3ra-148/23 — anularea raspunsului, obligarea eliberarii copiilor actelor, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil si incasarea cheltuielilor de judecata

3ra-148/23 — anularea raspunsului, obligarea eliberarii copiilor actelor, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil si incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3ra-148/23

2-20157280-01-3ra-01022023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: A. Paniș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, G. Dașchevici, G. Mîra)

Î N C H E I E R E

24 mai 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecători Ion Malanciuc

Oxana Parfeni

examinând admisibilitatea recursului depus de Radu Procopciuc, reprezentat de

avocatul Angela Procopciuc,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Radu Procopciuc împotriva Centrului Național Anticorupție cu privire la anularea

răspunsului, obligarea eliberării copiilor actelor, obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 18 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de Radu Procopciuc, reprezentat de avocatul

Angela Procopciuc și menținută hotărârea din 15 octombrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată,

c o n s t a t ă:

La 14 decembrie 2020, Radu Procopciuc, reprezentat de avocatul Angela

Procopciuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva Centrului Național

Anticorupție cu privire la anularea răspunsului, obligarea eliberării copiilor actelor,

obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil.

În motivarea acțiunii a invocat că în luna februarie 2020, Centrul Național

Anticorupție a anunțat concurs pentru ocuparea funcției vacante de ofițer superior de

investigații al Direcției teritoriale Centru.

În urma concursului petrecut în perioada lunilor martie - iulie 2020, Centrul

Național Anticorupție a publicat pe site-ul www.cna.md prin care câștigător al

concursului pentru ocuparea funcției menționate mai sus este candidatul Radu

Procopciuc, însă, în scris despre acest fapt nu a fost informat.

A menționat că la 3 august 2020, a fost informat telefonic că testul poligrafic este

negativ și poate servi temei pentru refuzul în angajarea la serviciu în funcția pentru

care a concurat și a devenit cîștigător.

În aceeași zi, dânsul, a depus o cerere la Centrul Național Anticorupție, prin care

a solicitat să fie supus testului poligrafic în mod repetat, însă pînă în prezent nu a

recepționat niciun răspuns.

1

A explicat că la 3 noiembrie 2020, a încheiat contractul de asistență juridică cu

avocatul Angela Procopciuc, care a solicitat Centrului Național Anticorupție,

eliberarea tuturor copiilor actelor care au stat la baza soluției finale la organizarea

concursului, inclusiv testele scrise, poligrafice, avizele consultative ale organelor

corespunzătoare necesare pentru angajarea în funcția pentru care a concurat, în special

avizul SIS și alte avize.

La 18 noiembrie 2020, avocatul Angela Procopciuc a recepționat actele

solicitate, cu excepția avizelor SIS și avizului de verificare al subdiviziunii securitate

internă CNA și a făcut cunoștință cu dosarul personal de concurs, cu excepția celor pe

care directorul Centrului Național Anticorupție, le consideraseră secrete.

A remarcat că prin răspunsul nr. 08/7261 din 16 noiembrie 2020, recepționat de

avocatul Angela Procopciuc, Centrul Național Anticorupție a invocat că avizele

solicitate constituie informație secretă, în temeiul pct. 86 din Regulamentul cu privire

la asigurarea regimului secret în cadrul autorităților publice, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 1176 din 22 decembrie 2010, la care apărarea și petiționarul nu au

acces.

A considerat că răspunsul Centrului Național Anticorupție nr. 08/7261 din

16 noiembrie 2020 este unul ilegal.

Prin cererea prealabilă din 25 noiembrie 2020, reprezentantul său, avocatul

Angela Procopciuc, a solicitat anularea răspunsului directorului Centrului Național

Anticorupție nr. 08/7261 din 16 noiembrie 2020 în partea respingerii cererii privind

furnizarea informației, eliberarea copiilor avizului SIS și avizulului de verificare al

subdiviziunii securitate internă CNA emise în privința lui Radu Procopciuc în

perioada concursului privind ocuparea funcției vacante de ofițer superior de

investigații Direcției teritoriale Centru și asigurarea dreptului de a înscrie pe un

purtător electronic, imprimate pe casete video, audio, alt purtător rezultat din

progresul tehnic- telefon mobil, scaner, xerox, copietor, ș.a. aparataj tehnic la sediul

Centrului Național Anticorupție, ce reprezintă deținătorul și furnizorul de informații,

emiterea ordinului (dispoziției) de angajare a lui Radu Procopciuc în funcția de ofițer

superior de investigații Direcției teritoriale Centru.

A indicat că avizele organului securității interne ale Centrului Național

Anticorupție le consideră negative și anume ele au servit temei de refuz în angajarea

în serviciu în funcția pentru care a concursat.

Totodată, poziția pârâtului privind refuzul de a-l angaja în funcția pentru care a

concursat și a devenit câștigător, sau neemiterea unei soluții de refuz, cît și

neinformarea învingătorului de concurs despre soluția emisă, este neîntemeiată, iar

Centrul Național Anticorupție în calitatea sa de angajator a fost obligat să emită

ordinul de angajare la serviciu în baza hotărîrii Comisiei de concurs din 2 iulie 2020,

indicată în procesul verbal nr. 21.

A relevat că avizele consultative sunt doar o parte componentă a concursului la

care a participat și nu pot să fie puse ca motiv principal în decizia finală, ce ar servi

temei de refuz în angajare la serviciu în funcția pentru care a devenit cîștigător.

Neeliberarea copiilor acestor avize îngrădește accesul lui la justitie, prevăzut de

art. 6 CEDO, dreptul de a se apăra contra soluției Centrului Național Anticorupție,

prin care i se refuză în angajare la serviciu, iar de aici, sunt incălcate și drepturile

2

fundamentale la muncă și un trai decent, prevăzute de art. 43 din Constituția

Republicii Moldova.

A relevat că norma la care face trimitere pârâtul și anume prevederile pct. 86 din

Regulamentul cu privire la asigurarea regimului secret în cadrul autorităților publice,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1176 din 22 decembrie 2010, potrivit cărora

accesul la secretul de stat este permis cu respectarea principiului necesității de a lucra

cu informații atribuite la secret de stat numai cetățenilor care dețin autorizație de acces

la secretul de stat, valabilă pentru gradul de secretizare a informațiilor necesare

activității efectuate, este apreciată și aplicată eronat, ori această normă indică cine sunt

subiecții care au dreptul la documente cu titlu de secret de stat, (care au autorizație),

însă, nu indică că avizele consultative, menționate mai sus, constituie secret de stat.

A menționat că documentele (informațiile) ce constituie secret de stat sunt

incluse în alte acte normative, decât cele indicate de pârât.

A indicat că potrivit art. 8 alin. (1) – (2) din Legea nr. 245 din 27 noiembrie 2008

cu privire la secretul de stat, nu se atribuie la secret de stat și nu pot fi secretizate

informațiile privind: a) faptele de încălcare a drepturilor și libertăților omului și ale

cetățeanului; f) faptele de încălcare a legii de către autoritățile publice și persoanele

cu funcții de răspundere din cadrul acestora; g) starea reală de lucruri în domeniul

învățămîntului, culturii, comerțului, agriculturii și al ordinii de drept. Nu se atribuie

la secret de stat si nu pot fi secretizate și alte informații conform legislației naționale

și tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte. Se interzice

secretizarea informațiilor în cazul în care aceasta ar putea limita accesul lu informațiile

de interes public, s-ar putea răsfrînge negativ asupra realizării programelor de stat și

de ramură ale dezvoltării social-economice și culturale sau ar putea reține concurența

dintre agenții economici.

A susținut că contrar cerințelor din art. 9 și 10 din prezenta lege, în scopul

promovării unei politici de stat unice în domeniul atribuirii informațiilor la secret de

stat, Guvernul aprobă Nomenclatorul informațiilor atribuite la secret de stat, în care

sunt incluse și autoritățile publice cu împuterniciri de dispoziție asupra acestor

informații.

Astfel, avizele solicitate de el și avocatul lui, nu se mențin în Nomenclatorul dat,

ori, autorul scrisorii din 16 noiembrie 2020 nici nu indică că avizul (avizele) dat se

regăsește în acest Nomenclator.

În opinia reclamantului, solicitarea de a i se furniza copia avizului (avizelor) este

întemeiată, iar refuzul de a elibera aceste acte, este ilegal.

Cu referire la prevederile art. 7 și 8 din Legea privind accesul la informație

nr. 982 din 11 mai 2000, a învederat că Centrul Național Anticorupție, prin refuzul

său din 16 noiembrie 2020 a impus restricții, care nu corespund necesităților cazului

și care nu sunt reglementate prin legea organică, ori, dreptul lui și a reprezentantului

său de acces la informație ce ține de personalitatea lui, bunurile sale, familia sa,

activitatea sa, alte aspecte ale competenței de securitate internă, pot menține datele lui

cu caracter personal, care este în drept să le cunoască, nelezând drepturile altor

persoane și care nu au fost indicate în răspunsul contestat.

A obiectat că contrar dispozițiilor art. 7, 13 din Legea privind accesul la

informație nr. 982 din 11 mai 2000, Centrul Național Anticorupție nu i-a furnizat

3

copiile avizelor solicitate și i-a interzis să folosească telefonul pentru efectuarea

fotocopiilor puse la dispoziția avocatului pentru studiere.

La fel, a considerat că pârâtul a încălcat dispozițiile art. 7 pct. 5 din Legea privind

accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, deoarece propriul act de refuz sau de

angajare în funcția câștigată la concurs, adoptat în conformitate cu legea, urma a fi dat

publicității, astfel încât participantul la concurs să fie informat privitor la faptul dacă

a fost sau nu angajat în funcție, reieșind din faptul că a devenit câștigător al

concursului la o funcție concretă.

Deși, în răspunsul Centrului Național Anticorupție se face trimitere doar la

pct. 86 din Regulamentul cu privire la asigurarea regimului secret în cadrul

autorităților publice, aprobat prin Hotărîrea Guvernulu nr. 1176 din

22 decembrie 2010, ce reglementează doar punerea la dispoziție a informațiilor

secrete persoanelor ce dispun de autorizație de acces la secretul de stat, Centrul

Național Anticorupție nu a făcut trimitere la norma de drept prin care s-ar fi calificat

documentul solicitat de avocat la informație ce constituie secret de stat.

A specificat că prevederile art. 7 pct. 5 din Legea privind accesul la informație

nr. 982 din 11 mai 2000, obligă autoritatea publică Centrul Național Anticorupție să

dea publicității propriile acte adoptate.

Pornind de la faptul că în urma concursului organizat de Centrul Național

Anticorupție, în perioada lunilor februarie-iulie 2020 și devenirii cîștigător al acestui

concurs, a susținut că a avut tot dreptul să fie angajat în funcția pentru care a concursat,

iar refuzul Centrului Național Anticorupție de a emite ordinul de angajare sau

neemiterea acestui ordin încalcă drepturile sale garantate de art. 43 din Constituția

Republicii Moldova.

A menționat că Centrul Național Anticorupție mai bine de 3 luni nu l-a informat

despre faptul că dânsul a devenit câștigător și că este angajat (sau nu este) printr-un

act semnat de conducerea Centrului Național Anticorupție, ci doar pe site-ul

www.cna.md a fost publicată aceasta informație, însă careva refuz în angajare în

funcția cîștigată nu a fost nici publicat, nici expediat reclamantului.

Având în vedere dispozițiile art. 13 alin. (6) din Legea cu privire la Centrul

Național Anticorupție nr. 1104 din 6 iunie 2002, potrivit cărora candidatul care a

suținut concursul urmează să fie angajat în funcție numai după exprimarea în scris a

acordului cu privire la: a) testarea integrității sale profesionale și monitorizarea stilului

său de viață în conformitate cu prevederile art. 14 din prezenta lege; b) testarea

periodică a menținerii aptitudinilor psihologice necesare exercitării atribuțiilor; c)

testarea la detectorul comportamentului simulat (poligraf) în timpul efectuării

controlului periodic sau selectiv al activității de serviciu, în conformitate cu

prevederile Legii nr. 269-XVI din 12 decembrie 2008 privind aplicarea testării la

detectorul comportamentului simulat (poligraf), a notat că și-a exprimat acest acord

prin cererile sale scrise, inclusiv și prin cererea din 3 august 2020 privind acordul la

testarea poligraf.

Totodată, cu referire la prevederile art. 15 din Legea cu privire la Centrul

Național Anticorupție nr. 1104 din 6 iunie 2002, a relatat că a fost chestionat sub

stilul său de viață de subdiviziunea de securitate internă a Centrului Național

Anticorupție, aviz pe care nu-l posedă și nici chestionarul, dar pretinde că această

normă se referă la angajat și nu la participanții concursului la care se atribuie

4

reclamantul, ori, noțiunea de angajat al Centrului Național Anticorupție se atribuie la

persoana care este angajat prin ordin, iar exigențele conduitei sale se stabilesc în Codul

de conduită al angajatului Centrului, norme care nu se atribuie la reclamant

(participant la concurs).

Pe de altă parte, a fost chestionat prin interpelarea informației despre familia sa,

soție, copii, părinți, stilul de viață în localitatea băștinașă, stablind nivelul de trai.

Având în vedere dispozițiile Legii nr. 1104 din 6 iunie 2002, a susținut că toate

avizele (testele) trecute de el sunt pozitive, iar temeiuri de refuz în angajarea lui la

serviciu nu au fost constatate.

A subliniat că oricare ar fi fost soluția de angajare, ori de refuz, Centrul Național

Anticorupție urma să emită o soluție-decizie (dispoziție sau ordin) cu privire la

rezultatele concursului și dreptul candidatului de a fi angajat în cadrul Centrului

Național Anticorupție, astfel, încît candidatul să poată contesta actul administrativ

emis.

Din cauza lipsei soluției de angajare sau de refuz în angajare, timp de 5 luni nu

se află în câmpul muncii, nu are surse de existență, nu-și poate întreține familia - soția,

copiii inapți de muncă, suportînd frustări psihice și prejudicii morale în legătură cu

încălcarea drepturilor fundamentale privind inginerința în viața privată și de familie,

prevăzute de art. 8 CEDO.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 167, 206, 208 Cod

administrativ, Legii nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la informție, Legii nr. 158

din 14 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, Anexei

nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 201 din 11 martie 2019 privind aprobarea

Regulamentului cu privire la ocuparea funcției publice prin concurs, Legii cu privire

la Centrul Național Anticorupție nr. 1104 din 6 iunie 2002.

A solicitat admiterea acțiunii, anularea răspunsului directorului Centrului

Național Anticorupție nr. 08/7261 din 16 noiembrie 2020 în partea respingerii cererii

de furnizare a informației, obligarea Centrului Național Anticorupție să elibereze

reclamantului copiile avizului SIS și avizului de verificare al subdiviziunii interne a

Centrului Național Anticorupție în privința lui Radu Procopciuc în perioada

concursului privind ocuparea funcției vacante de ofițer superior de investigații al

Direcției teritoriale Centru și asigurarea dreptului de a înscrie pe un purtător

electronic, imprimate pe casete video, audio, alt purtător rezultat din progresul tehnic-

telefon mobil, scaner, xerox, copietor, ș.a. aparataj tehnic la sediul Centrului Național

Anticorupție, ce reprezintă deținătorul și furnizorul de informații, obligarea Centrului

Național Anticorupție de a emite actul administrativ (ordinului sau dispoziției) de

angajare a lui Radu Procopciuc în funcția de ofițer superior de investigații al Direcției

teritoriale Centru, la care a devenit câștigător al concursului petrecut de Centrul

Național Anticorupție în perioada lunilor februarie-iulie 2020 și încasarea cheltuielilor

de judecată.

Prin hotărârea din 15 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 21 octombrie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 Cod

administrativ, Radu Procopciuc, reprezentat de avocatul Angela Procopciuc a depus

cerere de apel, iar la data de 17 ianuarie 2022 a prezentat motivarea apelului împotriva

hotărârii din 15 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

5

Prin decizia din 18 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Radu Procopciuc, reprezentat de avocatul Angela

Procopciuc și menținută hotărârea din 15 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău

sediul Rîșcani.

Întru consolidarea soluției adoptate, cu referire la capătul de cerere privind

obligarea eliberării copiilor de pe avizul SIS, precum și de pe avizul subdiviziunii

securitate internă a Centrului Național Anticorupție, instanțele de judecată ierarhic

inferioare au reținut că înscrisurile vizate cad sub incidența prevederilor Legii nr. 245-

XVI din 27 noiembrie 2008 cu privire la secretul de stat.

Totodată, au remarcat instanțele de judecată ierarhic inferioare că Nomenclatorul

informațiilor atribuite la secret de stat, a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 411

din 25 mai 2010, care prevede categoriile de informații atribuite la secretul de stat și

autoritățile administrației publice centrale și locale, alte persoane juridice de drept public

și privat, investite să dispună, în limita competenței, de informația dată.

Iar prin ordinul Centrului Național Anticorupție nr. 47r din 11 august 2014, a fost

aprobat Nomenclatorul departamental detaliat de informații care urmează a fi secretizate

al Centrului Național Anticorupție, în care face parte Regulamentul cu privire la

efectuarea controlului special în cadrul Centrului Național Anticorupție.

În acest sens, categoria informației solicitată de către Radu Procopciuc nu poate fi

făcută publică și/sau prezentată unui petiționar în temeiul prevederilor privind accesul la

informație nr. 982-XIV din 11 mai 2000, respectiv, autoritatea publică în mod justificat

a concluzionat că furnizarea informației secrete către reclamant ar echivala cu divulgarea

secretului de stat.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au conchis că pentru a avea acces la actele

solicitate, Radu Procopciuc sau reprezentantul acestuia urmau a-și perfecta Autorizația

de acces la secretul de stat.

Au notat instanțele de judecată ierarhic inferioare că prevederile art. 13 din Legea

cu privire la Centrul Național Anticorupție nr. 1104 din 6 iunie 2002, instituie o

condiție imperativă, necesară a fi întrunită pentru angajarea persoanei în cadrul Centrului

Național Anticorupție și anume, controlul special.

Din materialele cauzei se atestă că Radu Procopciuc nu a trecut acest control, astfel

nu întrunește condițiile pentru a fi angajat în cadrul Centrului Național Anticorupție, din

care considerente a fost respinsă pretenția cu privire la obligarea Centrului Național

Anticorupție de a emite un act administrativ prin care Procopciuc Radu să fie angajat în

funcția de ofițer superior de investigații al Direcției teritoriale Centru.

În acest sens, au concluzionat instanțele de judecată ierarhic inferioare că în speță

reclamantul Radu Procopciuc nu a trecut controlul special, a solicitat să fie supus repetat

testării, nu a contestat concluziile/acțiunile/actele reținute de autoritate în cadrul

controlului special în detrimentul său, nu a depus diligența cuvenită pentru testarea sa

repetată.

La 16 noiembrie 2022, Radu Procopciuc, reprezentat de avocatul Angela

Procopciuc, a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 18 octombrie 2022 a

Curții de Apel Chișinău, iar la 8 februarie 2023, a fost prezentată motivarea recursului,

solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi decizii de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerându-le ca neîntemeiate.

6

În susținerea recursului a reiterat motivele de fapt și de drept invocate în cererea

de chemare în judecată.

A remarcat că au fost încălcate drepturile fundamentale ale reclamatului la un

proces echitabil și contradictoriu, prin faptul că avocatul său nu a avut acces la unul

din actele la care pârâtul a făcut referire că a stat la baza presupusului refuz de a fi

angajat în funcție ca rezultat al concursului desfășurat și anume avizul securității

interne a Centrului Național Anticorupție.

A indicat că nu au niciun suport probatoriu afirmațiile reprezentantului Centrului

Național Anticorupție, precum că deși Avizul SIS a fost negativ, acesta nu a servit

temei de refuz în angajarea reclamantului în funcția pentru care a concurat, indicând

că pentru a fi angajat în funcție reclamantul urma să treacă careva control medical

special.

Or, la depunerea pachetului de documente pentru petrecerea concursului în

litigiu, Centrul Național Anticorupție nu a refuzat în primirea lor pe motiv că sunt

incomplete, în acest sens se pretinde că toate actele solicitate au fost depuse în deplină

măsură, iar dacă ceva lipsea urmau să solicite de la reclamant care anume act a fost

necesar, fapt ce nu a fost executat.

La fel, urmează a fi apreciate critic și poziția pârâtului referitor la executarea

necorespunzătoare o obligațiunilor părții procesuale, ori, potrivit art.216, 223, 230

Cod administrativ, precum și prin încheierea din 22 decembrie 2020, Centrul Național

Anticorupție a fost obligat să prezinte întreg dosarul administrativ privind obiectul

litigios, în care se găsesc acte nu numai cu caracter secret, dar și alte acte de referință,

fapt recunoscut de reprezentantul Centrului Național Anticorupție în ședința de

judecată din 28 septembrie 2021.

A indicat că prima instanță a încălcat dreptul la un proces echitabil și conradictoriu,

prevăzut de art. 6 CEDO, totodată a pus la baza hotărârii probe la cercetarea cărora părțile

nu au avut acces în egală măsură.

A obiectat că nici prima instanță și nici instanța de apel nu au avut temeiuri de drept,

nici probe că informația solicitată constituie un secret de stat, ori, pârâtul nu a prezentat

nici Nomenclatorul nici ordinul de referință prin care să se vadă că anume acest document

care se referă la Radu Procopciuc este un secret de stat.

A menționat că concluzia instanțelor de judecată precum că reclamantul nu a

trecut controlul special, a solicitat să fie supus repetat testării, nu a contestat

concluziile/acțiunile/actele reținute de autoritate în cadrul controlului special în

detrimentul său, nu a depus diligența cuvenită pentru testarea sa repetată, nu pot fi o

scuză pentru autoritatea publică de a emite actul administrativ, ori, potrivit Legii

privind contenciosul administrativ, dar și potrivit normelor Codului administrativ,

autoritatea publică emite actul favorabil sau defavorabil pasibil de a fi contestat, ceea

ce lipsește în speță.

La 10 februarie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Centrului

Național Anticorupție copia recursului depus de Radu Procopciuc, reprezentat de

avocatul Angela Procopciuc, însă acesta nu și-a valorificat dreptul procedural de

depunere a referinței.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

7

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat hotărârea contestată la 18 octombrie 2022,

decizia motivată fiind notificat recurentului la data de 27 ianuarie 2023, fapt ce se

confirmă prin extrase din poșta electronică (f. d. 199). Astfel, recursul depus la 16

noiembrie 2022 și motivarea recursului prezentată la data de 8 februarie 2023, sunt în

termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Radu Procopciuc,

reprezentat de avocatul Angela Procopciuc, în raport cu materialele cauzei, completul

Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu

jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor

de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a

filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale

de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul Curții Supreme de Justiție reține că, Codul

administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de

seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de

drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate

sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare

în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de

admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din

particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume

din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul Curții Supreme de Justiție accentuează că

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

8

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac

și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Radu Procopciuc, reprezentat de

avocatul Angela Procopciuc.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Radu Procopciuc, reprezentat de avocatul Angela Procopciuc,

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecători Ion Malanciuc

Oxana Parfeni

9