3ra-1248/19 — contestarea actului administrativ

3ra-1248/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.3ra-1248/19

Curtea de Apel Chișinău (jud. A.Bostan, V.Mihaila, V.Negru)

D E C I Z I E

06 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Eugen Popovici,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Eugen Popovici împotriva Consiliului Superior al Magistraturii privind anularea

hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.522/24 din 13 noiembrie 2018 cu

privire la demersul Procurorului General, Eduard Harunjen, referitor la suspendarea din

funcție a unui judecător,

împotriva hotărârii din 27 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

a constatat:

La 27 noiembrie 2018 Eugen Popovici a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului Superior al Magistraturii solicitând anularea ca nelegitimă și

neîntemeiată a hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.522/24 din 13.11.2018,

prin care s-a dispus suspendarea sa din funcție, atât din motivul încălcării prevederilor

regulamentului de funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, precum și din

motivul că măsura respectivă de constrângere a fost dispusă de către o autoritate, care,

potrivit art.art. 114, 115 din Constituția RM, nu avea competența să se expună asupra

suspendării din funcție a unui judecător în cadrul unui proces penal (f.d.3-9).

În motivarea cererii a indicat că, la data de 13.11.2018, în rezultatul examinării

demersului Procurorului General din 12.11.2018, s-a dispus aplicarea față de reclamant

a măsurii procesuale de constrîngere sub formă de - suspendarea provizorie din funcție.

Temei pentru a dispune suspendarea reclamantului din funcție a servit informația cu

privire la punerea acestuia sub învinuire la data de 02.11.2018, fiindu-i incriminată

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 30, 33, 42 alin. (2), 45, 324 alin. (3) lit. a)

și art. art. 42 alin. (2), (4), 243 alin. (2) lit. b) Cod penal al RM.

Raportînd prescripțiile imperative ale art. art. 177 alin. (1), 255 alin. (1) și 304 alin.

(1) Cod de procedură penală, la conținutul demersului Procurorului General din

12.11.2018 și al hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii din 13.11.2018, a

1

susținut reclamantul că în speță, nu a fost emisă nici o ordonanță, respectiv angajatorul

nu a avut temei legal de a emite ordinul de suspendare provizorie din funcție pe simplu

motiv că nu a avut la executare o ordonanță în acest sens, emisă de procuror, prin care

să se dispună aplicarea măsurii procesuale de constrîngere de suspendare a sa din

funcție.

A menționat că, deoarece demersul procurorului, referitor la aplicarea măsurii

procesuale de constrîngere de suspendare provizorie din funcție, putea fi expediat doar

pentru a pune în executare ordonanța respectivă a procurorului și putea conține doar

solicitarea cu privire la punerea în executare a ordonanței de aplicare a măsurii

procesuale de constrîngere, lipsa ordonanței, care urma să fie emisă inclusiv în

conformitate cu prevederile art. art. 177 alin. (1), 255 alin. (1) și 304 alin. (1) Cod de

procedură penală, denotă, în opinia reclamantului, o manifestare de voință din partea

angajatorului, deoarece ultimul, nu a fost pus în situația de a pune în executare un act

prin care s-a dispus aplicarea măsurii procesuale de constrîngere în privința

reclamantului, ci, la discreția sa, a dispus suspendarea acestua din funcție, fără

respectarea procedurii prevăzute de Lege și fără a respecta drepturile unui învinuit în

procesul penal, prevăzute de art. 66 alin. (2) pct. 12), 14), 251) 4 și 27) Cod de procedură

penală al RM. Or, lipsa ordonanței emise de către procuror în ordinea art. art. 177 alin.

(1), 255 alin. (1) și 304 alin. (1) Cod de procedură penală și lăsarea la discreția

angajatorului adoptarea soluției de suspendare din funcție, denotă că încălcarea, atît de

către procuror, cît și de către angajator a ordinii publice stabilită de Lege pentru

aplicarea măsurii procesuale de constrîngere, fapt care, potrivit art. art. 1 alin. (2), 2, 7

și 251 Cod de procedură penală, pe cale de consecință, trebuie să se soldeze cu anularea

hotărîrii respective.

A considerat că pentru aplicarea față de sine, ca învinuit, a măsurii procesuale de

constrîngere, era absolut obligatorie emiterea în acest sens a ordonanței de către

procuror, prin care să se dispună aplicarea măsurilor procesuale de constrîngere în

ordinea art. 177 Cod de procedură penală, care putea fi pusă în executare de către

angajator și nu emiterea hotărârii de către angajator, fără a avea acces la materialele

cauzei penale și fără a putea analiza existența bănuielii rezonabile și, implicit, fără a

avea posibilitate să analizeze oportunitatea proporționalitatea admisibilă între interesul

urmărit și ingerința admisă în drepturile unui judecător.

Avînd la bază prevederile art.114, art.115 alin.(1), (3), art.123 alin.(1) din

Constituția RM, consideră că în speță au fost încălcate prevederile art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevăd dreptul

unei persoane de a fi judecată de către o instanță competentă, iar cu referire la interesul

urmărit, susține că ordinea publică nu poate fi asigurată prin încălcarea procedurii de

aplicare a măsurilor procesuale de constrîngere. Or, competența de a aplica măsura

procesuală de constrîngere în toate cazurile o are organul de urmărire penală, procurorul

sau judecătorul, iar angajatorul are obligația doar de a pune în executare hotărîrea

respectivă de aplicare a măsurii procesuale de constrîngere.

Totodată, invocând încălcarea procedurii stabilite de lege la emiterea hotărârii

contestate, făcând referire la prevederile pct.9 din Regulamentul cu privire la

organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a susținut reclamantul

2

că, nu a fost informat despre faptul că ar există o notă informativă a inspecției judiciare

din care să rezulte descrierea faptei invocate în sesizare, referințe la documentele

analizate (dosare, registre, explicații etc.), circumstanțele constatate în urma verificării,

existenta sau inexistenta circumstanțelor, care exclud examinarea sesizării de către

Consiliul sau concluziile asupra circumstanțelor invocate în sesizare. La fel, nu a fost

informat oficial despre existența demersului respectiv și nici citat pentru a da careva

explicații la Inspecția Judiciară și nici pentru a participa la examinatrea demersului

respectiv al Procurorului General.

O altă încălcare a procedurii de emitere a hotărârii contestate invocată de

reclamant, constituie faptul că s-a dispus admiterea demersului Procurorului General

de a-l suspenda din funcție, fără a exista o hotărâre a Consiliului Superior al

Magistraturii prin care să fie permisă pornirea urmăririi penale, reținerea, aducerea

silită, arestarea sau percheziția judecătorului, pe care o consideră o condiție obligatorie

prevăzută de pct. 9.8 al Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului

Superior al Magistraturii.

În același timp, cu referire la posibilitatea suspendării funcționarilor publici din

funcția deținută, a invocat reclamantul hotărârea Curții Constituționale nr. 6 din

03.03.2016, prin care s-a indicat că, art. 53 lit. c) din Legea cu privire la funcția publică

și statutul funcționarului public, care oferă dreptul autorității publice de a suspenda

raporturile de serviciu pînă la remiterea cauzei în instanța de judecată și în lipsa unei

legături intrinseci a presupusei fapte penale comise cu funcția deținută, transgresează

principiul proporționalității, măsura fiind excesivă în raport cu obiectivul ce trebuie

atins și prin aceasta fiind contrar art. 43 combinat cu art. 54 din Constituția RM.

Tot în motivarea cererii înaintate, a invocat suplimentar reclamantul că, în planul

aplicării normelor de drept, care reglementează suspendarea provizorie din funcție, în

speță consideră evidentă prezența unei incertitudini administrative determinate atît de

lipsa de calitate a legii, cît și de caracterul arbitrar al aplicării legii atît de procuror, cît

și de către angajator. Acest fapt, în speță a determinat aplicarea unei măsuri procesuale

de constrîngere de către o entitate care nu are acces la materialele cauzei penale, nu

poate analiza dacă există o bănuială rezonabilă cu privire la comiterea unei infracțiuni

de către persoana în privința căreia se aplică măsura procesuală de constrîngere și nu

poate să se expună referitor la faptul dacă măsura respectivă este sau nu necesară într-

o societate democratică și dacă este proporțională în raport cu ingerința în drepturile

protejate de legislație.

La emiterea hotărârii contestate, nu s-a luat în considerație, cu excepția

demersului cu privire la aplicarea măsurii procesuale de constrîngere, nu au fost

prezentate și nu au fost invocate careva probe cu privire la necesitatea aplicării unei

măsuri preventive și implicit, consideră reclamantul că s-a confirmat lipsa unui act

procesual, emis de procuror sau, după caz, de judecătorul de instrucție, prin care să se

dispună aplicarea măsurii procesuale de constrîngere. Or, aceste circumstanțe aduc

atingere gravă principiului preeminenței dreptului, care impune ca orice imixtiune a

autorităților în dreptul individului, pe care Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale le protejează, să fie supusă unui control riguros.

3

Statuând pe terenul jurisprudenței CtEDO în privința drepturilor apărate de

Convenție, susține reclamantul că, prin aplicarea măsurii procesuale de constrîngere

față de un judecător, se aduce atingere dreptului acestuia cu privire la prezumția

nevinovăției, precum și a dreptului la muncă, care, deși nu este unul absolut, putea fi

limitat doar în cazurile strict prevăzute de Lege și cu respectarea cu strictețe a procedurii

instituite în acest sens, situație prevăzută de art. 6 alin. (1) și (4) al Codului muncii, care

la rîndul său este o normă de blanchetă și face trimitere inclusiv la Constituția RM. Or,

norma art.24 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr.544 din

20.07.1995, prevede posibilitatea suspendării din funcție dar nu și obligativitatea

acesteia.

Totodată, a menționat că art.76 lit.g), j) din Codul muncii, reprezintă o normă

specială care urmează a fi aplicată speței, aplicarea căreia ar fi eronată, cu încălcarea

prevederilor legale, deoarece, suspendarea din funcție în condițiile art. 200 Cod de

procedură penală, este o dispoziție de blanchetă, în alin. (3) al art. 200 Cod de procedură

penală fiind folosită sintagma ”în condițiile Legii”, care prevede expres condiția

transmiterii cauzei în instanța de judecată.

În acest sens a notat reclamantul că, după cum rezultă din demersul Procurorului

General, la momentul emiterii hotărârii contestate, cauza penală în privința

reclamantului se afla la etapa urmăririi penale, nefiind transmisă în instanța de judecată.

Concomitent, din demersul în cauză, nu este probat faptul potrivit căruia atribuțiile de

serviciu ale reclamantului sau activitățile acestuia, ar prejudicia mersul urmăririi

penale. Astfel, Procurorul General, nu a prezentat careva probe pertinente, concludente

și utile în proba faptului că reclamantul ar întreprinde careva măsuri în vederea

prejudicierii mersului urmăririi penale, demersul la acest capitol purtînd un caracter

declarativ.

A relatat reclamantul că conform prevederilor art.43 alin.(1) din Constituția RM,

art.8 alin.(1) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr.544 din 20.07.1995,

funcția de magistrat este incompatibilă cu oricare altă funcție, suspendarea

reclamantului din funcție, pe durata urmăririi penale îl va priva de orice sursă de

întreținere, or, fiind suspendat, acesta nu va putea să se angajeze, chiar și temporar, într-

o altă funcție remunerate, dat fiind faptul că acesta va continua să se considere

magistrat.

Tot aici, făcînd referire la prevederile art.7 alin.(1) al Legii cu privire la actele

normative, a mai invocat reclamantul că în pricină sunt aplicabile prevederile art. 200

alin.(3) Cod de procedură penală, care au fost adoptate ulterior Legii cu privire la

Consiliul Superior al Magistraturii.

Prin hotărârea din 27 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cauza de

contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Eugen Popovici

împotriva Consiliului Superior al Magistraturii privind anularea hotărârii Consiliului

Superior al Magistraturii nr.522/24 din 13 noiembrie 2018 cu privire la demersul

Procurorului General, Eduard Harunjen, referitor la suspendarea din funcție a unui

judecător ca neîntemeiată.

La data de 09 iulie 2019 Eugen Popovici a declarat recurs nemotivat, iar la data de

05 august 2019 a declarat recurs motivat împotriva hotărârii din 27 iunie 2019 a Curții

4

de Apel Chisinau solicitînd admiterea recursului, casarea hotărârii contestate, cu

emiterea unei noi decizii de admitere integral a cererii de chemare în judecată.

Conform art. 244 alin. (1) Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca instanța

de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu prevederile art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ,

recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite

neîntîrziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea

deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată depunerea recursului și recursului motivat în termenul

legal prevăzut de lege.

Potrivit art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează

și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, Curtea

Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins din următoarele

motive.

Conform art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, examinînd recursul,

Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul.

La caz, recurentul în cererea sa de recurs a invocat ilegalitatea hotărârii

Consiliului Superior al Magistraturii nr.522/24 din 13.11.2018, prin care s-a dispus

suspendarea sa din funcție, atât din motivul încălcării prevederilor regulamentului de

funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, precum și din motivul că măsura

respectivă de constrîngere a fost dispusă de către o autoritate, care, potrivit art.art. 114,

115 din Constituția RM, nu avea competența să se expună asupra suspendării din

funcție a unui judecător în cadrul unui proces penal.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

menționează că, în conformitate cu prevederile art. 191 alin. (3) din Codul

administrativ, Curtea de Apel Chișinău soluționează în primă instanță acțiunile în

contencios administrativ împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii, ale

Consiliului Superior al Procurorilor, precum și acțiunile în contencios administrativ

atribuite în competența sa prin Codul electoral.

Sintagma „hotărârilor” din dispoziția art. 191 alin. (3) din Codul administrativ, se

referă atât la actele administrative individuale favorabile, cât și actele administrative

individuale defavorabile emise de către Consiliul Superior al Magistraturii prin acțiune

ori omisiune.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

5

reține că pentru aprecierea unui act ca fiind act administrativ nu are importanță

denumirea sa formală, dar anume natura juridică a măsurii. O asemenea concluzie

rezultă din definiția legală a actului administrativ individual prevăzută de art. 10 alin.

(1) din Codul administrativ. Astfel, actul administrativ individual este orice dispoziție,

decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea

unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit

efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept

public.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

decelează că la data de 12 noiembrie 2018, Procurorul General al Republicii Moldova

a înaintat Consiliului Superior al Magistraturii un demers, în temeiul art.10 lit.a) din

Legea nr.947 din 19.07.1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, art.24

alin.(1) lit.a) al Legii nr.544 din 20.07.1995 cu privire la statutul judecătorului și

prevederile art.200 Cod de procedură penală, prin care a solicitat Consiliului Superior

al Magistraturii suspendarea din funcție a judecătorului Eugen Popovici, pînă la

rămânerea definitivă a hotărîrii în cauza penală pornită în privința acestuia (f.d.14-16).

Actele cauzei atestă că la data de 13.11.2018, în rezultatul examinării demersului

Procurorului General din 12.11.2018, s-a dispus aplicarea față de reclamant a măsurii

procesuale de constrîngere sub formă de - suspendarea provizorie din funcție. Temei

pentru a dispune suspendarea reclamantului din funcție a servit informația cu privire la

punerea acestuia sub învinuire la data de 02.11.2018, fiindu-i incriminată comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. art. 30, 33, 42 alin. (2), 45, 324 alin. (3) lit. a) și art. art.

42 alin. (2), (4), 243 alin. (2) lit. b) Cod penal al RM.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

constată că în conformitate cu prevederile pct.9.1 din Regulamentul cu privire la

organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, adoptat prin hotărîrea

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 668/26 din 15 septembrie 2015, pornirea

urmăririi penale, reținerea, aducerea silită, arestarea sau percheziția judecătorului poate

avea loc doar cu acordul Consiliului, cu excepțiile stabilite de lege.

În conformitate cu prevederile art.19 alin.(4) al Legii nr.544 din 20.07.1995 cu

privire la statutul judecătorului, urmărirea penală împotriva judecătorului poate fi

pornită doar de către Procurorul General sau prim-adjunctul, iar în lipsa acestuia de

către un adjunct în temeiul ordinului emis de Procurorul General, cu acordul Consiliului

Superior al Magistraturii, în condițiile Codului de procedură penală. În cazul săvîrșirii

de către judecător a infracțiunilor specificate la art. 243, 324, 326 și 3302 ale Codului

penal al Republicii Moldova, precum și în cazul infracțiunilor flagrante, acordul

Consiliului Superior al Magistraturii pentru pornirea urmăririi penale nu este necesar.

Prin urmare, în privința lui Eugen Popovici, urmărirea penală a fost pornită anterior

înaintării demersului în baza căruia a fost emisă hotărîrea contestată, iar pentru

infracțiunile de care este învinuit reclamantul, nu este necesar acordul Consiliului

Superior al Magistraturii.

6

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție notează că conform pct.10.6, 10.7 subpct.1) din Regulamentul cu privire la

organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, adoptat prin hotărârea

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 668/26 din 15 septembrie 2015, prin

suspendare se înțelege întreruperea temporară a activității de muncă a judecătorului.

Judecătorul poate fi suspendat din funcție, prin hotărâre de Plen, în legătură cu pornirea

urmăririi penale în privința sa, pînă la rămânerea hotărârii definitive.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

subliniază că prima instanță just a relatat că în speță, obiectul examinării reprezintă

hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a dispus suspendarea din

funcție și nu pornirea urmăririi penale, iar suspendarea provizorie din funcție a unui

judecător pe motivul pornirii urmăririi penale în privința acestuia, este reglementată de

actele normative sus-indicate distinct și nu doar concomitent cu solicitarea acordului

pentru pornirea urmăririi penale.

Or, în conformitate cu prevederile art.200 Cod de procedură penală, suspendarea

provizorie din funcție constă în interzicerea provizorie motivată învinuitului,

inculpatului de a exercita atribuțiile de serviciu sau de a realiza activități cu care acesta

se ocupă sau le efectuează în interesul serviciului public.

Persoanei suspendate provizoriu din funcție i se întrerupe remunerarea muncii, însă

perioada de timp pentru care persoana a fost suspendată provizoriu din funcție în

calitate de măsură procesuală de constrîngere se ia în calcul în vechimea generală de

muncă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că instanța de apel corect a indicat că asupra conformității normelor în baza

cărora a fost emisă hotărârea de suspendare din funcție a reclamantului, prin decizia

nr.23 din 25 februarie 2019, pe marginea sesizării reprezentantului reclamantului

privind excepția de neconstituționalitate a articolului 200 alin. (1) și (3) din Codul de

procedură penală și a articolului 24 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la statutul

judecătorului (suspendarea provizorie din funcție), s-a expus Curtea Constituțională,

care a statuat cu referire la previzibilitatea și certitudinea legii, că prevederile contestate

nu sunt de natură de a încălca criteriile referitoare la claritate și precizie. Curtea observă

că textul de lege criticat, prevăzut la articolul 200 alin. (1) Codul de procedură penală,

instituie măsura suspendării de drept din funcție a învinuitului sau a inculpatului și are

ca scop principal protejarea prestigiului profesiei și a funcției exercitate. Această

măsură este una provizorie și specială, deoarece se aplică în cazul persoanelor care

exercită activități în interesul serviciului public.

Conform art.20 alin.(5) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii,

este indicat că ”suspendarea din funcție a judecătorului se efectuează de Consiliul

Superior al Magistraturii în condițiile art.24 din Legea cu privire la statutul

judecătorului”.

7

Pct.10.7 și 10.8 din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea

Consiliului Superior al Magistraturii aprobat prin hotărârea CSM nr.668/26 din

15.09.2015 (capit.10), stabilește la acest compartiment următoarele: ,,judecătorul poate

fi suspendat din funcție, prin hotărâre de Plen, în legătură cu: pornirea urmăririi penale

în privința sa, până la rămânerea hotărârii definitive; recunoașterea lui ca fiind absent

fără veste prin hotărâre judecătorească definitivă;participarea la campania preelectorală

în calitate de candidat pentru autoritatea publică sau autoritatea administrației publice

locale;acordarea concediului de maternitate și pentru îngrijirea copilului pe un termen

de până la 3 ani; în condițiile unor prevederi ale Codului Electoral. Judecătorilor

suspendați nu li se vor mai distribui dosare din momentul suspendării”.

Același Regulament, specifică la pct. 11.18 că ,,Depunerea contestației nu

suspendă executarea hotărârii Consiliului”.

Așadar, Plenul CSM, în ședința din 13 noiembrie 2018, examinând argumentele

Procurorului General privind suspendarea din funcție a judecătorului Judecătoriei

Orhei, Eugen Popovici expuse în demers, precum și materialele anexate, conducându-

se de dispozițiile art.24 alin.(l lit. a) din Legea cu privire la statutul judecătorului și

prevederile art. 4, 15, 20, 24 și 25 din Legea cu privire la Consiliul Superior al

Magistraturii, prin Hotărârea nr. 522/24 din 13 noiembrie 2018, a dispus suspendarea

din funcție a persoanei numite, învinuit de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.30,

art.33, art.42 alin.(2), art.45 și art. 324 alin.(3) lit.a) din Codul penal, adică autorat la

coruperea pasivă săvîrșită de către o persoană cu funcție de demnitate publică, în formă

prelungită și art.42 alin.(2) și alin.(4), art.243 alin.(2) lit.b) din Codul penal, până la

adoptarea hotărîrii definitive pe cauza penală.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, apreciază că hotărârea CSM nr. 522/24 din 13 noiembrie 2018 a

fost emisă conform prevederilor legii (art.81 alin.(2), 17, 18, 23 și 24 din Legea cu

privire la Consiliul Superior al Magistraturii și art.24 alin.(l) lit.a) din Legea cu privire

la statutul judecătorului, de către organul competent cu respectarea procedurii stabilite

de prevederile legale sus menționate, în vigoare la data adoptării actului administrativ

contestat.

Reieșind din prevederile art.19 alin.(4) din Legea nr.544-XIII din 20.07.1995 cu

privire la statutul judecătorului, cu modificările în vigoare, precum și statuărilor Curții

Constituționale din hotărârea nr.22 din 5 septembrie 2013 (paragraful 73-75) și nr.26

din 11 noiembrie 2014 (paragraful 49), Consiliul Superior al Magistraturii nu deține o

asemenea competență sau atribuții, după cum invocă reclamantul-recurent. Or, pornirea

urmăririi penale în baza art. 326 și art.243 din Codul penal în privința unui judecător,

este de competența exclusivă a Procurorului General (art. 52, 253, 270 alin.(l) lit. d) din

Codul de procedură penală) și în lipsa acordului Consiliului Superior al Magistraturii.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

respinge ca nefondate argumentele recurentului, or, la emiterea actului administrativ

contestat, Consiliul Superior al Magistraturii a reținut anume prevederile art.200,

8

inclusiv alin.(3) din Codul de procedură penală, care nu contravine prevederilor Legii

cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii.

Iar, conform prevederilor articolului 24 alin. (4) din Legea cu privire la statutul

judecătorului, în cazul prevăzut la alin.(1) lit.a), dacă nu a fost probată vinovăția

judecătorului sau a fost pronunțată o hotărîre de achitare ori de încetare a procesului

penal, sau în cazul anulării actelor care au servit drept temei pentru suspendarea sa din

funcție în baza alin. (11), suspendarea din funcție încetează și judecătorul este repus în

toate drepturile avute anterior.

Astfel, din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul depus de Eugen Popovici.

Conform art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul depus de Eugen Popovici.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

9