3ra-455/22 — contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative
- Temei legal
- examinarea admisibilitatii cererii de recurs
3ra-455/22 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 3ra-455/22
2-20070585-01- 3ra-20042022
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: V.Ciumac)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Bostan, V.Negru, Gr.Dașchevici)
Î N C H E I E R E
01 iunie 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Nicolae Craiu
Nina Vascan
examinând admisibilitatea recursului depus de Consiliul pentru Prevenirea și
Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității,
în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de
Olga Catrinescu împotriva Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și
Asigurarea Egalității, terț xxxxx cu privire la contestarea actelor administrative și
compensarea cheltuielilor de asistență juridică,
împotriva deciziei din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a
fost respins apelul depus de Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și
Asigurarea Egalității împotriva hotărârii din 09 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani,
c o n s t a t ă:
La data de 25 iunie 2020 Olga Catrinescu a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea
Egalității, terț xxxxx cu privire la contestarea actelor administrative și compensarea
cheltuielilor de asistență juridică.
În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, în decizia din xxxxx, cauza nr.
xxxxx, Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității a
invocat o pretinsă încălcare a drepturilor copilului minor xxxxx și a constatat o
discriminare în procesul educațional pe criteriul de stare a sănătății copilului din partea
ei, ca învățătoare a clasei întâi a Gimnaziului xxxxx.
Astfel, reclamanta a menționat că, de către Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea
Discriminării și Asigurarea Egalității a fost obligată să prezinte scuzele de rigoare
petiționarei, mamei copilului xxxxx și să depună toată diligența, pentru a nu săvârși în
viitor fapte similare. Totodată, reclamanta, dar și directoarea Gimnaziului xxxxx au fost
obligate, în termen de 10 zile, din momentul recepționării deciziei nominalizate, să
informeze Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității
despre măsurile întreprinse sau planificate, pentru implementarea recomandărilor
invocate în decizia menționată supra. De asemenea, administrația Gimnaziului xxxxx a
1
fost obligată de a aduce la cunoștința cadrelor didactice decizia respectivă, de a
întreprinde alte măsuri de informare, educare și sporire a capacității cadrelor didactice în
domeniul educației incluzive.
Reclamanta consideră decizia nominalizată ilegală pe motiv că, la emiterea acesteia
i- au fost încălcate drepturile sale.
În acest context, reclamanta a menționat că, contrar prevederilor art.10 al
Regulamentului de activitate al Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării
și Asigurarea Egalității, aprobat prin Legea nr. 298 din 21 decembrie 2012 cu privire la
activitatea Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea
egalității, cazul a fost examinat în ședință închisă, fără participarea sa, în procedură
scrisă, care nu este prevăzută de legislația, care reglamentează activitatea Consiliului
pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității.
Reclamanta a relevat că, chiar și în condițiile impunerii unor restricții, legate de
epidemia COVID-19, se impunea suspendarea termenelor de examinare, dar nu
examinarea în procedura scrisă. La examinarea unor cazuri de către instanța de judecată
procedura scrisă se admitea numai ca excepție de la regula generală, prevăzută de
legislația în vigoare, numai pe anumite cazuri strict indicate.
De asemenea, reclamanta a menționat că, în conformitate cu prevederile art. 53 și
art.54 al Regulamentului de activitate al Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea
Discriminării și Asigurarea Egalității, aprobat prin Legea cu privire la activitatea
Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității nr. 298
din 21 decembrie 2012, dispunea de dreptul să fie asistată de un avocat sau reprezentant,
însă din cauza că de către Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și
Asigurarea Egalității nu a fost anunțată despre data examinării cazului, nu și-a valorificat
dreptul procedural respectiv.
În afară de aceasta, reclamanta a relevat că dispune de probe suplimentare, pe
care intenționa să le prezinte Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și
Asigurarea Egalității, însă reieșind din acțiunile vădit discriminatoriii ale acestuia, nu a
avut această posibilitate, nefiind anunțată despre data examinării petiției.
Reclamanta a menționat că, fiind obligată de către Consiliul pentru Prevenirea și
Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității de a-și prezenta scuzele de rigoare
petiționarei, mamei copilului xxxxx, acesta vădit și-a depășit competențele.
Reclamanta a relevat că, circumstanțele cazului nu confirmă faptul discriminării
copilului, din contra, denotă grija ei de a nu discrimina acest copil.
În acest context, reclamanta a relevat că la caz, discriminarea a fost invocată prin
faptul neantrenării unui copil cu xxxxx, în activitatea de dans împreună cu alți copii
xxxxx. Or, antrenarea unui copil xxxxx în activitatea de dans împreună cu copii xxxxx
este o discriminare pentru acest copil, luând în considerare riscul unei situații
nefavorabile, dar și agravării stării de sănătate.
De asemenea, reclamanta a menționat că, copilul a fost înmatriculat în instituția de
învățămînt cu statut de copil cu xxxxx pe motiv că, acesta este cu xxxxx . Mama
copilului a refuzat de a-l înscrie pe copil la cercul de dans, la lecția de educație fizică,
invocând faptul, că nu dorește să-l supună la efort fizic suplimentar. Totodată, mama
copilului a solicitat atragerea la răspundere a reclamantei, pe motiv că copilul nu a fost
antrenat cu alți copii la activitatea artistică – dans.
Reclamanta a relevat că, sunt martori, care pot să confirme cele invocate, însă de
către Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității a
fost privată de a se prezenta la examinarea cazului.
2
Reclamanta a mai menționat că, în opinia sa, mișcările dansului erau simple, copilul
putea să le execute, însă, consideră că a procedat corect, și toată informația de care
dispunea la moment despre copil, o obliga să fie prudentă cu acesta. Or, dânsa nu
dispunea de opinia oficială a unui specialist competent/medic privind efortul fizic, la care
poate fi supus copilul.
În aceste condiții reclamanta a invocat că, a antrenat copilul în diverse activități:
recitare, cânt, dar nu și dans. Totodată, a procedat cu delicatețe, a avut grijă de a nu izola
copilul de alți copii. Iar, aflându-se în grupă cu alți copii, care nu participau la dans, cei
prezenți nu au sesizat vre-o discriminare.
De asemenea, reclamanta a relevat că, copiii au aptitudini diverse în diferite
domenii: un copil cântă frumos, altul dansează, altul recită. Deci, este de datoria
pedagogului de a amplifica aceste talente, oferindu-i copilului posibilitatea de a se
afirma. Iar, dacă alt copil nu are capacități într-un domeniu, dar își dorește afirmarea
anume în acest domeniu, este de datoria pedagogului să sprijine efortul acestuia, însă nu
în detrimentul sănătății copilului. La caz, reclamanta a considerat prematură activitatea
de dans pentru copil, având însă grijă ca copilul să nu se simtă discriminat.
Reclamanta a solicitat anularea deciziei Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea
Discriminării și Asigurarea Egalității din xxxxx, cauza nr. xxxxx și compensarea
cheltuielilor de asistență juridică.
Prin hotărârea din 09 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost
admisă cererea de chemare în judecată în contenciosul administrativ depusă de Olga
Catrinescu. S-a anulat decizia Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării
și Asigurarea Egalității din xxxxx cauza xxxxx. S-a încasat din contul Consiliului pentru
Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității în beneficiul reclamantei
Olgăi Catrinescu suma de 1500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (f.d.59-62).
Invocând ilegalitatea și netemeinicia hotărârii din 09 februarie 2021 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Râșcani, la data de 12 februarie 2021 Consiliul pentru Prevenirea și
Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității a contestat-o cu apel, solicitând
admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri, prin
care să fie respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Olga Catrinescu (f.d.55).
Hotărârea motivată din 09 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a
fost notificată apelantului Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și
Asigurarea Egalității la data de 14 aprilie 2021, fapt ce se confirmă prin avizul de
recepție, anexat la materialele cauzei (f.d.65).
La data de 06 martie 2021, prin intermediul poștei electronice, Consiliul pentru
Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității a depus motivarea apelului
(f.d.69-74).
Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen apelul
Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității
împotriva hotărârii din 09 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.
Prin decizia din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul
Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, fiind
menținută hotărârea din 09 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani
(f.d.99-110).
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a invocat că, în conformitate cu
art.135 din Codul educației nr. 152 din 17 iulie 2014, personalul didactic, științifico-
didactic, științific și de conducere are următoarele obligații: să nu admită tratamente și
3
pedepse degradante, discriminarea sub orice formă și aplicarea niciunei forme de violență
fizică sau psihică.
De asemenea, instanța de apel a menționat că, deși prin decizia din 15 mai 2020,
cauza nr.38/20, Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea
Egalității a invocat că minora, cu probleme de sănătate - xxxxx, a fost exclusă de la o
activitate extracuriculară și a concluzionat că faptele constatate reprezintă discriminare a
copilului în procesul educațional pe criteriul de stare a sănătății, acesta, examinând în
contradictoriu susținerile părților și materialul probator acumulat, nu s-a referit în niciun
mod la concluzia medicală nr xxxxx, din care rezultă că copilul xxxxx suferă de xxxxx
fiindu-i recomandată eliberarea de la cultura fizică pentru anul de studii 2019-2020. Or,
dansul, de asemenea, reprezintă un sport, care implică o succesiune de mișcări ritmice
variate ale corpului, executate în ritmul muzicii.
În acest context, instanța de apel a relevat că, luând în considerare concluzia
medicală nominalizată, în conformitate cu care medicul de familie a recomandat
eliberarea de la cultura fizică a elevei xxxxx, se atestă că, profesoara clasei I-C din
Gimnaziul xxxxx Olga Catrinescu, a respectat cu exactitate aceste recomandări.
Mai mult, instanța de apel a invocat că, potrivit materialelor anexate la dosar, se
confirmă faptul că, eleva xxxxx a fost înmatriculată în instituția de învățămînt cu xxxxx,
având xxxxx, iar mama acesteia, xxxxx a refuzat înscrierea copilului la cercul de dans și
la lecția de educație fizică, argumentând prin faptul că, nu dorește să o supună la efort
fizic suplimentar.
La fel, instanța de apel a relevat că, nu pot fi reținute argumentele Consiliului
pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității precum că,
implicarea copilului la dans, de rând cu ceilalți/celelalte elevi/eleve, nu prezintă un risc
iminent pentru sănătatea acesteia. Or, la materialele cauzei nu există un act confirmativ,
eliberat de către un specialist în domeniu privind criteriul de clasificare a efortului fizic,
la care xxxxx poate fi supusă.
De asemenea, instanța de apel a considerat neîntemeiate și argumentele Consiliului
pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității precum că,
existența xxxxx nu presupune excluderea automată a elevei de la activitățile
recreative/distractive organizate în mediu școlar. Or, la caz s-a constatat cu certitudine că
și directorul adjunct pentru instruire din Gimnaziul xxxxx, Președintele Comisiei
Multidisciplinare Intrașcolare - xxxxx a confirmat faptul că, în prima săptămână a lunii
septembrie 2019, a fost informată de către xxxxx, membru al echipei Serviciului de
Asistență Psihopedagogică a Direcției Generale Educație xxxx, precum că în instituție a
fost înmatriculată în clasa întâi xxxxx, elevă cu xxxxx. Totodată, s-a menționat că,
această elevă înregistrează xxxxx, fiind evaluată de la grădiniță și face parte din categoria
elevilor cu xxxxx, fără cadru didactic de sprijin, însă are nevoie de o atenție sporită,
deoarece a suferit xxxxx, de aceea copilul trebuie limitat de la orice activitate, ce ar
presupune efort fizic.
Astfel, instanța de apel a conchis că, o eventuală antrenare a copilului la oricare
activitate fizică, la caz, a dansului, necesită din partea ultimului efort fizic sporit, iar în
lipsa consimțămîntului părintelui - a refuzului mamei și în prezența certificatului medical,
prin care se recomandă eliberarea de la cultura fizică, includerea copilului în activități de
dans la inițiativa profesoarei Olgăi Catrinescu, ar fi putut genera urmări grave pentru
sănătatea copilului, fapt ce este absolut inadminisbil și necesar a fi evitat cu certitudine.
În aceeași ordine de idei, instanța de apel a menționat că prima instanță întemeiat a
concluzionat că, acțiunile profesoarei Olgăi Catrinescu, de realizare a obligației
4
profesionale ale pedagogului, de a asigura securitatea vieții și ocrotirea sănătății copilului
în procesul de învățămînt, sau includerea în activități de dans a unui copil xxxxx, ar fi
reprezentat un risc sporit pentru copil. Or, activitatea de dans presupune mișcări ritmice
de complexitate diversă, iar, în condițiile abilităților elevului concret acestea putea să-i
pună în pericol securitatea fizică. Or, la materialele cauzei nu se atestă probe care ar
confirma că, instituția de învățământ este dotată cu condiții speciale, pentru a asigura
incluziunea în siguranță a copilului în toate activitățile școlare.
La data de 17 decembrie 2021, prin intermediul oficiului postal, Consiliul pentru
Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității a depus recurs împotriva
deciziei din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d.113-114).
Ulterior, la data de 28 martie 2022, prin intermediul oficiului postal, Consiliul
pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității a depus motivarea
recursului (f.d.121-124).
În susținerea recursului recurentul a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,
considerând-o ilegală și neîntemeiată prin faptul că, au fost încălcate și aplicate eronat
normele de drept material și nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate
circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, probele fiind apreciate eronat.
Recurentul a menționat că, concluzia medicului de familie include recomandarea
eliberării doar de la orele de cultură fizică, educație fizică, nu și recomandări, care ar
exclude orice tip de activitate sau efort fizic al copilului.
Astfel, recurentul a invocat că, existența unei cerințe educaționale speciale a
copilului, nu presupune în mod automat excluderea copilului de la toate activitățile
școlare sau extrașcolare, sau nu egalează cu dreptul profesorului de a lua unilateral
decizia cu privire la activitățile, în care poate fi implicat copilul cu xxxxx.
Recurentul consideră că, implicarea copilului într-o activitate ocazională de dans și
eliberarea de la orele de cultură fizică, sunt situații incompatibile. Orele de educație fizică
presupun efectuarea de probe sportive, jocuri sportive, colocvii pentru notare finală. Or,
la caz, se solicita includerea copilului în limitele posibilităților și talentului în activitatea
de dans, pentru implicare plenară.
În afară de aceasta, recurentul a menționat că, instanțele de judecată ierarhic
inferioare pripit au concluzionat existența refuzului părintelui de a implica copilul în
activitatea de dans, or un atare refuz din partea părintelui nu a existat. Intimata Olga
Catrinescu a apreciat în mod unilateral caracterul efortului fizic necesar pentru această
activitate extrașcolară de dans. La fel, unilateral dânsa a decis că acest efort este periculos
pentru copil, fără a consulta un specialist sau poziția mamei copilului. Această abordare
nu este bazată pe necesitățile particulare ale copilului și nu se încadrează în termenul de
incluziune socială. Iar, neimplicarea copilului în activitatea de dans, a condus la
marginalizarea, stigmatizarea și subminarea capacităților copilului.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu
emiterea unei noi decizii, prin care acțiunea Olgăi Catrinescu să fie respinsă integral.
La data de 20 aprilie 2022 în adresa intimatei Olga Catrinescu și persoanei terțe
xxxxx a fost expediată copia recursului depus de Consiliul pentru Prevenirea și
Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, cu înștiințarea despre posibilitatea
depunerii referinței (f.d.126).
Deși intimata Olga Catrinescu a recepționat recursul depus de Consiliul pentru
Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, fapt ce se confirmă prin
avizul de recepție, anexat la materialele cauzei, aceasta nu și-a valorificat dreptul
procedural respectiv (f.d.127).
5
Plicul cu avizul, prin care a fost expediată persoanei terțe xxxxx copia recursului
depus de Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității,
cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, a fost restituit cu mențiunea
„nereclamat” (f.d.128-129), astfel fiind eludată posibilitatea acesteia de a prezenta
referință la recursul depus de Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și
Asigurarea Egalității.
În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca
instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.
Iar, conform art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel în
termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește
un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen
de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu
cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 30 noiembrie 2021
(f.d. 99-110).
La data de 17 decembrie 2021, prin intermediul oficiului postal, Consiliul pentru
Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității a depus recurs împotriva
deciziei din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d.113-114).
Decizia motivată din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată
recurentului Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea
Egalității la data de 17 martie 2022, fapt confirmat prin avizul de recepție, anexat la
materialele cauzei (f.d.118).
La data de 28 martie 2022, prin intermediul oficiului postal, Consiliul pentru
Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității a depus motivarea
recursului (f.d.121-124).
Astfel, recursul depus de către Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea
Discriminării și Asigurarea Egalității împotriva deciziei din 30 noiembrie 2021 a Curții
de Apel Chișinău, este în termen.
Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Consiliul pentru Prevenirea și
Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, în raport cu materialele cauzei,
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl
consideră inadmisibil, din următoarele motive.
În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție
examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se
declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod administrativ,
recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din
analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în
special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în
condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil
bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul
neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al
instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de
6
serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din
examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării
unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne
deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă
instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ
notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o
motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument
rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ
și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul
administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării
testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în
contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special
în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a
trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal
fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la
instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,
pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul
condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o
reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de
apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,
pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și
de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19
februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar
chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de
Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității.
În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
7
Recursul depus de Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și
Asigurarea Egalității se declară inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii
Nicolae Craiu
Nina Vascan
8