2rac-292/22 — încasarea datoriei, dobânzii si compensarea cheltuielilor de judecata

2rac-292/22 — încasarea datoriei, dobânzii si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2rac-292/22

2-19159165-01-2rac-21122022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – A. Ojoga

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – M. Guzun, V. Buhnaci, V. Sîrbu

ÎNCHEIERE

22 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de gospodăria țărănească

„Orghian-Orghian”, reprezentată de avocatul Alexei Croitor,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Centrul

Științifico-Practic „Protecția Plantelor” societate cu răspundere limitată împotriva

gospodăriei țărănești „Orghian-Orghian” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii

de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de gospodăria țărănească „Orghian-Orghian” și s-a

menținut hotărârea din 09 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin

care s-a admis parțial acțiunea depusă de societatea cu răspundere limitată

„Centrul Științifico-Practic Protecția Plantelor”,

constată:

La 30 septembrie 2019, Centrul Științifico-Practic „Protecția Plantelor”

societate cu răspundere limitată, reprezentată de avocatul Sergiu Leontean, (în

continuare CȘP „Protecția Plantelor” SRL) a depus cerere de chemare în judecată

împotriva gospodăriei țărănești „Orghian-Orghian” (în continuare GȚ „Orghian-

Orghian” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că, în baza contractului de vânzare-

cumpărare nr. 20PP din 04 ianuarie 2015 și facturilor fiscale, reclamantul

CȘP „Protecția Plantelor” SRL a livrat GȚ „Orghian-Orghian” produse de uz

fitosanitar.

Potrivit p. 2.3 al contractului, marfa urmează a fi achitată în termen de până

la data de 15 decembrie a anului în care a fost încheiat contractul, în dolari SUA.

Reclamanta a menționat că faptul livrării mărfii este confirmat prin facturile

fiscale semnate de către GȚ „Orghian-Orghian” și amprenta ștampilei aplicată pe

acestea.

1

La 15 martie 2016, CȘP „Protecția Plantelor” SRL și GȚ „Orghian-Orghian”

au semnat un act de verificare a decontărilor reciproce, prin care GȚ „Orghian-

Orghian” a recunoscut datoria sa față de CȘP „Protecția Plantelor” SRL în sumă

de 84 288,77 de dolari SUA.

Însă, pe parcursul anului 2016, CȘP „Protecția Plantelor” SRL a continuat să

livreze către GȚ „Orghian-Orghian” produse de uz fitosanitar în baza contractului

de vânzare-cumpărare nr. 20PP din 04 ianuarie 2015. Totodată, pe parcursul

anului 2016, GȚ „Orghian-Orghian” a efectuat unele achitări, ultima fiind în data

de 27 septembrie 2016 în sumă de 300 000 de lei, contravaloarea a 15 157,18

dolari SUA.

La 27 martie 2017, CȘP „Protecția Plantelor” SRL și GȚ „Orghian-Orghian”

au semnat un act de verificare a decontărilor reciproce, prin care GȚ „Orghian-

Orghian” a recunoscut datoria sa față de CȘP „Protecția Plantelor” SRL în sumă

de 82 392,97 de dolari SUA.

Reclamanta a notat că, deoarece GȚ „Orghian-Orghian” nu a achitat datoria

în sumă de 82 392,97 de dolari SUA pentru produsele ce i-au fost livrate, la 04

septembrie 2017, a expediat în adresa acesteia reclamația recepționată la 12

septembrie 2017, prin care i-a solicitat stingerea datoriei.

Astfel, la 26 decembrie 2017, GȚ „Orghian-Orghian” a perfectat o recipisă,

prin care a solicitat tranșarea achitării datoriei. Însă, GȚ „Orghian-Orghian” nu

și-a executat angajamentele asumate față de CȘP „Protecția Plantelor” SRL,

având o restanță la plățile scadente pentru marfa livrată în sumă de 82 392,97 de

dolari SUA.

Totodată, reclamantul a menționat că, potrivit pct. 7.2 al contractului, părțile

au stabilit de comun acord că, cumpărătorul este în întârziere la data expirării

termenului la care trebuia sa facă plata. Din acest considerent, nu este necesară

soluționarea prealabilă a litigiului înaintea adresării în judecată.

De asemenea, GȚ „Orghian-Orghian” urmează să plătească CȘP „Protecția

Plantelor” SRL dobândă de întârziere în sumă de 55 565,50 de dolari SUA.

Reclamanta CȘP „Protecția Plantelor” SRL a solicitat prin cererea de

chemare în judecată încasarea de la GȚ „Orghian-Orghian” în beneficiul său a

datoriei în sumă de 82 392,97 de dolari SUA, a dobânzii de întârziere în mărime

de 55 565,50 de dolari SUA, compensarea cheltuielilor pentru asistență juridică

în sumă de 20 000 lei și compensarea taxei de stat în cuantum de 50 000 de lei.

Prin hotărârea din 09 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial acțiunea depusă de CȘP „Protecția Plantelor” SRL.

S-a încasat de la GȚ „Orghian-Orghian” în beneficiul CȘP „Protecția

Plantelor” SRL suma de 82 392,97 de dolari SUA cu titlu de datorie; suma de

10 525,98 de dolari SUA cu titlu de dobândă de întârziere, echivalentul în valută

națională conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei la data

efectuării plății; suma de 49 433,34 de lei cu titlu de compensare a taxei de stat și

suma de 20 000 de lei cu titlu de compensare a cheltuielilor pentru asistență

juridică.

În rest, pretențiile formulate s-au respins ca neîntemeiate (vol. I, f.d. 186,

193-195 recto-verso).

La 23 iulie și 09 august 2021, în interiorul termenului prevăzut la art. 362

din Codul de procedură civilă, CȘP „Protecția Plantelor” SRL și GȚ „Orghian-

2

Orghian” au declarat apel împotriva hotărârii din 09 iulie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru (vol. I, f.d. 188, 189-190, 192).

Prin încheierea din 31 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit

cererea de apel depusă de CȘP „Protecția Plantelor” SRL împotriva hotărârii din

09 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în temeiul art. 369 alin. (1)

lit. a) din Codul de procedură civilă, din motiv că apelanta nu a îndeplinit în

termen indicațiile instanței de apel (vol. II, f.d. 12-14).

Prin decizia din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de GȚ „Orghian-Orghian” și s-a menținut hotărârea din 09 iulie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (vol. II, f.d. 56, 57-64).

În consolidarea soluțiilor, instanțele judecătorești ierarhic inferioare au

reținut că, materialele cauzei denotă cu certitudine faptul că, între părțile litigante

a fost instituit un raport juridic de vânzare-cumpărare în baza contractului

nr. 20PP din 04 ianuarie 2015, în cadrul căruia CȘP „Protecția Plantelor” SRL și-

a asumat obligația de a vinde produse ce intră în obiectul de activitate al

vânzătorului, iar GȚ „Orghian-Orghian” și-a asumat obligația de a achita prețul

produselor livrate.

Însă, cumpărătorul GȚ „Orghian-Orghian” nu și-a executat cu diligență

obligațiunile contractuale față de CȘP „Protecția Plantelor” SRL, asumate în baza

contractului de vânzare-cumpărare nr. 20PP din 04 ianuarie 2015, or, potrivit

actului de verificare din 27 martie 2017 GȚ „Orghian-Orghian” a recunoscut

datoria sa față de CȘP „Protecția Plantelor” SRL în sumă de 82 392,97 de dolari

SUA, precum și nu a negat în cadrul examinării prezentei cauze existența datoriei

acumulate, invocând doar necesitatea compensării acesteia.

Cu titlu subsecvent, instanțele judecătorești ierarhic inferioare au remarcat

că, deoarece GȚ „Orghian-Orghian” nu și-a executat în termen obligația de plată

a sumelor bănești în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 20PP din 04

ianuarie 2015, urmează să achite dobânda de întârziere în mărime de 10 525,98

de dolari SUA, calculată pentru perioada 02 decembrie 2018 – 26 septembrie

2019, de când a fost pus în întârziere.

Deopotrivă, instanța de apel a notat că, formulându-și criticile față de

hotărârea primei instanțe, apelantul GȚ „Orghian-Orghian” a solicitat remiterea

cauzei spre rejudecare, invocând necesitatea conexării prezentului litigiu cu cauza

civilă nr. 2c-2856/20, ce se află în examinare la Judecătoria Chișinău, sediul

Centru, în cadrul căreia GȚ „Orghian-Orghian” urmărește datoria sa față de

CȘP „Protecția Plantelor” SRL, or, în speță este aplicabilă instituția compensării

datoriilor reciproce ale GȚ „Orghian-Orghian” și CȘP „Protecția Plantelor” SRL,

în temeiul art. 974 din Codul civil.

Instanța de apel nu a acceptat poziția apelantului GȚ „Orghian-Orghian” și a

apreciat critic argumentul acestuia, din motiv că prezenta cauză civilă este

fundamentată pe relațiile comerciale dintre părți în temeiul contractului de

vânzare-cumpărare nr. 20PP din 04 ianuarie 2015, iar cauza civilă nr. 2c-2856/20,

conexarea căreia se solicită la prezenta cauză, este fundamentată pe contractul de

vânzare-cumpărare nr. 128PP din 04 aprilie 2015.

Astfel, instanța de apel a constatat existența a două raporturi juridice

distincte, iar riscul pronunțării de hotărâri contradictorii se va exclude. În

consecință, instanța de apel a constatat temeinicia încheierii protocolare din 29

iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a fost respinsă cerința

3

GȚ „Orghian-Orghian” privind conexarea cauzelor, dat fiind faptul că a fost

stabilit cu certitudine faptul că nu sunt întrunite prevederile art. 187 alin. (1) din

Codul de procedură civilă.

La fel, instanța de apel nu a respins argumentul apelantului GȚ „Orghian-

Orghian”, precum că prima instanță i-ar fi restituit cererea reconvențională, or,

materialele și lucrările dosarului nu atestă că GȚ „Orghian-Orghian” ar fi depus

acțiune reconvenționale în ordinea art. 172 și art. 173 din Codul de procedură

civilă, prin care ar fi solicitat compensarea prezentei datorii.

La 14 noiembrie 2022, GȚ „Orghian-Orghian”, reprezentată de avocatul

Alexei Croitor, a declarat recurs împotriva deciziei din 29 iunie 2022 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei recurate și a hotărârii din 09 iulie 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în

prima instanță (vol. II, f.d. 74-77).

În motivarea recursului a invocat că, în cadrul examinării cauzei în prima

instanță, GȚ „Orghian-Orghian” a depus cererea reconvențională împotriva

CȘP „Protecția Plantelor” SRL, prin care a solicitat încasarea din contul acesteia

în beneficiul său a datoriei în sumă de 238 700 de lei, însă, prima instanță a

respins examinarea acțiunii reconvenționale împreună cu acțiunea inițială.

În opinia recurentei, refuzul de a primi cererea reconvențională și

examinarea acesteia împreună cu acțiunea inițială depusă de CȘP „Protecția

Plantelor” SRL contravine prevederilor art. 173 din Codul de procedură civilă.

De asemene, recurenta a învederat că, la 28 septembrie 2020, GȚ „Orghian-

Orghian” a depus cererea de chemare în judecată împotriva CȘP „Protecția

Plantelor” SRL, SRL „Agrolastar” și SRL „Green Vitas-Nord” cu privire la

încasarea în mod solidar de la CȘP „Protecția Plantelor” SRL și SRL„Agrolastar”

a sumei de 21 340 de lei, încasarea din contul CȘP „Protecția Plantelor” SRL a

sumei de 30 000 de lei, încasarea în mod solidar din contul CȘP „Protecția

Plantelor” SRL și SRL „Green Vitas-Nord” a sumei de 187 360 de lei.

În cadrul acelui proces, GȚ „Orghian-Orghian” a indicat că, la 04 aprilie

2015, CȘP „Protecția Plantelor” SRL, în calitate de vânzător și GȚ „Orghian-

Orghian”, în calitate de cumpărător, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare

nr. 128PP, care la pct. 2.5 stipula că, cumpărătorul la cererea vânzătorului poate

efectua achitarea prin livrarea produselor agricole.

Astfel, pe parcursul anilor 2015-2016, GȚ „Orghian-Orghian”, în

conformitate cu pct. 2.5 al contractului de vânzare-cumpărare nr. 128PP din 04

aprilie 2015, a livrat vânzătorului CȘP „Protecția Plantelor” SRL, în schimbul

datoriei, marfă – produse agricole în valoare de 238 700 de lei.

Recurenta a considerat că prezenta cauză civilă trebuie conexată cu cauza

civilă intentată la acțiunea sa împotriva CȘP „Protecția Plantelor” SRL,

SRL „Agrolastar” și SRL „Green Vitas-Nord”, urmând a fi examinate împreună,

în conformitate art. 172 din Codul de procedură civilă, pentru a fi aplicate

prevederile generale cu privire la compensare conform art. 974 din Codul civil.

Or, în condițiile speței este posibilă și este aplicabilă instituția stingerii obligației

prin compensare, conform art. 974 din Codul civil, deoarece creanțele lor sunt

opuse, certe, lichide, de aceeași natură și sunt exigibile.

Finalmente, recurenta a indicat că instanța de apel nu s-a expus în decizie

asupra argumentului apelatului cu privire la refuzul primei instanțe de a primi

4

spre examinare cererea reconvențională și nu a dat apreciere dacă cererea

reconvențională îndeplinea condițiile de admisibilitate.

La 21 decembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului CȘP „Protecția Plantelor” SRL și reprezentantului acestuia,

avocatului Sergiu Leontean, copia recursului declarat de GȚ „Orghian-Orghian”

împotriva deciziei din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, explicându-le

dreptul de a depune referințe prin care să-și expună poziția procesuală pe

marginea criticilor formulate în recurs (vol. II, f.d. 90). Deși, conform avizelor de

recepție a trimiterilor poștale DS8008005865AS și DS8008005864AS,

CȘP „Protecția Plantelor” SRL și reprezentantul acestuia, avocatul Sergiu

Leontean, au recepționat la 27 decembrie 2022 și respectiv 03 ianuarie 2023

copia recursului declarat de GȚ „Orghian-Orghian”, aceștia nu au făcut uz de

dreptul lor procedural și nu au depus referințe.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul de admisibilitate al instanței de recurs subliniază că, un stat care

dispune de instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se

bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la articolul 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a

se vedea cauza Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32;

cauza Sultan v. Republica Moldova, 05 iunie 2018, § 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi

efectuată și analizată prin prisma articolului precitat, care cuprinde, în mod

particular, dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea inter alia cauzele Marc Brauer v. Germania, 01 septembrie

2016, § 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, § 64; Samardžić v. Croația, 20

iulie 2017, § 28; Zubac v. Croația (Marea Cameră), 05 aprilie 2018, § 82).

Așadar, prin prisma articolului 433 din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate verifică dacă actul judecătoresc de dispoziție recurat poate

constitui obiectul recursului, dacă cererea dedusă judecății este formulată de

persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost

declarată în termen.

5

Prin urmare, obiectul prezentei cereri se referă la decizia din 29 iunie 2022 a

Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de acte specificate în articolul 429

alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Succesiv, completul de admisibilitate notează că, în cazul în care, dreptul de

acces la justiție este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să

verifice dacă aceste restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele

urmăresc un scop legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate

între mijloacele utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauzele

Levages Prestations Servicii v. Franța, 25 octombrie 1996, § 40; Tricard

v. Franța, 10 iulie 2001, §§ 29, 33; Freitag v. Germania, 19 iulie 2007, § 37; Marc

Brauer, 01 septembrie 2016, § 34).

Articolul 434 din Codul de procedură civilă prescrie că, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

În conformitate cu art. 111 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei

comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un

eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate

fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este

determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul

zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii

evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt,

înafara oricărui dubiu, menite să asigure buna administrare a justiției și

respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie

să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauzele Tricard v. Franța,

10 iulie 2001, § 29; Nicolae Popa v. România, 09 decembrie 2014, § 16; Tence v.

Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai mult, CtEDO a statuat că, în cazul în care

termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă

considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov v. Ucraina, 03 aprilie 2008, § 41;

Ustimenko v. Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47).

Dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 29 iunie

7054, copia deciziei motivate din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

expediată în adresa participanților la proces pentru notificare la 22 august 2022

(vol. II, f.d. 64), însă, din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul când

decizia instanței de apel a fost comunicată efectiv recurentei. Astfel, completul de

admisibilitate opinează că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost

demarată în interiorul termenului legal.

Succesiv, completul de admisibilitate evocă faptul că, în conformitate cu

articolul 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

6

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la

art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Însă, din analiza

cererii de recurs depuse de GȚ „Orghian-Orghian”, reprezentată de avocatul

Alexei Croitor, rezultă că aceasta nu a evidențiat memoriul ilegalității și

netemeiniciei deciziei recurate, limitându-se la reiterarea unor temeiuri similare

celor expuse în cererea de apel.

În acest sens, completul de admisibilitate menționează faptul că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu

claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de

lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii. Respectiv, nu este suficientă

simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea

7

recursului cu indicarea motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea

nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor

motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare

a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

La caz, completul de admisibilitate vădește că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiurile aplicabile doar

procedurii de apel și nu se regăsesc în articolul 432 din Codul de procedură

civilă, aplicabil recursului. Ba mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse

examinării și aprecierii de către instanța de apel prin prisma articolului 130 din

Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și, prin urmare,

nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului declarat, deoarece GȚ „Orghian-Orghian”, reprezentată de avocatul

Alexei Croitor, nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării

ilegalității deciziilor instanței de apel. Astfel, se evidențiază caracterul declarativ

al recursului, deoarece este lipsit de conținut și desprinde simplul fapt al

dezacordului recurentei și reprezentantului acesteia cu soluția dată de instanța

inferioară, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson v. Olanda, 26 martie 1996, § 67). La acest capitol

instanță de recurs reține că recursul declarat de Gospodăria țărănească „Orghian-

Orghian”, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, nu s-a bazat exclusiv pe

chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu

corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este

capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că, în condițiile din speță,

cererea de recurs a fost depusă după ce GȚ „Orghian-Orghian” a avut

posibilitatea de a fi auzită de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare

dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages

Prestations Services” v. Franța, cererea nr.21920/93 din 25 octombrie 1996,

§§ 48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 § 1 din CEDO, rezultă că participanții

au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele

pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere

(Blücher v. Cehia, cererea nr. 58580/00 din 11 aprilie 2005, §§ 65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

8

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera

recursul declarate de GȚ „Orghian-Orghian”, reprezentată de avocatul Alexei

Croitor, împotriva deciziei din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în baza

articolului 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de gospodăria țărănească

„Orghian-Orghian”, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, împotriva deciziei

din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

9