3ra-285/22 — contestarea actului administrativ

3ra-285/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-285/22

2-19163921-01-3ra-04042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Clima, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

04 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Serviciul Fiscal de Stat,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă Natalia Moisei împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la

contestarea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul depus de Serviciul Fiscal de Stat, casată hotărârea din 09 martie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și emisă o nouă decizie

c o n s t a t ă :

La data de 10 octombrie 2019 Natalia Moisei și avocatul Vitalii Lazăr au

depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la

anularea obligației fiscale de plată a impozitului pe avere, cu radierea acesteia din

Registrul fiscal de stat și a dobânzilor/penalităților, pentru bunurile imobile cu nr.

cadastrale XXXXX și XXXXX; anularea avizului de plată din 29 noiembrie 2018 cu

nr. XXXXX și hotărârii Direcției Generale Administrare Fiscală mun. Chișinău seria

AH nr. 0012235 din 04 aprilie 2019 privind executarea silită a obligației fiscale a

contribuabilului, dispunerea întoarcerii executării și compensarea cheltuielilor de

asistență juridică în sumă de 3000 de lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta Natalia Moisei a

indicat că, la data de 29 noiembrie 2018 de către Serviciul Fiscal de Stat a fost emis

avizul de plată a impozitului pe avere pentru anul 2018 nr. XXXXX. În avizul

1

nominalizat au fost indicate 2 bunuri imobile situate în mun. Chișinău, com.

XXXXX, extravilan, Î.P. „Poiana Nucului” și mun. Chișinău, sect. XXXXX, str.

XXXXX.

Reclamanta a relevat că, pentru anul 2018 de către Serviciul Fiscal de Stat a

fost calculat impozitul pe avere în cuantum total de 19586, 78 de lei, fără a face

distincție dintre aceste 2 bunuri imobile și fără a indica pentru care bun și cât s-a

calculat. Însă, reclamanta nu a achitat impozitul nominalizat, deoarece a considerat că

a avut loc o eroare din partea Serviciului Fiscal de Stat, care urma a fi înlăturată din

oficiu de către Serviciul Fiscal de Stat.

Reclamanta a accentuat că, la data de 04 aprilie 2019 a fost emis actul

administrativ, hotărârea Direcției Generale Administrare Fiscală mun. Chișinău seria

AH nr. 0012235 privind executarea silită a obligației fiscale a contribuabilului. Prin

hotărârea nominalizată s-a stabilit că Natalia Moisei, are restanțe în sumă de

20224, 74 de lei, pentru impozitul pe avere. La capitolul denumirea impozitului în

hotărâre nominalizată este indicat: 113611, ceea ce înseamnă impozitul pe avere.

Reclamanta a susținut că, hotărârea Direcției Generale Administrare Fiscală

mun. Chișinău seria AH nr. 0012235 privind executarea silită a obligației fiscale a

contribuabilului, nu a fost expediată la adresa Nataliei Moisei – str. XXXXX, ap.

XXXXX, dar la adresa s. XXXXX, str. XXXXX. A accentuat că în conținutul

hotărârii este indicată adresa corectă – str. XXXXX, ap. XXXXX.

Reclamanta a explicat că, imobilul cu nr. cadastral XXXXX din mun.

Chișinău, com. XXXXX, extravilan, Î.P. „Poiana Nucului” nu se circumscrie cadrului

legal aplicat de Serviciul Fiscal de Stat, deoarece are o suprafață mai mică de 120 m2

și nu atinge valoarea de 1,5 milioane lei.

Totodată, reclamanta a relevat că, imobilul cu nr. cadastral XXXXX din mun.

Chișinău, str. XXXXX, reprezintă o construcție comercială pentru prestarea

serviciilor hoteliere, prin urmare, bunul imobil nu are destinație locativă și nu poate fi

supus impozitului pe avere, raționamente ce rezidă din extrasul din Registrul

bunurilor imobile și autorizația de schimbare a destinației.

În final, reclamanta Natalia Moisei a solicitat anularea obligației fiscale de

plată a impozitului pe avere, cu radierea acesteia din Registrul fiscal de stat și a

dobânzilor/penalităților, pentru bunurile imobile cu nr. cadastrale XXXXX și

XXXXX; anularea avizului de plată din 29 noiembrie 2018 cu nr. XXXXX și

hotărârii Direcției Generale Administrare Fiscală mun. Chișinău seria AH nr.

0012235 din 04 aprilie 2019 privind executarea silită a obligației fiscale a

contribuabilului, dispunerea întoarcerii executării și compensarea cheltuielilor de

asistență juridică în sumă de 3000 de lei.

Prin hotărârea din 09 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a

fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Natalia Moisei

împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ

individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil și

compensarea cheltuielilor de judecată. S-a încasat din contul Serviciului Fiscal de

Stat în beneficiul Nataliei Moisei suma de 1500 de lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică (f.d. 178, Vol. I).

2

La data de 16 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Serviciul Fiscal

de Stat a depus apel împotriva hotărârii din 09 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani (f.d. 196-197, Vol. I).

Dispozitivul hotărârii din 09 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, a fost notificat Serviciului Fiscal de Stat, prin intermediul oficiului poștal, la

data de 19 martie 2021, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție

nr. DS8001246255AS, anexat la actele cauzei (f.d. 180, Vol. I).

Hotărârea motivată din 09 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani a fost notificată Serviciului Fiscal de Stat, prin intermediul poștei

electronice, la data de 16 aprilie 2021, fapt ce se confirmă prin extrasul (f.d. 191,

Vol. I), anexat la actele cauzei și prin intermediul oficiului poștal, la data de

23 aprilie 2021, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție nr. DS8001517480AS,

anexat la actele cauzei (f.d. 184, Vol. I).

La data de 06 mai 2021 Serviciul Fiscal de Stat a prezentat motivarea apelului

împotriva hotărârii din 09 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea

unei noi decizii privind respingerea cererii de chemare în judecată depuse de Natalia

Moisei (f.d. 203-206, Vol. I).

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen apelul

Serviciului Fiscal de Stat împotriva hotărârii din 09 martie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată

hotărârea din 09 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a emis o

nouă decizie sub formă de încheiere prin care, s-a admis cererea formulată de către

Natalia Moisei, reprezentată de avocatul Vitalii Lazăr, cu privire la renunțul la

cererea de chemare în judecată depusă împotriva Serviciului Fiscal de Stat. S-a

încetat procesul la cererea de chemare în judecată depusă de Natalia Moisei împotriva

Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ individual

defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil. S-a

atenționat Natalia Moisei, că încetarea procesului exclude posibilitatea adresării

repetate în judecată a aceluiași reclamant, împotriva aceluiași pârât cu aceleași

temeiuri. S-a admis parțial cererea formulată de către Natalia Moisei, cu privire la

compensarea cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice suportate în instanța de

fond în mărime de 3000 lei. S-a încasat din contul Serviciului Fiscal de Stat în

beneficiul Nataliei Moisei, cheltuielile pentru acordarea asistenței juridice suportate

în instanța de fond în mărime de 1500 de lei. În rest, pretențiile au fost respinse (f.d.

7-8, 9-13, Vol. II).

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a relevat că, în cadrul

ședinței de judecată în instanța de apel din 15 decembrie 2021, avocatul Lazăr Vitalii,

care reprezintă interesele Nataliei Moisei a înaintat cerere de renunțare la acțiune,

solicitând doar restituirea cheltuielilor suportate pentru acordarea asistenței juridice,

în legătură cu faptul că, pe parcursul examinării cauzei aceste pretenții au fost admise

de către Serviciul Fiscal de Stat.

Făcând referire la prevederile art. 212 alin. (1) și (4) din Codul de procedură

civilă, instanța de apel a indicat că renunțarea reclamantului la acțiune, recunoașterea

3

acțiunii de către pârât, condițiile tranzacției se consemnează în procesul-verbal al

ședinței de judecată și se semnează de reclamant, pârât sau de ambele părți. Înainte de

a admite renunțarea reclamantului la acțiune, recunoașterea acțiunii de către pârât,

înainte de a confirma tranzacția părților, instanța judecătorească explică

reclamantului, pârâtului sau părților efectele acestor acte de procedură.

În acest context, instanța de apel a indicat că renunțul Nataliei Moisei,

reprezentată de avocatul Vitalii Lazăr la acțiune nu contravine legii și nu încalcă

drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanei, interesele societății sau ale

statului.

Subsidiar, cu referire la restituirea cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice

în mărime de 3000 de lei, confirmată prin bonul de plată seria nr. QL 013672 din

19 septembrie 2019 (f.d. 115, Vol. I), instanța de apel a reținut că pretenția dată urmează a fi

admisă parțial, încasând suma în mărime de 1500 de lei, care sunt reale, necesare și

rezonabile.

În acest context instanța de apel a notat că în conformitate cu art. 96 alin. (1) și (11)

din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut

procesul să compenseze părții care a avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică,

în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile. Cheltuielile menționate la

alin.(1) se compensează părții care a avut câștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în

judecată de un avocat.

Astfel, instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul Serviciului Fiscal

de Stat precum că, cuantumul cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice nu este

unul rezonabil, iar cheltuielile nu sunt confirmate. Având în vedere că, suportarea

cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice se confirmă prin bonul de plată seria

nr. QL 013672 din 19 septembrie 2019 (f.d. 115, Vol. I), iar la aprecierea

rezonabilității costului cheltuielilor de asistență juridică prima instanța a ținut cont de

asigurarea unui just echilibru esența cauzei, complexitatea sa și necesitatea asigurării

unui volum de asistență juridică corespunzător.

Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiat argumentul Serviciului Fiscal

de Stat privind respingerea restituirii cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice

din considerentul renunțării Nataliei Moisei, reprezentată de avocatul Vitalii Lazăr la

acțiune, indicând în acest sens prevederile art. 97 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, care statuează că dacă reclamantul renunță la pretenții din cauza faptului că au

fost satisfăcute benevol de către pârât după intentarea acțiunii, instanța, la cererea

reclamantului, îl obligă pe pârât să compenseze acestuia toate cheltuielile de judecată

suportate în legătură cu intentarea procesului, inclusiv suma cuvenită pentru asistență

juridică.

La acest capitol, instanța de apel a învederat că, însăși Serviciul Fiscal de Stat

a recunoscut că pretențiile au fost admise pe parcursul examinării cauzei, adică după

intentarea procesului.

La data de 28 decembrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Serviciul

Fiscal de Stat a depus recurs împotriva deciziei din 15 decembrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel în partea admiterii cererii formulate de Natalia Moisei, reprezentată de avocatul

Vitalii Lazăr cu privire la compensarea cheltuielilor de asistență juridică și a hotărârii

4

primei instanțe și emiterea unei noi decizii privind respingerea integrală a cererii de

chemare în judecată depusă de Natalia Moisei (f.d. 15-16, Vol. II).

Decizia motivată din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată Serviciului Fiscal de Stat, prin intermediul oficiului poștal, la data de

15 februarie 2022, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție nr. DS8006185704AS,

anexat la actele cauzei (f.d. 22, Vol. II).

La data de 10 martie 2022 Serviciul Fiscal de Stat a prezentat motivarea

recursului împotriva deciziei din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău

(f.d. 26-30, Vol. II).

În susținerea recursului Serviciul Fiscal de Stat a invocat dezacordul cu

decizia instanței de apel, considerând-o neîntemeiată prin faptul, că au fost încălcate

și aplicate eronat normele de drept material și procedural, totodată, nu au fost

constatate și elucidate pe deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea

cauzei, probele fiind apreciate eronat.

Recurentul a menționat că prin răspunsul nr. 11-03/20706/2019 din

23 septembrie 2019, Agenția Servicii Publice a comunicat, că înscrierea privind

modul de folosință a construcției cu numărul cadastral XXXXX, a fost corectată în

„construcție cu destinație comunală” în temeiul autorizației de schimbare a destinației

nr. 19 a/08 din 06 februarie 2008.

Recurentul consideră că, prin scrisoarea nr. 26/2-02/2-16-2165/8376 din

15 octombrie 2019 Serviciul Fiscal de Stat a comunicat Nataliei Moisei, că imediat

după recepționarea datelor actualizate de la Agenția Servicii Publice, vor fi efectuate

schimbările de rigoare în Sistemul Informațional al Serviciului Fiscal de Stat.

Recurentul a indicat că, conform informației din contul curent detaliat,

obligația fiscală a reclamantei Nataliei Moisei a fost anulată la data de 22 ianuarie

2020.

Prin urmare, recurentul a calificat ca fiind neîntemeiată concluzia instanței de

apel cu privire la încasarea cheltuielilor pentru asistență juridică. Reieșind din faptul

că, art. 96 alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă stabilește expres că, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut

câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică acordată de avocați, în măsura în

care acestea au fost reale, necesare și rezonabile.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții

de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Iar, conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de

15 decembrie 2021. Dispozitivul deciziei nominalizate a fost notificat avocatului

Vitalii Lazăr, care reprezintă interesele Nataliei Moisei la data de 20 decembrie 2021,

5

prin intermediul poștei electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul, anexat la actele

cauzei (f.d. 14, Vol. II).

La data de 28 decembrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Serviciul

Fiscal de Stat a depus recurs împotriva deciziei din 15 decembrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel în partea admiterii cererii formulate de Natalia Moisei, reprezentată de avocatul

Vitalii Lazăr cu privire la compensarea cheltuielilor de asistență juridică și a hotărârii

primei instanțe și emiterea unei noi decizii privind respingerea integrală a cererii de

chemare în judecată depusă de Natalia Moisei (f.d. 15-16, Vol. II).

Decizia motivată din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată Serviciului Fiscal de Stat, prin intermediul oficiului poștal, la data de

15 februarie 2022, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție nr. DS8006185704AS,

anexat la actele cauzei (f.d. 22, Vol. II).

La data de 10 martie 2022 Serviciul Fiscal de Stat a prezentat motivarea

recursului împotriva deciziei din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău

(f.d. 26-30, Vol. II).

Astfel, recursul depus de către Serviciul Fiscal de Stat împotriva deciziei din

15 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, este în termen.

La data de 04 aprilie 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

Nataliei Moisei și avocatului Vitalii Lazăr copia recursului depus de Serviciul Fiscal

de Stat, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței (f.d. 36, Vol. II).

Deși, la data de 18 aprilie 2022 Natalia Moisei a recepționat copia recursului

depus de Serviciul Fiscal de Stat, aceasta nu și-a valorificat dreptul procedural

respectiv și nu a depus referință, în care să-și expună opinia referitor la cererea de

recurs depusă de Serviciul Fiscal de Stat (f.d. 37, Vol. II).

Examinând admisibilitatea recursului depus de Serviciul Fiscal de Stat în

raport cu actele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul urmează a fi declarat inadmisibil,

din următoarele motive.

Conform art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu art. 246 alin. (2) din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate

la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

6

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un

eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține, că Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită

și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă,

în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder vs Regatul

Unit, §38; Stanev vs Bulgaria (MC), §230]. Acesta este în special cazul condițiilor de

admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere

[Luordo vs Italia, §85]. Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte

decât pentru un apel [Levages Prestations Services vs Franța, §45]. Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem [Botten vs Norway, 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39]. La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 [a se vedea

Helmers vs Suedia, 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A].

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

7

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

8