2rac-268/22 — încasarea despăgubirii, dobânzii de intîrziere și cheltuielilor de judecată

2rac-268/22 — încasarea despăgubirii, dobânzii de intîrziere și cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2rac-268/22

(2-21122045-01-2rac-11112022)

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. N. Russu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Dutca, D. Băbălău)

ÎNCHEIERE

22 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul recurentului

Întreprinderea cu Capital Străin ”Premier Energy Distribution” Societate pe

Acțiuni, avocatul Artur Macovei,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu

Capital Străin ”Premier Energy Distribution” Societate pe Acțiuni împotriva

Biroului Național al Asiguratorilor de Autovehicule cu privire la încasarea

despăgubirii, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 23 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de reprezentantul apelantului Întreprinderea cu

Capital Străin ”Premier Energy Distribution” Societate pe Acțiuni, avocatul Artur

Macovei și a fost menținută hotărârea din 21 decembrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La data de 13 august 2021, Î.C.S. ”Premier Energy Distribution” S.A. a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Național al Asiguratorilor

de Autovehicule cu privire la încasarea despăgubirii, dobânzii de întârziere și

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 09 decembrie 2019, ora

09:40, formațiunea de intervenții operative pe r-nul Ștefan Vodă, a depistat pe

Fiderul 7 PDC Volontirovca, faptul că pilonul nr. 343 este lovit cel mai probabil

ca urmare a unui accident rutier.

A susținut reclamantul că, pilonul era înclinat și se ținea doar în armatură și

2 conductoare, astfel, echipa de intervenție operativă a anunțat serviciul 112.

Astfel, a menționat reclamantul că, la data de 09 decembrie 2019, ora 09:40,

în localitatea Volintiri, r-nul Ștefan Vodă, a avut loc un accident rutier, ca rezultat

fiind avariat un pilon electric (LEA-10 kV PDC-114, F-7, pilonul-343), iar

conform procesului-verbal de cercetare la fața locului, întocmit de I.P. Ștefan

Vodă, s-a recunoscut deteriorarea pilonului electric ca urmare a accidentului rutier

iar responsabilul de producere a accidentului, încălcând regulile de circulație

rutieră a părăsit locul accidentului.

A indicat reclamantul că, pe parcursul cercetării circumstanțelor producerii

1

respectivului accident, prin răspunsul I.P. Ștefan Vodă, nr. de intrare: 20191231-

40686, s-a informat că persoana vinovată de producerea accidentului nu a fost

identificată.

A mai enunțat reclamantul că, impactul produs a impus înlocuirea pilonului

electric, fiind efectuate lucrările de schimb al pilonului, conform devizului de

cheltuieli nr. MD2019STEF01279 din 22 decembrie 2019 și certificatul de

confirmare a prejudiciului nr. de ieșire: 0306/09081-20200205.

A relatat reclamantul că, conform demersului către I.P. Ștefan Vodă nr. de

ieșire: 0705/95943- 20191209, copiei răspunsului de la I.P. Ștefan Vodă nr. de

intrare: 20191231-40686, certificatului de confirmare a prejudiciului și facturii

privind achitarea serviciilor antreprenorului FA162668, se confirmă efectuarea

reparațiilor la linia electrică și costul acestora.

A comunicat reclamantul că, cu referire la faptul că factura atestă plata sumei

de 5817 lei și 62 de bani, iar valoarea totală a prejudiciului este de 8750 lei și 82

de bani, deci factura ce confirmă achitarea serviciilor antreprenorului FA162668,

conține doar costul lucrării fără includerea materialelor, care au fost preluate de la

depozit și prin urmare nu au fost achiziționate de la acest antreprenor.

A invocat reclamantul că, pilonul propriu-zis nu a fost reparat de sine

stătător, și se află depozitat și conservat la centrul tehnic Ștefan-Vodă, unde poate

fi verificat. Pilonul în cauză a fost depozitat tocmai pentru ca asigurătorii să dețină

posibilitatea examinării acestuia.

În continuare, reclamantul a menționat că, la data de 18 februarie 2020 a

expediat o cerere de despăgubire (somație) nr. de ieșire 0706/12296-20200218, cu

anexarea actelor doveditoare, care a fost recepționată de partea pârâtă la data de 18

februarie 2020, și care la 17 martie 2020, a expediat răspunsul cu nr. de ieșire 02-

562/20, în care respinge somația pe motiv că pilonii au fost înlocuiți și pe motiv că

fondul victimelor străzii este destinat pentru plata despăgubirilor relaționale

vătămărilor corporale sau decesului.

A conchis reclamantul că, poziția Biroului Național al Asiguratorilor de

Autovehicule precum că fondul de protecție a victimelor străzii este destinat

plăților doar pentru despăgubiri pentru vătămări corporale sau deces, este în

contradicție cu decizia din 29 ianuarie 2020 a Curții Supreme de Justiție, care

prevede în mod expres că: ”Instanța de recurs decelează că persoana păgubită prin

accident produs de autovehicul neidentificat este îndreptățită să-și revendice

drepturile sale de compensare a prejudiciului cauzat față de Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule creat în acest sens și care urmează să achite

respectivele despăgubiri din Fondul de protecție a victimelor străzii instituit în

special pentru astfel de situații”.

În drept, reclamantul a fundamentat cererea de chemare în judecată în

temeiul dispozițiilor de la art. 33 alin. (1), alin. (4) al Legii nr. 414 din 22 decembrie

2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube

produse de autovehicule, pct. 10 al Hotărârii CNPF nr. 19/11 din 09 aprilie 2009

cu privire la aprobarea Regulamentului privind Fondul de protecție a victimelor

străzii, art. 774, art. 776, art. 858, art. 1998, art. 942, art. 874 Codul civil și a

solicitat încasarea despăgubirii de asigurare în sumă de 8750 lei și 82 de bani,

încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 1401 lei și 75 de bani și a cheltuielilor

de judecată, de la Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule în beneficiul

2

Î.C.S. ”Premier Energy Distribution” S.A. (f.d. 3-7).

Prin hotărârea din 21 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată (f.d. 65, 71-79).

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 10 ianuarie 2022 și ulterior la

24 martie 2022, avocatul Artur Macovei, în interesele apelantului Î.C.S. ”Premier

Energy Distribution” S.A., a declarat cerere de apel împotriva hotărârii din 21

decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea

apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi decizii de

admitere integrală a acțiunii (f.d. 68).

Prin decizia din 23 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de reprezentantul apelantului Î.C.S. ”Premier Energy

Distribution” S.A., avocatul Artur Macovei și a fost menținută hotărârea din 21

decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, Colegiul a constatat că, prima instanță a determinat

corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate a dat

apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și

întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților

la proces.

Analizând argumentele invocate în cererea de apel, în raport cu probele

anexate la dosar și prevederile legii, ce guvernează raportul litigios, instanța de apel

a conchis că, cererea de apel urmează a fi respinsă, cu menținerea hotărârii

contestate, din următoarele considerente.

La caz, instanța de apel a relevat că, prima instanță corect a respins acțiunea

depusă de către Î.C.S. ”Premier Energy Distribution” S.A. ca fiind neîntemeiată,

or, pentru a constata indubitabil existența raportului juridic obligațional din care să

izvorască obligația Biroului Național al Asiguratorilor de Autovehicule la plata

despăgubirilor de asigurare, este necesară stabilirea existenței normei de drept

materiale care impune această obligație.

Astfel, Colegiul instanței de apel a subliniat că, din punct de vedere al art.

33 alin. (1) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, Biroului

Național al Asiguratorilor de Autovehicule nu i se poate imputa efectuarea plăților

unor despăgubiri de asigurare pentru daune care nu sunt acoperite prin lege.

Respectiv, instanța de apel a învederat că, pretențiile apelantului Î.C.S.

”Premier Energy Distribution” S.A. nu se încadrează în limitele prevederilor art.

33 alin. (3) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, atât timp

cât acestea stabilesc un mecanism compensatoriu doar pentru persoanele terțe

păgubite care au suferit vătămări corporale și succesorilor persoanelor terțe

decedate atunci când suntem în prezența accidentelor de circulație comise de autori

neidentificați, acest mecanism nefiind aplicabil în raport cu terțele persoane ale

căror bunuri au fost deteriorate urmare a accidentelor de autovehicul cu autor

neidentificat. Or, obligația Biroului Național al Asiguratorilor de Autovehicule de

a regulariza dosarele de daună în cazul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă

auto își are temelia în normele generale de răspundere civilă delictuală care este

antrenată doar atunci când este cunoscută persoana răspunzătoare de cauzarea

3

prejudiciului, există legătură cauzală între fapta persoanei răspunzătoare de

cauzarea prejudiciului și prejudiciul cauzat, există/este constatată vinovăția acestei

persoane și există prejudiciu.

Mai mult, instanța de apel a evidențiat faptul că, potrivit deciziei nr.

135/2020 a Curții Constituționale, Curtea a notat că, fondul de protecție a

victimelor străzii este destinat achitării plăților de despăgubiri în două cazuri: a)

pentru vătămări corporale sau deces dacă autovehiculul sau autorul accidentului a

rămas neidentificat; b) pentru avarierea ori distrugerea de bunuri și vătămări

corporale sau deces dacă proprietarul sau utilizatorul autovehiculului răspunzător

de producerea accidentului nu a respectat obligația de asigurare obligatorie de

răspundere civilă auto sau autovehiculul a fost obținut pe cale ilicită (.....) Curtea a

notat că, le revine instanțelor de judecată să examineze solicitarea persoanei, căreia

i s-au provocat prejudicii materiale, de obținere a despăgubirilor de asigurare în

cazul în care autorul accidentului a rămas neidentificat și, respectiv, să stabilească

prevederile legale aplicabile acestui caz (a se vedea, DCC nr.135/2020, § 22 și §

24).

Concomitent, instanța de apel a remarcat, cu referire la alegațiile apelantului

privind aplicarea dispozițiilor prevăzute la art. 20 alin. (5) din Legea nr. 414 din 22

decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru

pagube produse de autovehicule, or, contrar celor invocate, a precizat că, potrivit

art. 5 alin. (3) din Legea cu privire la actele normative nr. 100 din 22 decembrie

2017, normele juridice speciale sunt aplicabile în exclusivitate anumitor categorii

de raporturi sociale sau subiecți strict determinați, iar în caz de divergență între o

normă generală și o normă specială, care se conțin în acte normative de același

nivel, se aplică norma specială.

Prin urmare, Colegiul instanței de apel a notat că, aplicarea prevederilor art.

20 alin. (5) din Legea enunțată este incompletă fără a se ține cont și de dispozițiile

art. 33 alin. (1) și (3) din aceeași Lege, or, ultima fiind o normă specială vine în

definitivarea celei generale, și urmează a fi aplicată cu prioritate.

Instanța de apel a mai notat că, în cumulul normelor legale raportate la

împrejurările de fapt constatate, instanța de apel a subliniat că, deși

reclamantul/apelant a solicitat despăgubirea de asigurare pentru deterioarea

pilonului electric – 343, la caz, nu a fost constatată cu certitudine producerea unui

accident rutier rezultat cu distrugerea bunului apelantului Î.C.S. ”Premier Energy

Distribution” S.A. (pilonul electric – 343).

Subsecvent, Colegiul civil a atestat că existența accidentului rutier prin care

a fost deteriorat pilonul electric – 343 nu poate fi interpretat sau apreciat caracterul

său iluzioriu ori, incert în condițiile în care pentru aplicabilitatea prevederilor

diferite examinării cauzei în apel, existența accidentului rutier este o condiție

obligatorie.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că, în cazul dedus judecății nu există

obligația intimatului/pârât de a achita despăgubirea de asigurare, or, o astfel de

obligație în situația în care nu au fost prezentate probe privind întinderea

prejudiciului real cauzat nu poate fi imputată ultimului, motiv pentru care în

temeiul normelor citate supra nu există nici un temei legal pentru obligarea

Biroului Național al Asigurătorilor Auto de a despăgubi Î.C.S. ”Premier Energy

Distribution” S.A. suma pretinsă de aceasta din urmă, deoarece aceasta depășește

4

limita răspunderii intimatului stabilită de Lege, fapt pentru care pretențiile înaintate

în cazul dat privind încasarea sumei în mărime de 8750 lei și 82 de bani, cu titlu de

despăgubire de asigurare sunt nefondate și pasibile de a fi respinse.

Subsidiar, instanța de apel a reiterat că, reieșind din faptul că pretențiile

apelantului privind încasarea despăgubirii de asigurare s-au respins ca fiind

neîntemeiate, încasarea dobânzii de întârziere reprezintă o cerință subsecventă

celei principale și, prin urmare poartă soarta cerințelor de bază, la fel urmând a fi

respinsă.

Cu referire la cheltuielile de judecată, instanța de apel a reținut că, în

conformitate cu prevederile art. 82 din Codul de procedură civilă, cheltuielile de

judecată se compun din taxa de stat și din cheltuielile de judecare a cauzei.

În acord cu prevederile art. 94 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă,

instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cererea

părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea

reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de

judecată proporțional părții admise din pretenții, iar pârâtului - proporțional părții

respinse din pretențiile reclamantului. Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și la

repartizarea între părți a cheltuielilor de judecată în instanță de apel, în instanță de

recurs și în cadrul revizuirii.

Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale indicate supra, Colegiul

instanței de apel a apreciat ca fiind întemeiată soluția instanței de fond privind

respingerea solicitării de încasare a cheltuielilor de judecată, or, reieșind din cadrul

legal precitat, se atestă lipsa dreptului apelantului/reclamant la compensarea

cheltuielilor de judecată.

Din aceste considerente, Colegiul a concluzionat că, instanța de apel corect

a ajuns la concluzia de a respinge cererea de apel depusă de reprezentantul

apelantului Î.C.S. ”Premier Energy Distribution” S.A., avocatul Artur Macovei și

a menține hotărârea din 21 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 28 octombrie 2022, reprezentantul recurentului Î.C.S. ”Premier Energy

Distribution” S.A., avocatul Artur Macovei, a depus cerere de recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a

deciziei din 23 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 21 decembrie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu adoptarea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii.

În motivarea recursului depus, reprezentantul recurentului Î.C.S. ”Premier

Energy Distribution” S.A., avocatul Artur Macovei, a indicat că instanța de apel și

prima instanță la examinarea cauzei au încălcat esențial și au aplicat eronat normele

de drept procedural și material, ceea ce a dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care

au fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare,

cărora le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar

fără a demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către

instanța de apel a normelor legale aplicabile speței.

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 11 noiembrie

2022 (f.d. 131), instanța de recurs a comunicat intimaților recursul depus,

informând despre necesitatea depunerii referinței.

5

Prin referința depusă la 09 decembrie 2022, reprezentantul intimatului Biroul

Național al Asiguratorilor de Autovehicule, avocatul Angela Popil a solicitat

respingerea cererii de recurs depusă de reprezentantul recurentului Î.C.S. ”Premier

Energy Distribution” S.A., avocatul Artur Macovei, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 23 iunie 2022, iar cererea de

recurs a fost depusă la 28 octombrie 2022.

Materialele cauzei atestă expedierea prin intermediul oficiului poștal a copiei

deciziei integrale participanților la proces la 08 iulie 2022, conform scrisorii de

însoțire (f.d. 121), însă dovada că aceasta a fost recepționată și la ce dată de către

Î.C.S. ”Premier Energy Distribution” S.A., la materialele cauzei lipsește. Astfel,

recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de reprezentantul recurentului

Î.C.S. ”Premier Energy Distribution” S.A., avocatul Artur Macovei, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererile de

recurs se consideră inadmisibile în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, cererea de recurs declarată de reprezentantul

recurentului Î.C.S. ”Premier Energy Distribution” S.A., avocatul Artur Macovei,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de instanța de apel și prima instanță, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

6

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII, Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera ca fiind inadmisibilă cererea de recurs declarată de reprezentantul

recurentului Î.C.S. ”Premier Energy Distribution” S.A., avocatul Artur Macovei.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de reprezentantul recurentului

Întreprinderea cu Capital Străin ”Premier Energy Distribution” Societate pe

Acțiuni, avocatul Artur Macovei, împotriva deciziei din 23 iunie 2022 a Curții de

Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

7