3ra-255/23 — obligarea restituirii taxei de stat

Dosarul nr. 3ra-255/23

2-20072889-01-3ra-10032023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, G. Dașchevici, G. Mîra)

Î N C H E I E R E

24 mai 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecători Ion Malanciuc

Oxana Parfeni

examinând admisibilitatea recursului depus de Serviciul Fiscal de Stat,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Botezatu Eugenia împotriva Serviciului Fiscal de Stat, persoane terțe Curtea de

Apel Chișinău, executorul judecătoresc Zaporojan Vlad cu privire la obligarea

restituirii taxei de stat,

împotriva deciziei din 18 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Serviciul Fiscal de Stat și menținută hotărârea din

30 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 29 iunie 2020, Botezatu Eugenia a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Fiscal de Stat, persoane terțe Curtea de Apel Chișinău,

executorul judecătoresc Zaporojan Vlad cu privire la obligarea restituirii taxei de stat.

În motivarea acțiunii a indicat că în cadrul judecării cererii de apel depuse

împotriva hotărârii din 6 iunie 2019 a Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni a fost

obligată să achite taxa de stat în sumă de 440,31 lei.

A menționat că colaboratorul Curții de Apel a eliberat un act în care erau indicate

rechizitele bancare unde urma a fi vărsată taxa de stat, iar ordinul de plată în original

a fost anexat la materialele cauzei.

A explicat că prin încheierea din 20 februarie 2020 s-a dispus restituirea taxei de

stat în beneficiul său, inclusiv a fost restituit ordinul de plată a taxei de stat.

La 10 iunie 2020 a depus la Direcția Generală Administrare Fiscală a Serviciului

Fiscal de Stat cerere prealabilă prin care a solicitat restituirea taxei de stat în mărime

de 440,31 lei, însă prin scrisoarea nr. 26/4-08/2-13-785 i s-a refuzat în restituirea taxei

de stat făcându-se referință la ordinele Ministerului Finanțelor nr. 208 din 24

decembrie 2015 și nr. 172 din 20 decembrie 2019.

1

La 19 iunie 2020 colaboratorul Direcției Generale Administrare Fiscală a

întocmit un proces-verbal dar nu a explicat sensul acestui act.

Prin cerere prealabilă a contestat și acest proces-verbal insistând pe restituirea

taxei de stat însă aceasta nu a fost satisfăcută, conduită ce îi încalcă dreptul său de

proprietate privată.

A solicitat anularea deciziilor Serviciului Fiscal de Stat nr. 26/4-08/2-13-785 din

22 iunie 2020 și nr. 158 din 16 iulie 2020, obligarea Serviciului Fiscal de Stat în

vederea restituirii taxei de stat în mărime de 440,31 lei în baza hotărârii judecătorești

definitive, precum și repararea prejudiciului moral cauzat.

Prin hotărârea din 30 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a

fost admisă parțial acțiunea.

A fost anulat răspunsul Direcției Generale Administrare Fiscală Centru nr. 26/4-

08/2-13-785 din 22 iunie 2020, precum și decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 158

din 16 iulie 2020.

A fost obligat Serviciul Fiscal de Stat să restituie în beneficiul Eugeniei Botezatu

taxa de stat în mărime de 440,31 lei achitată conform ordinului de încasare a

numerarului nr. 1NED-7100 din 11 octombrie 2019, ținând cont de încheierea Curții

de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2020 (dosarul nr. 2a-3053/19).

La 29 decembrie 2021, Serviciul Fiscal de Stat a depus apel împotriva hotărârii

din 30 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, iar în urma notificării

la 22 martie 2022 a hotărârii motivate, la data 12 aprilie 2022 a prezentat motivarea

apelului, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 232 Cod administrativ.

Prin decizia din 18 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Serviciul Fiscal de Stat și menținută hotărârea din 30 noiembrie 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut prevederile art. 83,

89 din Codul de procedură civilă, art. 176 din Codul Fiscal, art. 11 lit. b) Cod de

executare, care reglementează aspectele ce țin de taxa de stat, restituirea taxei de stat

și restituirea sumei plătite în plus și a sumei care, conform legislației fiscale, urmează

a fi restituită, documentele executorii.

Cu referire la normele citate, instanța de apel a reținut poziția instanței de fond

potrivit căreia chiar și în ipoteza în care cele menționate de organul fiscal de stat ar fi

fost juste, se prezumă că instanța de apel reținând ordinul de încasare a numerarului

nr. 1NED-7100 din 11 octombrie 2019 pentru examinarea cererii de apel a reclamantei

Botezatu Eugenia, nu a identificat erori sau inadvertențe pe marginea

autenticității/verosimilității dovezii de achitare a taxei de stat, or, în caz contrar ar fi

restituit reclamantei ordinul de plată enunțat sau ar fi indicat asupra necesității

achitării corecte a taxei de stat conform clasificației bugetare corespunzătoare, fie ar

restitui in integrum apelul pe motiv că nu au fost înlăturate integral deficiențele

regăsite în încheierea de a nu da curs din 26 septembrie 2019.

Totodată, instanța de apel a notat că Eugeniei Botezatu în calitate de justițiabil

nu-i pot fi imputate eventualele erori admise la momentul achitării sumei de 440,31

lei.

De asemenea, instanța de apel a remarcat că obligația Serviciului Fiscal de Stat

de a restitui taxa de stat în mărime de 440,31 lei este impusă prin încheierea Curții de

Apel Chișinău din 28 ianuarie 2020 care este în vigoare și urmează a fi îndeplinită, iar

2

actele administrative de refuz contestate de Botezatu Eugenia urmează a fi anulate ca

emise contrar legii.

În același timp s-a reținut că potrivit art. 11 lit. b) Cod de executare, sînt

documente executorii și se execută conform normelor stabilite de prezentul cod

hotărârile date de instanțele de judecată în cauzele de contencios administrativ,

încheierile, ordonanțele instanțelor de judecată, dacă legea nu prevede altfel, iar

modalitatea restituirii taxei de stat rezultă din prevederile art. 89 CPC enunțat mai sus.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că Serviciul Fiscal de Stat a eșuat să

execute o încheiere care îmbracă forma unui titlu executoriu în vigoare, emis de

Curtea de Apel Chișinău.

La 25 octombrie 2022, Serviciul Fiscal de Stat a depus recurs împotriva deciziei

din 18 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, iar la data de 13 martie 2023 a

prezentat motivarea recursului.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea primei instanțe,

considerând-o neîntemeiată, fiind încălcate normele de drept material, iar decizia

recurată nu conține o motivare asupra circumstanțelor descrise în cererea de apel.

În susținerea recursului a remarcat că suma de 440,31 lei nu a fost vărsată la

bugetul de stat dar la contul Curții de Apel Chișinău.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău urmează se vireze suma de 440,31 lei achitată

de către Botezatu Eugenia destinate pentru achitarea taxei de stat, făcând posibilă

restituirea acestei sume de către Serviciul Fiscal de Stat.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei din 18

octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău și emiterea unei noi decizii de respingere

integrală a acțiunii.

La 15 martie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Curții de Apel

Chișinău, executorului judecătoresc Zaporojan Vlad și Eugeniei Botezatu copia

recursului depus de Serviciul Fiscal de Stat, însă aceștia recepționând copia recursului

(f. d. 172-174) nu și-au valorificat dreptul procedural de depunere a referințelor.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat hotărârea contestată la 18 octombrie 2022,

decizia motivată fiind notificat recurentului la data de 16 februarie 2023, fapt ce se

confirmă prin avizul de recepție al scrisorii recomandate (f. d. 159). Astfel, recursul

depus la 25 octombrie 2022 și motivarea recursului prezentată la data de 13 martie

2023, sunt în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat, în

raport cu materialele cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție îl

consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

3

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu

jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor

de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a

filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale

de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului

dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și

esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece

testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare

și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din

particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume

din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează

că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac

și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

4

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Serviciul Fiscal

de Stat.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecători Ion Malanciuc

Oxana Parfeni

5