3r-134/23 — contestarea actului administrativ

3r-134/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3r-134/23

2-23031292-01-3r-26052023

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: Gh.Mîra, D.Băbălău, I.Dutca)

D E C I Z I E

19 iulie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Mariana Pitic

Ion Malanciuc

examinând recursul depus de Dumitru Raileanu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Dumitru Raileanu împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la anularea

actului administrativ,

împotriva încheierii din 27 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

declarat inadmisibilă acțiunea,

c o n s t a t ă :

La 28 februarie 2023, Dumitru Raileanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a solicitat anularea în parte a

Hotărârii Consiliul Superior al Magistraturii nr. 111/5 din 05 februarie 2013, prin care a

fost adoptat Regulamentul privind modul de constituire a completelor de judecată și

schimbarea membrilor acestora, prin excluderea textului ”Complet de judecată ad-hoc –

complet alcătuit din numărul legal de judecători ce poate fi constituit oricând apare

necesitatea procesuală de soluționare a unui litigiu concret (alin. 3 ”Termeni și noțiuni”

sau ad-hoc și Completele de judecată permanente pentru anul viitor se constituie în

ultima decadă a lunii decembrie. Completele de judecată ad-hoc se constituie pe

parcursul anului ori de câte ori apare necesitatea procesuală pentru examinarea unui

litigiu concret, cu argumentare motivată și formarea completelor în mod aleatoriu”

(alin. 5) și obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să reglementeze explicit

prevederile cu privire la modul de constituire a completelor de judecată și schimbarea

membrilor acestora, cu respectarea principiului repartizării aleatorii.

Prin încheierea din 27 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a declarat

inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ depusă de Dumitru Raileanu.

Nefiind de acord cu încheierea din 27 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, la 10

mai 2023, Dumitru Raileanu a depus recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea

încheierii recurate cu emiterea unei noi decizii de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea cererii de recurs Dumitru Raileanu a menționat că în conținutul

cererii de chemare în judecată sunt descrise situațiile de încălcare prin aplicarea actului

1

normativ contestat a dreptului la un proces echitabil, dreptului de acces la justiție printr-

o instanță stabilită de lege, respectarea principiului repartizării aleatorii, care lipsește cu

desăvârșire în conținutul actului contestat, circumstanțe ignorate într-un mod superficial

de către instanța de judecată.

A relatat recurentul că repartizarea cauzelor în mod aleatoriu este o norma de

organizare judiciară cu rang de principiu, instituită prin art.6/1 din Legea nr.514 din 6

iulie 1995 privind organizarea judecătorească, cu scopul de a conferi o garanție în plus

independenței funcționale a judecătorului și imparțialității actului de justitție. Odată

consacrat legislativ, principiul fundamental al repartizării aleatorii a cauzelor, trebuie

asigurată și respectarea lui prin reglementarea modalității concrete în care se aplica

acest principiu. În legislația noastra această reglementare a fost stabilită prin

Regulamentul privind modul de distribuire aleatorie a dosarelor pentru examinare în

instanțele judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 111/5 din 05.02.2013, care a

stabilit ca repartizarea aleatorie se face prin sistemul informatic - PIGD (Programul

Integrat de Gestionare a Dosarelor).

Din această perspectivă, nerespectarea principiului repartizării aleatorii pune o

problemă de încălcare a dispozițiilor art.6 par.l din Convenția Europeană. Verificarea

respectării acestui drept prin reglementarea repartizării aleatorii în Republica Moldova

este importantă dacă se urmărește prevenirea invocării unor încălcări ale dreptului în

fața Curții Europene, mai ales că potrivit statisticilor realizate de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, în perioada 2010-2021, proporția hotărârilor în care s-au constatat

încălcări ale art.6 din Convenție a fost de aproape 50%.

Interesul recurentului prin adresarea în cauză este și din perspectiva faptului că la

fel cum îi sunt încălcate lui drepturile, la fel și altor persoane le sunt îngrădite libertățile

printr-un sistem judiciar deficitar.

Consacrarea legislativă a principiului repartizării aleatorii a cauzelor a avut ca

motivație tocmai eliminarea arbitrariului și corupției în sistemul de repartizare al

cauzelor, asigurarea imparțialității și transparenței în realizarea actului de justiție.

Recurentul a concluzionat că la soluționarea dosarelor având ca obiect incidente

procedurale nu se respectă principiul repartizării aleatorii, din moment ce se procedează

la repartizarea directă de către președintele/ vice-președintele instanței; - existența

posibilității formării completelor ad-hoc încalcă principiul legal instituit de judecare cu

complete permanente, astfel că completul ad-hoc practic blochează posibilitatea

judecării de către complete permanente; - autoritățile au pârghii prin care pot soluționa

lipsa cărorva judecători în completele permanente, indiferent de motivele acestor lipsuri

(suspendare, boală etc.), astfel că crearea unor complete ad-hoc este inoportună;

formarea completelor permanente este un exercițiu de dorință unipersonală a

președintelui instanței de judecată, care este unul netransparent, subiectiv, fără

respectarea cărorva proceduri prestabilite și aleatorii;

Concomitent, a relatat recurentul că nu pot fi ignorate prevederile imperative ale

art.61 din Legea nr.514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească: (11)

Constituirea completelor de judecată și desemnarea președinților acestora se fac la

începutul anului prin dispoziția a președintelui instanței, ceea ce vine în contradicție cu

prevederile actului normativ contestat.

2

La 31 mai 2023 Consiliul Superior al Magistraturii a depus referință și a solicitat

respingerea recursului depus de Dumitru Raileanu cu menținerea încheierii din 27

aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

Conform art. 242 din Codul administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată

în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un

termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată transmite

neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar

instanței competente să soluționeze recursul.

Completul Curții Supreme de Justiție reține că recursul depus de Dumitru Raileanu

la data de 10 mai 2023 este în termen, având în vedere că încheierea contestată emisă la

27 aprilie 2023 a fost notificată de recurent la 02 mai 2023. (f.d.64)

Conform art. 243 alin. (2) din Codul administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă

consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a decis examinarea cererii de

recurs fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei ședinței pe pagina web

a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună invitarea părților, întrucât argumentele

expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite

instanței examinarea acesteia.

Studiind materialele dosarului, completul Curții Supreme de Justiție consideră

recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea încheierii din 27 aprilie

2023 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, examinînd

recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă o deciziei prin care respinge

recursul.

Cercetând starea de fapt în baza materialelor și lucrărilor dosarului, completul

constată că Dumitru Raileanu a solicitat prin prezența acțiune anularea în parte a

Hotărârii Consiliul Superior al Magistraturii nr. 111/5 din 05 februarie 2013, prin care a

fost aprobat Regulamentul privind modul de constituire a completelor de judecată și

schimbarea membrilor acestora, prin excluderea textului ”Complet de judecată ad-hoc –

complet alcătuit din numărul legal de judecători ce poate fi constituit oricând apare

necesitatea procesuală de soluționare a unui litigiu concret (alin. 3 ”Termeni și noțiuni”

sau ad-hoc și Completele de judecată permanente pentru anul viitor se constituie în

ultima decadă a lunii decembrie. Completele de judecată ad-hoc se constituie pe

parcursul anului ori de câte ori apare necesitatea procesuală pentru examinarea unui

litigiu concret, cu argumentare motivată și formarea completelor în mod aleatoriu”

(alin. 5) (f.d.17-19).

Curtea de Apel Chișinău, în temeiul art. 207 alin. (2), lit. e) din Codul

administrativ, prin încheierea din 27 aprilie 2023 a declarat inadmisibilă acțiunea în

contencios administrativ înaintată de către Dumitru Raileanu împotriva Consiliului

Superior al Magistraturii cu privire la anularea parțială a hotărârii nr.111/5 din 05

februarie 2013.

În susținerea acestei concluzii Curtea de Apel Chișinău, ca instanța de fond, a

reținut că Dumitru Raileanu, în acțiunea de contencios administrativ, nu a indicat expres

3

vreun drept personal vătămat prin actul administrativ contestat, or, prin adoptarea

actului de către Consiliul Superior al Magistraturii nu i-au fost încălcate careva drepturi

sau libertăți personale. Or, după cum rezultă din art.17 Cod administrativ, actele

administrative urmează a fi contestate de persoanele interesate, cărora nemijlocit le sunt

încălcate careva drepturi și libertăți prevăzute prin lege.

În conformitate cu prevederile art. 207 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ,

instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei

acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios

administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.

Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când reclamantul

nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.

17.

Articolul 189 alin. (1) din Codul administrativ prevede expres că orice persoană

care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei

autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

Potrivit art. 20 din Codul administrativ, dacă printr-o activitate administrativă se

încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat

printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid instanțele de

judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios administrativ, conform

prezentului cod.

Prin urmare, unul din elementele definitorii ale acțiunii în contencios administrativ

este revendicarea unui drept propriu vătămat prin una din formele activității

administrative, or, acțiunea în contencios administrativ trebuie să urmărească

revendicarea unui drept subiectiv vătămat.

În conformitate cu art. 5 din Codul administrativ, activitatea administrativă

reprezintă totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor

administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de

autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea legii și

se aplică nemijlocit legea.

Conform art.10 alin. (1) din Codul administrativ, actul administrativ individual

este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică

pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a

produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor

juridice de drept public.

Articolul 39 alin. (1) și (2) din Codul administrativ garantează controlul judecătoresc

al activității administrative și stipulează că acesta nu poate fi îngrădit. Orice persoană

care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în sensul art. 17 sau prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de judecată

competente.

Sub acest aspect completul relevă că prevederile articolului 207 alin. (2) lit. e) din

Codul administrativ urmează a fi aplicate în corespundere cu dispozițiile articolelor 17,

20 și 39 din Codul administrativ.

Instanța de recurs menționează, că sub aspect procesual, accesul liber la justiție se

materializează în prerogativele pe care le implică dreptul la acțiune, ca aptitudine legală

4

ce este recunoscută de ordinea juridică oricărei persoane fizice sau juridice care

pretinde un drept împotriva unei alte persoane, ori are un interes pentru constatarea

existenței sau inexistenței unui drept.

Astfel, pentru a pune pe rol o acțiune în contenciosul administrativ, este necesară

îndeplinirea cumulativă a unor condiții de formă și conținut, precum ar fi: respectarea

competenței jurisdicționale, existența capacității procesuale, revendicarea unui drept

încălcat, etc.

La caz, reclamantul Dumitru Raileanu, a înaintat la Curtea de Apel Chișinău

acțiune solicitând anularea anularea în parte a Hotărârii Consiliul Superior al

Magistraturii nr. 111/5 din 05 februarie 2013, prin care a fost aprobat Regulamentul

privind modul de constituire a completelor de judecată și schimbarea membrilor

acestora, prin excluderea textului ”Complet de judecată ad-hoc – complet alcătuit din

numărul legal de judecători ce poate fi constituit oricând apare necesitatea procesuală

de soluționare a unui litigiu concret (alin. 3 ”Termeni și noțiuni” sau ad-hoc și

Completele de judecată permanente pentru anul viitor se constituie în ultima decadă a

lunii decembrie. Completele de judecată ad-hoc se constituie pe parcursul anului ori de

câte ori apare necesitatea procesuală pentru examinarea unui litigiu concret, cu

argumentare motivată și formarea completelor în mod aleatoriu, nu a indicat, prin

prisma art. 17 din Codul administrativ, care drepturi sau interese legitime ale sale au

fost încălcate prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii contestată.

Simplul dezacord cu hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 111/5 din

05 februarie 2013 prin care a fost aprobat Regulamentul privind modul de constituire a

completelor de judecată și schimbarea membrilor acestora, nu denotă încălcarea unui

drept subiectiv al reclamantului, care poate fi apărat prin intermediul justiției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că normele legale

citate supra interzic un contencios obiectiv de legalitate și denotă opțiunea legiuitorului

pentru un contencios administrativ subiectiv efectiv, implicând revendicarea apărării

unui drept subiectiv propriu al societății reclamante, astfel încât pentru admisibilitatea

unei acțiuni în contenciosul administrativ este necesar revendicarea unui drept subiectiv

exclusiv al lui Dumitru Raileanu.

Prin urmare, revendicarea dreptului trebuie să se deducă din susținerile formulate

prin cererea de chemare în judecată, în conținutul căreia urmează a fi invocată

vătămarea dreptului propriu, deoarece expresiile utilizate în textul articolelor 17, 39 și

189 din Codul administrativ de „drept vătămat” și de „încălcarea unui drept al său” se

referă la drepturi subiective concrete, fiind excluse drepturile prin ricoșeu, ipotetice,

iluzorii sau virtuale, precum și acțiunile populare.

În acest sens este relevantă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,

care a statuat că pentru ca un reclamant să se poată declara victimă, acesta trebuie să

prezinte dovezi plauzibile și convingătoare ale probabilității survenirii unei încălcări, la

care ar fi supus personal, fiind insuficiente niște simple bănuieli sau conjuncturi

[Senator Lines GmbH împotriva a cincisprezece state membre ale Uniunii

Europene(cererea nr. 45572/00)].

Curtea a subliniat că în Convenție nu este prevăzută posibilitatea de a angaja o

actio popularis în scopul interpretării drepturilor recunoscute în Convenție; aceasta nu

autorizează nici persoanele particulare să se plângă în legătură cu o dispoziție de drept

intern doar pentru că aceștia consideră, fără să fi suportat în mod direct efectele, că

5

dispoziția respectivă încalcă Convenția (Aksu împotriva Turciei, Burden împotriva

Regatului Unit).

Astfel, un act administrativ poate fi anulat numai dacă și cu condiția de a se dovedi

că a produs lui Dumitru Raileanu o vătămare într-un drept, ori într-un interes legitim,

potrivit art. 17 din Codul administrativ, care consacră contenciosul subiectiv. Instanța

sesizată de contencios administrativ trebuie să verifice dacă prin actul administrativ care

face obiectul acțiunii s-a adus atingere unei situații juridice subiective.

Din analiza cererii de chemare în judecată depusă de către Dumitru Raileanu nu se

desprinde dreptul subiectiv pretins a fi încălcat prin hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 111/5 din 05 februarie 2013. Revendicarea unui drept subiectiv

exclusiv al recurentului reprezintă o condiție obligatorie pentru ca acțiunea în

contencios administrativ să treacă testul de admisibilitate.

În contextul celor relatate completul Curții Supreme de Justiție reține că acțiunea

înaintată de Dumitru Raileanu împotriva Consiliului Superior al Magistraturii privind

anularea parțială a hotărârii nr. 111/5 din 05 februarie 2013, prin care s-a aprobat

Regulamentul privind modul de constituire a completelor de judecată și schimbarea

membrilor acestora, nu răspunde exigenților de admisibilitate, motiv din care a fost

declarată inadmisibilă în temeiul art.207 alin.(2) lit. e) din Codul administrativ.

Din considerentele menționate supra și având în vedere că soluția emisă prin

încheierea din 27 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău este corectă, completul Curții

Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge recursul depus de Dumitru

Raileanu.

În corespundere cu art. 193, art. 241, art. 243, alin. (1), lit. b), alin. (2) și alin. (3)

din Codul administrativ, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul depus de către Dumitru Raileanu.

Se menține încheierea din 27 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, în cauza de

contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Dumitru Raileanu

împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la anularea actului

administrativ.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Mariana Pitic

Ion Malanciuc

6