3ra-191/23 — contestarea actului administrativ

3ra-191/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.3ra-191/23

2-21076726-01-3ra-10022023

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – M. Gandrabur

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici

ÎNCHEIERE

24 mai 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecători Ion Malanciuc

Oxana Parfeni

examinând admisibilitatea recursului depus de către societatea cu răspundere

limitată „Euroaccent”,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de către societatea cu

răspundere limitată „Euroaccent” împotriva Agenției Naționale Transport Auto cu

privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 13 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a respins apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Euroaccent” și s-a

menținut hotărârea din 02 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La 20 mai 2021, societatea cu răspundere limitată „Euroaccent” (în continuare

SRL „Euroaccent”) a depus prin intermediul oficiului poștal acțiune în contencios

administrativ împotriva Agenției Naționale Transport Auto (în continuare ANTA) cu

privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că, la 12 aprilie 2021, în jurul orei 10.00,

membrii echipei ANTA, XXX și XXX, a oprit pe traseul Chișinău-Hâncești mijlocul

de transport Betoniera de marcă IVECO, cu numărul de înmatriculare XXX, ce

aparține SRL „Euroaccent”. În rezultatul controlului sarcinii pe osie, a fost întocmit

procesul-verbal nr. 500493 din 12 aprilie 2021, prin care s-a aplicat taxa dublă

stabilită de Anexa nr. 3 la Titlul IX din Codul Fiscal și anume 5,81 de euro.

La 19 aprilie 2021, SRL „Euroaccent” a înaintat cerere prealabilă, prin care și-a

exprimat dezacordul și a solicitat ANTA anularea procesului-verbal nr. 500493 din

12 aprilie 2021, care a fost recepționată la 21 aprilie 2021.

Reclamanta a menționat că, deși în conformitate cu prevederile art. 167 alin. (3)

din Codul administrativ, cererea prealabilă urma a fi examinată în termen de 15 zile

calendaristice, până la momentul depunerii acțiunii nu a primit răspuns la cererea

prealabilă.

1

SRL „Euroaccent” a considerat procesul-verbal privind controlul sarcinii pe osie

nr. 500493 întocmit de ANTA la 12 aprilie 2021, ca fiind ilegal, deoarece ea

efectuează controlul fiecărui mijloc de transport la momentul pornirii acestuia spre

punctul de descărcare asupra respectării limitelor masice prevăzute de Regulamentul

cu privire la autorizarea, controlul și efectuarea pe drumurile publice a transporturilor

cu greutăți și/sau dimensiuni ce depășesc limitele admise, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 1073 din 01 octombrie 2007.

Conform buletinului de verificare metrologică nr. AS-ВV-1-07/68 501, cântarul

cu care se efectuează măsurările în cadrul întreprinderii corespunde standardelor și

normelor metrologice și se află în stare bună de funcționare.

Punctul 5 din Regulamentul cu privire la autorizarea, controlul și efectuarea pe

drumurile publice a transporturilor cu greutăți și/sau dimensiuni ce depășesc limitele

admise stabilește că greutatea totală maximum admisibilă a vehiculului cu patru axe

din care două axe de direcție, pe un drum național modernizat, este de 32 tone. Iar,

pct. 4 din același Regulament stipulează că limita de greutate admisă pe osia dublă

pentru acest tip de vehicul este de 19 tone.

În opinia reclamantei, în anexa nr. 2 la procesul-verbal nr. 500493 din 12 aprilie

2021 în mod eronat a fost indicat că valoarea maximă admisă a masei totale este de

30 tone, iar valoarea de referință a masei maxime admise pe osia dublă, axa 3-4, este

de 16 tone. Indicarea vădit eronată a unor valori admisibile mai mici decât cele

prevăzute de Regulament, a determinat căderea rezultatelor cântăririi în cadrul

controlului efectuat sub incidența prevederilor art. 351 alin. (4) al Titlului IX din

Codul fiscal privind aplicarea taxei duble.

Prin urmare, SRL „Euroaccent” a considerat că, întrucât conform bonului de

cântărire nr. 275 din 12 aprilie 2021, eliberat în cadrul controlului, masa totală a

mijlocului de transport a constituit 31 020 kg, iar masa pe osia dublă 17 360 kg,

greutatea mijlocului de transport cu numărul de înmatriculare XXX s-a încadrat în

limitele admise.

Deopotrivă, reclamanta a indicat că, în pct. 7 al procesului-verbal nr. 500493 din

12 aprilie 2021 se face referire generală la încălcările prevederilor Legii drumurilor

nr. 509 din 22 iunie 1995 și a Regulamentului cu privire la autorizarea, controlul și

efectuarea pe drumurile publice a transporturilor cu greutăți și/sau dimensiuni ce

depășesc limitele admise, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1073 din 01

octombrie 2007, fără a se indica în mod expres care normă a fost încălcată, deși,

art. 28 alin. (2) lit. h) din Legea privind controlul de stat asupra activității de

întreprinzător nr. 131 din 08 iunie 2012 cere în mod imperativ acest fapt.

La fel, la pct. 6 al procesului-verbal privind controlul sarcinii pe osie nr. 500493

din 12 aprilie 2021 a stabilit că distanța parcursă pe drumurile publice este de 26 km,

însă, nu este clar în temeiul cărui act a fost determinată distanța parcursă între punctul

de pornire (or. Ialoveni) și punctul de descărcare (s. Buțeni).

SRL „Euroaccent” a indicat că, stabilirea exactă a distanței parcurse este

esențială, deoarece conform anexei nr. 3 la Titlul IX din Codul fiscal, cuantumul

taxei duble este direct proporțional cu kilometrajul parcurs. Astfel, lipsa unui act

confirmativ în acest sens, este de natură să atragă nulitatea procesului-verbal privind

controlul sarcinii pe osie. Or, autoritatea publică nu este în drept să stabilească o taxă,

2

în lipsa unui mecanism clar, transparent de calcul a acesteia, fapt ce prejudiciază

drepturile și interesele întreprinderii.

Alt aspect ce confirmă existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind

legalitatea procesului-verbal, în opinia reclamantei, este ora întocmirii acestuia,

deoarece tichetul de cântar nr. 275 din 12 aprilie 2021 a fost eliberat la ora 10.57, iar

procesul-verbal nr. 500493 din 12 aprilie 2021 a fost întocmit la ora 09.57. Momentul

întocmirii procesului-verbal nu poate fi anterior momentului efectuării cântăririi.

Reclamanta SRL „Euroaccent” a solicitat prin cererea de chemare în judecată

anularea procesului-verbal privind controlul sarcinii pe osie nr. 500493 din 12 aprilie

2021.

Prin hotărârea din 02 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a respins, ca fiind neîntemeiată, acțiunea înaintată de către SRL „Euroaccent”

(f.d. 62).

La 24 decembrie 2021, SRL „Euroaccent” a depus apel împotriva hotărârii din

02 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, iar la 29 aprilie 2022 a

prezentat motivarea apelului, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 232 din

Codul administrativ (f.d. 64-65, 68, 89-91, 107 recto-verso).

Prin decizia din 13 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de către SRL „Euroaccent” și s-a menținut hotărârea din 02 decembrie 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d. 121, 122-128).

În consolidarea soluțiilor sale, instanțele judecătorești ierarhic inferioare au

reținut că echipa de control corect a constatat depășirea masei totale admisibile a

vehiculului rutier de marcă Iveco, cu numărul de înmatriculare XXX, ce aparține

SRL „Euroaccent”, deoarece acesta este un autovehicul cu patru axe, dintre care două

axe de direcție, care se deplasa pe drum de categoria „R”. Or, conform pct. 2.3.3 din

anexa nr. 2 la Legea drumurilor nr. 509 din 22 iunie 1995, masa totală admisibilă

pentru acest tip de autovehicul este de 30 de tone, iar în momentul efectuării

controlului masa totală a acestui autovehicul a constituit 31 020 kg, iar sarcina totală

pe osia dublă constituia 17 360 kg, ceea ce presupune depășirea masei totale

admisibile cu 0,62 tone și depășirea sarcinii admise pe osia dublă cu 1,16 tone.

Instanțele judecătorești ierarhic inferioare nu au acceptat argumentele

reclamantei, precum că calculul taxelor pentru depășirile admise ar fi eronate și nu

corespund limitelor dimensiunilor, greutății și sarcinii pe osie admise, prevăzute în

Hotărârea Guvernului nr. 1073/2007. Or, în cazul din speță, sunt aplicabile

prevederile art. 62/1 alin. (1) din Codul transporturilor rutiere, care interzice

efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate în Republica Moldova sau

în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor

maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în Legea

drumurilor.

La fel, nu a fost reținut nici argumentul SRL „Euroaccent”, precum că nu ar fi

clar cum a fost stabilită distanța reală parcursă de vehiculul rutier din posesia

apelantului. Or, în baza facturii fiscale seria AAL nr. 4279772 din 12 aprilie 2021, s-a

stabilit cu certitudine că punctul de încărcare a încărcăturii (beton-M250) este

or. Ialoveni, iar punctul de descărcare este s. Buteni, distanța între ele fiind de 26 km.

Astfel, instanțele judecătorești ierarhic inferioare au ajuns la concluzia că, atât

procesul-verbal contestat, cât și procedura de verificare a masei totale și sarcinii pe

3

osie al autovehiculului din proprietatea SRL „Euroaccent”, corespund în totalitate

prevederilor Legii drumurilor nr. 509/1995 și Regulamentului cu privire la

autorizarea, controlul și efectuarea pe drumurile publice a transporturilor cu greutăți

și/sau dimensiuni ce depășesc limitele admise, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 1073 din 01 octombrie 2007 pentru aprobarea (în redacție la data întocmirii

actului administrativ contestat), considerent din care acțiunea SRL „Euroaccent” este

neîntemeiată.

La 12 ianuarie 2023, SRL „Euroaccent” a expediat, prin intermediul oficiului

poștal, în adresa Curții de Apel Chișinău recursul nemotivat împotriva deciziei din 13

decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, iar la 13 februarie 2023 a prezentat Curții

Supreme de Justiție motivarea recursului, prin care a solicitat admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei

hotărâri noi de admitere integrală a acțiunii (f.d. 131-132, 135, 136, 137, 138 recto-

verso).

În motivarea recursului SRL „Euroaccent” a reiterat circumstanțele de fapt și de

drept menționate în acțiune, suplimentar invocând că instanța de apel nu a examinat

efectiv circumstanțele invocate în acțiune și în cererea de apel, limitându-se la

însușirea motivelor și concluziilor date de instanța de fond.

Prin referința depusă la 15 martie 2023, intimata ANTA a solicitat respingerea

recursului declarat de SRL „Euroaccent” și menținerea hotărârii din 02 decembrie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 13 decembrie 2022,

dispozitivul fiind notificat în mod electronic recurentei SRL „Euroaccent” la 15

decembrie 2022, iar decizia motivată fiind comunicat la 07 februarie 2023, fapt

confirmat prin extrasele din poșta electronică anexate la dosar (f.d. 129, 130).

Astfel, recursul depus de SRL „Euroaccent” la 12 ianuarie 2023 și motivarea

acestuia la 13 februarie 2023 sunt în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de SRL „Euroaccent” în raport

cu materialele cauzei, completul Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil,

din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate

la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

4

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu

jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor

de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a

filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe

cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul reține că, Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de

admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din

particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume

din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită

și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă,

în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în

acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.

141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c.

Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de SRL „Euroaccent”.

5

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către societatea cu răspundere limitată „Euroaccent”, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecători Ion Malanciuc

Oxana Parfeni

6