3ra-129/22 — obligarea emiterii actului administrativ favorabil

3ra-129/22 — obligarea emiterii actului administrativ favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-129/22

2-20140669-01-3ra-10022022

Prima instanță: Judecătoria Criuleni, sediul central (jud: A. Motricală)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Clima)

Î N C H E I E R E

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Popovici Eugen,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Popovici Eugen împotriva Judecătoriei Orhei cu privire la obligarea emiterii

actului administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul depus de Popovici Eugen împotriva hotărârii din 16 aprilie 2021

a Judecătoriei Criuleni, sediul central,

c o n s t a t ă:

La 10 noiembrie 2020, Popovici Eugen a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Judecătoriei Orhei cu privire la obligarea emiterii actului administrativ

individual favorabil.

În motivarea acțiunii a indicat la data de 26 octombrie 2020, a depus la

Judecătoria Orhei cerere prin care a solicitat acordarea concediului de odihnă anual

pentru perioada anului 2019-2020, pe un termen de 30 de zile calendaristice,

începând cu data de 16 decembrie 2020 până la 19 ianuarie 2021.

A menționat în acest context că prin răspunsul Judecătoriei Orhei nr. 6143 din

27 octombrie 2020, sub pretextul că în perioada 13 noiembrie 2018-7 iulie 2020, a

fost dispusă suspendarea sa din funcție la cererea organelor de drept, precum și a

argumentului că, potrivit art. 114 alin. (2) lit. d) din Codul Muncii, în vechimea în

muncă, care dă dreptul la concediul anual de odihnă, nu se include perioada

suspendării contractului individual de muncă la cererea organelor de drept, s-a

refuzat în emiterea actului administrativ prin care să i se acorde concediul solicitat.

A indicat reclamantul că în rezultatul examinării demersului Procurorului

General din 12 noiembrie 2018, prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii

s-a dispus aplicarea în privința dânsului a măsurii procesuale de constrângere sub

formă de suspendare provizorie din funcție.

1

A relatat că prin ordonanța din 5 mai 2020, emisă de procurorul în Procuratura

Anticorupție s-a dispus scoaterea integrală de sub urmărire penală și clasarea

procesului în partea în care a fost vizat în cursul investigațiilor.

A explicat că în calitate de temei de fapt pentru a se dispune scoaterea de sub

urmărire penală a servit lipsa circumstanțelor de pretindere, acceptare și/sau primire

a sumelor de bani pentru a îndeplini acțiuni în exercitarea atribuțiilor prevăzute de

Lege, iar în calitate de temei de drept au fost invocate prevederile art. 275 pct. 3 Cod

de procedură penală.

Astfel, reclamatul a evidențiat că în legătură cu scoaterea integrală de sub

urmărire penală, în baza cererilor din 2 iunie 2020 și 3 iulie 2020, prin hotărârea

Consiliului Superior al Magistraturii din 7 iulie 2020, s-a dispus anularea suspendării

din funcție și reluarea activității de judecător la Judecătoria Orhei, cu repunerea în

drepturile avute anterior.

Iar, prin ordinul Președintelui Judecătoriei Orhei nr. 323/P din 7 iulie 2020, s-

a dispus reîncadrarea sa în funcția de judecător în cadrul Judecătoriei Orhei, sediul

central, începând cu 7 iulie 2020.

A obiectat că acțiunile administrației Judecătoriei Orhei sunt neîntemeiate și pe

cale de consecință, se impune obligarea autorității să emită actul administrativ pentru

a dispune acordarea concediului anual plătit pentru perioada anului 2019-2020,

deoarece potrivit legislației administrative, prin Hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 179/16 din 7 iulie 2020 s-a dispus repunerea în drepturile avute

anterior, și fiind comunicată Judecătoriei Orhei, a devenit obligatorie pentru

executare deoarece este valabilă și are forța lucrului decis.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 20 alin. (1), 43 alin. (1), 54

alin. (4) din Constituția Republicii Moldova, art. 24 alin. (1) lit. a), 29 alin. (1), (3)

din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, art. 4, 5 alin.

(3) din Legea cu privire la actele normative nr. 100 din 22 decembrie 2017, art. 21,

139 alin. (1), (4), 140, 209 alin. (1) lit. b) Cod administrativ, art. 348, 354 lit. b), 355

alin. (1), (4) din Codul muncii.

A solicitat admiterea integrală a acțiunii, obligarea Judecătoriei Orhei să emită

actul administrativ prin care să dispună acordarea concediului de odihnă anual plătit,

pentru perioada anului 2019 -2020, pe un teren de 30 zile calendaristice și 10 zile

lucrătoare.

Prin hotărârea din 16 aprilie 2021 a Judecătoriei Criuleni, sediul central a fost

respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

La 26 aprilie 2021, Popovici Eugen a depus apel împotriva hotărârii din

16 aprilie 2021 a Judecătoriei Criuleni, sediul central, iar în urma notificării la

5 iunie 2021 a hotărârii motivate, la 5 iulie 2021 a prezentat motivarea apelului, cu

respectarea termenelor prevăzute de art. 232 Cod administrativ.

Prin decizia din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Popovici Eugen împotriva hotărârii din 16 aprilie 2021 a

Judecătoriei Criuleni, sediul central.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut prevederile art. 76

lit. j), 113 alin. (1)-(2), 114 alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. d) din Codul muncii, art. 24

alin. (1) lit. a), alin. (4), 29 alin. (1)-(3) din Legea cu privire la statutul judecătorului

nr. 544 din 20 iulie 1995, art. 20 alin. (5)-(6) din Legea cu privire la Consiliul

2

Superior al Magistraturii nr. 947 din 19 iulie 1996, art. 200 alin. (3) Cod de

procedură penală, care reglementează aspecte ce țin de suspendarea contractului

individul de muncă în circumstanțe ce nu depind de voința părților la cerere a

organelor de control sau de drept, conform legislației în vigoare, durata concediului

de odihnă anual, calcularea vechimii în muncă care dă dreptul la concediu de odihnă

anual, suspendarea provizorie din funcție a judecătorului și anularea suspendării.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele cauzei, instanța de

apel a considerat ca fiind întemeiată concluzia primei instanțe de a respinge acțiunea

cu privire la obligarea Judecătoriei Orhei să emită actul administrativ prin care să

dispună acordarea concediului de odihnă anual plătit, pentru perioada anului 2019 -

2020, pe un teren de 30 zile calendaristice și 10 zile lucrătoare, deoarece concediul

de odihnă anual se acordă angajaților pentru perioada de timp efectiv lucrată în

cadrul instituției angajatoare, concluzie ce derivă din interpretarea prevederilor

art. 76 lit. j) din Codul muncii, care stabilește că, în vechimea în muncă, care dă

dreptul la concediul de odihnă anual, nu se include perioada suspendării contractului

individual de muncă.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de apel a stabilit că în perioada

13 noiembrie 2018-7 iulie 2020, judecătorul Popovici Eugen a fost suspendat din

funcție, situație ce denotă că pentru perioada respectivă acesta nu poate beneficia de

concediu de odihnă anual.

Totodată, instanța de apel a respins argumentul lui Popovici Eugen privind

aplicabilitatea prevederilor din Legea cu privire la statutul judecătorului, în partea

ce ține de reglementarea garanțiilor sociale ale judecătorului, în dauna celor din

Codul muncii cu privire la condițiile acordării concediului de muncă anual, precum

și ale Codului administrativ în partea reglementării autorității de lucru decis, or prin

hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 179/16 din 7 iulie 2020,

judecătorul Popovici Eugen s-a repus în drepturile avute anterior, fără ca Plenul

Consiliului să stabilească că acesta are dreptul la concediu anual de odihnă pentru

perioada suspendării din funcție.

La fel, nu au fost reținute argumentele apelantului precum că în rezultatul

anulării suspendării din funcție și reluarea activității de judecător la Judecătoria

Orhei, cu repunerea în drepturile avute anterior, are dreptul de a i se acorda concediul

anual plătit solicitat pentru perioada anilor 2019 – 2020, instanța de apel remarcând

în acest sens că legiuitorul a stabilit expres că în vechimea în muncă, care dă dreptul

la concediul de odihnă anual, nu se include perioada suspendării contractului

individual de muncă.

La 24 noiembrie 2021, Popovici Eugen a depus recurs împotriva deciziei din

10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, iar la data de 7 februarie 2022 a

prezentat motivarea recursului.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată prin faptul că în speță sunt aplicabile prevederile Legii

cu privire la statutul judecătorului, în partea ce ține de reglementarea garanțiilor

sociale ale judecătorului, în dauna celor din Codul Muncii cu privire la condițiile

acordării concediului de muncă anual, precum și ale Codului administrativ în partea

reglementării autorității de lucru decis.

3

Prin urmare este de părere că în rezultatul suspendării din funcție în perioada

13 noiembrie 2018 – 7 iulie 2020, în condițiile în care nu existau premisele care ar

fi permis această măsură în partea ce-l vizează și dispunerea anulării suspendării din

funcție și reluarea activității de judecător la Judecătoria Orhei cu repunerea în

drepturile avute anterior, prin prisma prevederilor art. 29 din Legii cu privire la

statutul judecătorului, care este o normă specială și derogatorie de la reglementările

care se conțin în Codul Muncii în partea ce se referă la acordarea concediilor

judecătorilor, denotă dreptul la acordarea concediului anual plătit solicitat pentru

perioada anilor 2019 – 2020.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi decizii de admitere a

acțiunii.

Prin referința din 18 februarie 2022, Judecătoria Orhei a solicitat declararea

inadmisibilă a recursului.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 10 noiembrie 2021,

fiind notificată recurentului în data de 14 ianuarie 2022, fapt ce se confirmă prin

avizul de recepție al scrisorii recomandate anexate la dosar (f. d. 146). Astfel,

recursul depus la 24 noiembrie 2021 (f. d. 148) și motivarea recursului prezentată la

data de 7 februarie 2022 (f. d. 151), sunt în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Popovici Eugen, în raport

cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

4

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Popovici Eugen.

5

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Popovici Eugen, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

6