3ra-30/23 — cu privire la anularea actului administrativ individual favorabil, repararea prejudiciului material si prejudiciului moral si incasarea cheltuielilor de judecata

3ra-30/23 — cu privire la anularea actului administrativ individual favorabil, repararea prejudiciului material si prejudiciului moral si incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3ra-30/23

2-21034127-01-3ra-12012023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. O. Melniciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. G. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan)

ÎNCHEIERE

22 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Ina Chitic, reprezentată de

avocatul Eugeniu Glușcenco

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată a Inei

Chitic împotriva Serviciului de Informații și Securitate cu privire la anularea actului

administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ

individual favorabil, repararea prejudiciului material și prejudiciului moral, și

încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva încheierii din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins ca fiind neîntemeiat demersul înaintat de Ina Chitic, reprezentată de

avocatul Eugeniu Glușcenco cu privire la dispunerea efectuării expertizei medico-

legale în comisie, înaintat în cadrul examinării în ordine de apel a acțiunii în

contencios administrativ depusă de Ina Chitic și

împotriva deciziei din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul depus de Ina Chitic și menținută hotărârea din 26 noiembrie

2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 5 martie 2021, Ina Chitic a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Serviciului de Informații și Securitate cu privire la anularea actului administrativ

individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil,

repararea prejudiciului material și prejudiciului moral, și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că a activat în cadrul Serviciului de Informații

și Securitate timp de 10 ani, 2 luni și 25 de zile, începând cu 13 august 2010 până la

6 noiembrie 2020.

A menționat că ultima funcție a sa a fost de asistent medical superior staționar,

în cadrul Direcției medicale a Serviciului de Informații și Securitate, în care a fost

numită prin ordinul directorului emis în baza contractului de îndeplinire a serviciului

1

special din 19 octombrie 2015, încheiat pentru o perioadă de 5 ani, până la

19 octombrie 2020.

A remarcat că, pe parcursul activității a îndeplinit conștiincios obligațiile de

serviciu, nu a avut sancțiuni disciplinare.

A comunicat că în anul 2019, a fost diagnosticată cu maladii suficient de

grave, fiind internată în mod de urgență la spital.

A afirmat că, ulterior, Consiliul Național pentru Determinarea Dizabilității și

Capacității de Muncă pe lângă Ministerul sănătății, muncii și protecției sociale a

încadrat-o XXXXX pentru perioada 5 iunie 2020 – 1 iulie 2021, fapt confirmat prin

certificatul de încadrare XXXXX nr. C803526903280.

A evidențiat că, simțind imposibilitatea fizică de a activa în continuare în

funcția deținută, la 14 iulie 2020, a întocmit un raport prin care a solicitat eliberarea

din funcția deținută, neindicând temeiul, însă motivul real a fost boala.

Ulterior, fiind îndrumată de unii conducători, colegi, personal medical, la

4 august 2020, a întocmit raport suplimentar prin care a concretizat temeiul eliberării

din funcție, și anume, motiv de boală, însă ordinul de eliberare a ei nu a fost emis,

fiindu-i sugerat să depună raport privind eliberarea din motive nelegate de starea

sănătății.

Mai târziu, contrar tuturor diagnozelor stabilite și contrar XXXXX în care a

fost încadrată, Comisia medicală a Direcției medicale a Serviciului de Informații și

Securitate a recunoscut-o aptă în serviciul special, fapt confirmat prin adeverința nr.

117 din 22 octombrie 2020.

A accentuat că urmare a presiunilor și acțiunilor tendențioase ale

angajatorului, în lipsa altei soluții, din motivul lipsei forțelor fizice pentru activitatea

în continuare în funcția deținută, a fost forțată să depună la 26 octombrie 2020, raport

prin care să indice drept motiv de eliberare expirarea contractului de muncă.

Totodată, prin același raport, a solicitat să fie numită în altă funcție, de asistent

medical de post.

La 2 noiembrie 2020, a fost emis ordinul nr. 2056-ps, prin care a fost eliberată

din serviciul special prin contract în legătură cu expirarea contractului de îndeplinire

a serviciului (art. 36 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 170 din 19 iulie 2007 privind

statutul ofițerului de informații și securitate). Totodată, în conformitate cu

prevederile art. 54 alin. (3) din Legea nr. 170 din 19 iulie 2007 privind statutul

ofițerului de informații și securitate, i-au fost acordate salarii lunare. De asemenea,

i-a fost acordat timp pentru predarea gestiunii și funcției - cinci zile lucrătoare, cu

radierea acesteia din tabelul nominal al efectivului de pe data de 6 noiembrie 2020.

Deci, real, a fost eliberată din 6 noiembrie 2020.

A considerat că ordinul menționat este ilegal, neîntemeiat și pasibil de a fi

anulat cu emiterea ordinului de eliberare din motive de sănătate.

Astfel, a subliniat că nu putea fi legal eliberată din funcție în legătură cu

expirarea contractului de îndeplinire a serviciului, după cum este menționat în ordin,

întrucât termenul acestui contract a expirat încă la 19 octombrie 2020, în timp ce

dânsa a fost eliberată începând cu data de 6 noiembrie 2020, adică cu o depășire de

18 zile a termenului contractului.

2

A reținut că în pct. 5 din contractul de îndeplinire a serviciului special este

stipulat expres că prezentul contract intră în vigoare din 19 octombrie 2015, fiind

valabil până la 19 octombrie 2020.

Iar, în pct. 6 din contrat, este menționat fără echivoc că dacă, la expirarea

contractului, ofițerul nu a fost eliberat din serviciu, contractul se consideră încheiat

de drept pentru o nouă durată de 5 ani.

Având în vedere că în ziua expirării termenului contractului dânsa nu a fost

eliberată din serviciu, contractul a fost prelungit pe 5 ani, adică până la 19 octombrie

2025.

Respectiv, ordinul de eliberare începând cu data de 6 noiembrie 2020 din

motivul expirării contractului la 19 octombrie 2025, este mai puțin logic și mai mult

ilegal.

La fel, conform art. 12 alin. (4) din Legea privind statutul ofițerului de

informații și securitate nr. 170 din 19 iulie 2007, dacă la expirarea contractului,

ofițerul nu a fost eliberat din serviciu, contractul se consideră încheiat de drept pentru

o nouă durată de 5 ani.

A menționat că, pe lângă nulitatea în fond a ordinului, acesta contravine și

prevederilor de formă, în acest ordin nefiind indicată informația cu privire la

exercitarea căilor de atac, și anume, cum, unde și în cât timp poate fi contestat acest

ordin.

Din aceste considerente, ordinul ar urma să fie anulat, iar dânsa restabilită în

funcția deținută anterior.

Având în vedere că, în realitate, nu este aptă din punct de vedere medical să

exercite funcția din care a fost eliberată, a considerat că nu urmează a fi restabilită,

ci se impune modificarea temeiului eliberării din funcție, și anume, prin înlocuirea

art. 36 alin. (1) lit. а) cu art. 36 alin. (1) lit. c) din Legea privind statutul ofițerului de

informații și securitate.

Reieșind din faptul că angajatorul eronat a aplicat norma materială de

eliberare a ei din serviciu și în baza acelei norme eronate, i-a acordat o indemnizație

unică de 3 salarii lunare, iar de jure, urma a fi eliberată în baza normei care îi acordă

dreptul la o indemnizație în mărime de 10 salarii lunare, ținând cont de faptul că a

activat peste 10 ani în serviciu 13 august 2010 - 6 noiembrie 2020, angajatorul

urmează să-i compenseze diferența de 7 salarii lunare.

De asemenea, a afirmat că urmează a-i fi reparat și prejudiciul moral urmare

a acțiunilor ilegale și imorale ale pârâtului.

Astfel, folosindu-se cu rea-credință de poziția sa dominantă, pârâtul a

determinat o persoană relativ grav bolnavă, cu XXXXX să presteze o muncă forțată

timp de 4 luni (din momentul depunerii primului raport de eliberare și până la

emiterea ordinului contestat).

A remarcat că în toată această perioadă s-a aflat sub presiunea angajatorului,

iar în consecință nu a mai rezistat să activeze în serviciu, având în vedere boala de

care suferea, fiind nevoită să depună raportul mult dorit de angajator.

Alt aspect al suferințelor psihice constă în însăși nedreptățirea ei. În pofida

faptului că în realitate suferea de o maladie gravă, a fost încadrată XXXXX,

angajatorul a refuzat să o recunoască ca fiind inaptă de muncă și a determinat

3

comisia medicală să concluzioneze că dânsa ar fi aptă de muncă, în rezultat, nu i-au

fost achitate nici drepturile salariale, care i se cuveneau în temeiul legii.

Suferințele ei au fost amplificate și prin felul vinovăției pârâtului, și anume,

acționarea cu intenție directă.

Și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 44 alin. (1) din

Constituția Republicii Moldova, art. 189, 191, 196, 211, 212, 224 Cod administrativ

art. 6 alin. (3), 7 alin. (1), 90 Codul muncii, art. 2006 alin. (1)-(2) Cod civil.

A solicitat anularea ordinului Serviciului de Informații și Securitate nr. 2056-

ps din 2 noiembrie 2020, încasarea de la Serviciul de Informații și Securitate în

beneficiul său a despăgubirii pentru absența forțată de la serviciu în perioada

7 noiembrie 2020 până la data pronunțării hotărârii judecătorești, obligarea

Serviciului de Informații și Securitate de a o elibera din serviciul special prin

contract în condițiile art. 36 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 170 din 19 iulie 2007 privind

statutul ofițerului de informații și securitate (clasare de către comisia medicală ca

fiind inaptă pentru serviciu în funcția de ofițer de informații), încasarea de la

Serviciul de Informații și Securitate a indemnizației unice pentru vechimea în

serviciu în mărime de 7 salarii lunare, repararea prejudiciului moral în sumă de 10

salarii lunare și încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 7 000 de lei.

Prin hotărârea din 26 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,

a fost respinsă cererea de chemare în judecată în ordinea contenciosului

administrativ depusă de Ina Chitic, ca neîntemeiată.

La 30 noiembrie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (1)

Cod administrativ, Ina Chitic, reprezentată de avocatul Eugeniu Glușcenco a depus

apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 14 februarie 2022, cu

respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2) Cod administrativ, a fost

prezentată motivarea apelului.

La 2 iunie 2022, Ina Chitic, reprezentată de avocatul Eugeniu Glușcenco a

depus la Curtea de Apel Chișinău cerere privind dispunerea efectuării expertizei.

Prin încheierea din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins ca

fiind neîntemeiat demersul înaintat de Ina Chitic, reprezentată de avocatul Eugeniu

Glușcenco cu privire la dispunerea efectuării expertizei medico-legale în comisie,

înaintat în cadrul examinării în ordine de apel a acțiunii în contencios administrativ

depusă de Ina Chitic.

Prin decizia din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Ina Chitic și menținută hotărârea din 26 noiembrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

În consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare au

constatat că potrivit raportului din 14 iulie 2020, Ina Chitic, asistent medical superior

staționar, plutonier adjunct al Serviciului de Informații și Securitate, a solicitat

eliberarea din serviciul special din funcția de asistent medical superior staționar, iar

prin raportul din 4 august 2020, Ina Chitic a solicitat retragerea raportului de

eliberare din proprie inițiativă, cu solicitarea de a fi eliberată din funcția de ofițer de

informații pe motiv de boală.

Respectiv, Ina Chitic, asistent medical superior staționar, plutonier adjunct al

Serviciului de Informații și Securitate, cu 2 luni până la expirarea contractului de

îndeplinire a serviciului, nu a informat în scris Serviciul de Informații și Securitate

4

despre posibilitatea încheierii unui contract succesiv, fapt expres prevăzut în art. 12

alin. (4) din Legea nr. 170 din 19 iulie 2007 privind statutul ofițerului de informații

și securitate, însă a depus raportul din 14 iulie 2020, solicitând eliberarea din

serviciul special din funcția de asistent medical superior staționar, astfel comunicând

angajatorului despre intenția de a nu încheia un contract succesiv de continuare a

serviciului.

La fel, prima instanță și instanța de apel au stabilit că prin raportul din 4 august

2020, Ina Chitic a solicitat retragerea raportului de eliberare din proprie inițiativă,

înaintând solicitarea de a fi eliberată din funcția de ofițer de informații pe motiv de

boală.

La caz, instanțele de judecată au remarcat că art. 36 din Legea nr. 170 din

19 iulie 2007 privind statutul ofițerului de informații și securitate nu prevede în

calitate de temei pentru eliberarea din serviciu a ofițerului de informații, motiv de

boală, după cum a indicat Ina Chitic în raportul din 4 august 2020, însă prevede ca

temei de eliberare din serviciu clasarea de către comisia medicală ca fiind inapt

pentru serviciu în funcția de ofițer de informații.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au menționat că, în scopul verificării

circumstanței invocate de Ina Chitic în raportul din 4 august 2020, potrivit

procesului-verbal nr. 13 din 22 octombrie 2020 al ședinței Comisiei de expertiză

medicală a DM al SIS, a fost efectuat examenul medical al Inei Chitic, ofițer SIS,

care a hotărât că totalitatea maladiilor enumerate nu condiționează limitarea gradului

de aptitudine către serviciul special, iar Ina Chitic este aptă pentru serviciul special

conform paragrafelor 25, 55 c, 86 a, coloana IV din ordinul nr. 83 din 29 decembrie

2000 al directorului Serviciului de Informații și Securitate.

Iar potrivit actului nr. 117 din 22 octombrie 2020 al examenului medical,

eliberat de Consiliul Medico Militar Central al SIS, Ina Chitic a fost recunoscută

aptă în serviciul special, fapt confirmat și prin adeverința Comisiei medicale a

Direcției medicale a Serviciului de Informații și Securitate nr. 117 din 22 octombrie

2020.

Drept urmare, în lipsa temeiului de eliberare din serviciu, invocat de Ina Chitic

în raportul din 4 august 2020 și în situația lipsei acordului privind continuarea

relațiilor contractuale de serviciu, în conformitate cu prevederile art. 36 din Legea

nr. 170 din 19 iulie 2007 privind statutul ofițerului de informații și securitate,

Serviciul de Informații și Securitate urma să decidă eliberarea Inei Chitic din serviciu

ca urmare a expirării contractului de îndeplinire a serviciului, la cererea ei.

Mai mult, la 26 octombrie 2020, Ina Chitic, asistent medical superior

staționar, plutonier adjunct al SIS, a înaintat raport directorului Serviciului de

Informații și Securitate, comunicând că, în legătură cu expirarea contractului în

serviciul special refuză să încheie un nou contract, însă solicită să fie reangajată în

funcție de asistent medical de post secția chirurgie 1.0 normă, care a deținut-o

anterior.

Astfel, instanțele de judecată ierarhic inferioare au conchis asupra legalității

ordinului Serviciului de Informații și Securitate nr. 2056-ps din 2 noiembrie 2020,

prin care Ina Chitic a fost eliberată din serviciul special prin contract în condițiile

art. 36 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 170 din 19 iulie 2007 privind statutul ofițerului

5

de informații și securitate, fiind trecută în rezerva Serviciului de Informații și

Securitate, cu acordarea îndemnizației de 3 salarii lunare.

Or, în circumstanțele enunțate angajatorul nu era în drept să adopte o altă

soluție legală, nefiind posibilă nici continuarea serviciului special prin contract, în

lipsa acordului angajatului, nici eliberarea din funcție din considerentul clasării de

către comisia medicală ca fiind inapt pentru serviciu în funcția de ofițer de

informații, în situația în care Comisia de expertiză medicală a DM al SIS, potrivit

procesului-verbal nr. 13 din 22 octombrie 2020, a hotărât că totalitatea maladiilor

enumerate nu condiționează limitarea gradului de aptitudine către serviciul special,

iar Ina Chitic este aptă pentru serviciul special conform paragrafelor 25, 55 c, 86 a,

coloana IV din ordinul nr. 83 din 29 decembrie 2000 al directorului Serviciului de

Informații și Securitate.

Totodată, nu pot fi reținute ca fiind întemeiate alegațiile Inei Chitic precum că

nu era aptă pentru serviciu în funcția de ofițer de informații, fapt confirmat prin

certificatul de încadrare XXXXX seria/nr. C803527000952 eliberat de Consiliul

Național pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă, în baza

raportului nr. 2089 din 28 iunie 2021, prin care a fost încadrată XXXXX, în ședința

de judecată solicitând dispunerea efectuării expertizei judiciare medico-legale în

comisie, cu încredințarea expertizei Centrului de Medicină Legală.

Și asta deoarece, potrivit art. 36 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 170 din 19 iulie

2007 privind statutul ofițerului de informații și securitate, eliberarea din serviciu a

ofițerului de informații se efectuează în caz de clasare de către comisia medicală ca

fiind inapt pentru serviciu în funcția de ofițer de informații, iar Ina Chitic, acceptând

statutul de ofițer de informații, urma a-i fi verificată starea sănătății doar de către

Comisia medicală, în conformitate cu Regulamentul cu privire la expertiza medicală

în Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova, aprobat prin ordinul

directorului Serviciului de Informații și Securitate nr. 83 din 29 decembrie 2000.

De asemenea, cu referire la prevederile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 170 din

19 iulie 2007 privind statutul ofițerului de informații și securitate, instanțele de

judecată au evidențiat că temeiul de eliberare a apărut la 19 octombrie 2020, dată

când a expirat contractul, iar Ina Chitic a fost eliberată începând cu data de

6 noiembrie 2020, în interiorul termenului de 30 de zile stabilit de legislație,

respectiv toate acțiunile întreprinse de reprezentații Serviciului de Informații și

Securitate în privința Inei Chitic, se încadrează în termenii legali.

În contextul constatării legalității ordinului nr. 2056-ps din 2 noiembrie 2020,

instanțele de judecată ierarhic inferioare au respins pretențiile subsecvente ale

reclamantei/apelantei privind obligarea Serviciului de Informații și Securitate de a o

elibera din serviciul special prin contract în condițiile art. 36 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 170 din 19 iulie 2007 (clasare de către comisia medicală ca fiind inaptă pentru

serviciu în funcția de ofițer de informații), încasarea despăgubirii pentru absența

forțată de la serviciu în perioada 7 noiembrie 2020 până la pronunțarea hotărârii

judecătorești, încasarea îndemnizației unice pentru vechimea în serviciu în mărime

de 7 salarii lunare, repararea prejudiciului moral cauzat în mărime de 10 salarii

lunare.

Totodată, prin prisma art. 94 și 96 CPC, având în vedere faptul că pretențiile

Inei Chitic au fost respinse ca fiind neîntemeiate, prima instanță și instanța de apel

6

au conchis că se exclude dreptul acesteia de a pretinde compensarea cheltuielilor de

judecată suportate de aceasta, motiv pentru care urmează a fi respinsă și cerința

respectivă.

La 5 octombrie 2022, Ina Chitic, reprezentată de avocatul Eugeniu Glușcenco

a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

restituirea cauzei în instanța de apel pentru rejudecare ori casarea deciziei instanței

de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de admitere

integrală a acțiunii.

La 3 ianuarie 2023, Ina Chitic, reprezentată de avocatul Eugeniu Glușcenco a

prezentat motivarea recursului împotriva deciziei din 27 septembrie 2022 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii din 21 iunie 2022

a instanței de apel și a deciziei instanței de apel și restituirea cauzei în instanța de

apel pentru rejudecare ori casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi decizii de admitere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu actele judecătorești recurate,

considerându-le arbitrare, absolut ilegale, neîntemeiate și pasibile de a fi anulate cu

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii sau trimitere a cauzei la

rejudecare în instanța de apel.

A menționat că, la momentul eliberării din serviciu în legătură cu expirarea

contractului (6 noiembrie 2020), dânsa avea încheiat contract până la 19 octombrie

2025.

Având în vedere prevederile pct. 5 și 6 din contractul de îndeplinire a

serviciului special, a remarcat că la 19 octombrie 2020 (data expirării contractului),

dânsa nu a fost eliberată din serviciu.

Astfel, la expirarea acestei zile, de drept, a fost încheiat un nou contract, până

la 19 octombrie 2025.

A accentuat că prelungirea de drept a contractului, după cum este stabilit în

pct. 6 din contractul de îndeplinire a serviciului special, nu necesită încheierea unui

nou act sau emiterea în acest sens a unui ordin, or, asta reiese atât din esența

instituției încheierii sau prelungirii de drept, cât și din clauzele contractuale care

reglementează raportul juridic concret și nu stabilește necesitatea încheierii sau

emiterii căruiva act suplimentar în acest sens.

Respectiv, la data eliberării din serviciu în legătură cu expirarea contractului

de îndeplinire a serviciului (6 noiembrie 2020), de facto, expira-se doar 18 zile din

termenul de 5 ani pentru care a fost încheiat contactul, urmând ca acesta să expire

abia la 19 octombrie 2025.

Așadar, temeiul juridic care a stat la baza emiterii actului administrativ

individual defavorabil lipsește. Or, contractul de îndeplinire a serviciului special

încheiat între părți era valabil până la 19 octombrie 2025.

A afirmat că pentru aplicabilitatea prevederilor art. 36 alin. (1) lit. a) din Legea

privind statutul ofițerului de informații și securitate nr. 170 din 19 iulie 2007, urma

a fi emis un ordin în acest sens, în perioada de valabilitate a contractului. Iar în lipsa

unui asemenea ordin, raportul juridic este guvernat de pct. 6 din contract. La caz, un

asemenea ordin lipsește.

7

Prin urmare, ordinul Serviciului de Informații și Securitate nr. 2056-ps din

2 noiembrie 2020, este lipsit de temei juridic.

Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au preluat argumentul intimatului

cu privire la aplicabilitatea unei norme generale față de norma specială care

reglementează raportul juridic litigios dedus judecății. Fiind făcută trimitere la

art. 36 alin. (2) din Legea nr. 170 din 19 iulie 2007, potrivit căruia eliberarea din

serviciu se efectuează prin ordin al directorului Serviciului, care se emite în termen

de până la o lună din data apariției temeiului de eliberare.

A accentuat că această normă este una generală în raport cu norma care

reglementează încheierea de drept a contractului pentru o nouă durată de 5 ani.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au făcut o analiză juridică

argumentată a acestor două norme care intră în coliziune, ignorând argumentele ei

și încălcându-i dreptul la un proces echitabil.

A indicat că norma ce prevede emiterea ordinului de eliberare timp de o lună

din data apariției temeiului de eliberare, este una ce se referă în general la emiterea

ordinului în baza oricărui temei prevăzut la art. 36 alin. (1) din Legea privind statutul

ofițerului de informații și securitate nr. 170 din 19 iulie 2007, în total 22 de temeiuri.

Dar procedura aplicabilă în cazul expirării contractului este reglementată

separat în art. 12 din lege, intitulat „Contractul de îndeplinire a serviciului”.

Așadar, conform alin. (4) din acest articol, cu 2 luni până la expirarea

contractului de îndeplinire a serviciului, ofițerul este informat în scris despre

posibilitatea încheierii unui contract succesiv; ofițerul de informații are obligația să

comunice în scris despre intenția sa de a încheia sau nu un contract succesiv; dacă la

expirarea contractului, ofițerul nu a fost eliberat din serviciu, contractul se consideră

încheiat de drept pentru o nouă durată de 5 ani.

Respectiv, în caz de concurență a normelor prevăzute la art. 36 și la art. 12 din

legea menționată, urmează a fi aplicate normele speciale din art. 12 ce stabilesc

expres efectele anume a expirării contractului de îndeplinire a serviciului.

A considerat că doar această interpretare este unica corectă, or, termenul de o

lună este prevăzut pentru situațiile în care temeiul de eliberare apare instantaneu (pe

neașteptate, peste noapte). În acest caz, evident că angajatorul va avea nevoie de un

anumit termen pentru îndeplinirea procedurilor organizatorice. În cazul expirării

contractului, acest termen se cunoaște încă cu 5 ani înainte, deci angajatorul are

suficient timp pentru a se organiza.

A specificat că, chiar dacă angajatorul intenționa să înceteze contractul de

îndeplinire a serviciului, în temeiul art. 36 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 170 din

19 iulie 2007, termenul de o lună, urma a fi calculat de la data depunerii cererii, și

anume, de la 4 august 2020, iar ordinul trebuia să fie emis până la expirarea

contractului.

Din aceste considerente legea și prevede necesitatea informării în scris a

ofițerului încă cu 2 luni înainte de expirarea contractului - 1 lună ca ofițerul să-și

comunice intenția și 1 lună ca angajatorul să organizeze emiterea ordinului de

eliberare sau încheierea unui nou contract, până la expirarea contractului anterior.

Or, potrivit art. 36 alin. (2) din Legea nr. 170 din 19 iulie 2007, eliberarea din

serviciu se efectuează prin ordin al directorului Serviciului, care se emite în termen

8

de până la o lună din data apariției temeiului de eliberare. Iar temeiul stabilit de

art. 36 alin. (1) lit. a), apare, după cum este indicat expres, la cererea ofițerului.

La caz, după expirarea termenului de o lună de la depunerea cererii,

angajatorul nu a emis niciun ordin, ba mai mult, nici la expirarea a două luni și nici

la expirarea contractului din 19 octombrie 2015, angajatorul la fel nu a emis niciun

ordin, prin ce a consimțit încheierea de drept a unui nou contract.

A considerat că nu pot fi reținute argumentele instanței inferioare precum că

dânsa, asistent medical superior staționar, plutonier adjunct al SIS, cu 2 luni până la

expirarea contractului de îndeplinire a serviciului, nu a informat în scris Serviciul de

Informații și Securitate despre posibilitatea încheierii unui contract succesiv, fapt

expres prevăzut în art. 12 alin. (4) din Legea nr. 170/2007, deoarece interpretarea

instanței că obligația de a informa în scris cu două luni înainte de expirarea

contractului, aparținea dânsei este absurdă și diametral opusă prevederilor legale.

În acest sens, art. 12 alin. (4) din legea menționată, stabilește că, cu 2 luni până

la expirarea contractului de îndeplinire a serviciului, ofițerul este informat în scris

despre posibilitatea încheierii unui contract succesiv.

Astfel, această obligație nu îi aparținea ei ci, din contră, intimatului.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au adoptat o poziție unilaterală,

neglijând cu desăvârșire textul de lege și principiile interpretării legii, încălcând prin

aceasta și dreptul la un proces echitabil, creând situația în care nici dânsa nu a fost

auzită și nici legea nu a fost corect aplicată.

La fel, instanța de fond și instanța de apel au privat-o de dreptul la apărare și

dreptul de a administra probe.

A menționat că aptitudinea medicală pentru serviciu în funcția de ofițer de

informații ar trebui să fie stabilită de medici.

Cu toate acestea, în cadrul examinării cauzei în instanța de fond, din motive

dubioase au fost respinse de două ori cereri de dispunere a expertizei.

Totodată, motivarea dată în ședința de judecată diferă de cea din hotărâre și

acest fapt este confirmat prin înregistrările audio a ședințelor de judecată.

Astfel, în ședința de judecată instanța a justificat respingerea prin aceea că

starea de sănătate a ei, la acel moment, putea să difere de starea de sănătate avută

până la eliberare.

Instanța de judecată nu a înțeles că expertiza urma a fi efectuată în baza

documentelor medicale anexate la dosar.

Dar deja în hotărâre, instanța absolut declarativ a indicat că verificarea stării

de sănătate a ei putea fi efectuată doar de către comisia medicală a angajatorului, dar

nu și de experți.

În pofida unei astfel de declarații, instanța din nou a neglijat să încerce să-și

întemeieze juridic această concluzie arbitrară. Aceeași poziție a fost preluată în

totalitate și de către instanța de apel.

Prin urmare, pe lângă faptul că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu

și-au îndeplinit obligația de a stabilit din oficiu starea de fapt, contrar prevederilor

art. 219 Cod administrativ, au privat-o absolut abuziv de dreptul de a administra

probe în vederea confirmării poziției sale, încălcând principiul contradictorialității

și egalității armelor.

9

A mai notat că, deși fiecare afecțiune medicală cu care a fost diagnosticată

prezintă prin sine un temei suficient pentru clasarea ei din motiv că nu este aptă din

punct de vedere medical pentru serviciul special, cumulul acestor afecțiuni de

sănătate face evidentă unui observator obiectiv (în sensul stabilit de CtEDO) că actul

nr. 117 din 22 octombrie 2020 al examenului medical, eliberat de Consiliul Medico-

Militar Central al Serviciului de Informații și Securitate și adeverința Comisiei

medicale a Direcției medicale a Serviciului de Informații și Securitate nr. 117 din

22 octombrie 2020, sunt emise în discordanță totală cu situația de fapt.

A considerat că nu pot fi reținute alegațiile instanțelor de judecată ierarhic

inferioare referitoare la faptul că doar Comisia medicală a Direcției medicale a

Serviciului de Informații și Securitate poate verifica starea de sănătate a ei, precum

și că raportul de expertiză medico-legală nu poate constitui drept probă în speță. Or,

dreptul ei de a administra probe și obligația instanței de a stabili adevărul, reprezintă

cerințe sine qua non ale dreptului la un proces echitabil.

La 19 ianuarie 2023, la adresa electronică a Serviciului de Informații și

Securitate a fost expediată copia recursului depus de Ina Chitic, reprezentată de

avocatul Eugeniu Glușcenco, cu înștiințarea despre necesitatea prezentării referinței,

fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire și extrasul din poșta electronică

anexate la materialele dosarului (f. d. 54-55 vol. II).

La 31 ianuarie 2023, Serviciul de Informații și Securitate a depus referință,

solicitând respingerea recursului declarat de Ina Chitic, reprezentată de avocatul

Eugeniu Glușcenco.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 27 septembrie 2022,

în ședință publică (f. d. 8 vol. II).

Din materialele dosarului rezultă că copia dispozitivului deciziei din

27 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată, prin intermediul

oficiului poștal, recurentei la 10 octombrie 2022 și reprezentantului recurentei,

avocatului Eugeniu Glușcenco la 13 octombrie 2022, fapt ce se confirmă prin avizele

de recepție anexate la actele cauzei (f. d. 20-21 vol. II).

Cert este și faptul că la 5 octombrie 2022, Ina Chitic, reprezentată de avocatul

Eugeniu Glușcenco a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 27 septembrie

2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 27 vol. II).

Tot actele cauzei atestă că copia deciziei motivate din 27 septembrie 2022 a

Curții de Apel Chișinău a fost notificată, prin intermediul oficiului poștal, recurentei

și reprezentantului recurentei, avocatului Eugeniu Glușcenco la 16 decembrie 2022,

circumstanțe ce se confirmă prin avizele de recepție anexate la actele cauzei (f. d. 25-

26 vol. II).

10

Se mai constată că la 3 ianuarie 2023, Ina Chitic, reprezentată de avocatul

Eugeniu Glușcenco a prezentat motivarea recursului împotriva deciziei din

27 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 40-51 vol. II).

Astfel, recursul depus de Ina Chitic, reprezentată de avocatul Eugeniu

Glușcenco împotriva deciziei din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău este

în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Ina Chitic, reprezentată

de avocatul Eugeniu Glușcenco, în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care

nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită

și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă,

11

în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Ina Chitic, reprezentată de avocatul Eugeniu

Glușcenco.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Ina Chitic, reprezentată de avocatul Eugeniu Glușcenco se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

12