3ra-93/23 — constatarea încalcarii dreptului de acces la informatie, incasarea prejudiciului

3ra-93/23 — constatarea încalcarii dreptului de acces la informatie, incasarea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosar nr. 3ra-93/23 (2-20116234-01-3ra-25012023)

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, judecător – A. Paniș

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – Gh. Mîra, Gr. Dașchevici, A. Bostan

Î N C H E I E R E

21 iunie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecători Mariana Pitic

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului declarat de Mitrofan Valeriu,

în cauza civilă la acțiunea în contencios administrativ înaintată de Mitrofan

Valeriu împotriva Centrului de Excelență în Construcții din Chișinău privind

constatarea încălcării dreptului de acces la informație, obligarea eliberării actelor și

încasarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 25 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de Mitrofan Valeriu și menținută hotărârea din

30 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 22 septembrie 2020, Mitrofan Valeriu s-a adresat în judecată cu acțiune de

contencios administrativ împotriva Centrului de Excelență în Construcții, solicitând

constatarea încălcării dreptului de acces la informație prin neeliberarea în termen a

copiilor documentelor solicitate prin cererea nr. 03/20 din 17 august 2020, obligarea

acordării accesului pentru a lua cunoștință și a fotografia filele din Registrul

documentelor de intrare ce cuprinde perioada februarie 2020, compensarea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 17 august 2020, s-a adresat către

administrația Centrului de Excelență în Construcții din Chișinău, solicitând să-i

permită să facă cunoștință și să efectueze fotocopii filelor din Registrul

documentelor de intrare ce cuprinde perioada februarie 2020.

Cererea respectivă a fost înaintată în baza art. 16 din Legea privind accesul al

informație, care stipulează că informațiile, documentele solicitate vor fi puse la

dispoziția solicitantului din momentul în care vor fi disponibile pentru furnizare, dar

1

nu mai târziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de acces la

informație.

Astfel, până la depunerea cererii de chemare în judecată, reclamantului nu i s-a

permis de a face cunoștință și de a efectua fotocopii de pe documentele solicitate în

cererea privind accesul la informație nr. 03/20 din 17 august 2020, fapt ce contravine

prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la

informație.

Respectiv, Centrul de Excelență în construcție prin acțiunile sau inacțiunile sale

în mod flagrant a neglijat prevederile art. 5, 7, 10, 11, 12, 15, 16 din Legea nr. 982

din 11 mai 2000 privind accesul la informație.

Cu referire la prejudiciul moral, reclamantul a invocat că, potrivit art. 1422 alin.

(1) din Codul civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral

(suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale

nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de judecată

are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent

bănesc.

Potrivit art. 1423 din Codul civil, mărimea compensației pentru prejudiciul

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în

care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în

considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social

al persoanei vătămate.

Solicitarea formulată de reclamant în cererea nr. 03/20 din 17 august 2020 nu

era pur formală, din contra, aceasta urmărea satisfacerea interesului reclamantului

de a ști cum sunt gestionate problemele, bunurile imobile și resursele financiare din

cadrul Centrului de Excelență în Construcții. Cererea de acces la informație conține

suficiente indicii care ar fi permis unei autorități diligente identificarea și

comunicarea informației ce-l interesa pe reclamant, însă Centrul de Excelență în

Construcții din orașul Chișinău, acționând în mod deliberat, a ales să nu ofere

răspunsul în termenul prevăzut de lege.

În asemenea circumstanțe, luând în calcul comportamentul administrației

Centrului de Excelență în Construcții din orașul Chișinău, care denotă tendința de a

acționa deliberat în vederea îngrădirii nejustificate a dreptului reclamantului la

informație, miza pe care ultimul o avea la obținerea informației solicitate, instanța

de judecată în cazul dat are menirea de a stabili că comunicarea peste termen a

informațiilor solicitate, sau neeliberarea documentelor solicitate, a cauzat în mod

indubitabil reclamantului anumite suferințe psihice.

Potrivit reclamantului, principiul legalității, care este unul fundamental în statul

de drept, obligă autoritățile să se conducă în activitatea acestora exclusiv de lege, și

nu de emoții sau de frustrări, iar eventualele abuzuri din partea justițiabililor urmează

a fi contracarate tot în limitele și potrivit procedurilor stabilite de lege.

Ținând cont de forma vinovăției pârâtului la cauzarea prejudiciului

reclamantului, ultimul a apreciat că suma de 1 000 lei este suficientă pentru a

compensa orice prejudiciu de ordin moral cauzat prin refuzul de a furniza informația

solicitată în cerere.

2

Reclamantul consideră că încălcarea dreptului de acces la informație cauzează

cert suferințe psihice, iar legea instituie obligația autorităților corespunzătoare de a

repara prejudiciul moral cauzat.

În acest context, a subliniat că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut o

serie de aprecieri notabile în ceea ce privește proba prejudiciului moral, constatând

în repetate rânduri că proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul și

raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanțele urmând să deducă producerea

prejudiciului moral din simpla existență a faptei ilicite de natură să producă un

asemenea prejudiciu și a împrejurărilor în care a fost săvârșită, soluția fiind

determinată de caracterul subiectiv, intern a prejudiciului moral, proba sa directă

fiind practic imposibilă.

Astfel, Mitrofan Valeriu consideră că Centrul de Excelență în Construcții din

orașul Chișinău a comis în raport cu el o faptă ilicită prin încălcarea dreptului

acestuia de acces la informație, faptă ce a cauzat cert suferințe psihice reclamantului.

Prin hotărârea din 30 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-

a respins ca neîntemeiată acțiunea de contencios administrativ inițiată de Mitrofan

Valeriu împotriva Centrului de Excelență în Construcții din Chișinău privind

constatarea încălcării dreptului de acces la informație prin neeliberarea în termen a

copiilor documentelor solicitate prin cererea nr. 03/20 din 17 august 2020, obligarea

acordării accesului pentru a lua cunoștință și a fotografia filele din Registrul

documentelor de intrare ce cuprinde perioada februarie 2020, compensarea

prejudiciului moral.

Prin decizia din 25 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Mitrofan Valeriu și menținută hotărârea din 30 decembrie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prin răspunsul nr. 01-13/155

din 03 septembrie 2020, Centrul de Excelență în Construcții din orașul Chișinău a

comunicat petiționarului Valeriu Mitrofan disponibilitatea de a-i furniza informațiile

deținute potrivit scrisorilor comunicate anterior, conform procedurii și condițiilor

legale reflectate în răspuns, însă, aceste informații urmau a fi furnizate doar după

achitarea prealabilă a costului cheltuielilor suportate de către Centru pentru

prelucrarea acestora, ceea ce în speță nu a avut loc. Or, Mitrofan Valeriu nu a anexat

nici la acțiunea depusă, nici la cererea de apel, probe care să dovedească conformarea

la cerințele puse de Centrul de Excelență în Construcții pentru satisfacerea cererii

nr. 03/20 din 17 august 2020, și anume, Mitrofan Valeriu nu a efectuat plata pentru

prelucrarea informației solicitate.

La capitolul dat, instanța de apel a subliniat că condițiile de plată, impuse

reclamantului/apelant prin răspunsul nr. 01-13/155 din 03 septembrie 2020, sunt

conforme legii. Or, și art. 20 din Legea privind accesul la informație conține

reglementări în acest sens.

Mai mult, satistacerea cererii reclamantului în forma solicitată de ultimul prin

„obligarea administrației Centrului de Excelență în Construcții din orașul Chișinău

să-i permită de a face cunoștință și de a efectua fotocopia filelor din Registrul

documentelor de intrare (acel Registru unde este indicată, data, numărul de

înregistrare, cine a expediat, cui i-a fost exepediat scrisoarea sau documentul și

conținutul sau numele documentului recepționat) ce cuprinde perioada februarie

2020, documente solicitate în cererea privind accesul la informație nr.03/20 din

3

17.08.2020”, ar duce la încălcarea de către Centrul de Excelență în Construcții a

prevederilor art. 11 alin. (1) pct. 3 al Legii nr. 982/2000 privind accesul la informație,

care prevede că, furnizorul de informații, în conformitate cu competențele care îi

revin, este obligat: să respecte limitările accesului la informație, prevăzute de

legislație, în scopul protejării informației confidențiale, vieții private a persoanei și

securității naționale.

Or, fotocopierea sau vizualizarea întregului suport care conține informații cu

acces liber și, concomitent, cu acces limitat, este de natură să afecteze drepturile

constituționale ale persoanelor ale căror informații personale sunt protejate în sensul

art. 7 alin. (2) lit. c) al Legii nr. 982/2000 privind accesul la informație, fie informații

ce țin de activitatea economică/comercială, care de asemenea este protejată potrivit

art. 7 alin. (2) lit. b) al Legii nr. 982/2000 privind accesul la informație.

Din considerentele menționate, Curtea de Apel Chișinău a concluzionat că

instanța de fond întemeiat a respins pretenția reclamantului cu privire la obligarea

Centrului de Excelență în Construcții la permiterea lui Mitrofan Valeriu de a face

cunoștință și de a efectua fotocopierea filelor din Registrul documentelor de intrare

(acel Registru unde este indicată, data, numărul de înregistrare, cine a expediat, cui

i-a fost exepediată scrisoarea sau documentul și conținutul sau numele documentului

recepționat) ce cuprinde perioada februarie 2020, documente solicitate în cererea

privind accesul la informație nr. 03/20 din 17 august 2020.

La 28 noiembrie 2022, Mitrofan Valeriu a expediat prin poșta electronică

recursul împotriva deciziei din 25 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Ulterior, la 03 ianuarie 2023, Mitrofan Valeriu a depus recursul motivat, solicitând

admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu pronunțarea unei decizii de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea cererii de recurs s-a indicat că instanțele inferioare nu au dat

apreciere corespunzătoare circumstanțelor pricinii, au interpretat eronat normele

aplicabile speței, precum și nu au cercetat toate probele prezentate, ceea ce a dus la

emiterea unei soluții eronate.

La 26 ianuarie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat copia cererii de recurs

Centrului de Excelență în Construcții din orașul Chișinău (f.d. 139, vol. II), însă

acesta nu a făcut uz de dreptul său de a se expune asupra recursului printr-o referință.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Instanța de recurs constată că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 25 octombrie 2022, dispozitivul fiind notificat recurentului prin poșta electronică

la 14 noiembrie 2022 (f.d. 106), iar decizia motivată i-a fost expediată prin

intermediul oficiului postal la 08 decembrie 2022, plicul fiind restituit în adresa

instanței cu mențiunea “plecat” (f.d. 107, 109).

Astfel, depunerea recursului la 28 noiembrie 2022 (f.d. 111-112), cât și a

4

recursului motivat la 03 ianuarie 2023 (f.d. 113-135), este în termen.

Examinând admisibilitatea recursului înaintat de Mitrofan Valeriu, completul de

judecată îl consideră drept inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 din același cod, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată reține că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept

exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes

rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că, Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne decizia instanței de apel contestată într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă

la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului

și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul de judecată accentuează că admisibilitatea recursului

trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești

supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la

examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri

de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes,

de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

5

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul de judecată ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul înaintat de Mitrofan Valeriu.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul de

judecată

d i s p u n e:

Recursul înaintat de Mitrofan Valeriu se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva,

Judecători Mariana Pitic,

Aliona Miron

6