2ra-503/23 — constatarea faptului încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei

2ra-503/23 — constatarea faptului încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-503/2023

2-21180907-01-2ra-05042023

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: S. Vîșcu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: L. Pruteanu, V. Cotorobai, I. Cotruță)

Î N C H E I E R E

28 iunie 2023 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător: Viorica Puica

Judecători: Oxana Parfeni

Aliona Donos

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ludmila

Stroia împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului

la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului cauzat,

împotriva deciziei din 13 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

a c o n s t a t a t :

La 07 decembrie 2021, Ludmila Stroia a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului cauzat.

În susținea acțiunii a indicat că la 20 mai 2015, Ludmila Stroia s-a adresat cu

cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Doga, solicitând repararea

prejudiciului material, moral și compensarea cheltuielilor de judecată, susținând că

la 19 martie 2015, în urma scurgerii apei din apartamentul nr. 33 din mun.

Chișinău, str. XXXXX, al cărui proprietar este Ion Doga, a fost inundat

apartamentul nr. 30 din mun. Chișinău, str. XXXXX, al cărui proprietar este

Ludmila Stroia.

Prin hotărârea din 31 mai 2016 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial acțiunea și s-a dispus încasarea din contul lui Ion Doga în beneficiul

Ludmilei Stroia prejudiciul material, în sumă de 40 791,41 lei, cheltuielile de

judecată formate din taxa de stat, în sumă de 1 223,74 lei, cheltuielile pentru

asistență juridică, în sumă de 3 000 lei și cheltuielile pentru efectuarea expertizei,

în sumă de 1 000 de lei.

Nefiind de acord cu hotărârea pronunțată la 14 iunie 2016, Ion Doga a

declarat apel, solicitând casarea integrală a hotărârii primei instanțe și pronunțarea

unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă.

Prin decizia din 27 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Ion Doga, s-a casat hotărârea instanței de fond din 31 mai 2016 și s-a

remis cauza la rejudecare în prima instanță, în alt complet de judecată.

1

După rejudecarea cauzei civile, prin hotărârea din 18 martie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, s-a admis parțial cererea de chemare în

judecată și s-a dispus încasarea, în mod solidar, de la Ion Doga și Larisa Doga în

beneficiul Ludmilei Stroia suma de 40 791,41 lei, cu titlu de prejudiciu material

cauzat prin inundarea apartamentului, suma de 1 324 lei, cu titlul de cheltuieli de

judecată suportate de reclamantă pentru plata taxei de stat la depunerea cererii de

chemare în judecată, suma de 1 000 lei, cu titlu de cheltuieli suportate pentru

efectuarea expertizei, precum și suma de 5 000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecare

a cauzei legate de achitarea serviciilor de asistență juridică, în total, suma de 48

115,41 lei.

Reclamanta a mai învederat că hotărârea pronunțată la 18 martie 2019 a fost

motivată și remisă reclamatei, Ludmila Stroia, la data de 17 februarie 2020, ora

16:53, prin intermediul poștei electronice, mai mult de un an. A apreciat că există o

vădită tergiversare a procesului, or, motivarea unei hotărâri în termen de un an

încalcă vădit termenului rezonabil și prejudiciază interesul și drepturile părții în

dosar.

Ulterior, Ion Doga, nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe din 18 martie

2019, a declarat apel, prin care a solicitat admiterea acestuia și casarea integrală a

hotărârii, cu pronunțarea unei noi hotărâri și dispunerea expertizei judiciare.

Prin decizia din 27 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Ion Doga și s-a menținut hotărârea din 18 martie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani, și încheierea din 05 decembrie 2018, adoptate în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ludmila Stroia

împotriva lui Ion Doga și Larisei Doga cu privire la repararea prejudiciului

material, prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

La 23 iunie 2021, prin încheierea Curții Supreme de Justiție, s-a considerat

inadmisibil recursul declarat de Larisa Doga și Ion Doga, reprezentat de avocatul

Gheorghe Arhiliuc, împotriva deciziei din 27 ianuarie 2021 a Curții de Apel

Chișinău.

Astfel, susține că după mai mult de șase ani, cu zeci de ședințe amânate, la

cererea pârâtului, a obținut o hotărâre a instanței, însă de atunci pârâtul a inundat-o,

repetat, iar suma prejudiciului nu acoperă costurile reparației.

Reclamanta a mai declarat că a pierdut timp și sănătate, fiind prezentă

personal la toate ședințele și participa activ lângă avocat elucidând fiecare aspect al

procesului pentru a demasca tergiversările pârâtului.

Prin urmare, conducându-se de prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011,

reclamanta a solicitat instanței de judecată constatarea încălcării dreptului la

judecare în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil prin adjudecarea sumei

de 60 000 de lei.

Prin hotărârea din 11 aprilie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Ludmila Stroia împotriva

Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecare în

termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului cauzat. S-a constatat încălcarea

dreptului Ludmilei Stroia la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile și s-a

încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în

beneficiul Ludmilei Stroia suma de 10 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral,

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei. S-au

2

respins pretențiile Ludmilei Stroia cu privire la repararea prejudiciului moral

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, în partea

ce excedă suma adjudecată, ca fiind neîntemeiate.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la data de 12 aprilie 2022,

reprezentantul Ministerului Justiției a depus cerere de apel, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii instanței de fond, în partea admiterii parțiale a cererii de

chemare în judecată cu emiterea unei noi hotărâri în această parte prin care

acțiunea să fie respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 13 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de Ministerul Justiției și s-a menținut hotărârea din 11 aprilie 2022

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, reținând particularitățile și circumstanțele speței,

instanța de apel a relevat că perioada care urmează a fi luată în considerare la

examinarea termenului rezonabil este determinat de momentul depunerii cererii de

chemare în judecată, care este 20 mai 2015.

În context, Colegiul a notat faptul că prin Hotărârea Parlamentului RM nr. 55

din 17 martie 2020, a fost declarată stare de urgență pe întreg teritoriul Republicii

Moldova pe perioada 17 martie – 15 mai 2020. În temeiul pct. 1 din Anexa la

Dispoziția nr. 1 din 18 martie 2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale a RM,

pe durata stării de urgență termenele de prescripție și termenele de decădere de

orice fel nu încep să curgă, iar dacă au început să curgă, se suspendă pe toată

durata stării de urgență instituite potrivit Hotărârii Parlamentului nr. 55 din 17

martie 2020.

Totodată, instanța de apel a constatat că termenul de examinare a cauzei

invocat de către Ludmila Stroia include și intervalul de timp când examinarea

cauzei a fost suspendată, de drept, în temeiul Dispoziției nr. 1 din 18 martie 2020 a

Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, și anume perioada 18

martie 2020 – 15 mai 2020.

La acest capitol, instanța a relevat că în temeiul Convenției pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, statele au obligația generală de a

lua măsuri adecvate pentru a proteja persoanele împotriva răspândirii Covid-19 și

împotriva infectării inevitabile și a suferințelor determinate de aceasta.

Cu referire la examinarea cauzei civile în perioada de 17 martie 2020 – 15

mai 2020, instanța de apel, a atestat că, prima instanță just și întemeiat a considerat

că acest termenul urmează a fi exclus, întrucât prin Hotărârea Parlamentului nr. 55

din 17 martie 2020 privind declararea stării de urgență, a fost declarată stare de

urgență pe întreg teritoriul Republicii Moldova, cu instituirea unui regim special de

lucru pentru toate entitățile, inclusiv și în instanțele de judecată.

Corespunzător, instanța a constatat starea de fapt expusă supra, drept

circumstanță ce justifică imposibilitatea instanțelor de judecată de a examina cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ludmila Stroia

împotriva lui Ion Doga cu privire la repararea prejudiciului, în legătura cu starea de

urgență declarată pe întreg teritoriul R. Moldova, cât și instituirea regimului special

de lucru.

Din analiza raportului întocmit de Judecătoria Chișinău, derivă că termenul

total de examinare a cauzei a constituit 50 luni 27 zile.

La caz, Colegiul a considerat necesar, prin prisma art. 6 § l al Convenției

pentru Apărarea Drepturilor Omului, a releva că, deși legislația națională nu oferă

3

o explicație a noțiunii de „termen rezonabil”, prin impunerea respectării unui astfel

de termen pentru înfăptuirea actului de justiție, atât legislația națională, cât și

internațională, se subliniază importanța faptului că justiția trebuie să fie

administrată fără întârzieri de natură de a-i compromite eficacitatea și

credibilitatea, statul fiind responsabil pentru activitatea ansamblului serviciilor

sale, inclusiv ale instanțelor de judecată.

Instanța a constatat că, termenul rezonabil de examinare a cauzei de repararea

prejudiciului intentată la acțiunea Ludmilei Stroia nu a fost respectat, și, în

consecință, a fost încălcat dreptul reclamantei la judecarea cauzei în termen

rezonabil. Or, deși litigiul inițiat de Ludmila Stroia este unul de reparare a

prejudiciului material și moral, acesta a fost judecat în termen de 50 luni și 27 zile,

termen, care este unul nejustificat și exagerat de mare.

Sub acest aspect, instanța a reiterat că, Curtea Europeană a Drepturilor

Omului în jurisprudența sa a instituit anumite criterii de apreciere a noțiunii de

termen rezonabil (a se vedea cauzele: Josan, § 18, Mazepa, § 42, Holomiov, § 137)

și anume: complexitatea cauzei, care se apreciază după caz și individual (se va ține

cont de natura obiectului litigiului, precum și faptul dacă acțiunea a cuprins doar

un singur obiect sau a fost conexate mai multe obiecte și/sau cereri, inclusiv ale

unor persoane terțe); comportamentul părților, care include aprecierea

comportamentului reclamantului; comportamentul instanțelor de judecată; miza

(interesul) pentru reclamant, relevă importanța sau scopul pentru persoana care

pretinde violarea dreptului său la un termen nerezonabil.

Judecarea procesului într-un termen rezonabil are ca scop înlăturarea

incertitudinii în care se găsesc părțile prin restabilirea, cât mai curând posibil, a

drepturilor încălcate și prin reinstaurarea legalității, care trebuie să guverneze toate

raporturile juridice într-un stat de drept, ceea ce constituie o garanție a unui proces

echitabil.

Colegiul a menționat că la examinarea cauzei privind constatarea încălcării

dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei, va lua în calcul criteriile de

apreciere a tergiversării judecării cauzei și anume complexitatea cauzei,

comportamentul reclamantei, conduita instanței de judecată și importanța

procesului pentru reclamant.

Cu referire la criteriul de complexitate a cauzei, instanța de apel a menționat

că complexitatea se referă atât la situația de fapt cât și la situația de drept. Un caz

complex poate implica probleme cu privire la starea de sănătate a unui reclamant,

volumul mare de probe, probleme juridice complexe, necesitatea audierii unui

număr mare de martori sau numărul mare de persoane afectate, sau complexitatea

înaltă a cauzei.

În urma analizei raportului prezentat de către Ministerul Justiției, rezultă că

Ludmila Stroia a depus acțiune de reparare a prejudiciului material și moral, în

proces fiind antrenați în calitate de pârâți Doga Ion și Doga Larisa, și prin urmare

cauza dată nu este atât de complexă, ca să necesite 4 ani 2 luni 27 zile pentru

examinare.

Totodată, a stabilit că cauza civilă a fost examinată de 2 ori în primă instanță,

de 2 ori în ordine de apel și o dată în ordine de recurs în secțiunea a II-a.

Referitor la comportamentul Ludmilei Stroia, din raportul prezentat de

Ministerul Justiției, rezultă că reclamanta a avut un comportament activ în cadrul

procesului, fiind prezentă personal în ședințele de judecată, cât și avocatul acesteia,

4

însă, din cauza solicitărilor participanților la proces de prezentare a probelor, de

efectuare a expertizei și alte demersuri, examinarea cauzei a fost amânată.

Totodată, s-a stabilit că, ședințele de judecată au fost amânate inclusiv și la

solicitarea pârâților, rezultând un comportament necorespunzător al acestora.

Colegiul a mai reținut că, unele ședințe de judecată nu au avut loc și din cauza

instanței, motivele amânării fiind diverse: delegarea judecătorului la un conferința

internațională; concediu de boală; concediul din cont propriu; expirarea termenului

preconizat pentru ședință.

Astfel, instanța de apel a menționat că responsabilitatea principală pentru

judecarea cauzei și pentru desfășurarea rapidă a unui proces îi revine instanței de

judecată, în speță instanțele de judecată nu au demonstrat diligență în gestionarea

cauzei a cărei tergiversare se solicită a fi constatată, iar transmiterea cauzei la

rejudecare de mai multe ori, pe motive de procedură (admiterea unor încălcări

procedurale care nu puteau fi corectate de instanța ierarhic superioară),

demonstrează că dreptul reclamantului la judecare în termen rezonabil a cauzei a

fost încălcat.

Un alt criteriu de apreciere a încălcării dreptului la judecare în termen

rezonabil a cauzei este miza reclamantului în obținerea unei soluții judecătorești de

recuperare prejudiciului material și moral, cauzat în urma scurgerii apei din

apartament.

Colegiul a reținut că reclamantei nu îi poate fi imputată examinarea excesiv

de lungă a acțiunii civile, pe motivul valorificării drepturilor procedurale prevăzute

de legislația în vigoare prin înaintarea diferitor cereri, or, ultima nu a formulat

cereri de amânare a cauzei, sau altfel de cereri, ce ar duce la tergiversarea

examinării cauzei.

Mai mult ca atât, conform art. 20 alin. (4), respectarea termenului rezonabil de

judecarea cazului se asigură de către instanță, și respectiv nu poate fi pusă pe

seama participantului la proces.

În consecință, având în vedere perioada examinării cauzei civile, de atitudinea

părților la judecarea cauzei, de complexitatea cauzei, precum și miza pentru

reclamant în examinarea acțiunii, Colegiul a conchis că prima instanță corect a

constatat că reclamanta a avut parte de o justiție ineficientă, fiindu-i încălcat

dreptul la judecare în termen rezonabil a cauzei sale, examinarea cauzei civile

durând mai mult de 50 luni.

Colegiul a respins argumentul Ministerului Justiției cu referire la faptul că la

constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, instanța de

judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin

sine o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral, or, la caz, a fost încălcat

termenul rezonabil de judecare a cauzei civile care a durat mai bine de 4 ani, iar

prin prisma prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, ca

urmare a constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen

rezonabil a cauzei, instanța de judecată decide asupra acordării unei satisfacții

echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral.

Astfel, instanța de apel a relevat că unul din criteriile orientative generale de

apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că indemnizația

trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire. În temeiul jurisprudenței

CEDO, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o

5

satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor

trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să

constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative

pentru victimele daunelor.

Respectiv, în litigiul dedus judecății, Colegiul a apreciat că suma de 10 000 de

lei reprezintă satisfacție echitabilă pentru repararea prejudiciului moral cauzat prin

încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei. Concluzionând cele expuse,

Colegiul a accentuat că prima instanță a dat apreciere completă, obiectivă și sub

toate aspectele probelor, iar hotărârea dată este legală și întemeiată, adoptată cu

respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.

La 20 martie 2023, Ministerul Justiției a declarat recurs, prin care a solicitat

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, în partea admiterii în

parte a acțiunii, cu adoptarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată la examinarea

cauzei au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept procedural și

material, ceea ce a dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate.

Totodată, a menționat că actele judecătorești contestate sunt neîntemeiate,

deoarece concluziile instanței derivă din aprecierea eronată a normelor de drept

material ce reglementează examinarea acțiunilor privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei. În cauza civilă respectivă, fiind supusă controlului durata procedurilor în

baza Legii nr. 87, a fost apreciată în mod eronat de către instanța de apel ca o

încălcare a dreptului intimate la judecare cauzei în termen rezonabil.

Recurentul a indicat că a probat lipsa suferinței aduse intimatei, prin

prezentarea raportului motivat, în baza căruia s-au explicat circumstanțele cauzei,

fiind apreciat doar parțial de instanțele de judecată.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 13 decembrie 2022

și a expediat-o participanților la proces la 16 februarie 2023, fapt confirmat prin

scrisoarea de expediere (f.d. 146), astfel, recursul declarat la data de 20 martie

2023, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 10 aprilie 2023,

instanța de recurs a comunicat intimatei recursul, informând despre necesitatea

depunerii referinței, or, până la data examinării cauzei careva referințe în adresa

instanței nu au parvenit.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces,

în acord cu procedura specificată la art. 440 din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs

6

formulată de Ministerul Justiției este inadmisibilă, pentru motivele ce succed.

Urmează a fi reiterat că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul de judecată atestă

că acestea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2) lit. c), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțata de către instanța de apel, însă, nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reținând că recurentul a

făcut trimitere la temeiul de drept prevăzut de art. 432 alin. 2 lit. c) – interpretarea

eronată a legii, nu a stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la aplicare sau

instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de

ipotezele la care se aplică sau invers.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din oficiu,

existența circumstanțelor expuse în art. 432 alin. (3) din Codul de procedură civilă,

și anume, dacă au fost săvârșite alte încălcări decât cele indicate ce ar constitui

temei de declarare a recursului în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau dacă instanța de apel a apreciat

probele arbitrar, sau dacă ar exista erori comise ce ar duce la încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului, nu a depistat.

Totodată, Completul de judecată reține că recursul exercitat conform Secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică

să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea

de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

În speță, Completul de judecată menționează că recursul conține obiecții de

fapt și de drept, care au fost analizate de către instanța de apel, primind o apreciere

corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul

7

în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, Completul de judecată reține că argumentele invocate de către

recurent nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei

de drept procesual, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

concluzionează de a aprecia recursul declarat de Ministerul Justiției, ca fiind

inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a), 440

alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției, împotriva

deciziei din 13 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Viorica Puica

Judecători Oxana Parfeni

Aliona Donos

8