3ra-662/23 — contestarea actelor administrative si compensarea cheltuielilor de judecata

3ra-662/23 — contestarea actelor administrative si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3ra-662/2023

2-21146990-01-3ra-21062023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. V. Ciumac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Gh. Mîra, I. Dutca, D. Băbălău)

Î N C H E I E R E

01 noiembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului depus de Draguțan Stepanida, reprezentată

de avocatul Alexei Elena,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Draguțan Stepanida împotriva Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea

Discriminării și Asigurarea Egalității, terți Popov Sergiu și Antoci Rodica cu privire la

contestarea actelor administrative și compensarea cheltuielilor de asistență juridică,

împotriva deciziei din 02 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Draguțan Stepanida împotriva hotărârii din 06 iulie 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La data de 04 octombrie 2021, prin intermediul poștei electronice, Draguțan

Stepanida, reprezentată de avocatul Alexei Elena, a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității cu privire la contestarea actelor administrative și compensarea

cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea acțiunii reclamanta a relatat că la data de 10 iunie 2021, și

suplimentar la 02 iulie 2021, Draguțan Stepanida, fiind supusă intimidării și hărțuirii

psihologice continue la locul de muncă, de către președinta Autorității Naționale de

Integritate, Antoci Rodica și șeful Direcției juridice a instituției vizate supra, Popov

Sergiu, a înaintat o plângere către CPEDAE, prin care a solicitat să se constate faptul

că, este supusă hărțuirii continue și instigării la discriminare pe criteriul de opinie în

câmpul muncii în cadrul Autorității Naționale de Integritate.

Reclamanta a menționat că, la data de 24 august 2021, prin decizia nr.118/21,

CPEDAE a respins plângerea reclamantei, fără a se expune asupra tuturor

circumstanțelor invocate, or, obiectul plângerii este hărțuirea și instigarea la

discriminare pe criteriile de vârstă și de opinie în câmpul muncii și nu cum indică eronat

1

CPEDAE, doar pe criteriul de opinie în câmpul muncii. Chiar, din prezentarea

petiționarei de la început a fost ignorat faptul precum că aceasta beneficiază de pensie

pentru activitate în funcție publică cu statut special, ceea ce înseamnă că are o anumită

vârstă și de mai multe ori în public, inclusiv în cadrul ședințelor, a fost avertizată de

către pârât, fiind în cunoștință de cauză, că nu există renunțare la pensie.

Reclamanta a susținut că, a fost umilită în prezența membrilor CPEDAE, care au

participat la ședința de audieri din 16 iulie 2021, pârâtul, justificându-se pe poziția

instigare la discriminare prin hărțuire psihologică cu tergiversarea coordonării

proiectelor de acte înaintate Direcției Juridice, a spus-o cu text deschis că, Draguțan

Stepanida trebuie să înțeleagă că, în cadrul ANI sunt angajați mai tineri. Deci, cele

invocate vizează forme grave ale discriminării, inclusiv prin hărțuire psihologică,

admise pe două criterii protejate, de două persoane, conform prevederilor Legii nr.

121/2012.

De asemenea, a comunicat că, în petiția din 10 iunie 2021, suplimentată la data de

02 iulie 2021, a fost solicitată examinarea faptelor persistente, adică a faptelor care

continuă să rămână neschimbate și care durează în continuare, inclusiv pe durata

perioadei stabilite la art.13 alin.(2) din Legea 131 din 25.05.2012 cu privire la

asigurarea egalității. Astfel, excluderea petiționarei din Comisia de concurs în anul

2018 continuă să producă efecte în prezent, aceasta fiind pusă sistematic în

imposibilitatea exercitării uneia dintre funcțiile de bază. Soluțiile legale de remediere

au fost punctate în ședința de audieri, demonstrând că, situația a fost și este una

remediabilă, doar că scopul este de a îngrădi un drept fundamental al petiționarei -

dreptul la muncă și de a crea petiționarei un mediu demotivant în serviciu pentru ca

aceasta să demisioneze. Fapta respectivă trebuia evaluată și calificată respectiv prin

prisma art.7, alin.(2), lit. g) din Legea nr. 121/2012.

Reclamanta a subliniat că referitor la dispunerea efectuării unor proceduri de

personal altor funcționari publici, decât petiționarei ca și șef al DRUD sau colegei ei,

care activează pe domeniul managementului resurselor umane, CPEDAE a lansat o

provocare discutabilă, invocând prevederile art.23 alin.(1) din Legea nr. 158/2008.

Reclamanta a menționat că de la DRUD s-au luat sporadic atribuții în favoarea

altor subdiviziuni, ceea ce contravine prevederilor Regulamentului-cadru al

subdiviziunii resurse umane din autoritatea publică, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr.201 din 11 martie 2009 și Regulamentului de organizare și funcționare a DRUD,

aprobat prin Ordinul nr.71 din 23 iulie 2020. Astfel, scopul delegării atribuțiilor DRUD

către alte subdiviziuni nu este justificat, or, dacă petiționara ar fi refuzat să execute

careva sarcini privind transferul sau să inițieze verificarea candidaților prin prisma

comportamentului simulat, așa cum eronat afirmă pârâtul, această sarcină putea să o

execute specialistul principal pe domeniul managementului resurse umane din cadrul

DRUD.

Totodată, reclamanta a menționat că, pârâtul nu a făcut dovada faptului că, ar fi

refuzat să execute careva indicații pentru că ele nu au parvenit, de fapt, nici pentru ea

și nici pentru colega sa. Iar, careva probe pertinente privind faptul că petiționara ar fi

blocat activitatea instituției, că a avut o poziție de neclintit pe aceste două acțiuni nu a

prezentat, astfel că poziția CPEDAE este părtinitoare, bazată pe o declarație

2

neîntemeiată. Astfel că, această situație este o manifestare de discriminare în câmpul

muncii, prevăzută de art.7 alin. (2), lit. e) din Legea nr. 121/2012.

La fel, reclamanta a notat că dezaprobă poziția părtinitoare a CPEDAE în raport

cu situația privind limitarea accesului pe etajul I al petiționarei, or aceasta a afirmat cu

responsabilitate și bună-credință că este poziționată discriminatoriu în raport cu alți șefi

de subdiviziuni și a indicat concret cu care. Întru justificarea necesității accesului, în

scopul realizării unor sarcini concrete sistematice, după cum afirmă pârâtul, a fost

făcută dovada faptului prin descrierea atribuțiilor șefului DRUD, care se realizează

sistematic, nemijlocit la etajul respectiv. Mai mult, conform fișei postului, în virtutea

funcției deținute, are un șir de atribuții privind activitatea legată de asigurarea

regimului secret și fiecare angajat cu acces la secret este instruit cum se lucrează cu

documente secrete pe masa de lucru, pe calculator și cum se asigură confidențialitatea

acestora în diferite situații.

Cu referire la evaluările pe care un funcționar public le trece pe parcursul

activității de serviciu: anuale și trimestriale, reclamanta a specificat că în petiție a

menționat că nu a fost supusă acestor proceduri conform legislației în vigoare, așa cum

sunt supuși colegii ei. Astfel, până în prezent nu îi sunt aduse la cunoștință rezultatele

pentru anul 2020 și nu este returnată în DRUD fișa de evaluare anuală pentru anul

rezultatele evaluării, după cum recomandă CPEDAE.

De asemenea, reclamanta a reiterat că, în privința celorlalți angajați ai ANI

procedura a fost respectată: fișele au fost aduse la cunoștință și returnate de către pârât,

după contrasemnare, cu excepția fișei reclamantei. Respectiv, CPEDAE urmează să

reexamineze acest capăt de acuzare și să atragă atenție asupra afirmațiilor contradictorii

pe care le face și care demonstrează caracterul tendențios al deciziei adoptate. Astfel,

pe de o parte CPEDAE constată lipsa competenței de a se expune asupra speței, pe de

altă parte se expune arbitrar că petiționara, asemenea altor angajați cu funcții de

conducere trebuie să-și realizeze obiectivele.

Reclamanta a indicat că a solicitat CPEDAE să se expună asupra aplicării

procedurilor de evaluare în raport cu petiționara în mod deosebit, altfel, creând un

mediu degradant de activitate, lezând onoarea și demnitatea, prin acțiuni ce contravin

legislației în vigoare (art.7, alin.(2), lit. g) din Legea nr. 121/2012), iar cel ce trebuia să

aplice corect procedurile era pârâtul în calitatea lui de evaluator.

Reclamanta a invocat că, cazul privind controlul din partea Inspectoratului de Stat

al Muncii și neexecutarea procesului-verbal seria IM nr.ISM-2021-PV- 66 din 30

aprilie 2021 a fost raportat pentru examinare prin prisma art.7 alin. (2), lit. g) din Legea

nr.121/2012, ca și caz de hărțuire pe o situație metodologic creată pentru realizarea

scopului de a intimida reclamanta, a o impune la acțiuni ilegale, pentru care să fie

sancționată, respectiv mai ușor de eliberat din serviciu. Calificarea dată acestui caz de

către CPEDAE este profund eronată și părtinitoare, or nu poate fi o ilegalitate apreciată

ca fiind în limitele acceptabile relațiilor de muncă.

În această ordine de idei, reclamanta a opinat ca fiind relevant faptul că, CPEDAE

trebuia să nu se limiteze arbitrar doar la prevederile alin. (1) al art. 23 din Legea nr.

158/2008, dar să ia atitudine și de alin. (2)-(3), care acordă funcționarului public dreptul

3

să refuze, în scris și motivat, îndeplinirea dispozițiilor, scrise sau verbale, primite de la

conducător dacă le consideră ilegale, iar dispoziția se consideră ilegală dacă aceasta

este în contradicție cu actele legislative și normative în vigoare, depășește competența

autorității publice sau necesită acțiuni pe care destinatarul dispoziției nu are dreptul să

le îndeplinească. Astfel, a comunicat că, Inspectoratul de Stat al Muncii a desfășurat

activitate de control în cadrul ANI în baza Legii nr. 131 din 08 iunie 2012 privind

controlul de stat asupra activității de întreprinzător, pe când ANI este autoritate publică

independentă față de alte organizații publice, față de alte persoane juridice de drept

public sau privat și față de persoanele fizice, ce funcționează la nivel național ca

structură unică. În procesul controlului inspectorul nu este în drept să verifice aspecte,

care conform legii, sunt obiectul controlului altor organe de control.

De asemenea, reclamanta a subliniat că indicația pe marginea procesului - verbal

de control seria IM nr.ISM-202l-PV-66 din 30 aprilie 2021, au fost acordată când

reclamanta era în concediu, iar atribuțiile funcției erau, prin ordin, exercitate de un alt

funcționar. Astfel că, se insistă ca anume Draguțan Stepanida să execute indicația,

adică să comită fraudă cu prejudicierea bugetului statului pentru că astfel să fie create

precondițiile pentru a o elibera din funcție.

În concluzie, reclamanta a indicat că, toate cele expuse în petiție, au fost însoțite

de un suport probatoriu pertinent, ce a fost ignorat în favoarea unor declarații

defăimătoare la adresa reclamantului, care a sesizat cu bună-credință despre atitudinile

discriminatorii în câmpul muncii în cadrul Autorității Naționale de Integritate.

Reclamanta Draguțan Stepanida a solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei

nr. 118/21 din 24 august 2021, emisă de CPEDAE privind hărțuirea și instigarea la

discriminare pe criteriile de vârstă și de opinie în câmpul muncii, cu obligarea

reexaminării sesizării și emiterii deciziei prin care să se constate hărțuirea și instigarea

la discriminare pe criteriile de vârstă și de opinie în câmpul muncii a reclamantei de

către ANI și încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantei a cheltuielilor de

judecată (f.d. 4-13).

Prin încheierea protocolară din 07 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, au fost atrași în calitate de terți Popov Sergiu și Antoci Rodica (f.d.86 verso).

Prin hotărârea din 06 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de avocatul Alexei Elena, în interesele

lui Draguțan Stepanida împotriva CPEDAE, cu participarea terților Popov Sergiu și

Antoci Rodica privind contestarea actelor administrative și compensarea cheltuielilor

de asistență juridică, ca neîntemeiată (f.d. 89, 106-114).

La 18 iulie 2022, avocatul Alexei Elena, din numele apelantei Draguțan

Stepanida, a declarat apel, iar la 06 februarie 2023, a prezentat motivarea apelului,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii din 06 iulie 2022 Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, și pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii (f.d. 103-105,

122-126).

Prin decizia din 02 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Draguțan Stepanida împotriva hotărârii din 06 iulie 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani (f.d. 144-157).

4

Pentru a decide astfel, instanța de apel a relevat că obiectul prezentului litigiu,

constituie verificarea legalității deciziei CPEDAE nr. 118/21 din 24 august 2021

privind lipsa constatărilor faptelor ce reprezintă hărțuire și instigare la discriminare pe

criteriile de vârstă și opinie în câmpul muncii.

Instanța de apel a reținut ca fiind relevante soluționării litigiului dispozițiile art.

16 alin. (2), art. 43 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, art. 1 alin. (1) -art. 3,

art. 6-7 alin. (1) și (2) lit. f), art.10 lit. a), art. 12 alin. (1) lit. i), art. 13 alin. (1), art. 15

alin. (1) și (4) din Legea nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea egalității,

dispozițiile Regulamentului de activitate al Consiliului pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității, aprobat prin Legea cu privire la activitatea

Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității nr. 298

18 din 21 decembrie 2012, art. 5 lit. e), art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (2)

lit. f1), f2), f6) din Codul muncii, art. 14 lit. e), art. 15 alin. (1), art. 22 alin. (1) lit. d),

art. 23, art. 34 alin. (1), art. 36 alin. (1) din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire

la funcția publică și statutul funcționarului public, art. 1 alin. (2), art. 3 ale Legii nr.

270 din 23.11.2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, pct. 2 și 4

din anexa nr. 3 ale Hotărârii Guvernului pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii

nr. 270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar nr. 1231/2018,

pct. 9 subpct. 1 lit. b) și subpct. 2 lit. a), b), pct. 10, pct. 12 lit. b), c), f), g), pct. 15 a),

e),g), m), n), pct. 46-47, 55-56, 59 al Regulamentului cadru al subdiviziunii resurse

umane din autoritatea publică aprobat la Anexa nr. 9 prin Hotărârea Guvernului privind

punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public nr. 201/2009, Hotărârea Autorității

Naționale de Integritate privind aprobarea Regulamentului cu privire la concursul

pentru suplinirea funcției de inspector de integritate nr. 2/2018.

Instanța de apel a conchis că instanța de fond, întemeiat a hotărât asupra

respingerii pretenției cu privire la anularea deciziei CPEDAE nr. 118/21 din 24 august

2021, or, la caz, autoritatea publică pârâtă, la examinarea plângerii formulate, în

virtutea atribuțiilor legale, în mod temeinic a constatat că, faptele stabilite nu reprezintă

hărțuire și instigare la discriminare pe criteriul de opinie în câmpul muncii. Or,

discriminarea reprezintă tratamentul nefavorabil în ceea ce privește realizarea unui

drept al unei persoane sau al unui grup de persoane dată fiind apartenență lor, reală sau

închipuită, la un grup vulnerabil protejat prin lege.

Instanța de apel a subliniat că nu orice tratament diferit ar putea constitui o

discriminare. Tratamentul nefavorabil sancționat de Legea pentru asigurarea egalității

constă în deosebirea, excluderea, restricția sau preferința în ceea ce privește realizarea

unor drepturi și libertăți, fără o justificare legală. Pentru a putea fi considerat

discriminatoriu tratamentul diferit al potențialei victime a discriminării trebuie să fie

determinat de apartenența victimei la una dintre următoarele categorii prevăzute de

lege: rasă, culoare, naționalitate, origine etnică, limbă, religie sau convingeri, sex,

vârstă, dizabilitate, opinie, apartenență politică sau orice alt criteriu similar.

Discriminarea în domeniul muncii poate lua forme diferite în funcție de momentul în

care poate avea loc. Hărțuirea este tratamentul degradant, atingerea adusă demnității

persoanei prin realizarea unui mediu de lucru ostil chiar de către angajator sau de către

5

colegi în condițiile în care angajatorul nu ia măsuri pentru oprirea faptelor de hărțuire.

Iar, instigarea la discriminare constă din orice comportament prin care o persoană

aplică presiuni sau afișează o conduită intenționată în scopul discriminării unei terțe

persoane dată fiind apartenența reală sau prezumată a terțului la o categorie protejată

de lege.

Analizând actul administrativ contestat, instanța de apel a concluzionat că prima

instanța corect a stabilit că, la emiterea acestuia autoritatea pârâtă și-a exercitat

atribuțiile și împuternicirile prin prisma dreptului discreționar prescris expres de

prevederile legale, apreciind circumstanțele speței în strictă conformitate cu normele

legale naționale incidente, iar în rezultatul procedurii derulate, CPEDAE a emis o

decizie de neconstatare a discriminării sub formă de hărțuire și instigare la discriminare

în câmpul muncii pe criteriu de opinie.

Instanța de apel a precizat că, în cadrul procedurii administrative, CPEDAE

cercetând starea de fapt, a concluzionat că, faptele constatate nu reprezintă hărțuire și

instigare la discriminare pe criteriul de opinie în câmpul muncii, astfel că,

comportamentul deplâns de Draguțan Stepanida nu poate fi raportat la noțiunea de

hărțuire și instigare la discriminare, or, în sensul noțiunilor enunțate, comportamentul

trebuie să lezeze demnitatea persoanei.

Prin urmare, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate argumentele apelantei

precum că, tergiversarea coordonării proiectelor de acte înaintate de către Direcția

Juridică a ANI constituie o instigare la discriminare prin hărțuire psihologică, or, după

cum s-a constatat, Direcția Juridică examinează proiectele actelor interne remise pentru

expertiză juridică (avizare), activitate urmată de emiterea unui aviz de susținere a

proiectului (manifestat prin contrasemnarea proiectului actului) fie prin emiterea unui

aviz negativ, în scris, cu indicarea carențelor de ordin legal ce necesită a fi remediate.

Aceeași procedură de avizare este aplicată în cazul proiectelor actelor elaborate de către

toate subdiviziuni interne ale ANI. De asemenea, Direcția Juridică este cea care își

asumă legalitatea actului semnat de către conducerea ANI și nu subdiviziunea care este

autorul proiectului.

Instanța de apel a apreciat critic și alegațiile apelantei cu referire la acțiunea

nedorită imputată reclamantei/apelant de limitare a atribuțiilor de serviciu la activități

de ordin tehnic prin dispunerea efectuării procedurilor de personal altor șefi de

subdiviziuni/angajați, inclusiv prin preluarea unor atribuții de serviciu ale petiționarei

și atribuirea altor direcții, întrucât, din reglementările prevăzute la art. 23 al Legii nr.

158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public

rezultă că, subalternii urmează să se conformeze ordinelor primite și să execute

indicațiile, întru realizarea sarcinilor de serviciu în sensul atingerii scopului pe care

autoritatea îl are în conformitate cu legislația în vigoare.

Instanța de apel a desconsiderat expunerile apelantei cu privire la limitarea

accesului acestuia la etajul I al instituției în care activează, constituind o manifestare

de discriminare în câmpul muncii, or, din materialul probator administrat, raportat la

explicațiile participanților la proces, se deduce cu certitudine că, accesul în spațiul

respectiv al altor angajați, decât inspectorii de integritate, este interzis, cu excepția

cazurilor în care accesul este solicitat în scopul realizării unor sarcini concrete de

6

serviciu. Așadar, CPEDAE corect a reținut că, restricționarea accesului în spațiul

destinat amplasării subdiviziunii din care fac parte funcționarii publici cu statut special,

și anume inspectorii de integritate, constituie o măsură de securitate și care se aplică

tuturor angajaților din cadrul autorității, nu doar petiționarei. Totodată, petiționara nu

este restricționată în interiorul spațiului unde se află Inspectoratul de integritate, în

măsura în care, accesul este solicitat în scopul realizării sarcinilor de serviciu, inclusiv

a celor invocate nemijlocit de apelantă în acțiune și în cererea de apel înaintată.

Instanța de apel a apreciat ca fiind irelevante invocările apelantei cu privire la

aprecierea eronată de către instanța de fond a excluderii acesteia din Comisia de

concurs pentru selectarea inspectorilor de integritate, în vara anului 2018, ca fiind un

capăt de cerere separat, în sensul în care, prima instanță corect s-a expus asupra

imposibilității de a reține spre examinare faptul excluderii petiționarei, în legătură cu

prescrierea termenului pentru depunerea plângerii.

Suplimentar, instanța de apel a stabilit că este justă concluzia primei instanțe cu

privire la lipsa competenței instanței de judecată de a se expune referitor la

corectitudinea modului de efectuare a procedurii de reevaluare a performanțelor

profesionale ale reclamantului, în circumstanțele în care, în conformitate cu prevederile

pct.85 din Regulamentul cu privire la evaluarea performanțelor profesionale ale

funcționarului public aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 201/2009, în cazul în care,

funcționarul nu era de acord cu rezultatul evaluării, putea să conteste la conducătorul

autorității publice, în scris, în termen de 3 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință,

iar ulterior, dispune de dreptul să se adrese instanței de contencios administrativ în

cazul în care nu era de acord cu rezultatele soluționării contestației.

Instanța de apel a reiterat convingerea instanței de fond în privința pretenției ce

vizează pretinsa calificare eronată de către CPEDAE a cazului de control din partea

Inspectoratului de Stat al Muncii, potrivit căreia, prin procesul-verbal seria IM nr. ISM-

2021-PV-66 din 30 aprilie 2021, s-a constatat că, angajatorul nu mărește concediul de

odihnă anual la unii funcționari publici conform vechimii în serviciul public, prin ce se

încalcă prevederile legislației în vigoare, însă în actul de control este vizată conducerea

Autorității Naționale de Integritate și nu Draguțan Stepanida.

Totodată, reieșind din criteriile de determinare a existenței prezumției de instigare

la discriminare, instanța de apel a remarcat, că aceasta presupune orice comportament

prin care o persoană aplică presiuni sau afișează o conduită intenționată în scopul

discriminării unei terțe persoane pe baza criteriilor stipulate de lege, fapt neconstatat la

caz, or, CPEDAE, ca rezultat al investigațiilor efectuate pe marginea plângerii a reținut

că, acționarea șefului Direcției Juridice la indicațiile superiorului este acceptabilă în

contextul raporturilor de muncă, iar efectul comportamentului ultimului asupra șefului

Direcției Juridice în partea de probabilitate de determinare a acestuia la acțiuni

discriminatorii față de petiționară, CPEDAE nu l-a stabilit.

În circumstanțele în care s-a dovedit netemeinicia pretenției reclamantei privind

anularea deciziei CPEDAE 26 nr. 118/21 din 24 august 2021, instanța de apel a indicat

că subsecvent urmează a fi respinsă și pretenția privind încasarea cheltuielilor de

judecată, deoarece pretențiile nominalizate sunt indisolubil legate una de alta.

7

La 03 iunie 2023, Draguțan Stepanida, reprezentată de avocatul Alexei Elena, a

depus recurs împreună cu motivarea împotriva deciziei din 02 mai 2023 a Curții de

Apel Chișinău (f.d. 161-75).

În motivarea recursului, suplimentar celor indicate în cererea de chemare în

judecată și apel a menționat că instanța de fond și apel, au examinat superficial cauza,

limitându-se doar la copierea și reiterarea celor declarate de către intimat, fără a face

trimitere la probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la circumstanțele

cauzei constatate.

Recurenta a comunicat că instanțele ierarhic inferioare nu s-au expus asupra

tuturor cicrumstanțelor cauzei invocate de către recurentă prin ce a adus atingere art. 6

din CEDO, iar aprecierea probelor de către instanțele ierarhic inferioare a fost una

arbitrară, fapt ce a dus la soluționarea greșită a cauzei și la încălcarea dreptului

recurentei.

Recurenta a invocat că, instanța de apel în motivarea soluției s-a limitat la simpla

expunere exhaustivă a prevederilor Codului administrativ și eronat a interpretat

prevederile Codului administrativ, or aceasta urma să verifice exercitarea de către

autoritatea publică a dreptului discreționar. Astfel, instanța de apel eronat a

concluzionat că, prima instanță a constatat și a elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei și a respins acțiunea recurentei, or recurenta spre

deosebire de intimat nu doar a declarat faptele ce au avut loc, ci a probat prin acte

confirmative cele invocate.

Recurenta a menționat că, nu este clar de ce instanța de apel nu a luat în

considerare răspunsul Cancelarie de Stat, care este autoritatea competentă de controlul

respectării legislației pe domeniul managementului resurselor umane în serviciul

public, în special privind modalitatea acordării concediilor majorate în baza vechimii

în serviciul public sau opinia Curții de Conturi și răspunsul Ministerului Finanțelor.

Recurenta a comunicat că instanța nu a examinat suficient probele administrate și

a omis argumentul cu referire la acea evaluare anuală care trebuia să aibă loc în ianuarie

2021 și evaluările trimestriale în ultimele 12 luni. Totodată, instanța de apel

neîntemeiat a menținut argumentele instanței de fond, precum că autoritatea publică

intimată, în mod temeinic a constatat că, faptele constatate nu ar reprezintă hărțuire și

instigare la discriminare pe criteriul de opinie în câmpul muncii, or recurenta având

răspunsurile celor 3 autorități, acestea nu au fost luate în calcul.

Recurenta a invocat că instanța de apel face abstracție de la prevederile cadrului

legal menționat și care ar fi trebuit să-l aplice prin prisma materialelor cauzei. Mai

mult, instanța de apel eronat a concluzionat că, prima instanța corect a stabilit că, la

emiterea actului administrative autoritatea pârâtă și-ar fi exercitat atribuțiile și

împuternicirile prin prisma dreptului discreționar și a confundat cele două acte

normative și două procedure distincte, adică Legea nr. 64/2010 cu privire la libertatea

de exprimare cu Legea nr. 121/2012 cu privire la asigurarea egalității.

De asemenea, recurenta a invocat că instanța de apel eronat a desconsiderat

expunerile recurentei cu privire la limitarea accesului acestuia la etajul I al instituției

în care activează, în măsura în care, accesul este solicitat în scopul realizării sarcinilor

de serviciu, inclusiv a celor invocate nemijlocit de recurenta.

8

La 22 iunie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului și a

terților copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței,

fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d.

194).

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr.

246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art. IV, V pct.1–9 și 11–16 și art. VII, care

vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a

prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la

data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, Draguțan Stepanida, reprezentată de

avocatul Alexei Elena a depus recursul până la data intrării în vigoare a Legii pentru

modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții

Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în baza temeiurilor în

vigoare la data depunerii recursului.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este

inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea

privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și

temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție

și se comunică părților.

Conform art. 246 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ, în vigoare la data

depunerii recursului, recursul se declară inadmisibil în special când recursul a fost

depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1).

Potrivit art. 245 alin. (1) din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii

recursului), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Alineatul (2) al art. 245 alin. (1) din Codul administrativ (în vigoare la data

depunerii recursului), prevedea că motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție indică că regulile generale ce

țin de calcularea termenelor în materie de contencios administrativ sunt reglementate

prin prisma art. 195 Cod administrativ potrivit cărora procedura acțiunii în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se

aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169-171.

9

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Conform art. 111 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de procedură

se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege,

termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de

procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului

de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va

produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii

perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau

moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de

procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în

considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii termenului se determină

prin începutul unei zile, această zi se include în termen.

Potrivit art. 113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul

de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție menționează că termenele procedurale stabilesc regimul optim

pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a realizării acțiunilor

procedurale și fortificarea securității raporturilor juridice. Exercitarea unui drept de

către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor,

cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termeni,

după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Conform art. 223 din Codul administrativ, hotărîrile și alte acte de dispoziție prin

care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică

participanților la proces conform art.96–114.

Conform art. 98 alin. (1) din Codul administrativ, dacă în cadrul procedurii

administrative un participant este reprezentat, conform art.45, de către un reprezentant

legal, notificările se adresează acestuia.

În conformitate cu art. 45 alin. (1) din Codul administrativ, persoanele fizice

participă la procedura administrativă personal sau prin reprezentanții lor.

În conformitate cu art. 75 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în proces civil,

persoanele fizice își pot apăra interesele personal, prin avocat sau avocat stagiar.

Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de a

avea avocat.

Articolul 80 alin. (7) din Codul de procedură civilă prevede că împuternicirile

date avocatului sau avocatului stagiar se atestă printr-un mandat, eliberat de reprezentat

și certificat de avocat.

Conform art. 97 alin. (1) și alin. (3) lit. d) din Codul administrativ, notificarea este

comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de

10

prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare:

notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate.

În corespundere cu art. 1101 alin. (1) din Codul administrativ, notificarea prin

poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi notificată se

efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de document electronic,

cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din cadrul autorității

publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa poștală a fost

indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă electronică este

echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală.

Examinând admisibilitatea recursului depus de Draguțan Stepanida, reprezentată

de avocatul Alexei Elena, în raport cu actele cauzei, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul urmează a fi declarat inadmisibil, din

următoarele motive.

Din actele cauzei rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău în prezenta cauză a

fost pronunțată la data de 02 mai 2023 (f.d. 144).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că avocatul Alexei

Elena reprezintă interesele recurentei Draguțan Stepanida în baza mandatului avocațial

MA 1538468 din 28 septembrie 2021, în care este indicat în mod expres dreptul de a

ataca hotărârea judecătorească (f.d. 46).

În continuare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că la

depunerea cererii de chemare în judecată și a cererii de apel în interesele lui Draguțan

Stepanida, avocatul Alexei Elena a indicat ca date de contact pentru comunicarea cu

instanța de apel următoarea adresă de poștă electronică:

elena.alexei.avocat@gmail.com (f.d. 4, 46, 104). Mai mult, atât cererea de chemare în

judecată, cât și cererea de apel și cererea de recurs au fost depuse în instanțele de

judecată competente de pe adresa de e-mail indicată supra (f.d. 3, 122, 161).

De asemenea, se reține că copia dispozitivului deciziei din 02 mai 2023 a Curții

de Apel Chișinău a fost notificată avocatului Alexei Elena la data de 03 mai 2023, prin

intermediul poștei electronice, la adresa de e-mail: elena.alexei.avocat@gmail.com

(f.d. 158).

Astfel, prin extrasul de pe portalul poștei electronice a instanței de apel, se atestă

că reprezentantului recurentei, avocatului Alexei Elena, i-a fost notificată copia

dispozitivului instanței de apel și se demonstrează incontestabil faptul că, acesta a fost

adus la cunoștiința recurentei, prin intermediul avocatului Alexei Elena, care i-a

reprezentat interesele inclusiv în instanța de apel și această modalitate de notificare a

actului judecătoresc emis, se încadrează în rigorile art. 96 alin. (1) din Codul

administrativ.

Or, potrivit art. 57 alin. (14) și (19) din Statutul Profesiei de Avocat, adoptat de

Congresul Uniunii Avocaților din 29 ianuarie 2011, avocatul are obligația să informeze

rezonabil clientul în legătură cu situația curentă a asistenței și reprezentării și să

răspundă cu promptitudine oricăror solicitări de informare din partea clientului.

Astfel, prin prisma art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, termenul de

30 zile de depunere a recursului pentru recurentă a început a curgă la data de 04 mai

11

2023, ziua imediat următoare datei notificării dispozitivului deciziei instanței de apel

și urma să expire la data de 02 iunie 2023 (zi de vineri).

În pofida celor enunțate supra, Draguțan Stepanida, reprezentată de avocatul

Alexei Elena nu a depus cererea de recurs nemotivată împotriva deciziei instanței de

apel, în interiorul termenului de 30 de zile, prevăzut la art. 245 alin. (1) Cod

administrativ, depunând-o prin intermediul poștei electronice doar la 03 iunie 2023,

împreună cu motivarea, fapt inacceptabil potrivit prevederilor legale (f.d. 161)

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că,

importanța termenelor procedurale este dictată de faptul că ele determină regimul

temporar optimal pentru realizarea justiției, mobilizează cercetarea cauzei, totodată

contracarează urgentarea nejustificată a realizării drepturilor și obligațiilor procesuale,

reprezentând instrumentul prevenirii de către participanții la proces de a se folosi cu

rea-credință de drepturile sale procedurale.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că, rolul instanței de

judecată este de a aduce la cunoștință persoanei despre emiterea hotărârii judecătorești,

iar Draguțan Stepanida, reprezentată de avocatul Alexei Elena, fiind parte interesate în

soluționarea prezentei cauze, urma să întreprindă măsurile necesare de a-și proteja

drepturile sale de acces la instanță și anume, să depună cererea de recurs în termenul

stabilit lege.

În corespundere cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul administrativ,

participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ

trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără

a încălca drepturile procesuale ale altor participanți.

Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenele prevăzute de

lege, or, termenul de recurs este considerat un termen imperativ, absolut și peremptoriu,

astfel că nerespectarea lui atrage după sine decăderea părții din dreptul de a mai

exercita această cale de atac.

Prin urmare, nerespectarea termenului de depunere a recursului se datorează în

exclusivitate comportamentului pasiv și indiferent al recurentei și reprezentantului

acesteia, care trebuia să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se

cu bună-credință de drepturile și obligațiile procedurale.

În context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că potrivit

art. 47 alin. (3) din Codul administrativ, culpa reprezentantului împuternicit se atribuie

participantului reprezentat.

Contrar acestor prevederi legale, recurenta nu a depus diligența necesară în

vederea exercitării căii de atac în termen și nu a depus recurs în interiorul termenului

legal de 30 de zile de la notificare, termen imperativ prevăzut de lege. La caz, Draguțan

Stepanida, reprezentată de avocatul Alexei Elena, a neglijat obligația de a se conforma

prevederilor art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, în vigoare la data depunerii

recursului, adică de a prezenta recursul în termen de 30 de zile de la notificarea

dispozitivului deciziei instanței de apel.

Sub acest aspect, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează

că copia dispozitivului deciziei instanței de apel a fost notificată avocatului Alexei

Elena la data de 03 mai 2023, și prin urmare, recurenta avea obligația pozitivă de a

12

întreprinde toate măsurile necesare, după cum sugerează și jurisprudența CEDO în

cauza Van Harn vs Germany, nr.7557/03 din 11 septembrie 2007, de a proteja

drepturile sale de acces la instanță, fapt ignorat cu desăvârșire.

Astfel, recursul depus de Draguțan Stepanida, reprezentată de avocatul Alexei

Elena împotriva deciziei din 02 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, necesită a fi

declarat inadmisibil, deoarece neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul

legal atrage decăderea din drept, afară de cazul când legea dispune altfel sau când

partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să

efectueze acțiunea în termen.

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de către Draguțan

Stepanida, reprezentată de avocatul Alexei Elena.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Draguțan Stepanida, reprezentată de avocatul Alexei Elena, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

13