3-11/23 — contestarea actului administrativ

3-11/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3-11/23

2-23018192-32282-01-3-06022023-1

D E C I Z I E

În numele Legii

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

01 august 2023 mun. Chișinău

Completul de judecată special, instituit în cadrul Curții Supreme de Justiție, pentru

examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei independente de

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Ion Guzun

Mariana Pitic

Grefieri Natalia Arapu

Tatiana Braga

Cu participarea:

reprezentantului reclamantului, avocatul Ghenadie Bambuleac

reprezentanții pârâtei, avocații Roger Gladei, Irina Sugoneaco

și Valeriu Cernei

în lipsa reclamantului Nicoale Șova

examinând în ședință de judecată publică, în procedura contenciosului administrativ

cererea de contestare depusă de Nicolae Șova împotriva Comisiei independente de

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, privind anularea deciziei nr. 16 din

13 ianuarie 2023 cu privire la candidatura lui Nicolae Șova, candidat la funcția de

membru în Consiliul Superior al Magistraturii și dispunerea reluării procedurii de

evaluare a candidatului,

c o n s t a t ă :

Argumentele participanților la proces:

1

La 06 februarie 2023, Nicolae Șova, fiind reprezentat de avocatul Ghenadie

Bambuleac, a depus cererede contestare a deciziei Comisiei independente de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor nr. 16 din 13 ianuarie 2023 cu privire la candidatura lui

Nicolae Șova, solicitând anularea deciziei nominalizate și dispunerea reluării

procedurii de evaluare a candidatului.

În motivarea acțiunii,reclamantul a invocat căla 17 iunie 2005 a fost numit în

funcția de judecător în Judecătoria Botanica, mun. Chișinău, pe un termen de 5 ani, iar

la 30 iunie2010 a fost numit în funcția de judecător până la atingerea plafonului de

vârstă.

La 01 ianuarie 2017,a fost numit în funcția de judecător al Judecătoriei Chișinău,

iar din 11 decembrie 2018 a fost numit în funcția de judecător specializat în cauze de

insolvabilitate în cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Începând cu 02 noiembrie 2021, reclamantul a fost numit pentru exercitarea

funcției de vicepreședinte interimar al Judecătoriei Chișinău, sediul Central, precum și

președinte interimar al Judecătoriei Chișinău.

Reclamantul susține că în perioada exercitării funcției de judecător,nu a fost

supus anchetelor sau verificărilor care ar avea ca obiect verificarea integrității sau eticii

profesionale, nu a fost supus sancțiunilor disciplinare care ar avea ca obiect verificarea

integrității sau eticii profesionale, astfel că, se bucură de o reputație ireproșabilă,

nefiind impietată (lezată) imaginea profesională.

La fel, nici membrii familiei nu au fost sancționați pentru nerespectarea

legislației fiscale sau încălcări privind declararea veniturilor și regimului juridic de

declararea a acestora, întrucât dânsul a depus în termen declarațiile de avere și interese

personale la Autoritatea Națională de Integritate.

În perioada exercitării funcției de judecător, Autoritatea Națională de Integritate

nu a constatat că dânsul să fi încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, al

incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor, declarării și controlului averii și al

intereselor personale.

Reclamantul a menționat că s-a înscris la concurs și candidează la funcția de

membru în Consiliul Superior al Magistraturii, pe criteriu de profesie, ca efect, fiind

supus evaluării integrității de către Comisia independentă de evaluare a integrității

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și

procurorilor.

Astfel, urmare a remiterii în adresa sa, la 06 aprilie 2022, a listei candidaților

înscriși pentru funcția de membru în Consiliului Superior al Magistraturii, care a fost

publicată la 29 martie 2022, Comisia independentă de evaluare a integrității

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și

procurorilor ainițiat procedura de evaluare a integrității reclamantului.

La 21 iunie 2022, Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor a

trimis reclamantului un chestionar privind integritatea etică pentru a fi completat și

returnat până la 05 iulie 2022. Candidatul a acceptat, completat chestionarul și l-a

transmis Comisiei la 05 iulie 2022.

2

Urmare a solicitării Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților

la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

din 08 iulie 2022, la 15 iulie 2022 reclamantul a prezentat declarația de avere și

interese personale pentru ultimii 5 ani.

La 24 august 2022, Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților

la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor a

trimis reclamantului solicitare de clarificare a informațiilor, care conținea 13 întrebări,

inclusiv 33 sub-întrebări și 14 solicitări adiționale de documente, la care a oferit

răspuns în termenul stabilit, la 29 august 2022.

La 27 septembrie 2022, Comisia independentă de evaluare a integrității

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și

procurorilor a trimis reclamantului a doua rundă de 12 întrebări, inclusiv 32 sub-

întrebări și 9 solicitări de documente suplimentare, pentru a elucida unele aspecte care

au apărut în cadrul evaluării. Reclamantul a răspuns la toate întrebările în termenul

solicitat, la 30 septembrie 2022 și a furnizat majoritatea documentelor solicitate, fără a

fi indicat de către pârât care documente nu au fost prezentate de reclamant, anterior

solicitate.

La 21 noiembrie 2022, Comisia independentă de evaluare a integrității

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și

procurorilor a remis reclamantului a treia rundă de întrebări, constituită din 3 întrebări,

inclusiv 6 sub-întrebări și 2 solicitări de documente adiționale, pentru a elucida unele

aspecte care au apărut în cadrul evaluării.Reclamantul a răspuns la toate întrebările în

termenul solicitat la 23 noiembrie 2022 și a trimis informațiiadiționale.

Reclamantul a relatat că în cadrul comunicării scrise între părți, nu s-a obiectat

sau solicitat prezentarea de răspunsuri, clarificări de răspunsuri sau acte concrete

necesare în opinia pârâtului și care nu ar fi fost prezentate de reclamant, or reieșind din

cronologia și plenitudinea informațiilor și actelor prezentate de reclamant, pârâtul nu a

solicitat completări sau concretizări, considerându-le suficiente pentru asigurarea

procesului de evaluare, către etapa audierii reclamantului în cadrul ședinței publice de

audiere a reclamantului, în cadrul următoarei etape de evaluare.

Astfel, reține că în cadrul activității administrative prealabile emiterii actului

administrativ contestat prin prezenta cerere, a asigurat plenar și fără rezerve executarea

cerințelor de prezentare a actelor și solicitărilor a pârâtului, în termen, lipsind careva

obiecții din partea Comisiei de evaluare la plenitudinea celor prezentate, care ar fi putut

înlăturate de reclamant. Or în cadrul verificării prealabile, pârâtul nu a obiectat sau

menționat care anume acte sau informații nu ar fi fost prezentate de reclamant,

limitându-se la formula din actul administrativ contestat –„...candidatul a răspuns la

toate întrebările și a furnizat majoritatea documentelor solicitate...”.

Reclamantul își manifestă dezacordul cu decizia Comisiei independente de

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 16 din 13 ianuarie 2023 cu privire

la candidatura lui Nicolae Șova, invocând că contravine prevederilor alin. (2) art.13 din

Legea nr.26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor,

3

conform căreia, decizia comisiei de evaluare trebuie să cuprindă fapte relevante cu

privire la promovarea sau nepromovarea evaluării.

Mai mult, decizia este un act administrativ individual defavorabil ilegal, fiind

bazat pe concluzii denaturate și supoziții, care în esență contravin informațiilor

prezentate de candidatul reclamant.

Totodată a invocat, că decizia se bazează pe următoarele aspecte financiare și

etice: procurarea apartamentului la preț preferențial în mun. Chișinău, sursa mijloacelor

financiare pentru procurarea apartamentului și sursa mijloacelor financiare a

candidatului pentru procurarea valutei, subestimarea valorii a două bunuri imobile și

neplata impozitului pentru creșterea de capital în modul prevăzut de legislației.

Cu referire la procurarea apartamentului la prețpreferențial în mun. Chișinău,

reclamantul a menționat că pârâtul a constatat că, Nicolae Șova împreună cu membrii

familiei sale, în număr de până la opt persoane au locuit doar în apartamentul cu

suprafața de 51,4 m.p., nu a locuit sau nu au făcut uz în perioada anilor 2014-2020 de

apartamentul procurat la preț preferențial. În cazul în care candidatul ar fi dezvăluit că

deține împreună cu soția apartament cu suprafața de 51,4 m.p. și demarase construcția

unei case, atunci Consiliul Superior al Magistraturii ar fi refuzat acestuia satisfacerea

cererii privind achiziționarea apartamentului la preț preferențial.

Reclamantul consideră că în susținerea unor asemenea concluzii pârâtul a omis

să se expună asupra faptului că, către data achiziționării apartamentului, locuia nu doar

cu soția dar și cu copii săi, care sunt membri ai familiei acestuia. Pârâtul a mai omis a

se expune sau indica în concluziile sale referitor la faptul că apartamentul obținut la

prețpreferențial a fost achiziționat în vederea îmbunătățiriicondițiilor de trai, pe motiv

că acesta nu dispunea de spațiu locativ suficient pentru el și membrii familiei sale.

La fel, pârâtul a omis să combată/conteste motivat argumentul/justificarea

reclamantului că în apartamentul achiziționat la prețpreferențial locuiau, în perioada

anilor 2014-2020, membrii familiei acestuia, care nu aveau suficient spațiu de locuit în

apartamentul cu suprafața de 51,4 m.p..Mai mult, în anul 2014, casa de locuit care era

în proces de construcție, construită de reclamant nu era locuibilă și nu era posibil de afi

folosită în vederea îmbunătățiriicondițiilor de trai al reclamantului și membrilor

familiei sale în număr de patru persoane.

Reclamantul susține că pârâtul a omis a se expune asupra criteriului de

eligibilitate de a achiziționa apartamentul la prețpreferențial, din motivul

îmbunătățiriicondițiilor de trai șiinsuficiență de spațiu de locuit pentru el și membrii

familiei sale.

În opinia reclamantului, raționamentelepârâtului referitor la faptul că în anul

2020 dânsul a vândut propriului său copil apartamentul achiziționat la prețpreferențial,

nu sunt pertinente sau relevante în sensul aprecierii criteriilor de etică, deoarece către

data achiziționării apartamentului la prețpreferențial reclamantul era eligibil de a-l

procura, fapt care a și dus la admiterea cererii acestuia de către Consiliul Superior al

Magistraturii.

Mai mult, concluziile pârâtului, care sunt bazate pe presupuneri șisupoziții

neprobate, grav pun în discuțiesituații juridice consumate, în cadrul cărora au fost

efectuate verificările de rigoare privind necesitatea șicerințele reclamantului de a

4

beneficia de dreptul la îmbunătățireacondițiilor de trai pentru el și membrii familiei

sale. Iar prin asemenea concluzii neprobate, pârâtulîși arogă competențe de organ de

anchetă, punând în sarcina reclamantului probarea poziției fără a-și proba presupunerile

și concluziile sale.

Certitudinea afirmativă a concluziilor pârâtului este una contradictorie, or pârâtul

indică faptul că,chiar și dacă ar fi avut nevoie reclamantul de îmbunătățireacondițiilor

de trai pentru el și membrii familiei sale, către data achiziționării apartamentului la

prețpreferențial, și acest argument ar fi acceptat de Comisie, tot nu explică de ce

candidatul și familia sa nu au făcut uz de apartamentul de 72,2 m.p., dar au continuat să

locuiască în apartamentul cu suprafața de 51,4 m.p..

La această concluzie pe care o consideră contradictorie, reclamantul a explicat că

în acel apartament au locuit în perioada anilor 2014-2020, precum șipână în prezent,

membrii familiei sale care nu dispunea de suficient spațiu de locuit în apartamentul în

care reclamantul a continuat să locuiască. Concomitent pârâtul, în mod neîntemeiat

constată că scopul programului de îmbunătățire a condițiilor de viață ale candidatului

nu a fost atins, or o asemenea concluzie afirmativă, contravine situației

descrise/explicate de reclamant că dreptul la îmbunătățireacondițiilor de trai s-a extins

asupra sa și membrilor familiei sale, per ansamblu.

În consecință, circumstanțele neprobate reținute de pârâtșialegațiile acuzatoare

ale pârâtului privind exercitarea defectuoasă sau lipsa dreptului reclamantului în anul

2014, la îmbunătățireacondițiilor de trai pentru el și membrii familiei sale, nu pot fi

catalogate ca „dubii serioase” cu privire la conformitatea candidatului cu criteriul de

integritate etică și criteriul de integritate financiară.

Reclamantul a criticat și constatarea Comisiei care a indicat asupra eligibilității

sale de a procura apartament la prețpreferențial în calitate de judecător, considerând

asemenea constatare alogică, lipsită de probațiune și este în contradicție cu actele

prezentate de reclamant.

De asemenea, reclamantul a invocat că pentru soluționarea sub toate aspectele a

modului subiectiv de exercitare a dreptului discreționar de către pârât în privința

reclamantului, este important de elucidat modul de exercitare a dreptului discreționar

de către pârât în privința altor candidați, reieșind din deciziile depersonalizate ale

pârâtului publicate pe portalul web al acestuia la adresa www.vetting.md/decizii.

În acest sens, reclamantul a făcut trimitere la deciziile adoptate de Comisia

independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor în privința candidaților Ioana

Chironeț și Vasile Șchipu, precizând că deși se atestă încălcarea diverselor regimuri

juridice de declarare a situațiilor similare depistate de către candidații indicați, Comisia

adoptă o atitudine selectivă și neîntemeiată în raport cu situațiile similare pretins

depistate la alți candidați. Or, potrivit art. 137 alin.(3), (4) din Codul administrativ,

stările de fapt identice în esență se tratează identic. O tratare neidentică a două stări de

fapt identice se admite numai dacă există un motiv obiectiv. Dacă într-un caz

autoritatea publică și-a exercitat dreptul discreționar într-un anumit mod, atunci în

cazuri similare ea este obligată să își exercite dreptul discreționar în același mod.

5

Cu referire la sursa mijloacelor financiare pentru procurarea apartamentului și

sursa mijloacelor financiare a candidatului pentru procurarea valutei, reclamantul

susține că a prezentat sursa mijloacelor financiare, care în mod incontestabil nu poate

crea nici un fel de dubii, inclusiv serioase, la sursa mijloacelor financiare vizate.

Reclamantul susține că deși a prezentat pârâtului actele ce atestă înstrăinarea

apartamentului, precum și a autoturismului său personal care au constituit per ansamblu

surse de venit, fiind obținute mijloacele financiare declarate autorităților competente în

ordinea și regimul juridic de declarare, fără obiecții, pârâtul a considerat că „...dubiile

serioase ale Comisiei, cu privire la sursa mijloacelor financiare pentru cumpărarea

valutei străine în sumă de 25795 EUR, nu au fost înlăturate de candidat.”.

În situația dată, reclamantul susține că pârâtul nu a ținut cont de actele

justificative prezentate, actele juridice referitor la tranzacțiile care au constituit sursă de

venit pentru reclamant. Această concluzie rezultă din faptul că deși reclamantul nu este

parte a contractului de împrumut, acest contract prezintă dubii referitor la justificarea

obținerii mijloacelor financiare care le-a achitat cumpărătorul - fiica reclamantului

ultimului, și care mijloace financiare au fost obținute în baza contractului de vânzare

cumpărare a apartamentului prin intermediul viramentelor bancare, unde este clar

indicat pentru ce și cui i-au fost achitate mijloacele financiare.

Pârâtul nici nu a supus analizei acest aspect, fiind necesar de a fi atras atenția

asupra faptului că verificarea documentară a candidatului, face parte în mod obligatoriu

din procedura de evaluare a integrității financiare. Ba mai mult, pârâtul nu a ținut cont

de faptul că mijloacele financiare, indiferent de modul în care au fost convertite în euro

sau altă valută, au fost incluse în declarațiile pe venit.

La fel, consideră că pârâtul nu a ținut cont de explicația lui, că

intenționaachiziționarea automobilului după încheierea tranzacțiilorșiobținerea

mijloacelor financiare în rezultat, cu ulterioara achiziționare de autoturism din contul

anume a acestor mijloace financiare.

Pârâtul nu a apreciat explicațiasa, că intenționaachiziționarea autoturismului,

însă nu avea certitudinea de unde din Republica Moldova sau din străinătate, ceea ce a

și generat situația de convertire de către reclamant a valutei naționaleobținute în urma

tranzacțiilor în convertirea în valută euro.

Referitor la subestimarea valorii a două bunuri imobile și neplata impozitului

pentru creșterea de capital în modul prevăzut de legislație, reclamantul a menționat că

pârâtul în mod nejustificat a concluzionat că prețul indicat în tranzacțiile de vânzare-

cumpărare a bunurilor imobile ar fi fost determinat sau indicat de către reclamant, în

vederea subestimării bunurilor imobile, care ca efect ar urmări neplata impozitelor

pentru creșterea de capital, concluzie ce rezultă din următoarele raționamente.

Reclamantul susține că nu a fost parte semnatară a tranzacției de achiziție a

lotului de teren din com. Trușeni și prin urmare nu este clară motivarea pârâtului,

precum că acesta ar fi inclus un prețul diminuat al bunului imobil achiziționat.

Reclamantul nu contestă faptul că este coproprietar al acestui bun imobil, acesta fiind

dobândit în proprietate potrivit regimului juridic de dobândire în proprietate a bunurilor

proprietate comună în devălmășie a soților, prin acceptarea în proprietate. Astfel, nu

prezintă relevanță concluziile neprobate ale Comisiei de evaluare precum că

6

„...candidatul a obținut dreptul de proprietate asupra acestui bun imobil în temeiul unui

preț de cumpărare fictiv, ceea ce ridică serioase semne de întrebare cu privire la modul

de dobândire a acestui imobil și integritatea financiară a candidatului...”.

În opinia reclamantului, Comisia de evaluare intenționat și-a arogat competențe

ale unei instanțe judecătorești prin declararea și constatarea acestei tranzacții drept una

fictivă și ilegală (prin indicarea prețului fictiv) și, cu titlu de consecință, asemenea

abordare a conturat concluziile nejustificate ale comisiei.

Mai mult, deșipârâtul indică că are dubii serioase cu privire la veridicitatea

prețului de vânzare a bunurilor imobile, acesta nu a indicat care ar fi prețul real în

opinia acestuia, precum și nu a asigurat dreptul la replică a reclamantului pe marginea

pozițieilegate de prețul real care ar fi necesar de indicat. Or simpla afirmație, de genul

că prețul este fictiv și diminuat de candidat fără să fie probată această afirmație, nu

poate fi reținut justificativpentru fortificarea concluziilor „dubii serioase”.

În opinia reclamantului, Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri

aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare

ale judecătorilor și procurorilor folosește doar în art. 13 alin. (5) sintagma „dubii

serioase” privind conformitatea candidatului cu cerințele prevăzute la art. 8, care au

fost înlăturate de către persoana evaluată. Legea nu definește conținutul acestui concept

semnificativ nou pentru sistemul de drept național. Din acest punct de vedere, Comisia

de evaluare are o marjă largă de apreciere a situațiilor de fapt pe care să le catalogheze

în deciziile sale ca fiind „dubii serioase” în privința criteriilor de integritate a unui

candidat. Totuși, marja de apreciere a Comisiei de evaluare nu poate fi absolută și este

limitată de prevederile art. 16 și art. 137 alin. (1) din Codul administrativ care prevăd

imperativ că discreția sau marja de apreciere a autorităților nu poate fi arbitrară și

urmează a fi exercitată cu bună credință.

Prin urmare, nemotivarea respingerii argumentelor și probelor prezentate de

reclamant în cursul evaluării, rezultă că discrețiași marja de apreciere a Comisiei de

evaluare la aprecierea existenței unor „dubii serioase privind conformitatea

candidatului cu cerințele prevăzute la art.8, care nu au fost înlăturate de către persoana

evaluată” au fost exercitate cu rea-credințăși în mod arbitrar, fapt care vine în

contradicție cu art.16 și art. 137 alin. (1) din Codul administrativ.

La 27 februarie 2023, Nicolae Șova, fiind reprezentat de avocatul Ghenadie

Bambuleac, a depus supliment la cererea de contestare în care a reiterat aspectele

invocate în cererea de bază.

Suplimentar, reclamantul ainvocat căîn componența Comisiei de evaluare au fost

incluși trei cetățeni străini, non-vorbitori de limbă română, Herman von Hebel, Victoria

Henley și Nona Tsotsoria, care sunt vorbitori de limbă engleză.

Reclamantul a menționat asupra faptului că procedura de evaluare prealabilă

efectuată de către membrii Comisiei de evaluare Herman von Hebel, Victoria Henley,

Nona Tsotsoria este viciată și ilegală, pe motiv că acestor membri nu le-a fost asigurată

traducerea în limba engleză, de către secretariatul Comisiei, a actelor prezentate de

către candidat în sprijinul poziției sale privind integritatea etică și integritatea

financiară, acte care au fost prezentate de către candidat, în mod legal în limba română.

7

Or, examinând dosarul administrativ al candidatului Nicolae Șova, sistematizat și

perfectat de pârât, ce se materializează prin emiterea actului administrativ contestat,

conține în sine un șir voluminos de acte (inclusiv declarații, contracte, informații

bancare, contabile. etc.începând cu fila dosarului 74 și până la fila dosarului 346)

prezentate de candidat care nu sunt traduse de secretariatul Comisiei în limba engleză,

limba de desfășurare a lucrărilor Comisiei de evaluare în conformitate cu prevederile

alin.(1) art.4 din Regulamentul de organizare și funcționare al Comisiei independente

de evaluare a integritățiicandidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor din 22 aprilie 2022.

Viciul procesual (lipsa) de traducere a actelor relevante și necesare evaluării

candidatului în ceea ce privește verificarea conformității cu criteriul de integritate etică

și integrității financiare, vorbește despre vicierea procesului de verificare și apreciere a

acestor înscrisuri de către membrii Comisiei, Herman von Hebel, Victoria Henley,

Nona Tsotsoria. Or, acești membri au fost lipsiți de posibilitatea de a verifica

informațiile prezentate de către candidat în susținerea candidaturii sale în cadrul

evaluării, aceștialimitându-se în mod formal și neîntemeiat la informațiile verbale

(posibil), dar posibil și nefiind informați pe marginea esenței actelor prezentate de către

candidat.

Prin urmare, se atestă că în cadrul procedurii de evaluare au fost admise erori

procedurale grave de către Comisia de evaluare, în ceea ce privește încălcarea limbii de

desfășurare a procesului de evaluare, manifestat prin lipsa traducerilor în limba engleză

a actelor și declarațiilor prezentate de către candidat la etapa colectării și verificării

datelor de către membrii Comisiei, prin derogare de la prevederile alin.(1) art.4 din

Regulamentul de organizare și funcționare al Comisiei independente de evaluare a

integritățiicandidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor din 22 aprilie 2022 și prevederile art.6 lit. (c) din Legea

nr.26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția

de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.

Reclamantul a notat că în situația în care, în cadrul procedurii de evaluare a

candidatului, ar fi fost asigurate cerințele legale privind traducerea actelor în limba

engleză – limbade lucru a Comisiei de evaluare – membriiComisiei de evaluare non-

vorbitori de limbă română, ar fi votat în alt mod, posibil chiar în susținerea promovării

reclamantului. Actele prezentate de reclamant în cadrul procedurilor prealabile

desființează orice „dubii” sau „dubii serioase”, pe marginea conformității cu criteriul

de integritate etică și integrității financiare a reclamantului, iar în cazul în care ar fi

avut loc o verificare autentică a informațiilor prezentate, dar nu una mimată cum s-a

admis la caz, concluziile și rezultatul votării ar fi fost altfel, chiar în sprijinul

promovării concursului de către candidat.

Prin urmare, se atestă că pârâtul a admis în cadrul procesului de evaluare a

candidatului omisiuni intenționate, catalogate ca erori materiale care încalcă dreptul

reclamantului la un tratament echitabil din partea pârâtului, or omisiunea (eroarea)

privind traducerea informațiilor prezentate de reclamant, îl defavorizează pe ultimul în

raport cu concluziile afirmative care se conțin în actul administrativ contestat.

8

Reclamantul a mai precizat că decizia contestată este afectată de viciiprocesuale

grave, care vin în contradicție cu situația de fapt, precum și, în contradicție cu actele

administrate la dosarul administrativ al candidatului Nicolae Șova, prin derogare de la

prevederile art. 6 și art. 10 din Legea nr. 26/2022.

Astfel, reclamantul consideră că toate concluziile sau constatările în susținerea

nepromovării candidatului pe criteriul de integritate etică, reținute de pârât la pagina 8

din deciziacontestată, sunt complet eronate, afirmative și lipsite de suport probatoriu

sau faptic, venind în contradicție cu materialele acumulate în dosarul administrativ.

Reclamantul a mai menționat că la caz, anterior inițierii procedurii de votare pe

marginea subiectelor examinate (inclusiv asupra deciziilor cu privire la candidați în

conformitate cu art. 13 din Legea nr. 26/2022 (concluzii preliminare, parțiale sau finale

ale evaluării, în ordinea lit. e) alin. (1) al art. 8 din Regulamentul de organizare și

funcționare al Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția

de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor),

președintele Comisiei urma să distribuie, prin e-mail, proiectul procesului-verbal

tuturor membrilor Comisiei cât mai curând posibil și în cel mult trei zile lucrătoare, pe

marginea deciziei ce urma a fi adoptată în privința candidatului Nicolae Șova, în cadrul

ședinței Comisiei de evaluare din 13 ianuarie 2023.

La materialele dosarului administrativ, lipsește dovada expedierii prin e-mail de

către președintele Comisiei a proiectului procesului-verbal tuturor membrilor Comisiei

(în decurs de 3 zile lucrătoare), pe marginea deciziei ce urma a fi adoptată în privința

candidatului Nicolae Șova, în cadrul ședinței Comisiei de evaluare din 13 ianuarie

procesului-verbal tuturor membrilor Comisiei (în decurs de 3 zile lucrătoare), până la

data ședinței – 13 ianuarie 2023 – sugereazăfaptul că membrii Comisiei nu au deliberat

asupra motivelor indicate în proiectul deciziei, care ar fi fost anexat la procesul verbal

al ședinței nr. 34 din 13 ianuarie 2023.

La 14 februarie 2023, Comisia independentă de evaluare a integrității

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și

procurorilor a depus referință, prin care a solicitat respingerea cererii de contestare

înaintate de Nicolae Șova.

În motivarea referinței, pârâtul a invocat că decizia Comisiei de evaluare nr. 16

din 13 ianuarie 2023, este legală și întemeiată, iar alegațiile reclamantului sunt

neîntemeiate și nu au suport probatoriu.

Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de

membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor a menționat că

a executat cu diligență și bună-credință toate obligațiile prevăzute de Legea nr. 26 din

10 martie 2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de

membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, iar când a

constatat anumite neclarități, aceasta a oferit reclamantului posibilitatea de a le elucida,

prin prezentarea datelor și informațiilor suplimentare, stabilindu-i un termen suficient.

Pârâtul consideră irelevante argumentele reclamantului din acțiunea precum că

Comisia „... nu a obiectat sau menționat care anume acte sau informații nu ar fi fost

prezentate de reclamant...”. De fapt, reclamantul cunoaște care anume acte nu au

9

fostprezentate de către acesta la solicitarea Comisiei (de exemplu - copia cererii depuse

la Consiliul Superior al Magistraturii, în privința obținerii unui spațiu locativ sau

extrase cu privire la un cont bancar deținut la B.C.„Victoriabank” S.A.. Lipsa acestora

nu este indicată în mod obligatoriu în decizie.

Mai mult, rolul Comisiei de evaluare nu este de a „obiecta” în procesul evaluării

cu privire la anumite date sau documente,a colecta acte și informații, inclusiv de la

candidatul evaluat, iar candidatul urmează să depună diligența maximă pentru a proba

afirmațiile expuse de acesta în răspunsurile acordate Comisiei, fapt ce reiese din regula

„sarcina probațiunii pusă pe seama candidatului”.

Pârâtul a menționat că evaluarea integrității reclamantului, efectuată în

conformitate cu prevederile Legii nr.26/2022 și culminată cu decizia contestată, nu a

încălcat drepturile și interesele legale ale acestuia și nu a afectat statutul său

profesional. Soluția oferită de Comisia de evaluare, prin decizia de constatare a

promovării sau nepromovării evaluării, reprezintă o apreciere, după intima sa

convingere, a faptului dacă există sau nu dubii serioase privind conformitatea

candidatului cu criteriile de integritate financiară și etică.

Pârâtul a evidențiat că concluzia Comisiei de evaluare din decizie privind

existența unor dubii serioase cu privire la conformitatea reclamantului cu criteriile de

integritate etică și financiară ține de oportunitatea deciziei, iar, instanța de judecată este

ținută să exercite controlul de legalitate a deciziei și nu este în drept să execute

controlul de oportunitate. Or, instanța de judecată poate dispune reluarea evaluării doar

în situația în care constată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea

evaluării de către candidat, situație care lipsește în speță.

A explicat că, contrar obiecțiilor reclamantului formulate în acțiune,Comisia de

evaluare nicidecum nu a indicat drept temei de nepromovare a reclamantului faptul că

nu era eligibil să procure apartamentul din mun. Chișinău la

prețpreferențialșitranzacțiile în privința bunurilor imobile ar fi fost fictive și ilegale. Or,

drept temei de nepromovare a evaluării de către reclamant a servit existența dubiilor

serioase privind conformitatea reclamantului cu cerințele de integritate, și nu anumite

pretinse încălcări ale legii.

În ceea ce privește argumentele reclamantului aferente procurării apartamentului

la preț preferențial în mun.Chișinău și aferente sursei mijloacelor financiare pentru

procurarea apartamentului candidatului și sursa mijloacelor financiare ale candidatului

pentru cumpărarea valutei, pârâtul consideră că alegațiile invocate nu pot fi în măsură

să ducă la promovarea evaluării candidatului.

Pârâtul a mai invocat că, Comisia de evaluare funcționează în baza

regulamentului propriu de organizare și funcționare, aprobat de către aceasta, și nu în

conformitate cu Codul administrativ; iar judecarea cererilor de contestate împotriva

deciziilor Comisiei de evaluare are loc în conformitate cu procedura prevăzută de

Cartea a treia din Codul administrativ.

Prin urmare, prevederile din celelalte cărți ale Codului administrativ nu sunt

aplicabile, or Comisia de evaluare nu era ținută de aceste prevederi legale la efectuarea

evaluării candidaților.

10

Așadar, consideră pârâtul că sunt neîntemeiate obiecțiile reclamantului precum

că, Comisia de evaluare ar fi acționatcontrar art.137 din Codul administrativ, deoarece

nu ar fi explicat cum a ajuns la concluzii diferite în cazuri pretins similare; contrar

art.32, art. 92 și art. 94 din Codul administrativ și contrar art.93 din Codul

administrativ, care impune sarcina probațiunii pe seama autorității publice.

Reclamantul Nicolae Șova în ședința de judecată nu s-a prezentat, însă a fost

prezent reprezentantul acestuia, avocatul Ghenadie Bambuleac, care a susținut cererea

de contestare împotriva deciziei nr. 16 din 13 ianuarie 2023 cu privire la candidatura lui

Nicolae Șova, solicitând admiterea acesteia.

Reprezentanții Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor,

avocații Roger Gladei și Irina Sugoneaco au susținut argumentele invocate în referința

depusă, solicitând respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.

Suplimentar celor invocate în referința depusă, reprezentanții au pretins că

Comisia de evaluare a respectat toate drepturile prevăzute de art. 12 alin. (4) din Legea

nr. 26 din 10 martie 2022.

Cu referire la faptul precum că Comisia nu a solicitat candidatului prezentarea

înscrisurile cu privire la achiziționarea apartamentului la preț preferenția de la CSM,

reprezentanții Comisiei au susținut că este neadevărat, în prima rundă de întrebări s-a

solicitat candidatului prezentarea documentelor cu privire la achiziționarea

apartamentului de 72 m.p.

Candidatului a nu depus diligența necesară în privința problemei ce ține de

procurarea apartamentului la preț preferențial.

Ceea ce ține de sursa mijloacelor financiare, pentru procurarea valutei și a

automobilului este problemă legală de o inconsecvență constată a declarațiilor

formulate de către candidat atât în cadrul procedurii de evaluare cât și în ședința de

judecată.

Referitor la achiziționarea apartamentului la preț preferențial, candidatul nu a dat

suficiente explicații și nu a prezentat toate probele, nici la prima rundă de întrebări și

nici la cea de a doua, iar comparația cu dosarul candidatului Șchiopu este neîntemeiată,

circumstanțele fiind diferite.

Aspectul de ține de achiziționarea apartamentului la preț preferențial a fost

neelucidat de către reclamant, din motiv că nu a prezentat toate actele solicitate de către

Comisie, din cauza neînțelegerii obligației de diligență a candidatului rezultată din

Legea nr.26.

În ședința de judecată, reprezentantul reclamantului Șova Nicoale, avocatul

Bambuleac Ghenadie a solicitat anularea deciziei nr. 16 din 13 ianuarie 2023 cu privire

la candidatura lui Nicolae Șova, candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al

Magistraturii și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului.

Reprezentanții pârâtei, avocații Roger Gladei, Sugoneaco Irina și Cernei Valeriu

au solicitat respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată.

Apreciere instanței.

11

Audiind părțile, și reprezentanții lor, examinând actele dosarului administrativ și

cel judiciar, completul de judecată special al Curții Supreme de Justiție constată că

acțiunea este admisibilă și întemeiată, din următoarele motive.

Termenul de examinare a acțiunii

Conform art. 14 alin. (7) din Legea nr. 26/2022, prin derogare de la prevederile

art. 195 din Codul administrativ nr. 116/2018, cererea de contestare a deciziei Comisiei

de evaluare se examinează în decurs de 10 zile.

În acest context, completul de judecată special menționează că pe parcursul

examinării cauzei de mai multe ori a apărut necesitatea schimbării membrilor

completului de judecată, pe motiv că au fost acceptate cererile de demisie a

judecătorilor care anterior făceau parte din Completul de judecată special. La fel, pe

parcursul examinării cauzei de către participanții la proces au fost depuse cereri de

recuzare.

La 06 februarie 2023, cauza nominalizată a fost repartizată în mod aleatoriu, prin

intermediul Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor, spre examinare în primă

instanță judecătorului – raportor Ala Cobăneanu.

La 07 februarie 2023, judecătorul Ala Cobăneanu a declarat abținere de la

examinarea cererii de contestare depuse de Nicolae Șova.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 07 februarie 2023, s-a admis

declarația de abținere a judecătorului raportor Ala Cobăneanu.

La 07 februarie 2023, cauza nominalizată a fost repartizată în mod aleatoriu, prin

intermediul Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor, spre examinare în primă

instanță judecătorului – raportor Dumitru Mardari, în componența completului de

judecată, președintele ședinței Vladimir Timofti, judecători Svetlana Filincova și

Dumitru Mardari.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 08 februarie 2023, cauza s-a primit

în procedură, fiind fixată ședința de judecată, pentru data de 16 februarie 2023, 1400.

Ședința de judecată din 16 februarie 2023, s-a întrerup și s-a fixat pentru dat de

02 martie 2023.

Prin Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii nr.23/2, nr.27/2 din 14

februarie 2023, au fost acceptate cererile de demisie a judecătorilor Curții Supreme de

Justiție, Ala Cobăneanu și Svetlana Filincova, fiind dispusă eliberarea acestora din

funcția de judecător din data de 01 martie 2023, în legătură cu ce a apărut necesitatea

schimbării membrilor completului de judecată special instituit în cadrul Curții Supreme

de Justiție.

Prin Dispoziția Președintelui interimar al Curții Supreme de Justiție nr.33 din 02

martie 2023 ,,Cu privire la modificarea Dispozițiilor nr.29 din 29 martie 2022 și nr.35

din 14 aprilie 2022” s-a schimbat componența completului de judecată special,

prevăzut de punctul nr. 1 din Dispoziția Președintelui interimar al Curții Supreme de

Justiție nr. 29 din 29 martie 2022 „Cu privire la instituirea completului de judecată

special”, modificată prin Dispoziția Președintelui interimar al Curții Supreme de

Justiție nr. 35 din 14 aprilie 2022 și se instituie o nouă componență a completului de

judecată special pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor

12

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, după cum urmează:

Vladimir Timofti – președinte, judecători- Dumitru Mardari, Mariana Pitic, membru

supleant – Galina Stratulat.

Ulterior, prin dispoziția nr.34 din 02 martie 2023 ,,Cu privire la modificarea

Dispoziției nr.33 din 02 martie 2023” s-a schimbat componența completului de

judecată special, prevăzut de punctul nr. 1 din Dispoziția Președintelui interimar al

Curții Supreme de Justiție nr. 33 din 02 martie 2023 și se instituie o nouă componență a

completului de judecată special pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva

deciziilor Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de

membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, după cum

urmează: Vladimir Timofti – președinte, judecători- Tamara Chișca-Doneva, Dumitru

Mardari, membru supleant-Ion Guzun.

La 02 martie 2023, judecătorul Tamara Chișca-Doneva a declarat abținere de la

examinarea cererii de contestare depuse de Nicolae Șova.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 03 martie 2023, s-a respins

declarația de abținere a judecătorului Tamara Chișca-Doneva.

Ședința de judecată a fost numită pentru data de 09 martie 2023 și conform art.14

alin.(9) al Legii nr.26 din 10 martie 2022 emiterea hotărârii a fost fixată pentru data de

16 martie 2023.

Prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.103/4 din 16 martie 2023 a

fost modificată hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.68/3 din 23 februarie

2023, fiind modificată data eliberării judecătorului Dumitru Mardari din funcția de

judecător de la Curtea Supremă de Justiție din data de 18 aprilie 2023 în data de 20

martie 2023, și astfel pentru a fi respectat termenul restrâns prevăzut de lege pentru

examinarea contestațiilor a apărut necesitatea schimbării membrului completului de

judecată special instituit în cadrul Curții Supreme de Justiție.

Prin Dispoziția Președintelui interimar al Curții Supreme de Justiție nr.39 din 20

martie 2023 ,,Cu privire la modificarea dispoziției nr.34 din 02 martie 2023 a fost

schimbată componența completului de judecată special, după cum urmează Vladimir

Timofti – președinte, judecători- Tamara Chișca-Doneva, Mariana Pitic, în rest s-a

menținut prevederile Dispoziției nr.34 din 02 martie 2023 ,,Cu privire la modificarea

Dispoziției nr.33 din 02 martie 2023”.

Ca rezultat al repartizării repetate a dosarelor, la data de 21 martie 2023, cauza

de contencios administrativ, la cererea de contestare depusă de Nicolae Șova împotriva

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor cu privire la anularea

deciziei și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului, a fost repartizată

repetat prin intermediul Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor, judecătorului-

raportor Mariana Pitic.

Prin încheierea din 28 martie 2023 a Completului de judecată special, instituit în

cadrul Curții Supreme de Justiție s-a reluat examinarea cauzei.

Prin Dispoziția Președintelui interimar al Curții Supreme de Justiție nr.46 din 28

martie 2023, Aliona Miron, în legătură cu faptul că prin Hotărârea Consiliului Superior

13

al Magistraturii nr. 66/3 din 23 februarie 2023, a fost acceptată cererea de demisie a

judecătorului Curții Supreme de Justiție, Vladimir Timofti, fiind dispusă eliberarea

acestuia din funcția de judecător de la Curtea Supremă de Justiție din data de 27 martie

2023, a fost schimbată componența completului de judecată special, prevăzut de

punctul nr. 1 din Dispoziția Președintelui interimar al Curții Supreme de Justiție nr. 39

din 20 martie 2023 și se instituie o nouă componență a completului de judecată special

pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei independente

de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, după cum urmează: Tamara Chișca-

Doneva – președinte, judecători- Mariana Pitic Maria Ghervas – judecător, în rest, se

mențin prevederile Dispoziției Președintelui interimar al Curții Supreme de Justiție nr.

39 din 20 martie 2023 „Cu privire la modificarea Dispoziției nr. 34 din 02 martie

2023”.

La 28 martie 2023, avocatul Bambuleac Ghenadie, acționând în interesele lui

Nicoale Șova a depus cerere privind ridicarea excepției de neconstituționalitate.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 28 martie 2023, s-a admis cererea

avocatului Bambuleac Ghenadie, în interesele lui Nicoale Șova privind ridicarea

excepției de neconstituționalitate și s-a remis Curții Constituționale sesizarea, în

vederea examinării.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, la 06 aprilie 2023,

a intrat în vigoare Legea nr.64 din 30 martie 2023 cu privire la Curtea Supremă de

Justiție, precum și Legea nr. 65 din 30 martie 2023 cu privire la evaluarea externă a

judecătorilor și a candidaților la funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție.

Potrivit prevederilor art. 8 din Legea 64/2023, Plenul Curții Supreme de Justiție

este compus din toți judecătorii Curții Supreme de Justiție și are, printre altele, atribuția

de stabilire, anual, a componenței completelor de judecată.

Completul de judecată, reținând prevederile legale citate supra și faptul că în

perioada martie-aprilie 2023 majoritatea magistraților de la Curtea Supremă de Justiție

au demisionat, atestă imposibilitatea formării completelor de judecată de către Plenul

Curții Supreme de Justiție, care la moment nu este deliberativ.

Totuși, prin Legea nr. 89 din 27 aprilie 2023, în vigoare din 02 mai 2023,

dispozițiile tranzitorii din Legea 64/2023 cu privire la Curtea Supremă de Justiție, au

fost modificate în sensul stabilirii momentului începerii activității Curții Supreme de

Justiție în componența nouă, inclusiv a Plenului, oferind ca efect competențe de

formare a completelor de judecată după regula anterioară – de către președintele Curții

Supreme de Justiție.

În conformitate cu prevederile art. 12 alin. (8) din Legea 65/2023, Consiliul

Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr.120/6 din 10 aprilie 2023 a anunțat

concursul pentru suplinirea, prin transfer temporar, a funcțiilor vacante de judecător la

Curtea Supremă de Justiție, iar prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.

142/8 din 02 mai 2023, s-a hotărât transferul temporar a 7 judecători din instanțele

naționale, pentru o perioadă de 6 luni, începând cu 10 mai 2023 în funcția de judecător

al Curții Supreme de Justiție.

14

Astfel, completul de judecată constată că activitatea Curții Supreme de Justiție a

fost blocată în perioada 30 martie 2023 – 10 mai 2023, perioadă în care nu a fost

posibilă nici faptic, nici juridic examinarea cauzelor aflate pe rolul instanței.

La 10 aprilie 2023 Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor a

depus cerere de recuzare împotriva judecătorului Mariana Pitic.

Prin încheierea din 25 mai 2023 a Completului de judecată special, instituit în

cadrul Curții Supreme de Justiție s-a respins ca neîntemeiată cererea depusă de Comisia

independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor privind recuzarea judecătorului

Mariana Pitic, de la examinarea cauzei de contencios administrativ, intentată la cererea

de contestare depusă de Nicoale Șova.

În această ordine de idei, având în vedere cele enunțate supra, completul de

judecată special notează că depășirea termenului de examinare a contestație în 10 zile,

a fost influențat inclusiv de complexitatea cauzei, comportamentul părților la proces,

care include pe cel al autorității pârâte, dificultatea dezbaterilor, demisiile în masă a

judecătorilor Curții Supreme de Justiție și imposibilitatea formării completului special

pentru judecarea cererilor de contestare.

Mai mult, durata de aflare pe rol a cauzei a fost condiționată inclusiv de

asigurarea respectării drepturilor participanților la proces, fapt ce nu poate fi privit

drept tergiversare a examinării cauzei, deoarece judecarea cererii de contestare a avut

ca scop respectarea dreptului garantat al părților la un proces echitabil, consfințit în

articolul 38 din Codul administrativ și articolul 6 §1 din Convenția pentru apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale.

În cadrul ședinței de judecată din data de 23 iunie 2023 a fost examinată în fond

cauza, fiind ascultate explicațiile părților, cercetate probele, ascultate pledoariile și

conform art. 14 alin. (9) din Legea nr. 26/2022, a fost anunțată emiterea și plasarea

deciziei pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

Aplicabilitatea Codului administrativ.

Completul de judecată special menționează că, în cadrul dezbaterilor judiciare,

reprezentanții Comisiei au invocat neaplicarea cărților I și II din Codul administrativ la

examinarea cauzelor pendinte pe rolul Curții Supreme de Justiție, argument care nu

poate fi reținut din considerentele următoare.

Completul de judecată special reține că aplicarea Codului administrativ și

limitele ei este o problemă de interpretare și aplicare a legii asupra căreia are

competență Curtea Supremă de Justiție ca instanță de judecată competentă pentru

examinarea acțiunii în contencios administrativ (DCC nr. 163 din 1 decembrie 2022, §

24, DCC nr.2 din 18 ianuarie 2022, §19).

În primul rând, este necesar de a se explica de ce este aplicabil Codul

administrativ procedurii de evaluare, dar și procedurii de contencios administrativ.

Din punct de vedere al conținutului normativ, Legea nr. 26/2022 cuprinde atât

norme de drept public material, cât și norme de procedură administrativă și procedură a

contenciosului administrativ.

15

În special, dispozițiile legale care reglementează definiția și condițiile de

evaluare a integrității etice/financiare după natura lor constituie norme de drept

administrativ material, care formează baza legală conform art. 21 alin. (1) din Codul

administrativ pentru emiterea actului administrativ individual de către Comisie. Astfel,

dispozițiile art. 8 alin. (l)-(4) din Legea nr. 26/2022 sunt norme de drept administrativ

material.

Inițierea procedurii de evaluare este, conform art. 9 alin. (2) și art. 69 alin. (l) din

Codul administrativ, o inițiere a procedurii administrative la cererea candidatului

pentru una din funcțiile de membru în organele enumerate în art. 2 alin. (l) din Legea

nr. 26/2022. Inițierea procedurii de contencios administrativ este condiționată, în

conformitate cu prevederile art. 189 alin. (l) din Codul administrativ, de revendicarea

de către reclamant a încălcării unui drept prin activitatea administrativă.

Astfel, completul de judecată special relevă că, decizia Comisiei de evaluare este

un act administrativ individual în sensul art. 10 alin. (l) din Codul administrativ. Actul

administrativ individual este rezultatul final al procedurii administrative.

Prin decizia Comisiei privind promovarea/nepromovarea evaluării de către

candidat are loc finalizarea procedurii administrative conform art. 78 din Codul

administrativ.

Mai mult decât atât, în nota informativă la Legea nr. 26/2022, autorii au indicat

că „drept urmare a desfășurării activității sale, Comisia de evaluare va emite o decizie.

Reieșind din faptul că decizia respectivă reprezintă un act administrativ, contestarea

acesteia se va face conform prevederilor Codului administrativ nr. 116/2018 cu

derogările exprese stabilite în prezentul proiect.”

Astfel, însăși legiuitorul a calificat decizia Comisiei de evaluare drept un act

administrativ individual în privința căruia poate fi exercitată acțiunea în contencios

administrativ.

Prin urmare, normele Codului administrativ privind procedura administrativă și

instituția actului administrativ individual sunt aplicabile procedurii de evaluare, cu

excepțiile prevăzute de Legea nr. 26/2022.

Completul de judecată special subliniază că, evaluarea candidaților pentru

funcțiile de membru în organele enumerate în art. 2 alin. (l) din Legea nr.26/2022 este

prin natura sa un domeniu specific de activitate în sensul art. 2 alin. (2) din Codul

administrativ.

Deși, Codul administrativ instituie o procedură administrativă și de contencios

administrativ uniformă, totuși, conform art. 2 alin. (2) din Codul administrativ, anumite

aspecte pot fi reglementate prin norme legislative speciale, dacă nu contravin

principiilor Codului administrativ.

Normele speciale din Legea nr. 26/2022 nu exclude aplicarea cărților I și II,

decât în privința unor aspecte, cum ar fi în special, inițierea procedurii administrative,

clarificarea stării fapt din oficiu, cvorumul și majoritatea, dreptul la audiere a

candidatului, dar și altele. Sintagma „anumite aspecte” din art. 2 alin. (2) din Codul

administrativ nu echivalează cu excluderea de la aplicare a Codului administrativ.

16

Așadar, în condițiile speței, excluderea integrală de la aplicare a cărților I și II

este imposibilă din punct de vedere al rolului central și legăturii organice a Codului

administrativ cu domeniile/subdomeniile dreptului administrativ.

Potrivit art. 14 alin. (6) din Legea nr. 26/2022, cererea de contestare a deciziei

Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu procedura prevăzută în Codul

administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta lege, și nu are efect suspensiv asupra

deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau concursului la care participă candidatul

respectiv.

Principiile care guvernează procedura contenciosului administrativ sunt

reglementate în cartea I din Codul administrativ, în special art. 21-27 și art. 36-43. Între

cartea I și II, și III, care reglementează procedura contenciosului administrativ, există o

legătură organică și de substanță, ce nu poate fi negată sau exclusă sub nici o formă.

Controlul judecătoresc este un control de legalitate, care cuprinde în sine

verificarea legalității temeiului formei activității administrative, corectitudinii

interpretării noțiunilor juridice vagi, proporționalității egalității de tratament,

imparțialității, securității juridice, motivării, exercitarea dreptului discreționar, dacă

autoritatea este împuternicită să acționeze în baza acestui drept, protecția încrederii

legitime în activitatea autorității și altele.

Din considerentele menționate supra, completul de judecată special respinge ca

nefondat argumentul reprezentanților Comisiei de evaluare, precum că nu este

aplicabilă cartea I și II din Codul administrativ. Or, aceasta ar însemna negarea

respectării principiilor legalității, cercetării din oficiu, egalității de tratament, securității

raporturilor juridice, proporționalității, imparțialității Comisei, bunei-credințe și altele.

Aplicarea normelor procedurii de contencios administrativ este condiționată de

aplicarea acelorași norme care se referă la procedura administrativă, cum ar fi obținerea

probelor conform art. 220 alin. (1), 87-93 din Codul administrativ, notificările conform

art. 223, 97-114 Codul administrativ, imparțialitatea conform art. 25 din Codul

administrativ, recuzarea conform art. 202, 49-50 din Codul administrativ, formele

activității administrative conform art. 5, 10-15 și 189 din Codul administrativ,

conceptul de parte în procedura de contencios administrativ conform art. art. 204 și 7

din Codul administrativ, efectele juridice ale actului administrativ individual, e.g.

funcția executorie a Deciziei Comisiei în calitate de act administrativ individual

conform art. 171 alin. (4) din Codul administrativ, valabilitatea, obligativitatea și

puterea lucrului decis a Deciziei Comisiei conform art. art. 139 alin. (2)-(4) și 140 din

Codul administrativ și altele.

Neaplicarea cărții I și II din Codul administrativ ar echivala cu excluderea

deciziei Comisei ca act administrativ individual, iar pe cale de consecință respingerea

accesului la un control judecătoresc efectiv.

În această ordine de idei, completul de judecată special subliniază că, decizia

Comisiei de evaluare este un act administrativ individual în sensul art. 10 alin. (l) din

Codul administrativ, deoarece este: 1) emisă de o autoritate publică; 2) este o decizie,

dispoziție sau altă măsură oficială; 3) se referă la domeniul dreptului public; 4) este o

reglementare; 5) e referă la un caz individual; 6) produce nemijlocit efecte juridice.

17

Din punct de vedere funcțional și organizatoric, Comisia independentă de

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor este o „autoritate publică” în sensul

art. 7, 10, 203 lit. a) și 204 din Codul administrativ, deoarece este creată prin lege,

îndeplinește sarcini de drept public prin intermediul competenței reglementată în art. 8

din Legea nr. 26/2022, în vedere realizării unui interes public.

Completul de judecată special mai subliniază că, procedura administrativă de

evaluare are o funcție de clarificare și orientare datorită caracterului procedural al

acțiunii oficiale de evaluare a candidaților în funcția de membru al Consiliului Superior

al Magistraturii. Prin urmare, respectarea principiilor, garanțiilor și regulilor de bază a

procedurii administrative constituie o cerință înrădăcinată direct în conceptul statului

de drept stipulat în art. 1 alin. (3) din Constituția Republicii Moldova.

Astfel, prin Legea nr. 180 din 07 iunie 2023 s-a consolidat înțelegerea că,

Comisia de evaluare este o autoritate publică specifică în felul său, adică nu este

persoană juridică de drept public, cu toate că, în art. 7 din Codul administrativ, are o

funcție universală, cuprinde și este definit conceptul de autoritate publică atât în sensul

interpretat de Parlamentul Republicii Moldova, adică funcțional, organizațional cât și

ca persoană juridică de drept public, după caz. Această concluzie rezultă și din

pronumele nedeterminat „orice structură organizatorică” al art. 7 din Codul

administrativ. Autoritatea publică pe lângă elementul de orice structură organizatorică

sau organ, instituit/ă prin lege sau alt act normativ, realizare de interese publice, îl

conține și pe cel de regim public, care desemnează sarcinile și competențele, care oferă

dreptul de a se impune cu forță juridică față de persoanele cu care intră în raporturi de

drept autoritatea publică. O altă interpretare și aplicare ar însemna că activitatea

Comisiei și deciziile ei nu sunt obligatorii ca acte administrative individuale, dar

reprezinte acte juridice de drept privat. Completul de judecată special subliniază că, și

o persoană privată poate fi autoritate publică dacă prin lege îi sunt delegate sarcini al

autorităților publice și competențele corespunzătoare pentru realizarea lor. Mai mult,

conform art. 72 alin. (6) din Legea nr. 100 din 22 decembrie 2017, actul normativ de

interpretare nu are efecte retroactive, cu excepția cazurilor când prin interpretarea

normelor de sancționare se creează o situație mai favorabilă.

Completul de judecată special subliniază că, sarcinile Comisiei nu reprezintă

domenii private de activitate dar publice, de aceea și a fost investită prin Legea nr.

26/2022 cu competențe care îi permite să se impune cu putere juridică în raport cu cei

evaluați conform art. 8 din Codul administrativ. Completul de judecată special notează

cu titlu de principiu că, nu poate fi confundat, din punct de vedere funcțional și

organizatoric, conceptul de autoritate publică cu cel de persoană juridică de drept

public, în caz contrar s-ar exclude decizia Comisiei din conceptul de act administrativ

individual.

Totodată, reprezentanții pârâtului n-au pătruns în esența art. 2 alin. (2) din Codul

administrativ care reglementează condițiile de derogare prin norme legislative de la

caracterul uniform al Codului administrativ pentru „anumite aspecte” de activitate

administrativă. A reține argumentul că, Comisia nu este autoritate publică înseamnă a

nega o realitatea juridică că aceasta înfăptuiește activitate administrativă de drept

18

public prin procedura administrativă și că, decizia ei este act administrativ individual

supus controlului judecătoresc în procedura contenciosului administrativ. Astfel,

conceptul de autoritate publică nu se reduce la conceptul de persoană juridică de drept

publice, dar are o semnificație funcțională proprie în sensul art. 7 și art. 2 alin. (2) din

Codul administrativ, și în sensul Legii nr.26/2022.

Decizia Comisiei se relaționează cu însușirea de „orice dispoziție, decizie sau

altă măsură oficială” ca element definitoriu al actului administrativ individual

conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ. Din această optică se delimitează că,

Comisia nu desfășoară activitate legislativă sau judecătorească, dar activitate de

executare a legii.

Decizia Comisiei se încadrează în conceptul de „domeniul dreptului public”

conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ. Conform art. 5 din Codul

administrativ actul administrativ individual este una din formele activității

administrative prin care se aplică legea. Prin Decizia Comisiei a fost aplicată Legea nr.

26/2022, care reglementează temeiul deciziei, iar această reglementare normativă este,

după natura juridică a ei, una de drept public material. Astfel, prin această însușire

decizia Comisei este exceptată de la acțiunea privată, penală, contravențională și de

contencios constituțional la care participă autoritățile publice conform art. 2 alin. (3) lit.

a) – c) din Codul administrativ.

Decizia Comisiei conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ este o

„reglementare” prin care pârâta își realizează unilateral competența materială potrivit

art. 6 din Legea nr.26/2022. Curtea subliniază că prin acest element al actului

administrativ individual are loc delimitarea acestuia de alte forme ale activității

administrative, cum ar fi acul real și contractul administrativ.

Decizia Comisiei conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ se referă la

„un caz individual”, care constă în situația concretă de evaluare a reclamantului.

Funcția acestei însușiri a actului administrativ individual rezidă în delimitarea acestuia

în raport cu actul administrativ normativ, care este o reglementare abstractă conform

art. 12 din Codul administrativ.

Decizia Comisiei conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ întrunește

criteriul „cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice”, adică de a naște, modifica

sau stinge raporturi juridice de drept public. Completul de judecată special reține că,

Decizia Comisiei produce nemijlocit efecte juridice în sfera juridică a reclamantului, în

calitatea sa de judecător care a candidat la funcția de membru al Consiliului Superior al

Magistraturii. Funcția acestui criteriu constă în diferențierea actului administrativ

individual de o simplă operațiune administrativă realizată în interior procedurii

administrative de evaluare a integrității financiare și etice a candidatului.

Completul de judecată special conchide că, decizia Comisiei este un act

administrativ individual prin care se finalizează procedura administrativă. Conceptul de

procedură administrativă definit în art. 6 din Codul administrativ și cel de autoritate

publică definit în art. 7 din Codul administrativ are o funcție universală, aplicabil

pentru orice domeniu/subdomeniu al dreptului public. Pentru aceste motive, Comisia

avea și are obligația să aplice normele Codului administrativ, și normele de procedură

19

din Legea nr. 26/2022 în partea ce se referă la aspectele derogatorii de la caracterul

uniform al Codului.

Prin urmare, este inacceptabil argumentul reprezentanților pârâtei că procedura

de evaluare nu ar fi o procedură administrativă guvernată de regulile Codului

administrativ, cum ar fi principiul legalității (art. 21), principiul cercetării din oficiu

(art. 22), principiul egalității de tratament (art. 23), principiul bunei-credințe (art. 24),

principiul imparțialității (art. 25), principiul limbii de procedură și rezonabilității (art.

26, art. 27), principiul eficienții (art. 28), principiul proporționalității (art. 29),

securității juridice (art. 30), principiul motivării actelor administrative și operațiunilor

administrativ (art. 31), principiul comprehensibilității (art. 32), cel al protecției

încrederii legitime și altele.

În aceeași ordine de idei, completul de judecată specială relevă că, în cadrul

ședinței de judecată reprezentanții pârâtei au invocat cauzele Țurcan vs Comisia de

evaluare și Clevadî vs Comisia de evaluare, unde instanța a stabilit cu puterea lucrului

judecat că, cauzelor intentate împotriva Comisiei de evaluarea nu sunt aplicabile

prevederile cărților I și II din Codul administrativ.

Așadar, urmare a celor constatate, completul de judecată special menționează că

dosarele la care fac referire reprezentanții Comisiei de evaluare, intentate la cererea lui

Anatolie Țurcanu (nr. 3-5/23) și Nataliei Clevadî (nr. 3-13/23) nu formează o

jurisprudență unitară. Or, rolul jurisprudenței este de a interpreta și aplica la cazuri

concrete legea. Respectiv, nu orice hotărâre care diferă de o altă hotărâre constituie o

divergență de jurisprudență.

Principiul res judicata în sine nu impune instanțelor judecătorești naționale să

urmeze precedentele în cazuri similare, realizarea coerenței dreptului necesită timp iar

perioadele de conflict în jurisprudență pot fi, prin urmare, tolerate fără a submina

securitatea juridică.

În principiu, jurisprudența trebuie să fie stabilă, dar totuși acest caracter nu

trebuie să împiedice evoluția dreptului. Tocmai de aceea, Curtea de la Strasbourg arată

că nu există un drept la o jurisprudență constantă, astfel că schimbarea jurisprudenței

impusă de o abordare dinamică și progresivă este admisibilă și nu încalcă principiul

securității juridice (CtEDO, Unedic c. Franței, 2008, §74; Legrand c. Franței, 2011),

dar trebuie întrunite două condiții: noua abordare să fie consecventă la nivelul acelei

jurisdicții și instanța care a decis schimbarea interpretării să motiveze detaliat

considerentele pentru care a decis astfel (CtEDO, Atanasovski c. Macedoniei, 2010,

În aceste circumstanțe, completul de judecată special respinge argumentul expus

de Comisie precum că la emiterea soluției pe caz instanța de judecată urmează să își

fundamenteze opinia și să emită soluția bazându-se pe considerentele și exemplele de

practică judiciară enunțate.

În concluzie, completul de judecată special statuează că un judecător, potrivit

regulilor de organizare judecătorească, nu este, în general, legat de hotărârea

pronunțată de un alt judecător și nici chiar de propriile sale hotărâri anterioare,

deoarece dânsul se pronunță pe cazul particular care se prezintă în fața sa.

20

Admisibilitatea acțiunii.

În conformitate cu prevederile art. 207 alin. (1) din Codul administrativ, instanța

verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în

contenciosul administrativ.

În conformitate cu prevederile art. 189 alin. (1) din Codul administrativ orice

persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă

poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

Potrivit art. 5 din Codul administrativ activitatea administrativă de drept public al

autorităților publice cuprinde actul administrativ individual ca formă principală de

acțiune administrativă a autorităților.

Completul de judecată special a motivat la capitolul aplicabilității Codului

administrativ de ce decizia Comisiei este act administrativ individual. Astfel, la

compartimentul admisibilității acțiunii se va sublinia că, decizia Comisiei este un act

administrativ individual defavorabil.

Conform art. 11 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, actele administrative

individuale pot fi acte defavorabile – actele care impun destinatarilor lor obligații,

sancțiuni, sarcini sau afectează drepturile/interesele legitime ale persoanelor ori care

resping, în tot sau în parte, acordarea avantajului solicitat.

Conform art. 17 din Codul administrativ, drept vătămat este orice drept sau

libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate

administrativă. Completul de judecată special notează că, prin acțiunea înaintată,

reclamantul Nicolae Șova revendică încălcarea unui drept prin activitatea

administrativă, conform art. 189 alin. (1) din Codul administrativ, și anume că prin

decizia nr. 16 din 13 ianuarie 2023 Comisia de evaluare i-a încălcat dreptul de a fi ales

în funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii (art. 14 din Legea cu

privire la statutul judecătorului nr. 544/1995), dreptul la autoadministrare

judecătorească (art. 231 din Legea privind organizarea judecătorească nr. 514/1995),

dreptul la demnitatea și reputația profesională a judecătorului, dreptul fundamental la

independență și inamovibilitate a judecătorului (art. 16 din Constituția Republicii

Moldova), dar și dreptul fundamental la administrare (art. 39 din Constituția Republicii

Moldova), dreptul la o decizie de evaluare favorabilă a candidatului Nicolae Șova.

Prin derogare de la prevederile art. 209 din Codul administrativ prin art. 14 alin.

(1) și (2) din Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de

membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10

martie 2022, s-a reglementat un termen special de înaintare a acțiunii în contencios

administrativ. Astfel, decizia Comisiei de evaluare poate fi contestată de către

candidatul evaluat în termen de 5 zile de la data recepționării de către acesta a deciziei

motivate, fără respectarea procedurii prealabile.

Candidatul evaluat poate contesta decizia defavorabilă a Comisiei de evaluare la

Curtea Supremă de Justiție, în cadrul căreia se instituie un complet de judecată special

compus din 3 judecători și un judecător supleant. Judecătorii și judecătorul supleant

sunt desemnați de președintele Curții Supreme de Justiție.

În acest context, se reține că decizia Comisiei independente de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

21

judecătorilor și procurorilor nr. 16 din 13 ianuarie 2023 a fost recepționată de către

Nicolae Șova la data de 31 ianuarie 2023, fapt confirmat prin extrasul din poșta

electronică anexat la materialele cauzei (f.d.357 dosar administrativ).

Completul de judecată special conchide că cererea de contestare depusă de

Nicolae Șova este admisibilă, întrucât reclamantul s-a conformat prevederilor legale

art. 14 alin. (1) din Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția

de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din

10 martie 2022, fiind depusă la 06 februarie 2023, în interiorul termenului prevăzut de

lege, la Curtea Supreme de Justiție.

Din punct de vedere a felului acțiunii în contencios administrativ, Completul de

judecată special apreciază acțiunea înaintată drept o acțiune în obligare specifică în

felul său. Prin acțiunea în obligare obișnuită, reclamantul conform art. art. 206 alin. (1)

lit. b) și 224 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ urmărește anularea actului

administrativ individual de respingere a solicitării sale referitor la obținerea unui

avantaj juridic de orice fel și obligarea autorității publice să emită actul administrativ

individual respins. Pe când specificul acțiunii înaintate este caracterizat prin anularea

deciziei Comisiei referitor la nepromovarea evaluării și dispunerea reluării procedurii

de evaluare.

Completul de judecată special în conformitate cu prevederile art. 219 alin. (3) din

Codul administrativ nu este legat de textul cererilor formulate de participanții la proces,

astfel, argumentul de oportunitate expus în referință de către pârât va fi apreciat la

capitolul admisibilității. Controlul judecătoresc efectiv implică o verificare deplină a

problemelor de fapt și de drept, însă totuși exclude verificarea oportunității conform

art. 225 alin. (1) din Codul administrativ și limitează controlul în privința actului

administrativ individual discreționar, când lege prevede astfel de temei pentru emitere.

Oportunitatea este o chestiune de admisibilitate dar nu de fond a acțiunii în contencios

administrativ.

Argumentul pârâtului în referința depusă precum că acțiunea trebuie respinsă pe

motiv de oportunitate este lipsit de temeinicie, deoarece reclamantul n-a motivat

acțiunea pe oportunitate dar pe aspecte de legalitate.

Din referință și argumentele de oportunitate relevate de pârât în conținutul ei se

neagă însăși dreptul la înaintarea acțiunii în contencios administrativ potrivit art. 39 și

189 alin. (1) din Codul administrativ.

Astfel, nici Codul administrativ, dar nici art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26/2022 nu

exclud dreptul la acțiune a candidatului. Acceptarea soluției propuse de pârât este

lipsită de temei legal și contrară statului de drept. Completul de judecată special

notează că, prevederile art. 225 alin. (1) din Codul administrativ sunt clare și nu pot fi

confundate, reglementând într-o unitate funcțională cu prevederile art. 36, 39, 189, 190

și 207 Codul administrativ doar aspecte referitor la excluderea sau limitarea controlului

judecătoresc.

Completul de judecată special apreciază decizia Comisiei emisă în temeiul art. 8

din Legea nr. 26/2022 din categoria actelor administrative obligatorii, adică care nu se

emit în baza dreptului discreționar. Comisia este obligată să emită decizia indiferent

dacă este favorabilă sau defavorabilă. În cazul deciziilor discreționare, autoritatea

22

publică are dreptul în general să nu acționeze, iar în cazul în care decide de a acționa

în dreptul administrativ, atunci are posibilitatea de selecție a consecințelor juridice, cu

excepția situației de reducere a discreției la zero conform art. 137 alin. (2) din Codul

administrativ.

Referitor la fondul cauzei completul reține următoarea stare de fapt și de

drept.

Conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță

independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării

drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații

în materie penală îndreptate împotriva sa.

În sensul art. 13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților fundamentale, orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de

prezenta convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe

naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor peroane care au acționat în

exercitarea atribuțiilor lor oficiale.

Potrivit art. 20 alin. (1) și (2) din Constituția Republicii Moldova, orice persoană

are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente

împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime. Nici o

lege nu poate îngrădi accesul la justiție.

Reieșind din art. 53 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, persoana

vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau

prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină

recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.

În conformitate cu art. 114 din Constituția Republicii Moldova, justiția se

înfăptuiește în numele legii numai de instanțele judecătorești, acestea urmează să

dispună de plenitudinea prerogativelor procesuale pentru soluționarea justă a cauzei,

fără a exista limitări nejustificate în acțiunile ce urmează a fi întreprinse, astfel încât

la realizarea scopului final hotărârea judecătorească să nu devină una iluzorie.

Protecția juridică efectivă împotriva acțiunii administrativă a autorităților

publice implică un control judecătoresc de legalitate deplin, care cuprinde atât

chestiunile de fapt, cât și cele de drept, așa cum este reglementat în art. art. 194 alin.

(1), 219, 22, 36 și 21 din Codul administrativ.

Densitatea controlului judecătoresc înseamnă precizarea conținutului controlului

judecătoresc asupra deciziilor Comisiei, care se referă nu numai la profunzimea, ci și

la sfera de aplicare a controlului. Acest lucru se referă atât aplicării legii, cât și

stabilirii faptelor relevante pentru o hotărâre judecătorească legală și întemeiată.

Controlul judecătoresc efectiv implică verificarea tuturor aspectelor de legalitate

procedurală și substanțială, în special, al egalității de tratament, proporționalității,

securității juridice, motivării, corectitudinii cercetării de fapt din oficiu,

imparțialității, interpretării greșite a noțiunilor juridice nedefinite și altele. Numai în

acest fel poate fi atins standardul de protecție efectivă consacrat în art. 53 din

23

Constituția Republicii Moldova. În acest sens, art. 194 alin. (1) din Codul

administrativ în procedura în prima instanță, în procedura de apel și în procedura de

examinare a recursurilor împotriva încheierilor judecătorești se soluționează din oficiu

probleme de fapt și de drept.

Controlul instanței de judecată asupra activității administrative de drept public

necesită o determinare independentă a faptelor relevante, o interpretare a normelor

relevante și a subsumării lor. Un astfel de control administrativ de legalitate inteligibil

exclude, în principiu, o obligare a justiției la constatări și aprecieri de fapt sau de

drept făcute de alte puteri cu privire la ceea ce este legal în speță.

Potrivit art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, la examinarea

cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare, completul de judecată special

din cadrul Curții Supreme de Justiție poate adopta una dintre următoarele decizii: a)

respingerea cererii de contestare; b) admiterea cererii de contestare, dacă constată

existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către

candidat, și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului de către Comisia

de evaluare (normă constituționalitatea căreia a fost verificată prin Hotărârea Curții

Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023 privind excepțiile de neconstituționalitate

a unor prevederi din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri aferente

selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor (competența Curții Supreme de Justiție în cazul

examinării contestațiilor depuse împotriva deciziei Comisiei de evaluare)).

Curtea Constituțională a reținut că, în nota informativă la proiectul de Lege nu se

regăsește niciun argument cu privire la necesitatea limitării controlului judiciar al

deciziilor Comisiei de evaluare. Totuși, din opinia prezentată de autorități și din

conținutul textului contestat, Curtea Constituțională a dedus că legislatorul a urmărit

să evite situațiile de anulare a deciziilor Comisiei de evaluare din cauza încălcării

unor reguli de procedură nesemnificative, iar pe de altă parte, pentru a asigura

celeritatea soluționării contestațiilor pentru a avea mai repede un Consiliu Superior al

Magistraturii funcțional. Curtea Constituțională a reținut că aceste scopuri legitime

pot fi încadrate în obiectivele generale ale ordinii publice și garantării autorității și

imparțialității justiției, stabilite de articolul 54 alin. (2) din Constituție (HCC nr. 5 din

14 februarie 2023, §78).

Astfel, Curtea Constituțională a dispus că, până la modificarea legii în

conformitate cu raționamentele prezentei hotărâri, completul special al Curții

Supreme de Justiție, la examinarea contestațiilor, va putea dispune reevaluarea

candidaților nepromovați dacă va constata (a) că în cadrul procedurii de evaluare au

fost admise erori procedurale grave de către Comisia de evaluare, care afectează

caracterul echitabil al procedurii de evaluare, și (b) că există circumstanțe care puteau

duce la promovarea evaluării de către candidat (HCC nr. 5 din 14 februarie 2023,

În această consecvență, completul de judecată special constată că, Curtea

Constituțională a stabilit un dublu test care urmează a fi întrunit pentru ca acțiunea

candidatului împotriva unei decizii emise de Comisia independentă de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

24

judecătorilor și procurorilor să fie admisă, și anume: 1) să existe erori procedurale

grave admise de către Comisia de evaluare, și aceste erori să afecteze caracterul

echitabil al procedurii de evaluare; și 2) să existe circumstanțe care puteau conduce la

promovarea evaluării de către candidat.

Prin Legea nr. 147 din 09 iunie 2023, în vigoare din 21 iunie 2023, alin. (8) al

art. 14 din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 a fost modificat, având următorul

conținut: La examinarea cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare,

completul de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție poate adopta una

dintre următoarele decizii: a) respingerea cererii de contestare; b) admiterea cererii de

contestare și dispunerea reevaluării candidaților care nu au promovat evaluarea, dacă

constată că, în cadrul procedurii de evaluare, Comisia de evaluare a admis unele erori

procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare, și că

există circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către candidat.

Completul de judecată special subliniază că, prevederile art. 14 alin. (8) din

Legea nr. 26 din 10 martie 2022 modificat prin Legea nr. 147 din 09 iunie 2023

proiectează un control judecătoresc efectiv, care implică legalitatea procedurii de

evaluare și legalitatea materială a Deciziei de nepromovare a evaluării.

Controlul de legalitate procedurală a Deciziei se va rezuma dacă Comisia de

evaluarea admis sau nu erori procedurale grave care ar putea afecta caracterul

echitabil al procedurii de evaluare. Controlul de legalitate materială a Deciziei se va

rezuma dacă există circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către

candidatul Nicolae Șova.

Completul de judecată special al Curții Supreme de Justiție notează, că Codul

administrativ reglementează conceptul de erori grave și erori deosebit de grave. În

cazul erorilor deosebit de grave conform art. 141 alin. (1) din Codul administrativ,

actul administrativ individual este nul și pe cale de consecință nu produce efecte

juridice din momentul emiterii. Pe când în cazul erorilor grave actul administrativ

individual este ilegal și produce efecte juridice până la anularea sa în mod definitiv.

Astfel, ori decâteori se invocă o problemă de legalitate procedurală, ea trebuie

analizată atât prin conceptul de eroare deosebit de gravă, cât și prin cel de eroare

gravă.

Decizia Comisiei este ilegală, iar reclamantul ar avea dreptul la o decizie

favorabilă, deoarece decizia contestată este viciată în special din punct de vedere a

proporționalității, interpretării greșite a noțiunilor juridice nedefinite și egalității de

tratament.

Completul de judecată special reține că, prin decizia nr. 16 din 13 ianuarie 2023

cu privire la Nicolae Șova, candidat la funcția de membru în Consiliul Superior al

Magistraturii, în baza art. 8 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (4) lit. a) și b), alin. (5) lit. b),

c), d) și e) și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri

aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare

ale judecătorilor și procurorilor, Comisia de evaluare a decis că candidatul nu

corespunde criteriilor de integritate, deoarece s-au constatat dubii serioase cu privire la

respectarea de către candidat a criteriilor de integritate etică și financiară și, astfel, el nu

promovează evaluarea.

25

La 06 februarie 2023, Nicolae Șova, reprezentat de avocatul Ghenadie

Bambuleac, a depus cerere de contestare a deciziei Comisiei independente de evaluare

a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor nr. 16 din 13 ianuarie 2023 cu privire la candidatura lui

Nicolae Șova, solicitând anularea deciziei nominalizate și dispunerea reluării

procedurii de evaluare a candidatului.

Completul de judecată special menționează că în decizia nr. 16 din 13 ianuarie

2023, la compartimentul III „Evaluarea candidatului”, Comisia de evaluare a constatat

existența unor dubii serioase în privințalui Nicolae Șova, candidat la funcția de

membru în Consiliul Superior al Magistraturii, privind criteriile de integritate

financiară și etică, ținând cont de următoarele circumstanțe:

sursa mijloacelor financiare a candidatului pentru cumpărarea valutei;

plata impozitului pentru creșterea de capital în modul prevăzut de legislație.

Analizând concluziile Comisiei de evaluare pe marginea acestor circumstanțe

raportate la criteriile de evaluare, Completul de judecată special reține că cererea de

chemare în judecată depusă de Nicolae Șova, este întemeiată din cconsiderentele ce

urmează.

Controlul judecătoresc efectiv implică verificarea tuturor aspectelor de legalitate

procedurală și substanțială, în special, al egalității de tratament, proporționalității,

securității juridice, motivării, corectitudinii cercetării de fapt din oficiu, imparțialității,

interpretării greșite a noțiunilor juridic nedefinite și altele. Numai în acest fel poate fi

atins standardul de protecție efectivă consacrat în art. 53 din Constituția Republicii

Moldova.

Completul de judecată special reține că, în cadrul activității administrative

prealabile emiterii actului administrativ contestat prin prezenta cerere, reclamantul a

asigurat plenar și fără rezerve executarea cerințelor de prezentare a actelor și

solicitărilor pârâtului, în termen, lipsind careva obiecții din partea Comisiei de evaluare

la plenitudinea celor prezentate, care ar fi putut înlăturate de reclamant.

În cadrul verificării prealabile, Comisia de evaluare nu a obiectat sau menționat

care anume acte sau informații nu ar fi fost prezentate de reclamant, limitându-se la

formula din actul administrativ contestat – „...candidatul a răspuns la toate întrebările și

a furnizat majoritatea documentelor solicitate...”.

Prin decizia emisă Comisia de evaluare a constatat că candidatul Nicoale Șova nu

a înlăturat dubiile serioase cu privire la respectarea criteriilor de integritate etică și

financiară stabilite de art. 8 din Legea privind unele măsuri aferente selectării

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și

procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022, în ceea ce privește procurarea apartamentului la

un preț preferențial în mun. Chișinău; sursa mijloacelor financiare pentru procurarea

apartamentului candidatului și sursa mijloacelor financiare a candidatului pentru

cumpărarea valutei; subestimarea valorii a două bunuri imobile și neplata impozitului

pentru creșterea de capital în modul prevăzut de legislație.

26

Completul de judecată special, cercetând starea de fapt, luând în considerație

argumentele reclamantului prezentate în fața instanței de judecată, constată existența

unor circumstanțe care ar justifica reluarea procedurii de evaluare a candidatului și care

ar fi de natură să ducă la promovarea evaluării de către candidat.

Cu referire la circumstanța ce ține de procurarea apartamentului la un preț

preferențial în mun. Chișinău, Completul de judecată special reține următoarele.

Comisia de evaluare a indicat că dubiile sale au apărut ca urmare a faptului că

reclamantul nu a comunicat Consiliului Superior al Magistraturii toate bunurile imobile

aflate în proprietatea sa, la data depunerii cererii de îmbunătățire a condițiilor de trai.

La data depunerii cererii la Consiliului Superior al Magistraturii reclamantul a

solicitat acordarea unui apartament cu 3 odăi și a comunicat CSM, despre faptul că

deține în proprietate trei terenuri, dintre care două terenuri în mun. Chișinău, com.

Stăuceni și un teren în mun. Chișinău com. Trușeni.

Potrivit informației de la ÎS Cadastru la data de 19 martie 2013, pe aceste terenuri

nu erau construcții locuibile.

Respectiv, la momentul depunerii cererii la Consiliul Superior al Magistraturii

candidatul nu deținea bunuri imobile care i-ar permite satisfacerea condițiilor de trai și

care, ca efect putea să ducă la respingerea cererii solicitantului de a beneficia de

achiziționarea apartamentului la un preț preferențial.

Comisia în mod neîntemeiat, a reținut că scopul programului de îmbunătățire a

condițiilor de trai al candidatului, nu a fost atins, prin atribuirea apartamentului la preț

preferențial, această constatare contravine situație de fapt prezentată de către

reclamant.

Or, la momentul depunerii cererii la Consiliul Superior al Magistraturii

reclamantul avea o familie constituită din patru membri, soții și doi copii, iar începând

cu aul 2017 fiica acestuia s-a căsătorit și la fel a continuat să locuiască cu soțul său, în

apartamentul părinților.

Prin urmare, constatările Comisiei precum că, are îndoieli că candidatului i-ar fi

fost atribuit apartamentul la preț preferențial dacă ar fi dezvăluit în totalitate toate

informațiile relevante, referitor la imobilele sale, Completul de judecată special le

consideră nejustificate.

Potrivit art.6 lit. c) din Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților

la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

nr. 26 din 10 martie 2022 întru exercitarea funcțiilor sale, Comisia de evaluare

colectează și verifică orice date relevante pentru evaluarea candidaților.

La caz, Completul de judecată special conchide că Comisia nu a verificat toate

circumstanțele de fapt și nu dat o apreciere corectă înscrisurile prezentate de către

candidat, or, la momentul depunerii cererii privind alocarea unui apartament,

reclamantul nu dispunea de un spațiu locativ suficient pentru toți membrii familiei sale,

iar conform contractului cu privire la investirea capitalului în construcția spațiului

locativ, acesta a fost încheiat la 05 august 2014, iar apartamentul achiziționat la preț

preferențial a fost transmis în folosință abia în anul 2017.

Respectiv, ținând cont de circumstanțele redate supra, faptul că candidatul Nicolae

Șova a beneficiat de un apartament preț preferențial în anul 2014, și vândut în anul

27

2020, nu constituie o încălcare ce ar trezi dubii serioase prevăzute de art. 13 alin.(5) din

Legea nr.26/2022 cu privire la conformitatea candidatului cu criteriul de integritate

etică și criteriul de integritate financiară în temeiul art.8 alin.(2) lit. a), alin.(4) lit. b) și

alin.(5) lit. c) din Legea nr.26/2022, respectiv soluția Comisei de evaluare este una

eronată.

Completul de judecată special subliniază că, așa numitele încălcări de integritate

financiară și etică au fost apreciate de către Comisie izolat de contextul social-

economic al Republicii Moldova, ceea ce afectează securitatea raporturilor juridice. În

general sistemul juridic admite efectul retroactiv al legii, dacă acesta favorizează

situația juridică a persoanei, însă acest efect nu poate fi proiectat pe calea interpretării

juridice.

Curtea Constituțională în decizia din 06 aprilie 2023, a menționat că, Legea nr. 26

nu definește semnificația termenilor „grav”, „reprobabile” și „inexplicabile” din

articolul 8 alin. (2) lit. a), Curtea trebuie să aibă în vedere principiul sistemului

normativ coerent. O interpretare sistemică ar permite precizarea acestor calificative. De

exemplu, interpretul care aplică articolul 8 alin. (2) lit. a) îl poate analiza în coroborare

cu dispozițiile articolelor 4, 41 și 6 din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a

judecătorilor, care constituie dreptul comun pentru evaluarea tuturor candidaților la

funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

Curtea a constatat că, prin textul „grav”, legislatorul a limitat marja discreționară a

Comisiei de evaluare la evaluarea integrității etice a candidaților. Criteriul îi permite

Comisiei să decidă nepromovarea candidatului doar dacă a constatat încălcări ale

regulilor de etică și de conduită profesională de o gravitate ridicată. Acest fapt

presupune că candidatul poate pune în discuție gravitatea încălcărilor constatate de

Comisie în fața completului special al Curții Supreme de Justiție, care în cele din urmă

poate aprecia caracterul „grav” al abaterii constatate în funcție de circumstanțele

particulare ale cauzei. Raționamentele sunt aplicabile, mutatis mutandis, în cazul

textelor „reprobabile” și „inexplicabile” din articolul 8 alin. (2) lit. a) din Lege.

Cu referire la sursa mijloacelor financiare a candidatului pentru cumpărarea

valutei.

Potrivit art. 33 alin. (4) și (5) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 cu privire la

Autoritatea Națională de Integritate prevede că controlul averii și al intereselor

personale se extinde asupra membrilor de familie, părinților/socrilor și copiilor majori

ai persoanei supuse controlului. Dacă persoana supusă controlului se află în concubinaj

cu o altă persoană, verificarea se va extinde și asupra averii acestei persoane.

Dacă există aparența că bunurile persoanei supuse controlului au fost înscrise pe

numele altor persoane, controlul se va extinde și asupra acestor bunuri și persoane.

Dacă subiectul declarării a indicat venituri și bunuri obținute din donații sau deține

bunuri în comodat, controlul se va extinde și asupra donatorului și comodantului.

Acestora li se pot cere clarificări privind originea veniturilor utilizate pentru achiziția și

întreținerea respectivelor bunuri. Pentru clarificarea acestor aspecte, inspectorul de

integritate poate solicita informații relevante de la orice persoană fizică sau juridică.

28

În conformitate cu art.4 alin. (1) lit. b) și d) din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016

privind declararea averii și a intereselor personale, în vigoare conform redacției la data

adoptării, subiecții prevăzuți la art.3 alin.(1) declară:

b) bunurile mobile și imobile, inclusiv cele nefinalizate, deținute în proprietate cu

drept de uzufruct, de uz, de abitație, de superficie de către subiectul declarării și

membrii familiei, concubinul/concubina acestuia, inclusiv în calitate de beneficiari

efectivi, ori aflate în posesia acestora în baza unor contracte de mandat, de comision,

de administrare fiduciară, unor contracte translative de posesie și de folosință;

d) activele financiare deținute de subiectul declarării și membrii familiei,

concubinul/concubina acestuia, inclusiv ca beneficiari efectivi, adică numerarul în

monedă națională sau în valută străină care depășește valoarea a 15 salarii medii pe

economie și care nu face obiectul unor depuneri în instituțiile financiare. Conturile

bancare, unitățile de fond în fondurile de investiții, formele echivalente de economisire

și investire, plasamentele, obligațiunile, cecurile, cambiile, certificatele de împrumut,

alte documente care încorporează drepturi patrimoniale personale ale subiectului

declarării și ale membrilor familiei, concubinului/concubinei acestuia, inclusiv ca

beneficiari efectivi, investițiile directe în monedă națională sau în valută străină făcute

de subiectul declarării și membrii familiei, concubinul/concubina acestuia, inclusiv ca

beneficiari efectivi, precum și alte active financiare, dacă valoarea însumată a tuturor

acestora depășește valoarea a 15 salarii medii pe economie.

Completul de judecată constată că, în cadrul audierilor candidatul a prezentat

Comisiei sursele de venit pentru procurarea apartamentului și a valutei, mijloace

financiare care au fost declarate în ordinea și regimul juridic de declarare, și respectiv,

faptele date nu pot fi privite ca dubii serioase cu privire la conformitatea cu criteriul de

integritate financiară în temeiul art.8 alin.(4), lit. b)și alin.(5) lit. c), d), și e) din Legea

nr.26/2022.

Această concluzie rezultă și din faptul că mijloacele financiare la care a făcut

referire candidatul și care au fost incluse în declarațiile pe venit, nu au fost subiect de

control averii și al intereselor personale de către Autoritatea Națională de Integritate.

De asemenea, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea privind declararea și controlul

veniturilor și al proprietății persoanelor cu funcții de demnitate publică, judecătorilor,

procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcție de conducere nr. 1264-

XV din 19.07.2002 (în redacția în vigoare până la 01 august 2016), persoanele

menționate la art.3 declară:

a) veniturile obținute împreună cu membrii familiei pe parcursul perioadei de

declarare;

b) bunurile mobile și imobile de toate tipurile, deținute în proprietate, cu drept de

uzufruct, de uz, de abitație, de superficie ori aflate în posesia declarantului sau a

membrilor familiei lui în baza contractelor de mandat, de comision, de administrare

fiduciară, precum și a contractelor translative de posesie și de folosință (locațiune,

arendă, leasing, comodat) la data depunerii declarației cu privire la venituri și

proprietate;

29

c) bunurile realizate prin persoane interpuse sau transmise cu titlu oneros către

ascendenți, descendenți, frați, surori și afinii de același grad, precum și cele transmise

cu titlu gratuit către orice persoană;

d) activele financiare, adică conturile bancare, fondurile de investiții, formele

echivalente de economisire și investire, plasamentele, obligațiunile, cecurile, cambiile,

certificatele de împrumut, alte documente care incorporează drepturi patrimoniale ale

declarantului sau ale membrilor familiei lui, investițiile directe în monedă națională sau

în valută străină făcute de el sau de membrii familiei lui, precum și alte active

financiare;

e) cota-parte în capitalul social al societăților comerciale a declarantului și a

membrilor familiei lui;

f) datoriile sub formă de debite (inclusiv taxe neachitate), ipoteci, garanții emise

în beneficiul unor terți, împrumuturi și credite.

Completul de judecată special evidențiază că constatările Comisiei precum că are

îndoieli serioase cu privire la contractul de împrumut de 530 000 lei, care nu au fost

înlăturate de candidat, nu pot fi privite ca o încălcare veritabilă a integrității financiare,

or, la caz s-ar înfrânge regula protecției încrederii legitime în activitatea autorităților

publice ale statului, care au sarcini și competențe de acționa.

Totodată,în cadrul ședinței de judecată candidatul a dovedit că după înstrăinarea

apartamentului a transmis mijloacele financiare, spre păstrare unui cunoscut apropriat a

familiei Șova, iar în luna aprilie 2021, aceste surse financiare au fost restituite în valută

străină, euro, ulterior a efectuat iarăși operațiuni de schimb valutar, în vederea

necesității achitării unui automobil achiziționat de la dealerul autorizat Toyota,

achitarea fiind efectuată în lei la cursul dolarului, aceste argumente fiind înlăturate prin

prezentarea declarației autentificată notarial.

Prin urmare, Comisia de evaluare urma să țină cont de obligațiile prevăzute de art.

10 alin. (7) din Legea nr.26/2022, și să aprecieze prin prisma acestor prevederi legale

explicațiile reclamantului, care a argumentat că intenționa să achiziționeze

autoturismul, însă nu avea certitudinea de unde îl va procura, din Republica Moldova

sau din străinătate, ceea ce a și generat situația de convertire a valutei naționale

obținute în urma tranzacțiilor în convertirea în valută euro.

În condițiile date, completul de judecată special reține că, răspunsurile

reclamantului la acest subiect n-au scos la iveală intenția acestuia de a tăinuit sursa

mijloacelor financiare, ceea ce denotă că circumstanța respectivă nu poate fi

considerată motiv de nepromovare a candidatului.

Cu privire la subestimarea valorii a două bunuri imobile și neplata

impozitului pentru creșterea de capital se rețin următoarele.

Completul de judecată special va respinge concluzia Comisiei precum că

candidatul Nicolae Șova a subestimat valoarea bunului imobil vândut (teren cu

suprafața de 0,06 ha și o casă nefinalizată, situate în com. Stăuceni, mun. Chișinău) și

precum că în privința acestei tranzacții, reclamantul nu a plătit impozitul pentru

creșterea de capital, ceea ce a ridicat dubii serioase față de integritatea financiară a

acestuia din considerentele ce urmează.

30

Prevederile Codului fiscal în redacția în vigoare în anul 2011, art. 15 (modificat și

completat prin Legea nr. 177-XVI din 20.07.2007 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative) stipulează că suma totală a impozitului pe venit se determină

pentru persoane fizice, cu excepția gospodăriilor țărănești (de fermier) și

întreprinzătorilor individuali, în mărime de 7% din venitul anual impozabil ce nu

depășește suma de 25200 lei și 18% din venitul anual impozabil ce depășește suma de

25200 lei.

Conform art. 37 alin. (7) din Codul fiscal în redacția în vigoare în anul 2011,

stabilește că suma creșterii de capital în anul fiscal este egală cu 50% din suma

excedentară a creșterii de capital recunoscute peste nivelul oricăror pierderi de capital

suportate pe parcursul anului fiscal.

Atât în cazul cumpărării imobilului din com. Trușeni, mun. Chișinău, cât și în

cazul vânzării imobilului din com. Stăuceni, mun. Chișinău, reclamantul a prezentat

contractele, care confirmă valoarea tranzacțiilor efectuate.

Prin contractul de vânzare-cumpărare a imobilului din com. Stăuceni, mun.

Chișinău,reclamantul a arătat care a fost prețul pentru tranzacție, iar aceste tranzacții nu

puteau fi privite ca o circumstanță ce trezește dubii serioase cu privire la integritatea

financiară, prin prisma art. 8 alin.(1) și (2) din Legea nr. 26.

Or, atât în cadrul verificării candidatului, cât și în cadrul examinării cauzei în

instanța de judecată, faptul că în contractul de vânzare-cumpărare nu ar fi fost indicat

prețul real, nu a fost probat de către Comisia. Respectiv, concluzia precum că acesta ar

fi inclus un preț diminuat al bunului imobil este eronată, cu atât mai mult că potrivit

tranzacțiile efectuate, Nicolae Șova nici nu a fost parte semnatară a tranzacției de

achiziționare a lotului de teren din com. Trușeni.

În condițiile date, completul de judecată special constată că răspunsurile

reclamantului și la acest subiect nu au scos la iveală intenția acestuia de a se eschiva de

la achitarea impozitelor prevăzute de lege, dar convingerea fermă a lipsei creșterilor

de capital/venit impozabil drept urmare vînzării bunurilor imobile vizate.

Astfel, circumstanțele reținute de Comisie, Completul de judecată special nu le

apreciază ca o încălcare veritabilă a integrității financiare, deoarece în caz contrar s-ar

înfrânge regula protecției încrederii legitime în activitatea autorităților publice ale

statului, care aveau sarcini și competențe pentru a reacționa dacă s-ar fi adimis unele

încălcări ale legisalției de către subiectul evaluat, dar și principiul securității juridice în

întreaga sa complexitate.

Completul de judecată special notează că, realismul social cuprinde în sine și pe

cel juridic, iar impunerea pentru candidat a unor încălcări, care au fost tolerate iar

uneori chiar acceptate, și administrate de către autoritățile statului, cum ar fi acceptarea

declarării prețului convenite în actele juridice privind imobilele sau mijloacele de

transport, nu sunt de natură de a considera că, reclamantul-judecător este lipsit de

integritate financiară sau etică.

Prin urmare, completul de judecată special relevă că concluziile Comisie privind

existența unor dubii serioase în privința reclamantului ce țin de integritatea etică și

financiară, sunt neîntemeiate.

31

Or, Comisia de evaluare nu a efectuat o corelare dintre temeiul de drept și

circumstanțele de fapt atestate, referitor la integritatea etică și financiară a candidatului,

ceea ce demonstrează lipsa de motivare. Completul de judecată special subliniaiză că,

motivarea actului administrativ individual este o prerogativă a dreptului la bună

administrare care îl are orice cetățean când se realizează cu puterea publică și este o

condiție de valabilitate a acestuia conform art. 31 și 118 alin. (1) –(3) din Codul

administrativ, ea nu se rezumă, la preluări de texte normative și enumerări de fapte, dar

trebuie să fie o analiză detailată, convingătoare, comparabilă și să implice întreaga

demensiune a legalității actului administrativ individual.

Coroborând circumstanțele enunțate supra, completul de judecată special conchide

că, decizia emisă de Comisia de evaluare contrar prevederilor art. 21 din Codul

administrativ nu întrunește cerințele de legalitate procedurală și substanțială, iar

circumstanțele constatate denotă dreptul candidatului la o decizie de evaluare

favorabilă din acest punct de vedere.

În același sens, completul de judecată special subliniază că, în virtutea funcției

sale constituționale de în făptuire a justiției instanța de judecată are competența finală

de a interpreta într-un caz concret o noțiune juridică vagă.

Astfel, încălcările reținute de către Comisia de evaluare nu satisfac criteriul de

gravitate înaltă ce ar permite acesteia să decidă nepromovarea candidatului.

Mai mult, din preambulul Legii nr. 26/2022 rezultă că scopul acesteia constă în

sporirea integrității viitorilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii și

organelor specializate a acestora și în vederea sporirii încrederii în activitate aorganelor

de autoadministrare ale judecătorilor, dar și în general, în sistemul justiției.

Din decizia contestată și actele prezentate de pârât nu rezultă care din aceste

scopuri sunt urmărite prin soluția de nepromovare a evaluării. Oricare din aceste

scopuri ar fi legitime, însă nici unul din ele nu este analizat.

Trebuie remarcat, însă, că Comisia este în mod fundamental liberă să-și aleagă

scopurile sau scopul legitim, însă acest fapt trebuie să rezulte din conținutul deciziei și

confirmat din actele dosarului administrativ.

Completul de judecată special constată că, Comisia de evaluare nu a efectuat o

analiză și motivare a scopului legitim a Deciziei emise. Potrivit art. 29 alin. (2) lit. a)

din Codul administrativ, o măsură este proporțională dacă este potrivită pentru

atingerea scopului urmărit în temeiul împuternicirii atribuite prin lege. Astfel,

excluderea și nu doar limitarea dreptului de a fi ales în organele enumerate în Legea nr.

26/2022 chiar pentru presupuse încălcări nesemnificative reținute de către Comisie nu

este la caz o măsură adecvată pentru atingere a scopurilor expuse în lege.

Având în vedere problema stringentă în buna funcționare a organelor de

autoadministrare judecătorească la momentul emiterii deciziei, neevaluarea

candidatului, nu doar că nu se încadrează în motivele de neevaluare, dar constituie o

încălcare a drepturilor reclamantului.

Totodată, conform art. 29 alin. (2) lit. b) din Codul administrativ, o măsură

întreprinsă de autoritățile publice este proporțională dacă este necesară pentru atingerea

scopului. Conform acestui element al proporționalității înseamnă că măsura oficială

trebuie să fie cel mai blând mijloc de atingere a scopului de reglementare. Comisia de

32

evaluare nu a efectuat această analiză la caz. Astfel, Comisia de evaluare nu a analizat

alternativele de reglementare a cazului individual care să îndeplinească scopul de

reglementare în același mod. Dezavantajele pe care le presupun alte opțiuni de

reglementare trebuie luate în considerare și stau în calea caracterizării lor ca mijloc mai

blând. Participarea candidatului la alegeri pentru funcția de membru în Consiliul

Superior al Magistraturii cu constatările unor probleme minore plasate în spațiul public

și care fac parte din realitățile sociale ale Republicii Moldova, reieșind și din

modificarea constantă a legislației naționale, ar fi fost o măsură mai blândă pentru

atingerea scopurilor dorite.

Conform art. 29 alin. (2) lit. c) – (3) din Codul administrativ, o măsură întreprinsă

de autoritățile publice este proporțională dacă este rezonabilă. Măsura întreprinsă de

autoritățile publice este una rezonabilă dacă ingerința produsă prin ea nu este

disproporțională în raport cu scopul urmărit. Această cerință implică o punere în

balanță a valorilor protejate juridic. Cu cât dreptul este mai vătămat cu atât mai mult se

cere ca avantajul de pe urma ingerinței să fie superior. Este de notat că, excluderea

dreptului judecătorului de a fi candidat la funcția de membru al Consiliului Superior al

Magistraturii antrenează după sine nu doar o ingerință, dar o anulare improprie a

dreptului de fi ales în această funcție. Astfel de soluție nu poate fi acceptată într-un stat

de drept, ea fiind incompatibilă cu demnitatea omului și cea de judecător. Scopul

încrederii în justiție poate fi realizat prin mijloace complexe, dar în nici un caz prin

reducerea la zero a ideii de alegeri libere, transparente și în condiții de concurență în

funcțiile de membru al Consiliului Superior al Magistraturii și organelor acestuia.

Judecătorul, fiind în funcție, se prezumă a fi integru, iar în cazul în care se

demonstrează contrariul atunci urmează ca acesta să fie eliberat ponderat din sistemul

judecătoresc printr-o procedură disciplinară sau altă procedură, care să țină cont de

garanțiile independenței sale. Completul de judecată special notează că, scopul Legii

nr. 26/2022 este printre altele de a spori încrederea în justiție, dar nu de a transforma

justiția într-o ramură a puterii de stat ineficientă și asupra căreia ar plana

imixtiunile/dependențele de puterea politică.

În sinteză la acest aspect de legalitate, completul de judecată special constată că,

decizia Comisiei de evaluare este contrară și principiului proporționalității.

În continuare, completul de judecată special reiterează că încălcările de integritate

financiară și etică reținute au fost apreciate de către Comisie izolat de contextul istoric-

social, ceea ce afectează securitatea raporturilor juridice. În general, sistemul juridic

admite efectul retroactiv al legii, dacă aceasta favorizează situația juridică a persoanei,

însă acest efect nu poate fi proiectat pe calea interpretării juridice.

Cu referire la argumentul reclamantului precum că în procedura de evaluare au

fost admise erori procedurale grave de către Comisia de evaluare cu privire la

încălcarea limbii de desfășurare a procesului de evaluare, manifestat prin lipsa

traducerilor în limba engleză a actelor și declarațiilor prezentate de către candidat la

etapa colectării și verificării datelor de către membrii Comisiei, având în vedere că

membrii Comisiei Herman von Hebel, Victoria Henley, Nona Tsotsoria, care sunt

vorbitori de limbă engleză și cărora nu le-ar fi fost asigurată traducerea în limba

33

engleză de către secretariatul Comisiei, completul de judecată special reține

următoarele.

Potrivit art. 10 alin. (9) din Legea nr. 26/2022, Comisia de evaluare apreciază

materialele acumulate după intima sa convingere, formată în urma cercetării

multiaspectuale complete și obiective a informației. Niciunul dintre materialele

prezentate nu are o forță probantă prestabilită fără aprecierea lui de către Comisia de

evaluare.

Din această normă rezultă regula cercetării nemijlocite a probelor, libertatea

probei și aprecierea nemijlocită a probelor de către membri Comisiei.

Completul de judecată special constată că, reprezentanții pârâtei în ședința de

judecată au confirmat că nu există traducere scrisă a documentelor în limba cunoscută

de membrii străini ai Comisei de evaluare, desemnați de partenerii de dezvoltare.

Acest fapt contravine art. 10 alin. (9) din Legea nr. 26/2022, dar și prevederilor art. 22

și 92 din Codul administrativ.

În aceeași ordine de idei, completul de judecată special constată că, Comisia nu a

respectat dreptul de acces efectiv a candidatului la conținutul dosarului administrativ,

care oferă dreptul acestuia de a face cunoștință și extrage copii de pe orice document

și informație care se referă în privința sa ca participant la procedura administrativă de

evaluare. Îngrădirea accesului la dosarul administrativ a generat și încălcarea altei

garanții, cum este dreptul la apărare a candidatului în fața Comisiei de evaluare.

Completul de judecată special apreciază ca întemeiat argumentul reclamantului

precum că timpul acordat de către Comisie pentru prezentarea informațiilor a fost

unul insuficient și restrâns, astfel nefiind posibil acumularea probelor în vederea

desființării integrale a eventualelor „dubii serioase” Comisie de evaluare.

La capitolul dat, completul de judecată special învederează că, potrivit art. 82

din Codul administrativ, (1) dacă procedura administrativă trebuie realizată în scris

conform art. 28 sau se realizează în scris, autoritatea publică, concomitent cu inițierea

procedurii, întocmește un dosar în format electronic sau pe suport de hârtie, care

conține toate documentele și înscrisurile ce se referă la procedura respectivă. Dosarul

în format electronic conține, după caz, copii scanate de pe documentele pe suport de

hârtie, autenticitatea copiilor fiind confirmată prin semnătura electronică aplicată de

persoana responsabilă din cadrul autorității publice, documente electronice, alte

înscrisuri și informații relevante expuse în format electronic. (11) Copiile scanate în

format electronic de pe documentele oficiale emise pe suport de hârtie și înscrisurile

în format electronic pe care nu s-a aplicat semnătura electronică se utilizează fără

restricții în raporturile cu autoritatea publică și pot fi incluse în dosarul administrativ,

în măsura în care actele normative nu impun expres aplicarea semnăturii pe

copiile/înscrisurile în cauză sau respectarea cerințelor pentru documentul electronic.

(2) În momentul în care este pus la dosar, un document se vizează cu numere continue

de pagini. (3) Dacă din dosar se extrag documente pentru o anumită perioadă, despre

aceasta se face o mențiune, care va cuprinde: a) denumirea documentului extras;

b) numărul paginilor extrase; c) motivul extragerii documentului; d) numele persoanei

care a dispus extragerea documentului; e) data la care documentul a fost extras.

Mențiunea se pune la dosar în locul documentului extras. (4) Dosarele administrative

34

se păstrează până la expirarea termenului de păstrare, ce rezultă din dispozițiile legale

existente în acest sens.

În corespundere cu art. 83 din Codul administrativ, (1) autoritatea publică care

conduce procedura administrativă acordă participanților la procedură accesul la

dosarul administrativ. (2) Până la finalizarea procedurii, participanții nu vor avea

acces la proiectele de acte administrative individuale. (3) Accesul la dosarul

administrativ nu este permis în cazul în care prin aceasta se afectează îndeplinirea

regulamentară a sarcinilor autorității publice sau în cazul în care se urmărește

protejarea unui secret ocrotit de lege ori există necesitatea protecției drepturilor

participanților la procedura administrativă sau ale terților. (4) În cazul în care există

un interes îndreptățit, autoritatea publică care conduce procedura administrativă poate

permite, la cerere, accesul la dosar și în cadrul unei alte autorități publice sau unei

reprezentanțe diplomatice ori consulare a Republicii Moldova din străinătate. (5) În

cadrul accesului la dosar participanții își pot face notițe sau copii de pe dosar.

Costurile pentru copii le suportă fiecare participant în parte, ele fiind de 0,02 unități

convenționale pentru fiecare pagină. Copiile de pe dosar în format electronic, precum

și exemplarele documentelor electronice și copiile acestora sunt gratuite.

Mai mult, completul de judecată special notează că, Comisia de evaluare avea

obligația să prezinte în conformitate cu prevederile art. art. 221 și 82 din Codul

administrativ pe deplin dosarul administrativ a candidatului Nicolae Șova în instanța de

judecată, astfel, încât și instanța de judecată să-și poată îndeplini sarcina constituțională

de control judecătoresc efectiv asupra chestiunilor de fapt și de drept.

La fel, și normele speciale, prevăzute la art. 10 alin. (5), art. 12 alin. (4) lit. c) din

Legea nr. 26/2022 și art. 2 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de evaluare în temeiul

Legii nr. 26/2022, adoptat la ședința Comisiei de evaluare din 02 mai 2022, garantează

dreptul candidaților de a avea acces a lua cunoștință cu materialele acumulate de către

Comisia de evaluare și secretariatul acesteia pentru evaluarea sa.

În cadrul examinării prezentei cauze de contencios administrativ, reprezentanții

pârâtei au recunoscut că atât candidatului Nicolae Șova, precum și la dosarul

administrativ al candidatului Nicolae Șova nu au fost prezentate toate materialele

administrate de către Comisia de evaluare, ci doar înscrisurile care Comisia de evaluare

le-a considerat în opinia ei relevante.

Circumstanțele date atestă că, Comisia de evaluare a încălcat dreptul la apărare al

candidatului Nicolae Șova, deoarece nu i-a asigurat accesul la dosarul administrativ,

care trebuie să conțină toate materialele acumulate de către Comisia de evaluare, cu cel

puțin 3 zile până la audiere, conform art. 82 și art. 83 din Codul administrativ, în

coroborare cu art. 10 alin. (5), 12 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 26/2022 și art. 2 alin. (1)

lit. g) din Regulamentul de evaluare adoptat în temeiul Legii nr. 26/2022.

Respectiv, Comisia de evaluarea nu și-a exercitat efectiv obligația de a cerceta

starea de fapt din oficiu, aceasta fiind prevăzută în mod expres și de art. 6 lit. f) din

Legea nr. 26/2022 care prevede că întru exercitarea competențelor sale, Comisia de

evaluare solicită informații de la persoanele fizice și juridice de drept public sau privat,

precum și acumulează orice informații relevante pentru realizarea mandatului său.

35

Deci, legiuitorul a oferit Comisiei de evaluare o gamă largă de instrumente și

pârghii pentru acumularea tuturor informațiilor necesare. Prin urmare, neexecutarea

obligației de cercetare din oficiu a dus la adoptarea unei soluții pripite de către Comisie

și respectiv, încălcarea dreptului la apărare a candidatului.

Completul de judecată special reține că, circumstanțele constatate denotă o

încălcare a garanțiilor procedurii administrative de evaluare cum ar fi, dreptul la o

examinare deplină a faptelor, dreptul la o decizie motivată și imparțială, dreptul la

audiere efectivă, dreptul de acces la dosarul administrativ, dreptul de a fi implicat

efectiv în procedura de evaluare, dreptul la colaborare efectivă în clarificarea stării de

fapt și dreptul la o decizie fără erori discreționare în partea aprecierii probelor.

Completul de judecată special constată că, doar aceste încălcări izolate a

garanțiilor în procedura administrativă constituie erori grave de procedură, care au

afectat caracterul echitabil al procedurii administrative de evaluare, și ca consecință

existența unor circumstanțe de natură procesuală, care ar fi dus la promovarea evaluării

de către candidat.

Completul de judecată special remarcă faptul că, statul a învestit Comisia de

evaluare cu prerogativa de a se ghida de anumite standarde pentru a selecta cei mai

integri candidați la funcția de membri inter alia în Consiliul Superior al Magistraturii,

care la rândul lor ar putea asigura corectitudinea funcționării sistemului judiciar per

ansamblu, inclusiv prin aplicarea unor politici coerente și conforme cu standardele

general acceptate.

Totodată, completul de judecată special notează că, Comisia de la Veneția a

recomandat că, decizia finală în privința evaluării să fie luată de către instanța de

judecată competentă, totuși Parlamentul Republicii Moldova a optat pentru o altă

politică de drept referitor la acest subiect. În pofida acestui fapt, completul special de

judecată subliniază că, din rațiuni de protecție efectivă a drepturilor este în drept și

obligat să desfășoare un control judecătoresc de legalitate deplin asupra chestiunilor de

fapt și de drept.

Chiar dacă, Completul de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție

este limitat în adoptarea unei decizii finale, totuși argumentele, concluziile și

constatările sale sunt obligatorii și executorii pentru Comisia de evaluare. Această

concluzie se desprinde direct din prevederile art. 120 din Constituția Republicii

Moldova, care reglementează caracterul obligatoriu al sentințelor și al altor hotărâri

judecătorești definitive.

Completul special de judecată își întemeiază argumentul său pornind și de la

jurisprudența Curții Constituționale, care a reliefat că, chiar dacă completul de judecată

special al Curții Supreme de Justiție nu poate obliga Comisia de evaluare să promoveze

candidatul evaluat, argumentele și concluziile făcute de această instanță în cazul

soluționării contestațiilor rămân obligatorii pentru Comisie (DCC nr.42 din 06 aprilie

2023 & 143).

Completul de judecată special notează, că tot din rațiuni de control judecătoresc

efectiv, dar și din motive de calitate a legii, Comisia nu este obligată, după dispunerea

reluării procedurii de evaluare, să cerceteze alte circumstanțe decât cele care au stat la

baza admiterii acțiunii reclamantului.

36

Astfel, evaluarea după reluarea procedurii nu ar trebui să se transforme într-un

argument și activitate circulară vicioasă, fapt care este contrar standardului de protecție

efectivă a drepturilor, separarea ramurilor puterii de stat, certitudinea juridică și efectul

obligatoriu al hotărârilor judecătorești definitive.

Completul de judecată special menționează că circumstanțele reținute de Comisia

de evaluare nu se încadrează din perspectiva proporționalității în motivele de

nepromovarea a evaluării candidatului Nicolae Șova.

Astfel, excluderea și nu doar limitarea dreptului candidatului Nicolae Șova de a

participa și de a fi ales în calitate de membru al Consiliului Superior al Magistraturii

pentru faptele minore reținute de către Comisia de evaluare nu este la caz o măsură

adecvată pentru atingerea scopurilor expuse în lege. Având în vedere problema de buna

funcționare a organelor de autoadministrare judecătorească la momentul emiterii

deciziei și nepromovarea candidatei pentru faptele minore, nu doar că nu se încadrează

în motivele de nepromovare, dar constituie o încălcare inutilă și ilegală a drepturilor

enunțate.

Completul de judecată special reiterează că măsura întreprinsă de autoritatea

publică pârâtă este una rezonabilă dacă ingerința produsă prin ea nu este

disproporțională în raport cu scopul urmărit. Acesta cerință a legiuitorului implică o

punere în balanța a valorilor protejate juridic, o pondere a intereselor în joc. Cu cât

dreptul este mai vătămat, cu atât mai mult se cere ca avantajul de pe urma integrității să

fie superior.

Prin urmare, excluderea dreptului judecătorului de a fi candidat la funcția de

membru al Consiliului Superior al Magistraturii, antrenează după sine nu doar ingerința

dar o anulare improprie a dreptului de a fi ales în această funcție. Astfel de soluție nu

poate fi acceptată într-un stat de drept, ea fiind incompatibilă cu demnitatea omului și

cu cea de judecător.

Din considerentele menționate, completul de judecată special relevă că, în

prezenta cauză se regăsesc temeiuri legale de a anula decizia Comisiei independente de

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 16 din 13 ianuarie 2023 cu privire

la candidatura lui Nicolae Șova.

Completul de judecată special reține că ilegalitatea deciziei contestate duce la

anularea deciziei și dispunerea reevaluării candidatului. Or, dispunerea reevaluării este

rezultatul final și implicit care include pierderea valabilității deciziei conform art. 139

alin. (1) și (2) din Codul administrativ (a se vedea DCC nr.42 din 06 aprilie 2023 §

143; cauza Ramos Nunes de Carvalho e Sá vs Portugalia [MC], 06 noiembrie 2018, §

184 și jurisprudența citată).

În conformitate cu prevederile art. 224 alin. (1) lit. b), 195 Codul administrativ,

art. 238-241 din Codul de procedură civilă, art. 14 alin. (6), alin. (8) lit. b), alin. (9) din

Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022,

completul de judecată special, instituit în cadrul Curții Supreme de Justiție, pentru

examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei independente de

37

evaluarea integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare

ale judecătorilor și procurorilor

d e c i d e:

Se admite acțiunea în contencios administrativ înaintată de Nicolae Șova

împotriva Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de

membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor privind

anularea deciziei nr. 16 din 13 ianuarie 2023 cu privire la candidatura lui Nicolae Șova,

și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului.

Se anulează decizia Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților

la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

nr. 16 din 13 ianuarie 2023 cu privire la candidatura lui Nicolae Șova.

Se dispune reevaluarea candidatului Nicolae Șova de către Comisia independentă

de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecători Ion Guzun

Mariana Pitic

38