3ra-1338/22 — recalcularea si achitarea pensiei pentru vechime in munca in functia de procuror

3ra-1338/22 — recalcularea si achitarea pensiei pentru vechime in munca in functia de procuror (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosar nr. 3ra-1338/22 (2-21131658-01-3ra-28122022)

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, judecător – G. Cazacu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – Gh. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan

D E C I Z I E

21 iunie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecători Mariana Pitic

Ion Malanciuc

Oxana Parfeni

Aliona Miron

examinând recursul declarat de Ivașciuc Antonina,

în cauza civilă la acțiunea în contencios administrativ înaintată de Ivașciuc

Antonina împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea

răspunsului nr. I-1360/21 din 28 iulie 2020; obligarea recalculării și achitării pensiei

pentru vechime în muncă, reieșind din salariul mediu lunar al procurorului în

exercițiul funcției de adjunct al Procurorului-șef al Procuraturii raionului Edineț,

calculată începând cu data de 01 decembrie 2018; obligarea achitării diferenței

pensiei pentru vechimea în muncă începând cu data de 01 decembrie 2018, ținând

cont de majorarea generală a salariului procurorului în funcție,

împotriva deciziei din 06 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admisă cererea de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, casată

hotărârea din 24 ianuarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, fiind

pronunțată o decizie de respingere ca neîntemeiată a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 06 septembrie 2021, Ivașciuc Antonina s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de

Asigurări Sociale, solicitând anularea răspunsului nr. I-1360/21 din 28 iulie 2020;

obligarea recalculării și achitării pensiei pentru vechime în muncă, reieșind din

salariul mediu lunar al procurorului în exercițiul funcției de adjunct al Procurorului-

șef al Procuraturii raionului Edineț, calculată începând cu data de 01 decembrie

2018; obligarea achitării diferenței pensiei pentru vechimea în muncă începând cu

1

data de 01 decembrie 2018, ținând cont de majorarea generală a salariului

procurorului în funcție.

În motivarea cererii a invocat faptul că, a activat în organele procuraturii

începând cu data de 01 august 1982 până la 01 noiembrie 2013, ocupând funcțiile

de ajutor al procurorului raionului Briceni, procuror-adjunct al raionului Briceni,

procuror-adjunct al Județului Edineț, adjunct al procurorului raionului Edineț, având

o vechime în muncă în funcția de procuror de peste 30 de ani.

La 10 august 2008, exercitând funcția de procuror, adjunct al procurorului

raionului Edineț, în conformitate cu Legea nr. 118-XV din 14 februarie 2003 cu

privire la Procuratură, în vigoare la acel moment, la atingerea vârstei de 50 ani, i-a

fost stabilită pensia pentru vechime în muncă în mărime de 80% din salariul mediu

lunar potrivit funcției deținute de procuror, adjunct al procurorului raionului Edineț,

pe care o primea regulat, cu respectarea obligatorie a principiului recalculării pensiei

la fiecare majorare a salariului lunar al procurorului în exercițiu.

Prin hotărârea din 17 mai 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, cuantumul

pensiei pentru vechime în muncă i-a fost recalculat, ținând cont de majorarea

salariului procurorului adjunct în exercițiu din cadrul procuraturii teritoriale, în baza

art. 60 din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016. Hotărârea din

17 mai 2018 nu a fost atacată de către Casa Națională de Asigurării Sociale,

devenind irevocabilă la 18 iunie 2018. Prin urmare, instanța de fond a fost de acord

cu argumentele și justificările aduse de către reclamantă privind recalcularea pensiei

pentru vechime în muncă a procurorului de fiecare dată când crește salariul

procurorului în exercițiu.

Reclamanta a menționat că, la 01 decembrie 2018, a intrat în vigoare Legea nr.

270 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, adoptată de Parlamentul

Republicii Moldova la 23 noiembrie 2018. Conform acestei legi pensia reclamantei

urma să fie recalculată reieșind din salariul adjunctului procurorului-șef al

Procuraturii raionului Edineț.

A indicat că, Casa Națională de Asigurări Sociale, din motive necunoscute, nu a

transferat la contul bancar de pensionar al reclamantei sursele financiare

corespunzătoare din recalcularea pensiei, în conformitate cu prevederile Legii nr.

270 din 23 noiembrie 2018, or pensiile pentru vechime în muncă au fost recalculate

pentru aproape toți pensionarii veterani al Procuraturii Republicii Moldova, în baza

respectivei legi.

Din aceste considerente, la 28 mai 2021, reclamanta a adresat către Casa

Națională de Asigurări Sociale o somație, care a fost recepționată de către pârâtă la

01 iunie 2021, prin care a solicitat să fie informată dacă a fost inițiat procesul de

recalculare a pensiei de procuror pentru vechime în muncă începând cu 01 decembrie

reclamantei a surselor financiare recalculate.

Potrivit reclamantei, Casa Națională de Asigurări Sociale, prin notificarea nr. I-

1085/21 din 10 iunie 2021, a informat-o că, prin încheierea din 05 aprilie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, dosar nr. 3-3375-2020, cererea de chemare în

judecată înaintată de Ivașciuc Antonia către Casa Națională de Asigurării Sociale

privind anularea deciziei nr. I-2675/20 din 11 decembrie 2020, a fost declarată

inadmisibilă.

2

Astfel, la 08 iulie 2021, reclamanta a înaintat cererea prealabilă în ordinea art.

164 din Codul administrativ către Casa Națională de Asigurări Sociale, aceasta fiind

recepționată de către pârâtă la 14 iulie 2021. Prin cererea prealabilă reclamanta a

solicitat emiterea actului administrativ individual favorabil, recalcularea și achitarea

pensiei în legătură cu majorarea salariului procurorului în exercițiul funcției de

adjunct al procurorului raional, potrivii Legii nr. 270 din 23 decembrie 2018 privind

sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, ținându-se cont de majorarea

generală a salariului procurorului în exercițiu în funcție de adjunct al procurorului-

șef al Procuraturii teritoriale.

Prin răspunsul nr. I-1360/21 din 28 iulie 2021 a Casei Naționale de Asigurări

Sociale, reclamantei i s-a refuzat în admiterea cerințelor expuse în cererea prealabilă

și i s-a comunicat despre faptul că, prin actul administrativ individual – decizia nr.

I-2675/20 din 11 decembrie 2020, emis de Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a

respins ca neîntemeiată cererea privind recalcularea pensiei de procuror. Astfel,

având în vedere că pe marginea solicitării reclamantei privind recalcularea pensiei

de procuror, ținând cont de salariul mediu de procuror-șef al Procuraturii Edineț,

stabilit prin Legea nr.270/2018, există deja un act administrativ individual valabil și

necontestat în ordinea stabilită de lege, care, de altfel, a obținut puterea lucrului decis

potrivit art. 140 din Codul administrativ, Casa Națională de Asigurării Sociale nu

are temei pentru a examina repetat cerințele invocate în cererea prealabilă

înregistrată la 14 iulie 2021.

Reclamanta nu este de acord cu răspunsul primit la cererea prealabilă, consideră

actul administrativ individual emis ca fiind absolut neîntemeiat, bazat pe

interpretarea cauzal-extinctivă a normelor de drept material și, respectiv, lipsit de

suport juridic, iar pe cale de consecință, pasibil anulării cu restabilirea dreptului

violat și obligarea autorității emitente să-i recalculeze pensia.

Respectiv, Casa Națională de Asigurări Sociale motivează refuzul său prin faptul

existenței încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 05 aprilie 2021,

dosarul nr. 3- 3375/2020, prin care cererea de chemare în judecată privind anularea

deciziei nr. I-2675/20 din 11 decembrie 2020 a fost declarată de instanța ca

inadmisibilă. Potrivit reclamantei, această motivare denotă că, Casa Națională de

Asigurări Sociale a examinat superficial solicitările ei, fiind emis în acest sens un

act absolut neîntemeiat, or instanța de contencios administrativ, examinând

admisibilitatea cererii în contencios administrativ, în temeiul art. 207 alin. (1) lit. f),

h) din Codul administrativ a declarat inadmisibilitatea acțiunii, explicându-i totodată

că, declararea acțiunii ca inadmisibilă în baza temeiurilor specificate la art. 207 alin.

(2) lit. f), h), nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași

reclamant cu aceeași acțiune.

Astfel, instanța de contencios administrativ în încheierea sa din 05 aprilie 2021

a indicat că reclamanta a greșit, intitulând cererea din 24 noiembrie 2020 – “cerere

prealabilă”, deoarece respectiva cerere este o petiție în sensul art. 9 din Codul

administrativ, declarând inadmisibilitatea pentru nerespectarea procedurii

prealabile.

Mai mult, Casa Națională de Asigurări Sociale, în răspunsul din 11 decembrie

2020 a confirmat că cererea depusă anterior nu este o cerere prealabilă, dar este o

petiție, reafirmând astfel faptul că răspunsul Casei Naționale de Asigurării Sociale

nu este un act administrativ individual, iar prin neatacarea încheierii instanței din 05

3

aprilie 2021, rezultă că este de acord cu argumentele instanței de judecată. Astfel,

este neîntemeiată argumentarea oferită de Casa Națională de Asigurări Sociale

precum că nu poate fi admisă cererea prealabilă depusă de reclamantă, înregistrată

cu nr. I-1360/21 la 14 iulie 2021, deoarece există actul administrativ individual

decizia nr. I-2675/20 din 11 decembrie 2020.

Prin urmare, reclamanta a susținut că actul administrativ individual defavorabil

recepționat, nu este întemeiat legal și conține o interpretare arbitrară a legii, este un

act lipsit de consistență juridică, fapt ce permite reclamantei de a face concluzii că

pârâta nu a determinat corect raportul juridic în cauză, circumstanță importantă

pentru soluționarea justă a litigiului.

Astfel, a reiterat că, odată cu înaintarea cererii prealabile la 08 iulie 2021,

recepționată de Casa Națională de Asigurări Sociale la 14 iulie 2021, pârâta urma să

emită un act administrativ individual favorabil, fapt care nu a avut loc, fiind încălcat

dreptul constitutional al reclamantei. Consideră că, actul individual urma să fie

motivat în baza Legii nr. 270 din 23 decembrie 2018, dat fiind faptul că în

conformitate cu pct. 3 al Hotărârii Guvernului nr.101 din 30 ianaurie 2006 cu privire

la pensiile unor categorii de bugetari, Casa Națională de Asigurări Sociale este acel

organ care va efectua controlul veridicității stabilirii pensiilor și indemnizației lunare

viagere, conform legislației în vigoare.

Potrivit art. 2 din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156-XIV din 14

octombrie 1998, dreptul la pensie îl are persoana care îndeplinește condițiile

prevăzute de prezenta lege. Dreptul la pensie este imprescriptibil. Dreptul la pensie

nu poate fi cedat, total sau parțial.

Potrivit art. 73 alin. (8) al Legii nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire

la Procuratură (în redacția până la 01 august 2011), procurorii pensionați beneficiază

de recalcularea pensiei pentru vechime în muncă și a indemnizației viagere în cazul

majorării generale a salariului procurorilor. Recalcularea pensiei pentru vechime în

muncă se efectuează ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie.

Recalcularea se efectuează din data de întâi a lunii în care a fost efectuată majorarea

salariului procurorului în exercițiu, indiferent de faptul dacă pensionarul lucrează

sau nu în organele Procuraturii.

Reclamanta a reținut că, la 23 noiembrie 2018, Parlamentul Republicii Moldova

a adoptat Legea nr. 270 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, fiind

abrogate la data intrării în vigoare a prezentei legi: Legea nr. 355/2005 cu privire la

sistemul de salarizare în sectorul bugetar, Legea nr. 48/2012 privind sistemul de

salarizare a funcționarilor publici, Legea nr. 328/2011 privind salarizarea

judecătorilor și procurorilor.

Astfel, din momentul modificărilor operate în legislația națională, dreptul social

la beneficierea pensiei pentru vechimea în muncă, inclusiv și recalcularea pensiei

procurorului pe care o primește reclamanta, în dependență de majorarea salariului

procurorului în exercițiu, stabilită licit prin lege, are valoare economică

incontestabilă, este un drept fundamental și nimeni nu poate să o lipsească de acest

drept. Prin urmare, Ivașciuc Antonina a susținut că, Casa Națională de Asigurări

Sociale are obligația de a revizui pensia ei, iar reclamanta are dreptul exclusiv de a

solicita executarea acestei obligații, or respingerea pretențiilor privind recalcularea

și achitarea pensiei pentru vechime în muncă în dependență de majorarea salariului

procurorului în exercițiu, ar încălca dreptul reclamantei de avea un „bun”, în sensul

4

art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, încălcarea dreptului

constituțional prevăzut la art. 46 și 47 din Constituția Republicii Moldova.

Reieșind din cele expuse, reclamanta Ivașciuc Antonina a solicitat recunoașterea

ca fiind neîntemeiat a răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale al Republicii

Moldova nr. I-1360/21 din 28 iulie 2020; obligarea Casei Naționale de Asigurări

Sociale să recalculeze și să achite pensia pentru vechimea în muncă, reieșind din

salariul mediu lunar al procurorului în exercițiul funcției de adjunct al procurorului-

șef al Procuraturii raionului Edineț, calculată începând cu data de 01 decembrie

2018, conform Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de

salarizare în sectorul bugetar; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să

achite diferența de pensie pentru vechimea în muncă neplătită, începând cu 01

decembrie 2018, ținându-se cont de majorarea generală a salariului procurorului în

funcție.

Prin hotărârea din 24 ianuarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea reclamantei a fost admisă; s-a anulat răspunsul Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr. I-1360/21 din 28 iulie 2021 și s-a obligat Casa Națională de Asigurări

Sociale de a recalcula și achita reclamantei Ivașciuc Antonina pensia pentru vechime

în muncă, reieșind din salariul mediu lunar al procurorului în exercițiul funcției de

adjunct al Procurorului-șef al Procuraturii raionului Edineț, începând cu data de 01

decembrie 2018, cu achitarea diferenței pensiei pentru vechimea în muncă începând

cu data de 01 decembrie 2018, ținând cont de majorarea generală a salariului

procurorului în funcție.

Prin decizia din 06 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

cererea de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, casată hotărârea din

24 ianuarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, fiind pronunțată o decizie

de respingere ca neîntemeiată a acțiunii.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile art. 34 alin. (6) al

Legii nr. 118 cu privire la Procuratură din 14 martie 2003 (abrogată prin Legea nr.

294-XVI din 25 decembrie 2008), potrivit căruia procurorii pensionați beneficiau de

recalcularea pensiei, în dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu,

începând cu luna următoare celei în care s-a majorat salariul, indiferent de faptul

dacă pensionarul lucrează sau nu în organele Procuraturii.

Totodată, conform art. 73 alin. (8) din Legea nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008

cu privire la Procuratură (abrogată din 01 august 2016 prin Legea nr. 3 din 25

februarie 2016), procurorii pensionați beneficiau de dreptul de recalculare a pensiei

pentru vechime în muncă odată cu majorarea generală a salariului procurorilor în

exercițiu.

Conform Legii nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și completarea Legii

nr. 355 din 23 decembrie 2003 „Cu privire la sistemul de salarizare în sistemul

bugetar (în vigoare începând cu 05 aprilie 2013), salariul procurorului s-a majorat

cu 35%, începând cu 01 ianaurie 2013.

În acord cu prevederile art XXIX din Legea nr.152 din 01 iulie 2016 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, începând cu 01 august 2016,

salariul de funcție al procurorului, se stabilește în raport cu salariul judecătorului,

conform Legii nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și

procurorilor și Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, țînându-

5

se cont de nivelul procuraturii în care își desfășoară activitatea și de vechimea în

muncă în funcția de procuror.

Conform art. 51 alin. (1) din Legea privind salarizarea judecătorilor și

procurorilor nr. 328 din 23 decembrie 2013 (abrogată prin Legea nr. 270 din 23

noiembrie 2018, în vigoare din 01 decembrie 2018), salariul de funcție al

procurorului se stabilește în raport cu salariul judecătorului, conform prezentei legi

și Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la procuratură, ținându-se cont de

nivelul procuraturii în care își desfășoară activitatea și de vechimea în muncă în

funcția de procuror.

Raportând cadrul legal la circumstanțele faptice ale pricinii, instanța de apel a

subliniat că, prin Legea cu privire la Procuratură nr.118-XV din 14 martie 2003 a

fost abrogată Legea cu privire la Procuratură nr. 902 din 29 ianuarie 1992. Astfel,

odată cu abrogarea Legii nr. 902 din 29 ianaureie 1992, reglementările legale ce țin

de asigurarea cu pensie a procurorilor au fost transferate în noua lege cu privire la

Procuratură nr.118-XV din 14 martie 2003.

În așa mod, art. 34 alin. (6) al Legii nr. 118 din 14 martie 2003, prevedea că:

„Procurorii pensionați beneficiază de recalcularea pensiei, în dependență de

majorarea salariului procurorului în exercițiu, începând cu luna următoare celei în

care s-a majorat salariul, indiferent de faptul dacă pensionarul lucrează sau nu în

organele Procuraturii”.

Ulterior, prin Legea cu privire la Procuratură nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008

a fost abrogată Legea cu privire la Procuratură nr. 118-XV din 14 martie 2003. Ca

și în cazul precedent, reglementările legale ce țin de asigurarea cu pensie a

procurorilor au fost transferate în noua lege cu privire la Procuratură.

Potrivit art. 73 alin. (8) al Legii nr. 294 din 25 decembrie 2008, era indicat că:

„Procurorii pensionați beneficiază de recalcularea pensiei pentru vechime în muncă

și a indemnizației viagere în cazul majorării generale a salariului procurorilor.

Recalcularea pensiei pentru vechime în muncă se efectuează ținându-se cont de

funcția deținută la data ieșirii la pensie. Recalcularea se efectuează din data de întâi

a lunii în care a fost efectuată majorarea salariului procurorului în exercițiu,

indiferent de faptul dacă pensionarul lucrează sau nu în organele Procuraturii”.

Prin art. VIII al Legii nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative, alineatele (3), (4), (5), (6), (7), (8), (9) și (10) ale art. 73 din

Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008, au fost abrogate.

Astfel, noua redacție a art. 73 din Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008, în

vigoare de la 01 iulie 2011, prevede că: „procurorii, cu excepția procurorilor militari,

au dreptul la pensie conform Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile

de asigurări sociale de stat”.

În așa mod, începând cu 01 iulie 2011, drepturile de pensionare a procurorilor

sunt reglementate de prevederile art. 462 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998

privind pensiile de asigurări sociale de stat.

Instanța de apel a reținut că, din conținutul art. 46 din Legea nr. 156 din 14

octombrie 1998, nu rezultă faptul că pensiile procurorilor și indemnizațiile viagere

se recalculează în cazul majorării generale a salariului procurorilor și niciun alt act

legislativ nu prevede aceast fapt.

6

Astfel, începând cu data de 01 iulie 2011, pensia procurorilor nu se mai

recalculează, dar se indexează anual la 01 aprilie conform art. 13 din Legea nr. 156

din 14 octombrie 1998.

În lumina celor expuse, Curtea de Apel Chișinău a conchis că nu pot fi reținute

argumentele instanței de fond precum că prin refuzul autorității publice pârâte de

recalculare a pensiei reclamantei, aceasta a fost lipsită de un drept garantat de lege,

deoarece prin instituirea de către legislator a unor noi prevederi de asigurare socială,

dreptul procurorilor la asigurare socială este garantat și în continuare, fiind instituită

doar o nouă modalitate de ajustare a acestuia.

Mai mult, instanța de apel a atras atenția asupra afptului că, Legea nr. 56 din 09

iunie 2011 privind modificarea și completarea unor acte legislative, prin care au fost

abrogate prevederile art. 73 din Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire la

procuratură, ce prevedeau recalcularea pensiilor și indemnizațiilor viagere ale

procurorilor, a fost obiectul examinării sub aspectul constituționalității acesteia.

Astfel, prin hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din 20 noiembrie 2011

„Privind controlul constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de

asigurare cu pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de salariați”, Curtea

Constituțională a recunoscut ca fiind constituționale prevederile Legii nr. 56 din 09

iunie 2011, care prevăd condițiile noi privind asigurarea socială a procurorilor în

exercițiu cât și a celor în demisie.

În așa mod, Curtea de Apel Chișinău a apreciat critic argumentul intimatei cu

privire la faptul că procurorii pensionați au fost prejudiciați prin faptul că nu li se

mai recalculează pensia în dependență de majorarea salariului procurorului în

exercițiu, or statul nu are dreptul să micșoreze cuantumul pensiei stabilite printr-o

lege anterioară. Totodată, instanța de apel a învederat că prin modificările operate la

lege, declarate constituționale, statul nu a diminuat cuantumul pensiei procurorilor

pensionați, ci a abrogat prevederea cu privire la recalcularea pe viitor, a cuantumului

pensiei stabilit și achitat procurorilor pensionați până la abrogarea prevederilor cu

privire la recalculare, nefiind atins sau micșorat în nici un fel.

La 14 septembrie 2022, Ivașciuc Antonina a depus recurs nemotivat împotriva

deciziei din 06 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău. Ulterior, la 16 decembrie

2022, recurenta a depus recurs motivat, solicitând admiterea cererii de recurs,

casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea cererii de recurs s-a invocat că instanța de apel a încălcat dreptul

recurentei la un proces echitabil și nu a ținut cont de practica judiciară existentă pe

cauze similare, examinate anterior. Totodată s-a indicat faptul că instanța de apel a

aplicat eronat normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele

prezentate de către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în

contradicție cu circumstanțele pricinii.

Recurenta este de părere că întrunește condițiile de pensionare prevăzute în toate

aliniatele art. 73 din Legea cu privire la procuratură nr. 294 din 25 decembrie 2008,

iar Legea nr. 56 din 09 iunie 2011 nu influențează condițiile de pensionare.

Mai cu seamă, a specificat că prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din 20

decembrie 2011, a fost menționat faptul că Legea pentru modificarea și completarea

unor acte legislative nr. 56 din 09 iunie 2011 este aplicabilă pentru procurorii care

vor fi pensionați după intrarea în vigoare a acestei Legi.

7

Suplimentar a indicat că dreptul la pensie și recalcularea ei este oferit de art.73

alin. (1), (3)-(8) din Legea cu privire la procuratură nr. 294 din 25 decembrie 2008.

Or, potrivit Hotărârii Curții Constituționale nr. 27 din 20 decembrie 2011 privind

controlul constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de asigurare cu

pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de pensionari, cuantumul pensiei,

stabilite printr-o lege anterioară, nu poate fi micșorat, iar plata pensiei fixate, nu

poate fi suspendată prin act normativ adoptat ulterior.

La 04 ianuarie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat copia cererii de recurs

Casei Naționale de Asigurări Sociale, cu toate acestea, intimata nu a făcut uz de

dreptul său de a depune referință asupra recursului.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Astfel, instanța de recurs constată că decizia Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțată la 06 septembrie 2022, dispozitivul fiind notificat recurentei la 11

octombrie 2022 (f.d. 161), iar decizia motivată – la 22 noiembrie 2022 (f.d. 163).

Astfel, depunerea recursului nemotivat la 14 septembrie 2022 (165), cât și

motivarea acestuia prezentată la 16 decembrie 2022 prin poșta electronică și prin

depunerea la oficiul poștal (f.d. 179-183, 198), sunt în termen.

Prin încheierea din 07 iunie 2023 a Curții Supreme de Justiție, recursul depus

de Ivașciuc Antonina împotriva deciziei din 06 septembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, a fost numit pentru examinare în complet din cinci judecători.

În conformitate cu art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

În speță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu a considerat

oportun de a cita participanții la proces pentru a se pronunța cu privire la problemele

invocate în recurs și referință, deoarece criticile recurentului și intimatului au fost

expuse cu suficientă claritate.

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul întemeiat, urmând a fi admis, cu casarea integrală a

deciziei instanței de apel și menținerea în vigoare a hotărârii primei instanțe, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) din Cod administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una din următoarele decizii: casează

integral decizia instanței de apel și emite o nouă decizie.

Potrivit art. 21 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile publice și instanțele

de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea și alte acte

normative.

În corespundere cu art. 22 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile publice

și instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea

8

stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Prin prisma prevederilor art. 194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura

de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează

din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului

material.

La fel, aplicabile sunt și prevederile art. 244 alin. (2) coroborate cu art. 231 alin.

(2) din Codul administrativ, conform cărora pentru procedura de recurs se aplică

corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului

capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în apel se aplică corespunzător

prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu

rezultă altceva.

În sensul art. 219 alin. (1) din Codul administrativ, instanța de judecată este

obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal

admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a

probelor înaintate de participanți.

Prin prisma alin. (2) și (3) din același articol, instanța de judecată depune

eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea cererilor neclare,

depunerea corectă a cererilor, completarea datelor incomplete și pentru depunerea

tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării de fapt. Instanța de

judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu au fost

discutate de participanții la proces. Instanța de judecată nu are dreptul să depășească

limitele pretențiilor din acțiune, însă, totodată, nu este legată de textul cererilor

formulate de participanții la proces.

Din cumulul probatoriu administrat speței, rezultă că prin hotărârea Judecătoriei

Edineț, sediul Central din 17 mai 2018 s-a admis cererea de chemare în judecată

înaintată de Ivașciuc Antonina către Casa Națională de Asigurări Sociale privind

anularea actului administrativ, obligarea recalculării și achitării pensiei pentru

vechime în muncă. S-a considerat, răspunsul nr. 1-282/18 din 01.03.2018, emis de

Casa Națională de Asigurări Sociale ca neîntemeiat, s-a obligat Casa Națională de

Asigurări Sociale să-i achite lui Ivașciuc Antonina pensia pentru vechime în muncă

reieșind din salariu mediu lunar achitat adjunctului Procurorului-șef al Procuraturii

Teritoriale, s-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să-i recalculeze și să-i

achite lui Ivașciuc Antonina pensia pentru vechime în muncă ținând cont de

majorarea salariului procurorului începând cu data de 05 aprilie 2013, după creșterea

salariului cu 35 % și începând cu data de 01 august 2016, potrivit art. 60 din Legea

cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, în vigoare de la data de 01

august 2016 (f.d. 23).

La 24 noiembrie 2020, Ivașciuc Antonina s-a adresat cu cerere prealabilă către

Casa Națională de Asigurări Sociale, prin care a solicitat recalcularea pensiei de

procuror ținând cont de salariul mediu de procuror-șef al Procuraturii Edineț, stabilit

prin Legea nr. 270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar,

începând cu data de 01 decembrie 2018 (f.d. 34-34 verso).

Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurării Sociale nr. I-2675/20 din 11

decembrie 2020, recurenta a fost informată că cererea acesteia nu are temei de a fi

examinată în procedură prealabilă conform prevederilor art. 167 din Codul

administrativ. Totodată, Casa Națională de Asigurări Sociale s-a expus asupra

9

pretențiilor recurentei privind recalcularea pensiei de procuror, acestea fiind respinse

ca fiind neîntemeiate (f.d. 35-35 verso).

Nefiind de acord, recurenta a contestat în judecată răspunsul nr. 1-2675/20 din

11 decembrie 2020 emis de Casa Națională de Asigurării Sociale.

Prin încheierea din 05 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

declarat inadmisibilă acțiunea reclamantei Ivașciuc Antonina împotriva Casei

Naționale de Asigurări Sociale privind contestarea răspunsului Casei Naționale de

Asigurări Sociale al Republicii Moldova nr. I-2675 din 11 decembrie 2020 privind

recalcularea pensiei de procuror în privința lui Ivașciuc Antonina cu anularea

acestuia, obligarea să recalculeze pensia ajunctului procurorului-șef al Procuraturii

raionului Edineț, calculată începând cu data de 01 decembrie 2018, conform Legii

nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul

bugetar; obligarea să achite diferența de pensie pentru vechimea în muncă neplătită,

s-a explicat reclamantei că, declararea acțiunii ca inadmisibilă în baza temeiurilor

specificate la art. 207 alin. (2) lit. f) - h) nu exclude posibilitatea adresării repetate în

judecată a aceluiași reclamant cu aceeași acțiune (f.d. 18-20).

La 28 mai 2021, Ivașciuc Antonina s-a adresat către Casa Națională de Asigurări

Sociale cu cerere prin care a solicitat să fie informată dacă a fost inițiat procesul de

recalculare a pensiei de procuror pentru vechimea în muncă, începând cu 01

decembrie 2018 și care este motivul că până în prezent n-au fost transferate pe cont

sursele financiare recalculate (f.d. 8).

Prin scrisoarea Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. I-1085/21 din 10 iunie

2021, reclamantei i s-a comunicat că, având în vedere că pe marginea recalculării

pensiei de procuror conform salariului mediu de procuror-șef al Procuraturii Edineț,

stabilit prin Legea nr. 270/2018, există un act administrativ în vigoare al Casei

Naționale de Asigurări Sociale, și anume decizia nr. 1-2675/20 din 11 decembrie

2020, prin care s-au respins solicitările, temei pentru a supune examinării repetate a

problemei abordate, nu există. Totodată, actul administrativ menționat a obținut

puterea lucrului decis potrivit art. 140 din Codul administrativ, respectiv, nu mai

poate fi contestat nici pe cale prealabilă, nici prin acțiune în instanța de judecată

competentă. Complementar, reclamantei i s-a evidențiat că temei pentru reluarea

procedurii potrivit art. 170 alin. (1) lit. a), b) și c) al Codului administrativ, nu există

(f.d. 10).

La 08 iulie 2021, recurenta s-a adresat către Casa Națională de Asigurări Sociale

cu cerere prealabilă, prin care a solicitat emiterea actului administrativ individual

favorabil și recalcularea/achitarea pensiei în legătură cu majorarea salariului

procurorului în exercițiul funcției potrivit Legii nr. 270/2018 privind sistemul unitar

de salarizare în sectorul bugetar (f.d. 13-15).

Astfel, prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. 1-1360/21 din 28

iulie 2021, recurentei i s-a reiterat faptul că pe marginea pretenției recalculării

pensiei de procuror conform salariului stabilit prin Legea nr. 270/2018, există un act

administrativ în vigoare al Casei Naționale de Asigurări Sociale - decizia nr. 1-

2675/20 din 11 decembrie 2020, prin care s-au respins solicitările. Astfel, prin

prisma art. 140 și art. 170 alin. (1) lit. a), b) și c) ale Codului administrativ, nu există

temei pentru a examina repetat pretențiile înaintate (f.d. 10).

Fiind învestită cu judecarea cauzei, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, prin

hotărârea din 24 ianuarie 2022, a admis acțiunea reclamantei; a anulat răspunsul

10

Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. I-1360/21 din 28 iulie 2021 și a obligat

Casa Națională de Asigurări Sociale de a recalcula și achita reclamantei Ivașciuc

Antonina pensia pentru vechime în muncă, reieșind din salariul mediu lunar al

procurorului în exercițiul funcției de adjunct al Procurorului-șef al Procuraturii

raionului Edineț, începând cu data de 01 decembrie 2018, cu achitarea diferenței

pensiei pentru vechimea în muncă începând cu data de 01 decembrie 2018, ținând

cont de majorarea generală a salariului procurorului în funcție.

Prin decizia din 06 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

cererea de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, casată hotărârea din

24 ianuarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, fiind pronunțată o decizie

de respingere ca neîntemeiată a acțiunii.

Verificând legalitatea deciziei contestate, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție, constată, însă, că instanța de apel la adoptarea deciziei a

interpretat eronat legea, pe când prima instanță, justificat, pronunțându-se asupra

aspectelor importante, având în susținere cadrul legal aplicabil în speță, a ajuns la

concluzia temeiniciei acțiunii înaintate de Ivașciuc Antonina.

Astfel fiind, după cum se constată în speță, potrivit dosarului de pensionare

rezultă că Ivașciuc Antonina este beneficiară de pensie pentru vechime în muncă ca

procuror începând cu data de 09 august 2008, fiindu-i calculată pensia în proporție

de 80% față de salariul funcției de procuror, și constituia suma de XXXXX lei lunar

la data stabilirii. Totodată, Completul de judecată reține că pensia recurentei a fost

recalculată de câteva ori, ultima fiind la 01 octombrie 2018, cu stabilirea

cuantumului pensiei în sumă de XXXXX lei (f.d. 45-51).

Conform art. 73 alin. (1) și (8) al Legii cu privire la procuratură nr. 294-XVI

din 25 decembrie 2008 (în vigoare până la 01 august 2016), persoana care a atins

vârsta de 50 de ani și are o vechime totală în muncă de cel puțin 20 de ani, dintre

care cel puțin 12 ani și 6 luni în funcția de procuror sau de judecător, are dreptul la

pensie pentru vechime în muncă în proporție de 55% față de salariul mediu al

procurorului în exercițiu în funcția respectivă, iar pentru fiecare an complet de

muncă peste vechimea de 20 de ani, are dreptul la un adaos de 3%, dar nu mai mult

de 80%. Salariul mediu se determină la momentul stabilirii pensiei, luându-se în

considerare ultima funcție deținută de procuror. Procurorii pensionați beneficiază de

recalcularea pensiei pentru vechime în muncă și a indemnizației viagere în cazul

majorării generale a salariului procurorilor. Recalcularea pensiei pentru vechime în

muncă se efectuează ținânduse cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie.

Recalcularea se efectuează din data de întâi a lunii în care a fost efectuată majorarea

salariului procurorului în exercițiu, indiferent de faptul dacă pensionarul lucrează

sau nu în organele procuraturii.

În condițiile Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 355-XVI din 23

decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar nr. 37 din 07

martie 2013, salariului procurorului s-a majorat cu 35%, care se recalculează

începând cu 01 ianuarie 2013, iar conform art. XXIX din Legea nr. 152 din 01 iulie

2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, începând cu 01 august

2016 salariul de funcție al procurorului se stabilește în raport cu salariul

judecătorului, conform Legii nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea

judecătorilor și procurorilor (în vigoare până la 01 decembrie 2018), precum și a

Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la procuratură, în funcție de nivelul

11

procuraturii în care își desfășoară activitatea și de vechimea în muncă în funcția de

procuror.

La caz, începând cu 01 iulie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 56

din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, au fost

abrogate alin. (3)-(10) ale art. 73 din Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire

la procuratură, și prin urmare, legea nu mai prevede o asemenea posibilitate de

recalculare a pensiei.

Conform art. 140 din Constituția Republicii Moldova, legile și alte acte

normative sau unele părți ale acestora devin nule, din momentul adoptării hotărârii

corespunzătoare a Curții Constituționale. Hotărârile Curții Constituționale sunt

definitive și nu pot fi atacate.

În temeiul art. 28 alin. (1) și (2) din Legea nr. 317-XIII din 13 decembrie 1994

cu privire la Curtea Constituțională, actele Curții Constituționale sunt acte oficiale

și executorii, pe întreg teritoriul țării, pentru toate autoritățile publice și pentru toate

persoanele juridice și fizice. Actele normative sau unele părți ale acestora declarate

neconstituționale devin nule și nu se aplică din momentul adoptării hotărârii

respective a Curții Constituționale.

Sub acest aspect, instanța de recurs menționează că prin Hotărârea nr. 27 din 20

decembrie 2011 a Curții Constituționale privind controlul constituționalității unor

legi de modificare a condițiilor de asigurare cu pensii și alte plăți sociale pentru unele

categorii de salariați, au fost declarate neconstituționale articolul II și punctele 7 și

9 ale articolului III din Legea nr. 56 din 09 iunie 2011 „Pentru modificarea și

completarea unor acte legislative” în partea referitoare la art. 461 al Legii nr. 156-

XIV din 14 octombrie 1998 „Privind pensiile de asigurări sociale de stat”. În pct.

77-80 din aceeași Hotărâre, Curtea Constituțională a menționat că la aprecierea

corespunderii prevederilor legale contestate cu garanțiile dreptului de proprietate

statuate de articolul 46 din Constituție, se va ține cont de prevederile articolului 4

din Constituție, de prevederile Convenției Europene și jurisprudența Curții

Europene. În această privință, Curtea Constituțională a reiterat că drepturile care

decurg din sistemele de protecție socială, deși nu sunt menționate expres în

Convenția Europeană, intră totuși în domeniul său de aplicare, protecția socială fiind

percepută în accepțiunea sa largă, cuprinzând asistența socială și cea medicală.

În cauza Stec și alții versus Marea Britanie (decizia de admisibilitate din 6 iulie

2005), Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat cu valoare

de principiu, că atunci când un Stat Parte pune în aplicare o legislație care prevede

plata automată a unei prestații sociale - indiferent dacă acordarea acestei prestații

depinde sau nu de plata prealabilă a contribuțiilor - această legislație trebuie să fie

considerată ca generând un interes patrimonial ce ține de domeniul de aplicare al

articolului 1 din Protocolul nr. l pentru persoanele care îndeplinesc cerințele sale.

În lumina jurisprudenței Curții Europene, articolul 1 din Protocolul nr. l la

Convenția Europeană se aplică fără a fi nevoie să se bazeze exclusiv pe relația între

alocarea prestațiilor sociale și obligația de a plăti impozite sau alte contribuții.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție mai reține că, din hotărârea

Curții Constituționale nr. 27 din 20 decembrie 2011, rezultă că un drept social poate

fi obiectul protecției constituționale garantate de art. 46 și, respectiv, art. l din

Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană numai în cazul când dreptul social respectiv

este dobândit și are o valoare economică. Aplicativ la prezenta cauză, un drept

12

patrimonial dobândit ar însemna dreptul la pensia ce se află în plată, care deja are o

valoare economică și astfel constituie un drept de proprietate al persoanei. În acest

sens, Curtea Constituțională susține aprecierea autorităților dată drepturilor

diminuate prin normele contestate ca drepturi potențiale sau aleatorii.

Coroborând prevederile enunțate, la materialul probator administrat în speță se

constată a fi corecte mențiunile primei instanțe că odată ce Ivașciuc Antonina a

dobândit anterior dreptul la determinarea cuantumului pensiei sale în dependență de

salariul procurorului în exercițiu, drept dobândit în temeiul legislației în vigoare la

data acordării acestuia – 09 august 2008, diminuarea drepturilor aplicată prin

dispozițiile Legii nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor

acte legislative, ca drepturi potențiale sau aleatorii se referă doar la viitorii procurori

cu drept de pensionare și nu produce efecte asupra drepturilor reclamantei, concluzie

confirmată prin cadrul legal citat și în raport cu concluziile Curții Constituționale.

Așa fiind, abrogarea normelor pertinente referitoare la modalitatea de

determinare a pensiei recurentei pentru vechime în muncă, realizată ulterior

dobândirii de către aceasta a dreptului dat, nu produce efecte în raport cu recurenta,

astfel încât dispozițiile invocate ale art. 462 al Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998

se referă exclusiv la drepturile procurorilor pensionați ulterior adoptării normelor

respective, or Ivașciuc Antonina a obținut dreptul la pensie anterior, începând cu 09

august 2008.

Prin urmare, prima instanță corect a conchis despre necesitatea recalculării

pensiei recurentei ținând cont de majorarea salariului procurorului, Casa Națională

de Asigurări Sociale fiind obligată de a efectua recalcularea în cazul majorării

generale a salariului procurorului în exercițiu.

Sintetizând cele reliefate supra, instanța de recurs constată justețea concluziei

primei instanțe de a admite acțiunea depusă de Ivașciuc Antonina și a anula refuzul

Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. I-1360/21 din 28 iulie 2021, a obliga Casa

Națională de Asigurări Sociale de a recalcula și achita reclamantei Ivașciuc Antonina

pensia pentru vechime în muncă, reieșind din salariul mediu lunar al procurorului în

exercițiul funcției de adjunct al Procurorului-șef al Procuraturii raionului Edineț,

începând cu data de 01 decembrie 2018, cu achitarea diferenței pensiei pentru

vechimea în muncă începând cu data de 01 decembrie 2018, ținând cont de

majorarea generală a salariului procurorului în funcție.

Față de cele ce preced, având în vedere faptul că hotărârea primei instanțe este

legală și întemeiată, iar decizia instanței de apel a fost emisă cu interpretarea eronată

a legii, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, ajunge la concluzia de

a admite recursul, de a casa integral decizia din 06 septembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău și de a menține hotărârea din 24 ianuarie 2022 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c), art. 248 alin. (2) din Codul

administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul depus de Ivașciuc Antonina.

Se casează integral decizia din 06 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău și

se menține hotărârea din 24 ianuarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în

13

cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Ivașciuc Antonina împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

anularea răspunsului nr. I-1360/21 din 28 iulie 2020; obligarea recalculării și

achitării pensiei pentru vechime în muncă, reieșind din salariul mediu lunar al

procurorului în exercițiul funcției de adjunct al Procurorului-șef al Procuraturii

raionului Edineț, calculată începând cu data de 01 decembrie 2018; obligarea

achitării diferenței pensiei pentru vechimea în muncă începând cu data de 01

decembrie 2018, ținând cont de majorarea generală a salariului procurorului în

funcție.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecători Mariana Pitic

Ion Malanciuc

Oxana Parfeni

Aliona Miron

14