3ra-350/23 — constatarea incălcarii dreptului de acces la informatie, repararea prejudiciului moral

3ra-350/23 — constatarea incălcarii dreptului de acces la informatie, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3ra-350/2023

2-20113414-01-3ra-28032023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. V. Chisilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

25 octombrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Mitrofan Valeriu,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă Valeriu Mitrofan împotriva Instituției Publice „Centrul de Excelență în

Construcții” privind constatarea încălcării dreptului de acces la informație prin

nefurnizarea informației solicitate, obligarea furnizării informației, repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 07 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost casată hotărârea din 03 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în

partea pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral și în această parte a fost

emisă o decizie nouă sub formă de încheiere cu privire la declararea pretenției

inadmisibile,

c o n s t a t ă :

La 16 septembrie 2020, Mitrofan Valeriu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Instituției Publice „Centrul de Excelență în Construcții” prin care a solicitat

constatarea încălcării dreptului privind accesul la informație de către IP „Centrul de

Excelență în Construcții”, în legătură cu neeliberarea în termen a copiilor documentelor

solicitate în cerere; obligarea IP „Centrul de Excelență în Construcții” să-i permită

reclamantului de a efectua fotocopia proceselor-verbale ale consiliului profesoral din

iulie 2020, semnate de secretarul consiliului și persoana care a prezidat consiliul și

repararea prejudiciului moral cauzat în mărime de 5000 lei (f.d. 4-37 vol. I).

În motivarea acțiunii reclamantul a comunicat că la data de 13 august 2020 a

expediat cererea nr.07/20 privind accesul la informație, prin care a solicitat respectuos

ca administrația IP „Centrul de Excelență în Construcții” să-i permită de a efectua

fotocopierea tuturor proceselor-verbale ale consiliului profesoral din iulie 2020,

semnate de secretarul consiliului și persoana care a prezidat consiliul, precum și

1

repararea prejudiciului moral în mărime de 5000 lei. Însă, până la momentul depunerii

prezentei acțiuni, nu i s-a permis de a face cunoștință cu actele menționate și de a

efectua fotocopierea actelor menționate.

Reclamantul a indicat că, cererea de acces la informație, conținea suficiente indicii

care ar fi permis unei autorități diligente identificarea și comunicarea informației ce-l

interesa pe reclamant, însă IP „Centrul de Excelență în Construcții”, acționând în mod

deliberat, a ales să nu ofere posibilitatea de a lua cunoștință și de a efectua fotocopierea

documentelor solicitate prin cerere, în termenul prevăzut de lege. Respectiv, luând în

considerare comportamentul administrației IP „Centrul de Excelență în Construcții”,

care denotă tendința de a acționa deliberat în vederea îngrădirii nejustificate a dreptului

reclamantului la informație, miza pe care ultimul o avea la obținerea informației

solicitate, instanța de judecată are menirea de a stabili că comunicarea peste termen a

informațiilor solicitate sau neeliberarea documentelor solicitate i-a cauzat în mod

indubitabil reclamantului anumite suferințe psihice.

Reclamantul a notat că principiul legalității este unul fundamental în statul de

drept și obligă autoritățile să se conducă în activitatea acestora exclusiv de lege și nu

de emoții sau de frustrări, iar eventualele abuzuri din partea justițiabililor urmează a fi

contracarate tot în limitele și potrivit procedurilor stabilite de lege.

Reclamantul Valeriu Mitrofan a menționat că ținând cont de forma vinovăției

pârâtei la cauzarea prejudiciului reclamantului, suma de 5000 lei este suficientă pentru

a compensa orice prejudiciu de ordin moral cauzat reclamantului prin refuzul de a

furniza informația solicitată în cerere. Astfel, prin prisma prevederilor art.19, 2006,

2036, 2037 din Codul civil și art.21 alin.(3) lit. i) al Legii privind accesul la informație,

încălcarea dreptului fundamental al reclamantului de acces la informație cauzează cert

suferințe psihice, iar legea instituie obligația autorității corespunzătoare de a repara

prejudiciul moral cauzat.

În acest context, reclamantul a subliniat că CtEDO a făcut o serie de aprecieri

notabile în ceea ce privește proba prejudiciului moral, constatând în repetate rânduri că

proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul și raportul de cauzalitate să

fie prezumate, instanțele urmând să deducă producerea prejudiciului moral din simpla

existență a faptei ilicite de natură să producă un asemenea prejudiciu și a împrejurărilor

în care a fost săvârșită, soluția fiind determinată de caracterul subiectiv, intern al

prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibilă (cauza A.c.Norvegiei,

nr.28070/06, 9 aprilie 2009). În cauzele Danev c.Bulgariei și Iovtchev c. Bulgariei,

CtEDO a reținut în esență încălcarea CEDO, după ce a considerat că abordarea

formalistă a instanțelor naționale, care atribuiseră reclamantului obligația de a dovedi

existența unui prejudiciu moral cauzat de fapta ilegală, prin dovezi susceptibile să

confirme manifestări externe ale suferințelor lui fizice și psihologice, avuseseră ca

rezultat privarea reclamantului de despăgubirea pe care ar fi trebuit să o obțină.

Prin hotărârea din 03 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a

fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ înaintată de către

Valeriu Mitrofan împotriva Instituției Publice „Centrul de Excelență în Construcții” cu

privire la constatarea încălcării dreptului de acces la, obligarea furnizării informației

solicitate și repararea prejudiciului moral (f.d. 156, 163-170 vol. I).

2

La 03 decembrie 2021, cu respectarea termenului de demarare a căii de atac,

Valeriu Mitrofan a depus apel nemotivat, iar la 22 martie 2022, prin intermediul poștei

electronice, apel motivat împotriva hotărârii din 03 decembrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând casarea hotărârii cu emiterea unei noi decizii

privind admiterea acțiunii (f.d. 158-159, 175-245 vol. I).

Prin decizia din 07 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată

hotărârea din 03 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în partea

pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral și în această parte a fost emisă o

decizie nouă sub formă de încheiere cu privire la declararea pretenției inadmisibile. În

rest, a fost menținută hotărârea din 03 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani (f.d. 10-19 vol. II).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a relevat că la 13 august 2020, Mitrofan

Valeriu, a depus o cerere la IP „Centrul de Excelență în Construcții”, solicitând

permisiunea de a lua cunoștință și a efectua fotocopierea tuturor proceselor-verbale ale

consiliului profesoral din iulie 2020, semnate de secretarul consiliului și persoana care

a prezidat consiliul. Respectiv, la 03 septembrie 2020, IP „Centrul de Excelență în

Construcții” a expediat în adresa reclamantului scrisoarea nr.01-13/155 din 03

septembrie 2020 prin care a menționat că furnizarea informației și prelucrarea acesteia

poate fi realizată în condițiile art. 13 al Legii privind accesul la informații.

Instanța de apel a reținut ca fiind relevante soluționării litigiului prevederile art.3,

art. 5, art. 10 alin. (1), art. 17, art. 20, art. 209 alin.(1) din Codul administrativ, art.6

al.(1), art. 10, art.11 al.(1) pct.1, pct.2 și pct.4), art.15 alin.(1) – alin.(3), art.16 din

Legea privind accesul la informație nr.982 din 11 mai 2000.

În acest context, Curtea de Apel Chișinău a considerat concluzia primei instanțe

în partea respingerea pretențiilor privind constatarea încălcării dreptului de acces la

informație și obligarea furnizării informației solicitate este una legală și întemeiată.

Prin urmare, instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul apelantului privind

nefurnizarea informației solicitate prin cererea depusă, or, IP „Centrul de Excelență în

Construcții” a emis o decizie/răspuns favorabil în furnizarea informației și totodată a

comunicat despre intenția furnizării informației solicitate, cu concretizarea acestora

având ca reper dispoziția art. 12 alin. (2) lit. a) și b) din Legea privind accesul la

informație, care indică că, cererea scrisă va conține detalii suficiente și concludente

pentru identificarea informației solicitate (a unei părți sau unor părți ale acesteia) și

modalitatea acceptabilă de primire a informației solicitate.

Astfel, instanța de apel a stabilit că, apelantului i s-a oferit oportunitatea reală de

a lua cunoștință de documentele solicitate, însă solicitantul nu a manifestat interes în a

se prezenta la sediul instituției publice pârâte pentru a obține/ridica informația

solicitată, comportament ce nu poate fi imputat furnizorului de informații. Or, IP

„Centrul de Excelență în Construcții” a acționat prompt la cererea lui Mitrofan Valeriu

care la rândul său nu a oferit detalii suficiente și concludente pentru identificarea

informației solicitate, precum și nu a ținut cont de caracterul repetitiv al solicitărilor

sale.

Instanța de apel a apreciat ca fiind declarativ argumentul apelantului privind

nerecepționarea răspunsului până la depunerea acțiunii, or, răspunsul a fost expediat la

3

adresa electronică lui Valeriu Mitrofan, deci ultimul urma să depună diligența

corespunzătoare întru verificarea la intervale regulate poșta sa electronică și

corespondența purtată cu IP „Centrul de Excelență în Construcții” pentru a se convinge

de contrariul celor invocate în acțiune, și, secundo, în temeiul cererii de acces la

informație nu a pretins expedierea propriu-zisă a informației, ci eliberarea ei. Astfel,

apelantul interpretează eronat normele de drept și situația de fapt, iar concluzia primei

instanțe este rezultatul unei interpretări corecte a normelor de drept material cu

aprecierea juridică cuvenită a probelor.

Totodată, instanța de apel a respins ca neîntemeiat și argumentul apelantului

precum că hotărârea primei instanțe este ilegală, iar instanța de fond ar fi dat o apreciere

eronată probelor acumulate, ori, rolul activ exercitat de instanță, în deslușirea corectă

a raportului dintre părți, este evident manifestat, în condițiile analizei apărărilor

reclamantului exprimate pe cale incidentală, dar, în cadrul fixat de reclamant și în

limitele obiectului dedus judecății.

Cu referire la pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral în mărime de

5000 lei din contul IP „Centrul de Excelență în Construcții” în beneficiul lui Valeriu

Mitrofan pentru încălcarea dreptului de acces la informație, instanța de apel a conchis

că pretenția dată urma a fi declarată inadmisibilă de către instanța de fond, în situația

în care reclamantul n-a prezentat careva probe, ce ar confirma că s-a adresat către

intimată cu o asemenea cerere, respectând procedura prealabilă, motiv din care

pretenția dată urmează a fi declarată inadmisibilă în temeiul art.207 alin.(1) și alin.(2)

lit. f) din Codul administrativ.

La 25 decembrie 2022, prin intermediul poștei electronice, Valeriu Mitrofan a

depus recurs nemotivat, ulterior la 02 aprilie 2023, la fel prin intermediul poștei

electronice, a prezentat motivarea recursului împotriva deciziei din 07 decembrie 2022

a Curții de Apel Chișinău, solicitând repunerea în termen a recursului, admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei din 07 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău

și a hotărârii din 03 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu

emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii integral (f.d. 21-23, 29-55 vol. II).

În motivarea recursului, suplimentar celor indicate în cererea de chemare în

judecată și în cererea de apel a menționat că pentru justa soluționare a chestiunii privind

punerea pe rol și intentarea procesului civil, instanța de fond urma să aplice prevederile

Legii privind accesul la informație, care are un caracter special. Or, obiectul litigiului

cade sub incidența legii respective.

Recurenta a notat că instanțele de judecată au ignorant probele anexate de

reclamant (bonul eliberat de bancă ce confirmă transferul în valoare de 200 lei din 30

decembrie 2020 și bonul de plată în mărime de 30 lei din 14 august 2020) probe ce

confirmă că reclamantul a achitat în contabilitatea instituției 230 lei, ceea ce constituie

costul la 230 file. Mai mult, nu sunt necesare careva resurse financiare pentru

prelucrarea informației solicitate, din motiv că de facto, nu este necesar de a prelucra

careva informație.

Recurentul Mitrofan Valeriu a subliniat că a solicitat să-i fie permis de a face

cunoștință și de a efectua fotocopia documentelor indicate în cererea nr.07/20 din 13

august 2020 la sediul instituției și nu să-i fie dat un răspuns, însă a fost obstrucționat în

4

dreptul de a face cunoștință și de a efectua fotocopia documentelor indicate în cererea

nominalizată.

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr.

246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art. IV, V pct.1–9 și 11–16 și art. VII, care

vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a

prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la

data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul declarat de Mitrofan Valeriu

a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii pentru modificarea unor acte

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție)

nr. 246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data

depunerii recursului.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii

recursului), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că dispozitivul deciziei

instanței de apel a fost pronunțat de către Curtea de Apel Chișinău la data de 07

decembrie 2022, dar a fost notificată recurentului la data de 11 decembrie 2022, fapt

confirmat prin extrasul din poșta electronică, anexat la materialele cauzei (f.d. 20 vol.

II).

La 25 decembrie 2022, prin intermediul poștei electronice, Valeriu Mitrofan a

depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 07 decembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău (f.d. 21-23 vol. II).

Alineatul (2) al art. 245 alin. (1) din Codul administrativ (în vigoare la data

depunerii recursului), prevedea că motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că copia deciziei

motivate a instanței de apel a fost notificată recurentului la data de 17 martie 2023, fapt

confirmat prin extrasul din poșta electronică, anexat la materialelor cauzei (f.d. 24 vol.

II).

La 02 aprilie 2023, prin intermediul poștei electronice, Mitrofan Valeriu a

prezentat motivarea recursului împotriva deciziei din 07 decembrie 2022 a Curții de

Apel Chișinău (f.d. 29-55 vol. II).

Astfel, recursul depus de Mitrofan Valeriu împotriva deciziei din 07 decembrie

2022 a Curții de Apel Chișinău este în termen.

5

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Mitrofan Valeriu, în raport

cu materialele cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este

inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea

privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și

temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție

și se comunică părților.

Conform art. 246 alin. (2) din Codul administrativ, în vigoare la data depunerii

recursului, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)

- f).

Din analiza prevederilor citate, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, depus până la data de 01 septembrie 2023, în special, nu se limitează doar

la temeiurile menționate la art. 246 alin. (2) din Codul administrativ ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu

jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor

de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a

filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale

de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar

și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale

încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel

contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul

de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din

particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume

din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ, în

vigoare la data depunerii recursului. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea

în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

6

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Mitrofan Valeriu.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Mitrofan Valeriu se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

7