2r-124/23 — partajarea averii comune in devalmasie

Dosarul nr. 2r-124/23

2-21042139-01-2r-21032023

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru - C. Roșca

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Panov, A. Braga, V. Mihaila

ÎNCHEIERE

29 martie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Galina Stratulat

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către Elena Șveț,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Serghei Romanov

împotriva Elenei Șveț privind partajarea averii comune în devălmășie, prin

determinarea cotelor-părți ideale din bunul imobil,

împotriva încheierii din 31 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a restituit apelul declarat de Elena Șveț, din motivul că apelul a fost depus tardiv,

iar apelanta nu a solicitat repunerea în termen,

c o n s t a t ă:

La 22 martie 2021 Serghei Romanov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Elenei Șveț privind partajarea averii comune în devălmășie, prin

determinarea cotelor-părți ideale din bunul imobil.

Prin hotărârea din 01 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea a fost admisă integral. S-a determinat lui Serghei Romanov și Elenei Șveț

câte 1/2 cotă-parte ideală fiecăruia din proprietatea comună în devălmășie și anume,

din imobilul identificat în baza numărului cadastral xxxxx, situat în mun. Chișinău,

str. xxxxx

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 10 ianuarie 2023 Elena Șveț,

reprezentată de avocatul Eugenia Jelamschi, a contestat-o cu apel.

Prin încheierea din 31 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit

apelul declarat de Elena Șveț, din motivul că apelul a fost depus tardiv, iar apelanta

nu a solicitat repunerea în termen.

La 21 februarie 2023 Elena Șveț a declarat recurs împotriva încheierii din 31

ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia.

1

În motivarea recursului Elena Șveț a invocat că nu a cunoscut despre intentarea

procesului civil, nefiind citată legal despre ședințele de judecată în prima instanță.

Prin urmare, a fost în imposibilitate de a depune apel motivat. A susținut că instanța

de apel, necătând la faptul că era depus apel nemotivat, nu a stabilit un termen pentru

lichidarea neajunsurilor și prezentarea apelului motivat.

În conformitate cu art. 426 al. (3) din Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și

a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Studiind materiale cauzei în raport cu argumentele invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că urmează a fi restituit recursul ca fiind depus în afara termenului legal.

În conformitate cu art. 4261 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă

instanța de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă cererea

de recurs a fost depusă în afara termenului legal, iar recurentul nu solicită repunerea

în termen sau instanța de recurs a refuzat să efectueze repunerea în termen.

Conform art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de

acte.

Articolul 111 alin. (1) din Codul de procedură civilă indică că actele de

procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua

actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori

stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea

din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Conform art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

În acest sens, Colegiul reține că termenul de declarare a recursului este un

termen de procedură imperativ, astfel încât nerespectarea acestuia atrage decăderea

din dreptul de a mai exercita calea de atac, fără a iniția o abordare a recursului în

fond. Impunerea unui termen de valorificare a căii de atac are ca scop disciplinarea

justițiabililor și garantarea securității raporturilor juridice. Decăderea din dreptul de

acces la jurisdicția Curții Supreme de Justiție constituie de asemenea un factor de

securitate juridică, conținută în regula de 15 zile, care curge de la data comunicării

încheierii (contestate) recurentului și împiedică o permanentă repunere în discuție a

soluțiilor irevocabile pronunțate de instanțele de judecată.

Potrivit art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în

judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor

interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu

scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului

judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau

înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin

alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea

primirii lui, precum și prin delegație judiciară.

2

Din suportul probator prezent la actele cauzei rezultă că nefiind de acord cu

încheierea din 31 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, la 21 februarie 2023 Elena

Șveț a contestat-o cu recurs.

Conform extrasului din poșta electronică a instanței de apel, anexat la

materialele cauzei, se atestă că încheierea din 31 ianuarie 2023 a Curții de Apel

Chișinău, la data de 03 februarie 2023 a fost expediată pe adresa electronică a

reprezentantului recurentei Elena Șveț, avocatului Eugenia Jelamschi, indicată în

mandatul avocațional – eugeniajelamschi@mail.ru (f.d 46, 57).

Sub acest aspect, instanța de recurs precizează că art. 100 alin. (1) din Codul de

procedură civilă reglementează o atare modalitate de comunicare a actelor

judecătorești. Pentru aplicarea acestor norme de drept procedural este necesar ca

acest mijloc să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii

lui.

Așadar, confirmarea expedierii și recepționării documentului către partea

interesată se atestă prin extrasul eliberat de către operatorul poștei electronice. În

mod special, înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei electronice a

expeditorului și a destinatarului; data calendaristică, anul, ora expedierii, precum și

atașamentul cu actul judecătoresc. Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau

neexpediere a actului prin poșta electronică, extrasul pre-citat va cuprinde informații

cu privire la aceste inexactități. Cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj

separat de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde mesajul

de la „Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va explica cauzele,

care au stat la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este

informat că transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a fost

găsită, sau ea nu poate primi e-mailuri.

În lipsa acestor mențiuni și prin anexarea extrasului de pe portalul poștei

electronice a instanței de apel, care atestă că reprezentantului recurentei/apelantei

Elena Șveț, avocatului Eugenia Jelamschi i-a fost comunicată încheierea instanței de

apel din 31 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, se demonstrează incontestabil

că încheierea respectivă a fost adusă la cunoștința reprezentantului recurentei și

această modalitate de notificare a actului judecătoresc emis se încadrează în rigorile

art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În această ordine de idei, Colegiul concluzionează că instanța de apel și-a

îndeplinit obligația pozitivă de comunicare a actului de procedură emis și a

comunicat încheierea din 31 ianuarie 2023 reprezentantului recurentei, avocatului

Eugenia Jelamschi.

Prin urmare, din data de 04 februarie 2023, ziua imediat următoare recepționării

încheierii din 31 ianuarie 2023, a început să curgă termenul pentru depunerea

recursului împotriva încheierii din 31 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău și

urma să expire la data de 18 februarie 2023, însă având în vedere că aceasta a fost zi

de sâmbătă și luând în considerare regula calculării termenelor de procedură, ultima

zi pentru depunerea recursului se consideră 20 februarie 2023, zi de luni.

Recurenta Elena Șveț, însă, a depus recurs împotriva încheierii din 31 ianuarie

2023 a Curții de Apel Chișinău la data de 21 februarie 2023, cu încălcarea

termenului imperativ prevăzut la art. 425 din Codul de procedură civilă.

3

Avocatul Eugenia Jelamschi, fiind împuternicit prin mandatul din 09 ianuarie

2023 să acționeze în numele clientului Elena Șveț, era obligat să acorde asistență

juridică conform contractului încheiat cu clientul, deci trebuia să se conformeze

condițiilor impuse de lege și să prezinte în termen recursul împotriva încheierii din

31 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

Instanța de recurs remarcă că recurenta Elena Șveț nu a informat instanța despre

o eventuală renunțare la serviciile avocatului, fapt prevăzut de art. 107 alin. (2) din

Codul de procedură civilă. Dimpotrivă, la data de 05 februarie 2023, prin cerere,

avocatul Eugenia Jelamschi a solicitat prezentarea dosarului pentru a face

cunoștință.

Totodată, instanța de recurs specifică că recurenta Elena Șveț nu a solicitat

repunerea în termen a recursului în conformitate cu art. 116 alin. (1) și (3) din Codul

de procedură civilă.

La caz se rețin dispozițiile art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care

stipulează că, participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință

de drepturile lor procedurale.

Această obligație rezultă și din dispozițiile art. 56 alin. (3) din Codul de

procedură civilă, care indică că participanții la proces sunt obligați să se folosească

cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi

sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de

legislația procedurală civilă.

De altfel, instanța de recurs reiterează că exercitarea unui drept de către

titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu

respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene,

după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă, or,

prevederile art. 15 din Codul de procedură civilă stipulează expres că participanții la

proces și alte persoane interesate ale căror drepturi, libertăți ori interese legitime au

fost încălcate printr-un act judiciar pot exercita căile de atac împotriva acestuia în

condițiile legii.

Admiterea spre examinare a unui recurs tardiv poate duce la încălcarea

principiului securității raporturilor juridice garantat de art. 6§1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Instanța de recurs accentuează că o asemenea soluție este compatibilă cu

standardele înserate în textul art. 6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, încuviințarea exercitării unei căi

ordinare de atac în urma rămânerii definitive a actului jurisdicțional valabil adoptat

în lipsa unor circumstanțe fundamentale și obligatorii, ar însemna de fapt încălcarea

principiului securității raporturilor juridice și a drepturilor celorlalte părți la un

proces echitabil.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărârea Curții Europene a

Drepturilor Omului în speța Melnic c. Moldovei din 14 noiembrie 2006, definitivă

din 14 februarie 2007, precum și hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în

cauza Ponomaryov c. Ucrainei, hotărârea din 03 aprilie 2008, definitivă din 29

septembrie 2008, unde se notează că deși în speță nu era vorba despre desființarea

unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi

4

extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de

redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,

reprezintă o soluție care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice

într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a restitui recursul

declarat de Elena Șveț, ca fiind depus în afara termenului legal.

În conformitate cu art. 269-270, art. 4261 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 428

din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se restituie recursul declarat de Elena Șveț împotriva încheierii din 31 ianuarie

2023 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată

depusă de Serghei Romanov împotriva Elenei Șveț privind partajarea averii comune

în devălmășie, prin determinarea cotelor-părți ideale din bunul imobil.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Galina Stratulat

Mariana Pitic

5