exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor condiții:

a) obiectul excepției intră în categoria actelor prevăzute la art. 135 alin. (1) lit. a)

din Constituție;

b) excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia ori este

ridicată de către instanța de judecată din oficiu;

c) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei;

d) nu există o hotărâre anterioară a Curții Constituționale având ca obiect prevederile

contestate.

Deopotrivă, alineatul (5) al aceluiași articol stipulează că instanța de judecată poate

ridica excepția de neconstituționalitate doar dacă cererea de chemare în judecată sau cererea

de apel a fost acceptată în modul prevăzut de lege, ori dacă cererea de recurs împotriva

hotărârii sau deciziei curții de apel a fost declarată admisibilă conform legii.

Din interpretarea logico-juridică a dispozițiilor art. 121 alin. (2) din Codul de procedură

civilă rezultă cert că pentru a fi admisă, cererea cu privire la ridicarea

excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale trebuie să

întrunească anumite condiții cumulative, una dintre care este ca obiectul excepției să intre în

categoria actelor prevăzute la art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituție.

Mai mult, în sensul logico-juridic al dispozițiilor art. 121 alin. (5) din Codul de

procedură civilă, instanța de judecată poate ridica excepția de neconstituționalitate doar dacă

examinează fondul cauzei după ce a primit în procedură cererea cu care a fost sesizată.

Așa dar, excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată doar în cazurile când cererea

de chemare în judecată sau cererea de apel a fost acceptată în modul prevăzut de lege ori

dacă cererea de recurs împotriva hotărârii sau deciziei curții de apel a fost declarată

admisibilă conform legii, însă la caz, recursul depus de către Consiliul Superior al

Magistraturii, a fost declarat inadmisibil.

Prin urmare, din motivele reliefate supra, cererea cu privire la ridicarea excepției de

neconstituționalitate depusă de către Consiliul Superior al Magistraturii urmează a fi

respinsă.

În conformitate cu art. 195 și art. 230 din Codul administrativ și în conformitate cu

art.121 din Codul de procedură civilă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

12

Se respinge cererea cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate depusă de

către Consiliul Superior al Magistraturii.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

13