2r-196/23 — încasarea datoriei

2r-196/23 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2r–196/23

2-18186321-01-2r-04052023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. D. Brașoveanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Sîrbu, V. Buhnaci)

D E C I Z I E

21 iunie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Viorica Puica

Judecători - Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

examinând recursul declarat de Creciun Ghenadie,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de

Întreprinderea Cooperatistă de Alimentație Publică „Coopalimentara” a Uniunii

Centrale a Cooperativelor de Consum din Republica Moldova MOLDCOOP

împotriva lui Creciun Ghenadie, intervenienți accesorii Inspectoratul General al

Poliției și Direcția de poliție a mun. Chișinău cu privire la încasarea datoriei și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins cererea de repunere în termen și s-a restituit cererea de apel declarată de

Creciun Ghenadie împotriva hotărârii din 16 decembrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 11 septembrie 2018, Întreprinderea Cooperatistă de Alimentație Publică

„Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din Republica

Moldova MOLDCOOP, reprezentată de administratorul Lesnic Vasilii, a depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Creciun Ghenadie cu privire la încasarea

datoriei în sumă de 109 250 de lei, pentru păstrarea automobilului de model „Renault

Scenic”, cu numărul de înmatriculare CSJ 997, la parcarea specializată ÎCAP

„Coopalimentara”, în perioada de timp de la 13 martie 2017 până la 04 septembrie

2018 și a taxei de stat în sumă de 3 277,50 de lei.

Prin hotărârea din 16 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost admisă integral cererea de chemare în judecată.

S-a încasat de la Creciun Ghenadie, în beneficiul Întreprinderii Cooperatiste de

Alimentație Publică „Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de

Consum din Republica Moldova MOLDCOOP, datoria în sumă de 109 250 de lei și

cheltuieli de judecată, compuse din taxă de stat, plătită de reclamant la depunerea

acțiunii, în sumă de 3 277,50 de lei, iar în total suma de 112 527,50 de lei.

La 06 ianuarie 2022, avocatul Maxim Chișca, în interesele lui Ghenadie

Creciun, a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 16 decembrie 2021 a

1

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând scutirea de la plata taxei de stat,

admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei

noi hotărâri prin care acțiunea înaintată să fie respinsă.

Prin încheierea din 17 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins ca

neîntemeiată cererea înaintată de avocatul Maxim Chișca, în interesele lui Ghenadie

Creciun, cu privire la scutirea de la plata taxei de stat la depunerea apelului împotriva

hotărârii din 16 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,.

Nu s-a dat curs cererii de apel depusă de avocatul Maxim Chișca, în interesele

lui Ghenadie Creciun, și s-a acordat avocatului Maxim Chișca, un termen de 10 zile

de la recepționarea prezentei încheieri pentru lichidarea neajunsurilor, și anume

prezentarea cererii de apel motivate și achitarea taxei de stat în sumă de 2 457, 75

de lei.

Prin încheierea din 19 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a restituit

cererea de apel depusă de avocatul Maxim Chișca, în interesele lui Ghenadie

Creciun, împotriva hotărârii din 16 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

La 11 octombrie 2022, Creciun Ghenadie a depus apel împotriva hotărârii din

16 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând: repunerea în

termen a cererii de apel; admiterea cererii de apel; scutirea de la plata taxei de stat

în mărime de 2 457,75 de lei; casarea integrală a hotărârii din 16 decembrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Prin încheierea din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de repunere în termen a apelului și restituită cererea de apel declarată de

Creciun Ghenadie împotriva hotărârii din 16 decembrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

La data de 07 aprilie 2023, Creciun Ghenadie a declarat recurs împotriva

încheierii instanței de apel, solicitând repunerea în termen a cererii de recurs

admiterea cererii de recurs, casarea integrală a încheierii reurcate, cu emiterea unei

decizii, prin care să fie remisă cauza spre rejudecare pentru soluționarea cererii de

apel, (f.d.62-67, vol. 2).

În motivarea recursului a indicat că, solicită repunerea în termen a cererii de

recurs, motivând prin faptul că a solicitat asistență juridică gratuită de stat, iar

avocatul care i-a fost oferit de către stat pentru al reprezenta a fost desemnat pentru

examinarea cauzelor penale și nu pentru examinarea cauzelor civile.

A mai invocat recurentul că avocatul Maxim Chișca, contestând hotărârea

instanței de fond, nu avea împuterniciri legale de a participa în instanța de apel și că

a acționat în cârdășie cu partea reclamantă.

Menționează Ghenadie Creciun că, avocatul Maxim Chișca nu a prezentat

cererea de apel motivată, ignorând în totalitate prevederile art. 10 și 113 din Codul

de procedură civilă și î-l informa pe recurent că face totul posibil pentru apărarea

drepturilor sale.

La 22 mai 2023, prin intermediul poștei electronice, avocatul Ion Căpățină, în

interesele lui Ghenadie Crăciun, a depus cerere de recurs suplimentară împotriva

încheierii din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, care, în esență, reproduce

alegațiile recurentului Ghenadie Crăciun.

Potrivit prevederilor art. 425 al Codului de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

2

încheierii.

Completul Curții Supreme de Justiție reține că, încheierea Curții de Apel

Chișinău a fost pronunțată la 25 ianuarie 2023, dar recepționată de către Ghenadie

Creciun la 23 martie 2023, fapt confirmat prin recipisa, anexată la materialele cauzei

(f.d. 60, vol. 2). Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

conchide că recurentul Ghenadie Creciun s-a conformat prevederilor legale și

declarând recursul la 07 aprilie 2023, a acționat în interiorul termenului legal.

Conform art. 426 alin. (3) al Codului de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea pârților.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

dosarului și prevederile legale aplicabile speței, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ghenadie Creciun, urmează a

fi respins, din motivele ce succed.

În conformitate cu art. 427 lit. a) al Codului de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Potrivit art. 428 alin. (1) din Codul de procedură civilă, decizia instanței de

recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii rămâne irevocabilă din

momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.

Conform art. 10 alin. (1) și (2) al Codului de procedură civilă, sancțiunile

procedurale sânt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural

civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire

sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a actelor de

procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către

judecător sau de participantul care are interes să o invoce.

Potrivit art. 236 alin.(5) lit. b) al Codului de procedură civilă, instanța de

judecată va întocmi hotărîrea integrală dacă: b) participanții la proces, în termen de

30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii, depun cerere de apel.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) al Codului de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, norma

citată prevede în mod imperativ momentul începerii curgerii termenului de declarare

a apelului, și anume data pronunțării dispozitivului hotărârii.

După cum denotă materialele dosarului, dispozitivul hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, a fost pronunțat la 16 decembrie 2021, prin urmare termenul

de declarare a apelul a expirat la data de 17 ianuarie 2022.

Ținând cont de normele legale relevante și de faptul că Ghenadie Creciun a

depus cererea de apel împotriva hotărârii primei instanțe, la 11 octombrie 2022,

termenul limită fiind 17 ianuarie 2022, Completul Curții Supreme de Justiție

conchide că instanța de apel just a stabilit că Ghenadie Creciun a declarat apelul cu

încălcarea termenului prevăzut de art. 362 alin. (1) al Codului de procedură civilă.

Or, din interpretarea corectă a prevederilor normei legale citate, se deduce că

termenul de declarare a apelului curge de la data pronunțării dispozitivului hotărârii.

3

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că termenul

stabilit de lege pentru exercitarea căii de atac (apelul) se calculează exclusiv din

momentul pronunțării dispozitivului hotărârii, iar în cazul în care participantul la

proces, la caz Ghenadie Creciun, a omis acest termen, urma să invoce motivele

omiterii (comunicarea defectuoasă a actului de procedură, recepționarea cu

întârziere a hotărârii) într-o eventuală cerere de repunere în termen și expres să

solicite acest fapt.

Or, conform art. 362 alin. (3) din Codul de procedură civilă, repunerea în

termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de

art.116.

În conformitate cu art. 116 alin. (1) - (4) din Codul de procedură civilă,

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act

de procedură pot fi repuse în termen de către instanță.

Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care

efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată. Participanților

la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu

împiedică soluționarea repunerii în termen.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc

imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care

nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele

respective etc.).

Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a

exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat

din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică

depășirea termenului de procedură.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că în speță, Ghenadie

Creciun, deși a declarat apel peste termenul prevăzut de lege, nu a prezentat acte, ce

ar confirma imposibilitatea depunerii cererii de apel în termen.

Instanța de recurs reține că afirmațiile lui Creciun Ghenadie, precum că, a omis

termenul de declarare a apelului din cauza avocatului Chișca Maxim, care nu i-a

comunicat despre hotărârea instanței de fond, au un caracter pur declarativ, deoarece

nu au suport probatoriu. Mai mult în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (4) din

Codul de procedură civilă, actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele

împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care

ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei

părții.

De asemenea, la materialele cauzei este anexat și mandatul seria MA nr.

1321592 din 22 august 2019 pe numele avocatului Maxim Chișca, iar Creciun

Ghenadie i-a acordat acestuia inclusiv și dreptul de a ataca hotărârea judecătorească

(f. d. 42).

Completul Curții Supreme de Justiție reiterează prevederile art. 56 alin. (3) al

Codului de procedură civilă, potrivit căruia, participanții la proces sunt obligați să

se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de

aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile

prevăzute de legislația procedurală civilă.

Completul Curții Supreme de Justiție decelează că recurentul Ghenadie

Creciun eronat a interpretat prevederile art. 116 alin. (4) din Codul de procedură

4

civilă, precum că norma enunțată îi oferă dreptul de a depune cererea de apel în

termen de 30 de zile de la data în care i-a fost comunicată hotărârea primei instanțe.

Or, norma legală invocată prevede termenul de 30 de zile, calculat din ziua în care a

cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea

termenului de procedură, pentru depunerea unei cereri de repunere în termenul de

atac, dar nu însăși a cererii de apel.

Completul Curții Supreme de Justiție subliniază că în materie civilă CEDO nu

garantează un drept de recurs, dar că o eventuală procedură de examinare a

admisibilității acestuia face incident articolul 6 (a se vedea, inter alia, Erik

ØVLISEN vs. Danemarca, hotărârea din 30 august 2006, sau Kukkonen vs. Finlanda

(nr. 2), hotărârea din 13 ianuarie 2009, § 24).

În același context, un stat care dispune de astfel de instanțe de recurs are

obligația să se asigure că justițiabilii se bucură de principiile unui proces echitabil

garantate de art. 6 alin. (1), în special de dreptul de acces la o instanță, de dreptul de

a fi audiat (a se vedea, inter alia, Lebedinschi vs. Republica Moldova, hotărârea din

16 septembrie 2015, § 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că, în procedurile civile,

o persoană poate cu greu să conceapă preeminența dreptului fără existenta

posibilității de acces la instanțele de judecată (a se vedea, Golder vs. the United

Kingdom, hotărâre din 21 ianuarie 1975; Z and Others vs. the United Kingdom,

hotărâre din 10 mai 2001; și Kreuz vs. Poland, hotărârea din 19 iunie 2001).

Totuși, „dreptul la o instanță” nu este absolut. Acesta poate fi, prin natura sa,

supus limitărilor, deoarece dreptul de acces, prin sine, cere reglementare din partea

statului. Garantând pârților în litigiu un drept efectiv de acces la o instanță care să

hotărască asupra „drepturilor și obligațiilor lor cu caracter civil”, articolul 6 § 1

acordă statului dreptul de a alege liber mijloacele care să fie utilizate în acest scop.

În acest sens, Curtea Europeană a statuat că restricția impusă accesului la o

instanță judecătorească sau un tribunal nu va fi compatibilă cu articolul 6 § 1, decât

dacă aceasta urmărește un scop legitim și există o proporționalitate rezonabilă între

mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (a se vedea, Tinnelly & Sons Ltd and

Others și McElduff and Others vs. the United Kingdom, hotărârea din 10 iulie 1998).

La aspectul dat, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că

certitudinea legală impusă regulilor procedurii civile, în calitate de condiție sine qua

non a unui proces echitabil, vizează atât drepturile apelantului, cât și ale intimatului,

astfel instanța de judecată nefiind în drept de a substitui voința legislatorului

materializată în conținutul normelor de procedură, în vederea exonerării litiganților

de sancțiunile procedurale din motivul înțelegerii greșite de către aceștia a efectelor

legale.

Jurisprudența CtEDO accentuează obligația părții de a lua măsurile necesare

pentru protecția drepturilor sale de acces la justiție, inclusiv prin manifestarea

diligenței în exercitarea drepturilor sale procedurale și a interesului față de soarta

dosarului vizat (cauza van Harn vs. Germania, hotărâre din 11 septembrie 2007,

cauza Pîrnău ș.a. vs. Republica Moldova, hotărâre din 31 ianuarie 2012 și cauza SA

Universul vs. Republica Moldova, hotărâre din 10 iulie 2012).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că, soluția

emisă de către instanța de apel este una întemeiată legal și în corespundere cu

circumstanțele cauzei, or argumentele și probele invocate în susținerea cererii de

5

recurs sunt contrare legislației procesuale și lipsite de relevanță.

În acest context, instanța de recurs consideră că la caz, soluția instanței de apel

este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6

CEDO, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea

apelului, ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de

atac, a hotărârii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în acest mod

principiul securității raporturilor juridice.

Reținând circumstanțele cauzei expuse și normele legale citate supra,

Completul Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că cererea de recurs

împotriva încheierii din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, urmează a fi

respinsă.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 ale Codului de

procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Ghenadie Creciun.

Se menține încheierea din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău emisă în

cadrul cauzei civile, intentate la cererea de chemare în judecată înaintată de

Întreprinderea Cooperatistă de Alimentație Publică „Coopalimentara” a Uniunii

Centrale a Cooperativelor de Consum din Republica Moldova MOLDCOOP

împotriva lui Creciun Ghenadie, intervenienți accesorii Inspectoratul General al

Poliției și Direcția de poliție a mun. Chișinău cu privire la încasarea datoriei și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecător Viorica Puica

judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

6