2ra-893/20 — încasarea datoriei

2ra-893/20 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-893/2020

prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Central (jud: V. Grosu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu)

D E C I Z I E

29 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Întreprinderea cooperatistă de alimentație

publică „Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din

Republica Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

cooperatistă de alimentație publică „Coopalimentara” a Uniunii Centrale a

Cooperativelor de Consum din Republica Moldova împotriva lui Ion Tolică și

Victor Barbaroș, intervenient accesoriu Inspectoratul General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne cu privire la încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t a t ă :

La 01 februarie 2018, ÎCAP „Coopalimentara” a Uniunii Centrale a

Cooperativelor de Consum din RM a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ion Tolică și Victor Barbaroș, intervenient accesoriu Inspectoratul

General al Poliției al MAI cu privire la încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că ÎCAP „Coopalimentara” a Uniunii Centrale

a Cooperativelor de Consum din RM deține Autorizația de funcționare a parcării

auto cu plată nr. 01469 din 16 ianuarie 2017 și Autorizația de funcționare a parcării

auto cu plată nr. 01501 din 16 ianuarie 2018, astfel administrând o parcare auto

specializată din mun. Chișinău, str. Otovasca 19a, cu un nivel sporit de securitate.

Începând cu luna ianuarie 2017, ÎCAP „Coopalimentara” a Uniunii Centrale a

Cooperativelor de Consum din RM primește la parcarea specializată pentru

păstrare corpurile delicte - mijloace de transport reținute de organele de urmărire

penală și agenții constatatori.

La 07 iulie 2017, orele 03:00, în temeiul art. 159 Cod de procedură penală,

ÎCAP „Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din RM a

primit spre păstrare de la inspectorul de poliție, Sergiu Sărăcuță și în prezența

1

posesorului Victor Barbaroș la parcare automobilul de model „Geely”, nr. de

înmatriculare XXXXX, fapt, confirmat prin actul de primire la păstrare a unității

de transport nr. 00256 din 07 iulie 2017.

În calitate de proprietar al automobilului de model „Geely”, nr. de

înmatriculare XXXXX, figura Ion Tolică, Victor Barbaroș folosindu-se de mijlocul

de transport în temeiul procurii nr. 9412 din 27 noiembrie 2016.

A specificat că din conținutul sentinței Judecătoriei mun. Chișinău, sediul

Ciocana de învinuire a lui Victor Barbaroș, în baza art. 264/1 Cod penal, rezultă că

temeiul reținerii autoturismului și înlăturării șoferului Victor Barbaroș de la

conducerea acestuia a servit faptul aflării în stare de ebrietate cu grad avansat a

acestuia.

Reclamanta a menționat că pe marginea cauzei penale autoturismul nu a fost

recunoscut drept corp delict, astfel, Ion Tolică sau Victor Barbaroș, având tot

dreptul să-și ridice automobilul de la parcarea specializată, fapt, care nu l-au făcut.

La rândul său, ÎCAP „Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor

de Consum din RM primind la păstrare automobilul, ca un depozitar responsabil, a

asigurat integritatea acestui bun din cont propriu, suportând toate cheltuielile

aferente acestei activități.

A relatat că pe parcursul a 203 zile, de la data de 07 iulie 2017 și până la 25

ianuarie 2018 (data depunerii cererii de chemare în judecată), ÎCAP

„Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din RM ca

depozitar, în lipsa unui contract formal, cu strictețe și responsabilitate și-a

îndeplinit obligațiile sale în ceea ce privește asigurarea integrității bunurilor

mobile, fiind în drept de a solicita recuperarea cheltuielilor suportate conform

tarifelor stabilite.

În condițiile în care Ion Tolică și Victor Barbaroș au beneficiat de serviciile

de depozit prestate de reclamant, aceștia s-au îmbogățit fără just temei prin

prestarea acestor servicii, valoarea cărora constituie suma de 41 850 de lei, fiind

prin urmare obligați să achite costul acestor servicii conform tarifelor stabilite și

anunțate de ÎCAP „Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de

Consum din RM.

Conform listei de prețuri la serviciile de păstrare autoturisme, aprobată prin

ordinul directorului ÎCAP „Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor

de Consum din RM nr. 164 din 26 decembrie 2016, prețul total de păstrare a

automobilelor se constituie din: intrarea pe teritoriul parcării - 450 de lei; păstrarea

în termen până la 5 zile - 1 800 de lei și păstrarea în termen mai mult de 5 zile ce

constituie - 200 de lei/ zi, în total, serviciile ÎCAP „Coopalimentara” a Uniunii

Centrale a Cooperativelor de Consum din RM legate de păstrarea automobilului de

model „Geely”, nr. de înmatriculare XXXXX, de la 07 iulie 2017 până la 25

ianuarie 2018 (203 zile) a constituit suma de 41 650 de lei (450 de lei + 1 800 de

lei + 197 zile x 200 de lei/ zi).

A mai indicat reclamantul în cererea de concretizare că poziția lui Ion Tolică

expusă în referință precum că automobilul ar fi fost înstrăinat lui Victor Barbaroș

nu este admisibilă, deoarece între Ion Tolică și Victor Barbaroș nu a fost încheiat

un contract de vânzare-cumpărare în forma stabilită de lege, prin urmare

automobilul de model „Geely”, nr. de înmatriculare XXXXX, de facto a rămas în

proprietatea lui Ion Tolică, el fiind obligat să îngrijească și să întrețină proprietatea

sa.

2

Reclamanta a solicitat încasarea în mod solidar din contul lui Ion Tolică și

Victor Barbaroș în contul ÎCAP „Coopalimentara” a Uniunii Centrale a

Cooperativelor de Consum din RM a sumei de 41 650 de lei, cu titlu de datorie

pentru păstrarea automobilului de model „Geely”, nr. de înmatriculare XXXXX, pe

perioada de la 07 iulie 2017 până la 25 ianuarie 2018 (203 zile); a sumei de 1 255,5

de lei și a sumei de 946,12 de lei, cu titlu de taxă de stat achitate la depunerea

acțiunii și a cererii de apel.

Prin hotărârea din 08 mai 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central

acțiunea înaintată de ÎCAP „Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor

de Consum din RM împotriva lui Ion Tolică și Victor Barbaroș, intervenient

accesoriu Inspectoratul General al Poliției al MAI cu privire la încasarea datoriei și

compensarea cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la data de 16 mai 2019, prin

intermediul oficiului poștal, ÎCAP „Coopalimentara” a Uniunii Centrale a

Cooperativelor de Consum din RM a declarat apel, prin care a solicitat casarea

acesteia cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de ÎCAP „Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de

Consum din RM și s-a menținut hotărârea din 08 mai 2019 a Judecătoriei Hîncești,

sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a notat că la adoptarea sentinței

judecătorești nr. 1-331/2017 din 02 noiembrie 2017, instanța care a examinat cauza

în fond nu a dispus trecerea cheltuielilor de păstrare a automobilului de model

„Geely”, nr. de înmatriculare XXXXX în seama condamnatului Victor Barbaroș,

iar după cum statuează norma art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede

altă modalitate, norma art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală statuând la rândul

său că cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul

statului.

Prin prisma art. 666 alin. (1) Cod civil și art. 1086 Cod civil, raportate la

circumstanțele de fapt în virtutea cărora mijlocul de transport model „Geely”, nr.

de înmatriculare XXXXX a fost transmis spre păstrare la parcarea specializată,

proprietate a reclamantului, instanța de apel a conchis că între ÎCAP

„Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din RM și Ion

Tolică sau Victor Barbaroș nu a fost încheiat un acord de voință potrivit căruia

ultimii ar fi solicitat reclamantului primirea bunului la păstrare și s-ar fi obligat să

achite prețul păstrării potrivit listei de prețuri stabilite de reclamant, iar ÎCAP

„Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din RM la

rândul său s-ar fi obligat să păstreze bunul predat o perioadă determinată și să-l

restituie la cerere. Or, după cum rezultă din materialele cauzei și explicațiile scrise

ale părților, automobilul a fost predat spre păstrare de către reprezentantul

Inspectoratului General al Poliției, în urma ridicării acestuia de la posesor, în

contextul documentării faptei de conducere de către Victor Barbaroș a

automobilului în stare de ebrietate alcoolică, contrar voinței ultimului, iar probe

care să denote contrariul instanței nu i-au fost prezentate.

Astfel, conform informației parvenite de la Inspectoratul de Poliție Chișinău,

Ciocana din 18 decembrie 2017, automobilul de model „Ge1ly”, nr. de

înmatriculare XXXXX nu a fost recunoscut în calitate de corp delict.

3

Colegiul a constat că reclamantul nu a prezentat careva probe ce ar confirma

că automobilul de model „Geely”, nr. de înmatriculare XXXXX a fost recunoscut

în calitate de corp delict și a fost transmis spre păstrare conform cerințelor stipulate

la art. 159 alin. (1) Cod de procedură penală, la fel, nu a prezentat vreun act ce ar

confirma transmiterea autoturismului proprietarului în cazul în care acesta nu a fost

recunoscut în calitate de corp delict.

Actul primirii la păstrare a unității de transport cu nr. 00256 din 07 iulie 2017

la ÎCAP „Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din

RM nu poate fi catalogat drept un înscris care ar face dovada existenței unui acord

de voință între reclamant și pârâți în vederea stabilirii unui raport juridic

obligațional de drept civil, atât timp cât actul nominalizat reflectă doar datele

persoanei care ar fi transmis mijlocul de transport la păstrare, care nu este nici unul

din copârâți, datele de identificare ale mijlocului de transport, fără să conțină

semnătura proprietarului fie a posesorului mijlocului de transport în vederea

demonstrării că aceștia nu ar avea cel puțin careva obiecții la starea de fapt creată.

Cu referire la argumentul privind nașterea obligațiilor copârâților din alt fapt

susceptibil de a produce obligații în condițiile legii, cum ar fi îmbogățirea fără justă

cauză invocată de reclamant, Colegiul a considerat oportun de a face trimitere la

art. 1389 alin. (1) Cod civil, indicând că, în speță, este cert faptul că Victor

Barbaroș nu a realizat o economie de 41 650 de lei din contul ÎCAP

„Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din RM în mod

voluntar, mijlocul de transport fiind ridicat de la acesta în mod forțat și transmis la

parcare specială în contextul instrumentării unei cauze penale, calitatea de

„deponent” asumându-și-o la caz reprezentantul organului de urmărire penală.

Prin urmare, Colegiul a specificat că ținea de obligația ÎCAP

„Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din RM să

depună toată diligența necesară pentru a stabili temeiul în baza căruia a acceptat

spre păstrare autoturismul predat de către reprezentantul organului de urmărire

penală pe perioada 07 iulie 2017 – 18 noiembrie 2017, cu scopul de a-și asigura

compensarea cheltuielilor suportate în acest sens. Or, între ÎCAP „Coopalimentara”

a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din RM și organul de urmărire

penală există o convenție, în baza căreia mijloacele de transport, ridicate în cadrul

cauzelor penale pornite, se transmit la păstrare la parcarea specială respectivă.

Subsecvent, Colegiul a atestat că în speță, nu-i poate fi imputabilă lui Victor

Barbaroș obligația de plată a sumei de 41 650 de lei, or aceasta nu poate fi

catalogată drept o economie în condițiile în care a fost evaluată de reclamant în

baza listei cu prețuri la serviciile acordate, stabilită în mod unilateral, în contextul

desfășurării de către reclamant a unei activități aducătoare de profit, preț pasibil de

negociere în situația derulării unor relații contractuale.

La fel, instanța de apel a menționat că plata unei atare economii nu poate fi

pusă nici în sarcina pârâtului Ion Tolică, în acest sens fiind necesar de menționat că

în cadrul cercetării judecătorești nu au fost prezentate probe suficiente în favoarea

dovedirii calității de proprietar al lui Ion Tolică asupra mijlocului de transport

model „Geely”, nr. de înmatriculare XXXXX, în condițiile în care din conținutul

procurii nr. 9412 din 27 noiembrie 2016 anexată la materialele cauzei coroborat cu

elementele de fapt arătate de copârât în referința sa și starea de fapt existentă la 07

iulie 2017, Victor Barbaroș exercita posesia și folosința ca atribute ale dreptului de

proprietate asupra mijlocului de transport în cauză.

4

La 23 martie 2020, prin intermediul oficiului poștal, ÎCAP „Coopalimentara”

a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din RM a declarat recurs, prin care

a solicitat casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu

pronunțarea unei noi soluții de admitere a acțiunii în sensul declarat.

În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată au aplicat eronat și

au încălcat normele de drept material și procedural, ceea ce a dus la soluționarea

greșită a cauzei, au interpretat eronat legea precum și probele prezentate, iar erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Totodată, în susținerea recursului s-au indicat aceleași argumente și

circumstanțe factologice care au fost invocate pe parcursul examinării cauzei în

instanțele ierarhic inferioare, cărora le-a fost dată apreciere, redând totodată

conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a demonstra prin careva probe,

încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de judecată a normelor legale

aplicabile speței.

La 23 martie 2020, prin intermediul oficiului poștal, ÎCAP „Coopalimentara”

a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din RM a declarat recurs, prin care

a solicitat casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu

pronunțarea unei noi soluții de admitere a acțiunii în sensul declarat.

În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată au aplicat eronat și

au încălcat normele de drept material și procedural, ceea ce a dus la soluționarea

greșită a cauzei, au interpretat eronat legea precum și probele prezentate, iar erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Totodată, în susținerea recursului s-au indicat aceleași argumente și

circumstanțe factologice care au fost invocate pe parcursul examinării cauzei în

instanțele ierarhic inferioare, cărora le-a fost dată apreciere, redând totodată

conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a demonstra prin careva probe,

încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de judecată a normelor legale

aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 10 decembrie 2019.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

motivate prin scrisoarea de însoțire din 17 ianuarie 2020 (f.d. 238, Vol. I), or, la

actele cauzei nu se regăsește dovada recepționării de către recurentă a copiei

deciziei recurate. Astfel, recursul declarat la 23 martie 2020, este în termen.

Astfel, recursul declarat la 23 martie 2020, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La data de 25 mai 2020, prin scrisoarea de însoțire nr. 2ra-893/2020, Curtea

Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților copia cererii de recurs cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data

recepționării (f.d. 29, Vol. II).

5

Conform avizelor de recepție, copia recursului a fost recepționată de către

intimați la data de 28 mai 2020 și la 23 iunie 2020 Barbaroș Victor a depus

referință, prin care a solicitat respingerea recursului cu menținerea deciziei

instanței de apel, alte referințe până la data examinării cauzei, în adresa instanței nu

au parvenit.

Prin încheierea din 24 iunie 2020 a Curții Supreme de Justiție recursul

declarat de ÎCAP „Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de

Consum din RM a fost considerat admisibil și a fost fixat spre examinare într-un

complet de 5 judecători, în vederea examinării fondului recursului.

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă,

recursul s-a examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea participanților

la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de

Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele

expuse în cererea de recurs și referință au fost formulate cu suficientă precizie

pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată, toate

punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și soluționate

în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În esență, recurenta și

intimații au avut posibilitate să își prezinte poziția în scris și să răspundă la

concluziile părții adverse.

Verificând decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, în

limitele controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

constată că se impune admiterea recursului cu casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii,

pentru motivele ce succed.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recurentei, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza Garda Ruiz vs

Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs

Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84, 98).

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, recurenta nu

a prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate,

nu și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

fazele procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În debut, Colegiul atestă că ÎCAP „Coopalimentara” a Uniunii Centrale a

Cooperativelor de Consum din RM deține Autorizația de funcționare a parcării

auto cu plată nr. 01469 din 16 ianuarie 2017 și Autorizația de funcționare a parcării

6

auto cu plată nr. 01501 din 16 ianuarie 2018, astfel administrând o parcare auto

specializată din mun. Chișinău, str. Otovasca 19a, cu un nivel sporit de securitate.

La 07 iulie 2017 ÎCAP „Coopalimentara” a Uniunii Centrale a

Cooperativelor de Consum din RM a primit spre păstrare de la inspectorul de

poliție, Sergiu Sărăcuță și în prezența posesorului Victor Barbaroș, la parcare

automobilul de model „Geely”, nr. de înmatriculare XXXXX, fapt, confirmat prin

actul de primire la păstrare a unității de transport nr. 00256 din 07 iulie 2017.

În calitate de proprietar al automobilului de model „Geely”, nr. de

înmatriculare XXXXX, figura Ion Tolică, Victor Barbaroș folosindu-se de mijlocul

de transport în temeiul procurii nr. 9412 din 27 noiembrie 2016.

Tot actele cauzei atestă că, conform sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana din 02 noiembrie 2017, Barbaroș Victor a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264/1 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa

sub formă de amendă în mărime de 600 u.c și privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani (f.d. 12-17).

Din conținutul sentinței Judecătoriei mun. Chișinău, sediul Ciocana de

învinuire a lui Victor Barbaroș, în baza art. 264/1 Cod penal, rezultă că temeiul

reținerii autoturismului și înlăturării șoferului Victor Barbaroș de la conducerea

acestuia a servit faptul aflării acestuia în stare de ebrietate cu grad avansat a

acestuia.

La rândul său, ÎCAP „Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor

de Consum din RM primind la păstrare automobilul, ca un depozitar responsabil, a

asigurat integritatea acestui bun din cont propriu, suportând toate cheltuielile

aferente acestei activități.

ÎCAP „Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din

RM înaintând acțiunea în judecată a solicitat încasarea în mod solidar din contul lui

Ion Tolică și Victor Barbaroș în contul ÎCAP „Coopalimentara” a Uniunii Centrale

a Cooperativelor de Consum din RM a sumei de 41 650 de lei, cu titlu de datorie

pentru păstrarea automobilului de model „Geely”, nr. de înmatriculare XXXXX, pe

perioada de la 07 iulie 2017 până la 25 ianuarie 2018 (203 zile); a sumei de 1 255,5

de lei și a sumei de 946,12 de lei, cu titlu de taxă de stat achitate la depunerea

acțiunii și a cererii de apel.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a ajuns la concluzia

netemeiniciei acțiunii pe care a respins-o, soluție menținută și de instanța de apel.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au constatat că între ÎCAP

„Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din RM și Ion

Tolică sau Victor Barbaroș nu a fost încheiat un acord de voință potrivit căruia

ultimii ar fi solicitat reclamantului primirea bunului la păstrare și s-ar fi obligat să

achite prețul păstrării potrivit listei de prețuri stabilite de reclamant, iar ÎCAP

„Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din RM la

rândul său s-ar fi obligat să păstreze bunul predat o perioadă determinată și să-l

restituie la cerere. Or, după cum rezultă din materialele cauzei și explicațiile scrise

ale părților, automobilul a fost predat spre păstrare de către reprezentantul

Inspectoratului General al Poliției, în urma ridicării acestuia de la posesor, în

contextul documentării faptei de conducere de către Victor Barbaroș a

automobilului în stare de ebrietate alcoolică, contrar voinței ultimului, iar probe

care să denote contrariul instanței nu i-au fost prezentate.

7

Astfel, s-a constatat că reclamantul nu a prezentat careva probe ce ar

confirma că automobilul de model „Geely”, nr. de înmatriculare XXXXX a fost

recunoscut în calitate de corp delict și a fost transmis spre păstrare conform

cerințelor stipulate la art. 159 alin. (1) Cod de procedură penală, la fel, nu a

prezentat vreun act ce ar confirma transmiterea autoturismului proprietarului în

cazul în care acesta nu a fost recunoscut în calitate de corp delict.

Instanța de recurs constată, însă, că instanțele de judecată ierarhic inferioare la

adoptarea hotărârilor sale au interpretat eronat normele de drept material și au dat o

apreciere greșită materialului probator anexat la dosar, fapt ce a dus la soluționarea

greșită a cauzei.

Conform art. 1086 Cod civil (în vigoare în perioada de referință), prin

contractual de depozit o parte (depozitar) se obligă să păstreze bunul mobil, predat

de cealaltă parte (deponent), o perioadă determinată sau nedeterminată și să-l

restituie la cerere.

Conform art. 1088 Cod civil, depozitul are titlu gratuit dacă în contract nu

este prevăzut altfel. În cazul în care depozitarul execută depozitul în cadrul unei

activități profesionale, se consideră că asupra remunerării s-a convenit în mod tacit.

Dacă asupra mărimii remunerației datorate nu s-a convenit, se consideră convenită,

în cazul existenței unui tarif stabilit, retribuția tarifară, iar în lipsa tarifului,

retribuția obișnuită. Deponentul este obligat să compenseze depozitarului

cheltuielile necesare păstrării bunului.

În conformitate cu art. 9 din Regulamentul cu privire la parcările auto cu plată

pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr. 672 din 19 iunie 1998, posesorul mijlocului de transport, beneficiar al

serviciilor prestate de parcare auto cu plată, este obligat: să respecte cerințele

prevăzute de prezentul regulament și reguli de parcare; să prezinte spre control

exterior recepționerului de serviciu mijlocul de transport și să-l parcheze la locul

de parcare; să achite la timp plata pentru parcare; să respecte cerințele tehnicii

securității anti incendiare, sanitare și de protecție a mediului înconjurător.

La caz, prin prisma normelor enunțate, se constată cu certitudine că ÎCAP

„Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum ca depozitar a

asigurat paza de un nivel sporit mijlocului de transport de model „Geely”, nr. de

înmatriculare XXXXX, ce se află în proprietatea lui Ion Tolică și posesia lui Victor

Barbaroș, în toată perioada când ei aveau dreptul să-și ridice automobilul de la

parcare.

Astfel, Ion Tolică și Victor Barbaroș în mod tacit au devenit deponenți ai

contractului de depozit și erau obligați să achite serviciile prestate, conform

prețurilor stabilite și anunțate de depozitar.

În conformitate cu art. 514 Cod civil, obligațiile se nasc din contract, fapt

ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile

legii.

Iar, conform art. 515 alin. (1) și (2) Cod civil, o obligație se poate naște prin

inițierea și desfășurarea negocierilor de încheiere a contractului. O parte

negociatoare poate cere celeilalte părți compensarea cheltuielilor făcute în baza

îndreptățitei încrederi în încheierea contractului dacă în urma vinovăției acesteia

contractul nu a fost încheiat.

Distinct de cele mai sus arătate, instanța de recurs reține ca lipsită de suport

legal concluzia instanțelor de judecată ierarhic inferioare în sensul că ÎCAP

8

„Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum nu a prezentat

careva probe ce ar confirma că automobilul de model „Geely”, nr. de înmatriculare

XXXXX a fost recunoscut în calitate de corp delict și a fost transmis spre păstrare

conform cerințelor stipulate la art. 159 alin. (1) Cod de procedură penală, la fel, nu

a prezentat vreun act ce ar confirma transmiterea autoturismului proprietarului în

cazul în care acesta nu a fost recunoscut în calitate de corp delict.

Și asta deoarece, temeiul ținerii automobilului de model „Geely”, nr. de

înmatriculare XXXXX, la data de 07 iulie 2017, a servit aflarea posesorului

automobilului în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, precum și înlăturarea

acestuia de la conducerea mijlocului de transport.

În atare circumstanțe, este cert că Victor Barbaroș, ca posesor, și Ion Tolică,

ca proprietar al bunului depozitat, au beneficiat de serviciile de depozit prestate de

ÎCAP „Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din RM.

De altfel, Colegiul consideră necesar a învedera că din actele cauzei nu se

denotă faptul adresării de către pârâți cu o solicitare scrisă reclamantei, în termeni

restrânși, pentru a elibera mijlocul de transport auto, în conformitate cu pct. 11 din

Regulamentul cu privire la parcările auto cu plată pe teritoriul Republicii Moldova,

aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 672 din 19 iunie 1998,

în situația în care acesta nu a fost recunoscut ca corp delict pe cauza penală

intentată în privința lui Victor Barbaroș.

Cu referire la alegațiile lui Ion Tolică precum că el nu poartă răspundere

pentru acțiunile sau inacțiunile lui Victor Barbaroș, deoarece i-a vândut mijlocul de

transport în bază de procură, Colegiul consideră necesar a menționa că conform

art. 321 alin. (1) Cod civil (în vigoare în perioada de referință) dreptul de

proprietate este transmis dobânditorului în momentul predării bunului mobil dacă

legea sau contractul nu prevede altfel, în special pentru mijloacele de transport

momentul dobândirii dreptului de proprietate survine din momentul înregistrării

bunului în Registrul de stat al bunurilor mobile (conform legii speciale).

Reieșind din aceste circumstanțe, reținând că la momentul plasării mijlocului

de transport la parcarea cu plată în Registrul bunurilor mobile ca proprietar era

înregistrat Ion Tolică, prin prisma art. 1410 alin. (1) Cod civil (în vigoare în

perioada de referință), ultimul poartă răspundere solidară împreună cu Victor

Barbaroș.

Așadar, în condițiile în care Ion Tolică și Victor Barbaroș au beneficiat de

serviciile de depozit prestate de ÎCAP „Coopalimentara” a Uniunii Centrale a

Cooperativelor de Consum din RM din contul ultimei, valoarea cărora constituie

suma de 41 650 de lei, sunt obligați să achite costul acestor servicii conform

tarifelor stabilite și anunțate de ÎCAP „Coopalimentara” a Uniunii Centrale a

Cooperativelor de Consum din RM.

Cele constatate mai sus resping și concluzia instanțelor ierarhic inferioare

precum că ținea de obligația ÎCAP „Coopalimentara” a Uniunii Centrale a

Cooperativelor de Consum din RM să depună toată diligența necesară pentru a

stabili temeiul în baza căruia a acceptat spre păstrare autoturismul predat de către

reprezentantul organului de urmărire penală pe perioada 07 iulie 2017 – 18

noiembrie 2017, cu scopul de a-și asigura compensarea cheltuielilor suportate în

acest sens.

9

Distinct de cele menționate mai sus, se constată că instanțele de judecată

ierarhic inferioare nu au calificat corect din punct de vedere juridic acțiunea cu

care au fost învestite, fapt ce a dus la emiterea unei soluții greșite.

Față de cele ce preced, în speță, fiind indubitabil constatat că Ion Tolică și

Victor Barbaroș nu și-au execut în mod corespunzător obligațiile față de ÎCAP

„Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din RM, au

cauzat un prejudiciu în mărime de 41 650 de lei, ce constituie costul serviciilor

conform tarifelor stabilite și anunțate de ÎCAP „Coopalimentara” a Uniunii

Centrale a Cooperativelor de Consum din RM stabilite prin ordinul nr. 164 din 26

decembrie 2016 ,,Cu privire la stabilirea prețurilor la serviciile prestate de parcare

autoturisme” (f.d. 9-10).

În conformitate cu dispozițiile art. 82 Cod de procedură civilă, cheltuielile de

judecată se compun din taxa de stat și din cheltuielile de judecare a cauzei.

În temeiul art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească

obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut câștig

de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial,

acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din

pretenții, iar pârâtului –proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

Prin prisma acestor prevederi legale, instanța de recurs consideră necesar de a

încasa de la Ion Tolică și Victor Barbaroș în beneficiul ÎCAP „Coopalimentara” a

Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din RM suma de 1255,50 de lei,

suma de 942 de lei și suma de 628 de lei, cu titlu de taxă de stat achitată.

Din perspectiva celor expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, de a casa decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe și de a

emite o nouă hotărâre cu privire la admiterea acțiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) Cod de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Întreprinderea cooperatistă de alimentație

publică „Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din

Republica Moldova.

Se casează decizia din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 08 mai 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cooperatistă de

alimentație publică „Coopalimentara” a Uniunii Centrale a Cooperativelor de

Consum din Republica Moldova împotriva lui Ion Tolică și Victor Barbaroș,

intervenient accesoriu Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată, și

se emite o hotărâre nouă prin care:

Se admite integral cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

cooperatistă de alimentație publică „Coopalimentara” a Uniunii Centrale a

Cooperativelor de Consum din Republica Moldova împotriva lui Ion Tolică și

Victor Barbaroș, intervenient accesoriu Inspectoratul General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne cu privire la încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor de judecată.

10

Se încasează în mod solidar din contul lui Ion Tolică și Victor Barbaroș în

beneficiul Întreprinderii cooperatistă de alimentație publică „Coopalimentara” a

Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din Republica Moldova suma de

41650 (patruzeci și una mii șase sute cincizeci) de lei.

Se încasează din contul lui Ion Tolică și Victor Barbaroș în beneficiul

Întreprinderii cooperatistă de alimentație publică „Coopalimentara” a Uniunii

Centrale a Cooperativelor de Consum din Republica Moldova suma de 2825,50

(două mii opt sute douăzeci și cinci) de lei, 50 bani, cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

11