2ra-365/23 — constatarea faptului care are valoare juridică

2ra-365/23 — constatarea faptului care are valoare juridică (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-365/2023

2-21114556-01-2ra-06032023

prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul Central (jud: A. Costiuc)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, V. Sîrbu, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

12 iulie 2023 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător: Viorica Puica

Judecători: Oxana Parfeni

Aliona Donos

examinând admisibilitatea recursului declarat de Voitova Irina,

în cauza civilă intentată la cererea petiționarei Voitova Irina, persoană

interesată Instituția Publică ,,Agenția Servicii Publice” cu privire la constatarea

faptului care are valoare juridică,

împotriva deciziei din 02 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

a c o n s t a t a t :

La 30 iulie 2021, petiționara Voitova Irina a depus cerere cu privire la

constatarea faptului care are valoare juridică.

În motivarea cererii, petiționara a indicat că s-a născut în orașul Novocercasc,

regiunea Rostov, Federația Rusă. În anul 1977, împreună cu părinții, s-a stabilit cu

domiciliul în or. Tiraspol, unde locuiește și în prezent. La 14 iunie 2017, s-a

adresat la Secția de evidență și documentare a populației Anenii Noi cu cerere, prin

care a solicitat dobândirea cetățeniei Republicii Moldova prin recunoaștere, în

temeiul art. 12 alin. (2) lit. d) din Legea cetățeniei Republicii Moldova nr. 1024 din

02 iunie 2000.

Prin răspunsul din 28 august 2017, a fost informată despre faptul că cererea de

dobândire a cetățeniei a fost restituită pe motiv că în rezultatul examinării

documentelor, s-a depistat că acestea nu corespund prevederilor pct. 2 lit. h) din

Regulamentul cu privire la procedura dobândirii și pierderii cetățeniei Republicii

Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 197 din 12 martie 2001.

Petiționara Voitova Irina a solicitat constatarea faptului că locuiește legal pe

teritoriul Republicii Moldova, începând cu data de 10 februarie 1978 și până în

prezent.

1

Prin hotărârea din 01 decembrie 2021 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central,

s-a admis cererea petiționarei Voitova Irina. S-a constatat faptul că Voitova Irina

locuiește legal și obișnuit pe teritoriul Republicii Moldova, începând cu 10

februarie 1978 și până în prezent.

Prin decizia din 02 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis

apelul declarat de IP ,,Agenția Servicii Publice”, s-a casat hotărârea din

01 decembrie 2021 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central și s-a emis o nouă

hotărâre, prin care:

S-a respins cererea petiționarei Voitova Irina cu privire la constatarea faptului

care are valoare juridică.

Pentru a decide astfel, reținând particularitățile și circumstanțele speței,

instanța de apel a relevat că Voitova Irina, născută în or. Novocerkask, regiunea

Rostov, Federația Rusă, deține permis de ședere permanentă pe teritoriul

Republicii Moldova, începând cu anul 2018.

De asemenea, instanța de apel a stabilit că, prin răspunsul Direcției cetățenie

și evidență a persoanelor a Departamentului actelor de identitate din 28 august

2017, a fost restituită cererea solicitantei Voitova Irina cu documentele aferente

pentru dobândirea cetățeniei Republicii Moldova prin recunoaștere, pe motiv că în

rezultatul examinării acestora s-a depistat că documentele prezentate nu corespund

prevederilor pct.2 lit. h) din Regulamentul cu privire la procedura dobândirii și

pierderii cetățeniei Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr.197 din 12 martie 2001, în vigoare la momentul adresării și eliberării

răspunsului.

La fel, instanța de apel a stabilit că înaintând cererea în instanța de judecată,

Voitova Irina a solicitat constatarea faptului că, locuiește legal și obișnuit pe

teritoriul Republicii Moldova, începând cu 10 februarie 1978 și până în prezent.

Instanța de apel a conchis că concluzia instanței de fond cu privire la

admiterea cererii depusă de Voitova Irina cu privire la constatarea faptului cu

valoare juridică, este una greșită. La acest capitol, instanța de apel a relevat că întru

confirmarea domicilierii legale și permanente pe teritoriul Republicii Moldova

începând cu 10 februarie 1978 și până în prezent, petiționara Voitova Irina a

prezentat numai acte eliberate de autoritățile neconstituționale transnistrene privind

domicilierea acesteia în teritoriu, începând cu anul 1978, care nu pot fi reținute,

deoarece, actele menționate din momentul adoptării lor sunt nelegitime, nu au

putere juridică și nu pot fi executate, pe motiv că au fost adoptate de către autorități

neconstituționale.

Or, Constituția Republicii Moldova stabilește clar că Republica Moldova este

un stat suveran și independent unitar și indivizibil, pe când așa numita Republică

moldovenească nistreană „R.M.N.”, la 02 septembrie 1990, și-a declarat

independența față de Republica Moldova, creându-și o structură proprie de stat cu

atribute proprii, care până în prezent activează în baza unei legi contrare legislației

Republicii Moldova și standardelor internaționale, astfel că aceasta nu a fost și nu

este supusă controlului din partea autorităților constituționale a Republicii

Moldova.

Cu atât mai mult, faptul că actele emise de autoritățile neconstituționale ale

regiunii transnistrene nu produc efecte juridice pe teritoriul Republicii Moldova

rezultă și din hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.209/14 din

2

10 aprilie 2012 conform căreia, orice act emis de autoritățile autoproclamate din

această parte a Republicii Moldova contravin din start Constituției.

De asemenea, prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1298 din

24 iulie 1997, a fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, precum și a unor protocoale adiționale la această

Convenție, unde în art.1 pct.1) din hotărâre, se specifică că, Republica Moldova

declară că nu va putea asigura respectarea dispozițiilor Convenției în ce privește

omisiunile și actele comise de organele autoproclamatei republici nistrene pe

teritoriul controlat efectiv de ele până la soluționarea definitivă a diferendului din

această zonă.

Din sensul art. 1 al Convenției rezultă, că statele-părți, trebuie să răspundă de

orice încălcare a drepturilor și libertăților protejate de Convenție, comise asupra

indivizilor aflați sub „jurisdicția” lor.

Astfel, instanța de apel a constatat că, Voitova Irina nu a prezentat probe

concludente ce ar demonstra că a domiciliat permanent pe teritoriul Republicii

Moldova, din anul 1978 până în prezent, or, conform art. 118 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le

invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Respectiv, instanța de apel a apreciat critic argumentul instanței de fond

referitor la faptul că Voitova Irina locuiește legal și obișnuit pe teritoriul Republicii

Moldova, din anul 1989, deoarece petiționara a anexat la cerere înscrisuri eliberate

de autoritățile neconstituționale ale regiunii transnistrene privind domicilierea

acesteia, care nu pot fi reținute ca probe admisibile.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat referitor la imposibilitatea

constatării domicilierii pe teritoriul Republicii Moldova a petiționarei, din moment

ce acest fapt urma a fi documentat de organele competente constituționale.

La 23 februarie 2023, Voitova Irina a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului, a indicat că instanța de apel nu a ținut cont de faptul

că instanța de fond a judecat cauza în absența sa, deși era prezentă în instanță, iar

ca urmare, întru confirmarea domicilierii sale pe teritoriul Republicii Moldova în

perioada indicată, a fost în imposibilitate de a prezenta probe suplimentare,

inclusiv și proba cu martori, care a fost solicitată în cererea cu privire la

constatarea faptului care are valoare juridică.

Respectiv, recurenta a invocat drept temei de declarare a recursului

prevederile art. 432 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură civilă - cauza a fost

judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data

și ora ședinței de judecată.

La 04 aprilie 2023, IP ,,Agenția Servicii Publice” a depus referință la recursul

declarat de Voitova Irina, prin care a solicitat să fie considerat ca inadmisibil.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 02 noiembrie 2022

și a expediat-o avocatului petiționarei, Costin Serghei, prin intermediul poștei

electronice, la 12 ianuarie 2023, fapt confirmat prin scrisoarea de expediere (f. d.

3

90), astfel, recursul declarat la data de 23 februarie 2023, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 10 aprilie 2023,

instanța de recurs a comunicat intimatei recursul, informând despre necesitatea

depunerii referinței, or, până la data examinării cauzei careva referințe în adresa

instanței nu au parvenit.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces,

în acord cu procedura specificată la art. 440 din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs

formulată de Voitova Irina este inadmisibilă, pentru motivele ce succed.

Urmează a fi reiterat că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, Completul de judecată

atestă că acestea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2) lit. c),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțata de către instanța de apel, însă, nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din oficiu,

existența circumstanțelor expuse în art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă,

și anume, dacă au fost săvârșite alte încălcări decât cele indicate ce ar constitui

temei de declarare a recursului în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau dacă instanța de apel a apreciat

probele arbitrar, sau dacă ar exista erori comise ce ar duce la încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului, nu a depistat.

Cu referire la temeiul de declarare a recursului invocat de recurentă prevăzut

de art.432 alin.(3) lit.b) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată

4

atestă că prima instanța a trimis citație petiționarei Voitova Irina, pentru ședința de

judecată din 12 noiembrie 2021, fiind recepționată de destinatară, la 05 noiembrie

2021 ( f.d.38, 40). Totodată, instanța de recurs constată că recurenta a solicitat

examinarea cauzei civile în lipsa sa, mențiune indicată în mandatul avocatului (

f.d.34, verso). La ședința din 12 noiembrie 2021, avocatul petiționarei nu s-a

prezentat, solicitând să se amâne din motivul că se află în concediu, în perioada 05

– 14.11.2021. Chiar dacă instanța de fond a dispus continuarea examinării cauzei

civile în lipsa participanților, fără a motiva soluția sa, totuși, Completul de judecată

observă că ședința de judecată a fost întreruptă pentru 01 decembrie 2021, iar la

următoarea ședință avocatul nu s-a prezentat, fiind emisă o hotărâre în favoarea

petiționarei.

Din analiza conținutului procesului-verbal al ședinței judiciare din 02

noiembrie 2022 ( f.d.78 – 80), se stabilește că avocatul petiționarei Serghei Costin

a fost prezent la ședință în instanța de apel, dar nu a invocat obiecții procesuale sau

materiale, inclusiv nu a înaintat cerere despre audierea martorilor.

Potrivit art.75 alin.(4) din Codul de procedură civilă, actele procedurale

efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sunt obligatorii pentru

persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa

reprezentantului este echivalentă culpei părții.

Totodată, în conformitate cu prevederile art.102 alin.41 , 5 din Codul de

procedură civilă, participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca

necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

Prezentarea părții în instanță, în persoană sau prin reprezentant, acoperă orice viciu

de înmânare a citației.

Completul de judecată reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică

să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea

de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

Completul de judecată menționează că recursul conține obiecții de fapt și de

drept, care au fost analizate de către instanța de apel, fiind apreciate corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul

în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, Completul de judecată reține că argumentele invocate de către

recurent nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei

de drept procesual, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

concluzionează de a aprecia recursul declarat de Voitova Irina, ca fiind inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a), 440

alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție

5

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Voitova Irina, împotriva deciziei

din 02 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Viorica Puica

Judecători Oxana Parfeni

Aliona Donos

6