Vandeputte împotriva Belgiei

Publicat la 7 iunie 2022 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 40422/18 Tom Leon VANDEPUTTE împotriva Belgiei introdusă la 12 septembrie 2018 comunicată la 20 mai 2022 Cererea se referă la o procedură penală la sfârșitul căreia reclamantul a fost condamnat la 38 de luni de închisoare cu suspendare parțială pentru infracțiuni fiscale și fraude informatice (judecarea Tribunalului de Primă Instanță din Verna din 10 septembrie 2014 și hotărârea Tribunalului de apel din Gand din 23 decembrie 2016). Recursul în Casație introdus de reclamant a fost respins de Curtea de Casație la 13 martie 2018. Faza preliminară a procedurii a intrat sub incidența normelor în vigoare înainte de Legea din 13 august 2011 de modificare a Codului de procedură penală (precum și Legea din 20 iulie 1990 privind detenția preventivă, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2012 ( Prin urmare, audierile și interogatoriile reclamantului au fost desfășurate fără prezența fizică a unui avocat.

Faza de judecată s-a desfășurat după 1 ianuarie 2012, data intrării în vigoare a Legii Salvuz. În fața Curții, invocând art. 6 alineatele (1) și (3) litera (c) din convenție, recurentul se plânge că, deși judecătorii au respins procesele În ceea ce privește primele două audieri care au avut loc fără prezența unui avocat, acestea din urmă au pus în aplicare o anchetă și o apărare ulterioară, ceea ce ar fi trebuit să aibă drept consecință, quod non, de a elimina declarațiile pe care le-a făcut ulterior. Acuzațiile de încălcare a dispozițiilor menționate anterior sunt, de asemenea, deduse din faptul că instanța se bazează pe audierile ulterioare, în timp ce acestea au fost desfășurate în absența unui avocat și fără informații prealabile privind dreptul la tăcere.

Întrebări cu privire la părți A avut recurentul un proces echitabil în sensul art. 1 și 3 lit. (c) din Convenție? În special, având în vedere principiile enunțate de Marea Cameră în sala de judecată a Republicii Elene și altele c. Regatul Unit ([GC] n 50541/08 și 3 altele, §§ 255 265, 13 septembrie 2016), astfel cum au fost clarificate și aplicate sistemului în vigoare în Belgia înainte de intrarea în vigoare a Legii Salvuz în Hotărârea Beuze c. Belgia ([GC] n 71409/10, § 151-194, 9 noiembrie 2018), se poate considera că procedura penală împotriva reclamantului a fost echitabilă în ansamblu, în pofida lipsei unui avocat în cadrul audierilor și interogatoriilor desfășurate în etapa anterioară procesului și în pofida lipsei de informare a dreptului la tăcere?

Guvernul este invitat să indice dacă și cum instanțele interne au măsurat impactul acestor deficiențe procedurale asupra echității generale a procesului. În acest scop, guvernul este invitat să ia în considerare, în măsura în care acestea sunt relevante, factorii neexhaustivi care decurg din jurisprudența Curții ( Ibrahim și alții, citată anterior, § 274, și Beuze, citată anterior, § 150).

Publié le 7 juin 2022

TROISIÈME SECTION

Requête n o 44042/18 Tom Leon VANDEPUTTE contre la Belgique introduite le 12 septembre 2018 communiquée le 20 mai 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne une procédure pénale au terme de laquelle le requérant fut condamné à 38 mois d’emprisonnement avec sursis partiel pour délits fiscaux et fraude informatique (jugement du tribunal de première instance de Veurne du 10 septembre 2014 et arrêt de la cour d’appel de Gand du 23 décembre 2016). Le pourvoi en cassation introduit par le requérant fut rejeté par la Cour de cassation le 13 mars 2018. La phase préliminaire de la procédure est tombée sous le coup des règles en vigueur avant la loi du 13 août 2011 modifiant le code d’instruction criminelle (« CIC ») et la loi du 20 juillet 1990 relative à la détention préventive, entrée en vigueur le 1 er janvier 2012 (« loi Salduz »). Les auditions et interrogatoires du requérant furent donc menés sans la présence physique d’un avocat.

La phase de jugement se déroula après le 1er janvier 2012, date de l’entrée en vigueur de la loi Salduz. Devant la Cour, invoquant l’article 6 §§ 1 et 3 c) de la Convention, le requérant se plaint que bien que les juges d’appel aient écarté les procès ‑ verbaux des deux premières auditions menées sans la présence d’un avocat, ces dernières ont « contaminé » le déroulement de l’enquête et sa défense ultérieure, ce qui aurait dû avoir pour conséquence, quod non, d’écarter les déclarations qu’il a faites ensuite. L’allégation de violation des dispositions précitées est aussi déduite du fait que la cour d’appel s’est fondée sur les auditions ultérieures alors qu’elles ont été menées en l’absence d’un avocat et sans information préalable du droit au silence.

QUESTIONS AUX PARTIES

Le requérant a-t-il bénéficié d’un procès équitable au sens de l’article 6 §§ 1 et 3 c) de la Convention ? En particulier, eu égard aux principes énoncés par la Grande Chambre dans l’arrêt Ibrahim et autres c. Royaume-Uni ([GC] n os 50541/08 et 3 autres, §§ 255 ‑ 265, 13 septembre 2016), tels qu’ils ont été clarifiés et appliqués au système en vigueur en Belgique avant l’entrée en vigueur de la loi Salduz dans l’arrêt Beuze c. Belgique ([GC] n o 71409/10, §§ 151‑194, 9 novembre 2018), peut-on considérer que la procédure pénale menée contre le requérant a été équitable dans son ensemble malgré l’absence d’un avocat lors des auditions et interrogatoires menés durant la phase préalable au procès et malgré le défaut d’information du droit au silence?

Le Gouvernement est invité à indiquer si et comment les juridictions internes ont mesuré l’impact de ces lacunes procédurales sur l’équité globale du procès. À cette fin, le Gouvernement est invité à prendre en compte, dans la mesure où ils sont pertinents, les facteurs non exhaustifs qui découlent de la jurisprudence de la Cour ( Ibrahim et autres , précité, § 274, et Beuze , précité, § 150).