2ra-1514/22 — incasarea dobinzii de intirziere

2ra-1514/22 — incasarea dobinzii de intirziere (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-1514/2022

2-20097721-01-2ra-18102022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (E. Badan-Melnic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Pahopol, R. Pulbere, V. Mihaila)

Î N C H E I E R E

08 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Ministerul Justiției

al Republicii Moldova și de Țîganenco Liudmila, Țîganenco Alexandr, reprezentați

de avocatul Munteanu Liliana,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de

Țîganenco Liudmila și Țîganenco Alexandr împotriva Ministerului Justiției al

Republicii Moldova și Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, interveniți

accesorii Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, executorul judecătoresc

Roman Talmaci, cu privire la încasarea dobânzilor de întârziere și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 08 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 13 august 2020, Liudmila Țîganenco și Alexandr Țîganenco, reprezentați

de avocatul Munteanu Liliana, au depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova, intervenienți accesorii Uniunea Națională a Executorilor

Judecătorești și executorul judecătoresc Roman Talmaci, privind încasarea în

beneficiul Liudmilei Țîganenco a prejudiciului material sub formă de venit ratat în

sumă de 249 324,81 de lei, încasarea în beneficiul lui Alexandr Țîganenco a

prejudiciului material sub formă de venit ratat în sumă de 250 251,10 de lei și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii au indicat că, au fost coproprietarii apartamentului xxx

din str. Xxxxx. La 10 martie 2009, oficiul de executare Rîșcani, mun. Chișinău a

vândut la licitație apartamentul respectiv, câștigător fiind desemnat Veaceslav

Topală, care la 18 martie 2009, a depus la conturile oficiului de executare suma de

577 100 de lei.

Au relatat că la 20 martie 2009, executorul judecătoresc Irina Ceclu, în scopul

executării documentului executoriu nr. 2-101/06 din 26 ianuarie 2006, eliberat de

1

Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău cu privire la încasarea de la Alexandr

Țîganenco și Liudmila Țîganenco în beneficiul lui Vitalie Serdiuc a sumei de

144 333,33 de lei, a documentului executoriu nr. 2-101/06 din 30 noiembrie 2007,

eliberat de Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău privind încasarea de la Liudmila

Țîganenco și Alexandr Țîganenco în beneficiul lui Vitalie Serdiuc a sumei de

31 608 de lei, a documentului executoriu nr. 2-597/07 din 29 martie 2007, eliberat

de Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău cu privire la încasarea de la Liudmila

Țîganenco în beneficiul SA „Moldtelecom” a sumei de 3 658,38 de lei, a

documentului executoriu nr. 2-101/06 din 26 ianuarie 2006 eliberat de Judecătoria

Rîșcani, mun. Chișinău privind încasarea de la Liudmila Țîganenco și Alexandr

Țîganenco în beneficiul statului a taxei de stat în sumă de 4 180 de lei, a

documentului executoriu nr. 2a-1540/06 eliberat de Curtea de Apel Chișinău

privind încasarea de la Liudmila Țîganenco și Alexandr Țîganenco în beneficiul

statului a taxei de stat în sumă de 3 135 de lei, a transmis cu drept de proprietate lui

Veaceslav Topală apartamentul nominalizat, iar reclamanții au fost evacuați forțat

din apartament, fără acordarea altui spațiu locativ.

Au notat că, apartamentul respectiv a aparținut la 3 coproprietari, iar după

transmiterea apartamentului către noul cumpărător Vitalie Serdiuc s-a transmis

suma de 144 333,33 de lei, obținută în urma vânzării apartamentului, însă

reclamanților nu le-a fost transmisă suma de 390 185,29 de lei, ce constituie

diferența din suma vânzării apartamentului litigios.

La 23 decembrie 2015, prin Hotărârea Guvernului nr. 881 cu privire la

distribuirea mijloacelor bugetare, în scopul onorării obligațiilor față de părțile

procedurii de executare și restituirii sumelor blocate în conturile oficiilor de

executare ale Departamentului de executare care și-au încetat activitatea, Guvernul

a împuternicit Ministerul Justiției să distribuie mijloacele alocate prin Legea

bugetară anuală pentru restituirea sumelor pretinse de părțile procedurii de

executare, conform contractului de cesiune a dreptului de creanță nr. 60/1 din 27

februarie 2011, rezultate din cauțiunile sau plățile conform titlurilor de executare

blocate în conturile oficiilor de executare ale Departamentului de executare

deschise la BC „Investprivatbank” SA, în proces de lichidare.

Au susținut că până în luna iulie 2017, suma de 390 185,29 de lei, care se

cuvenea și se cuvine creditorilor-reclamanți a fost depozitată de către executorul

judecătoresc Irina Ceclu pe contul oficiului de executare Rîșcani, mun. Chișinău,

deschisă în BC „Investprivatbank” SA, care în anul 2010 a intrat în proces de

lichidare, motive pentru care, creditorii până în luna iulie 2017, nu și-au primit

proprietatea lor ce se cuvenea în rezultatul vânzării apartamentului deținut în

proprietate. Astfel, la 25 iulie 2017, au depus Ministerului Justiției al Republicii

Moldova cerere privind restituirea sumei de 390 185,29 de lei, blocată în conturile

BC „Investprivatbank” SA și a dobânzii de întârziere la această sumă pentru

perioada întârzierii 20 martie 2009 – 20 iulie 2017 în sumă de 555 698,65 de lei.

Abia la 05 decembrie 2017, le-a fost restituită suma a câte 167 788,72 de lei,

pentru fiecare, iar în total suma de 335 577,44 de lei.

La 27 februarie 2018, au înaintat executorului judecătoresc Roman Talmaci

cerere în temeiul art. 24 din Codul de executare, prin care au solicitat calcularea

dobânzii de întârziere în baza documentului executoriu nr. 2-101/06 din 26

ianuarie 2006 eliberat de Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, cu emiterea unei

2

încheieri în acest sens, iar la 02 noiembrie 2018, executorul judecătoresc a emis

încheiere privind refuzul calculării dobânzii de întârziere.

Au declarat reclamanții că, lui Alexandr Țîganenco se cuvine un prejudiciu

material sub formă de venit ratat, dobândă de întârziere calculată pentru perioada

20 martie 2009 - 05 decembrie 2017, la suma creanței de 167 788,72 de lei, în

sumă de 249 324,81 de lei, iar Liudmilei Țîganenco se cuvine un prejudiciu

material sub formă de venit ratat, dobândă de întârziere calculată pentru perioada

20 martie 2009 - 05 decembrie 2017, la suma creanței de 167 788,72 de lei, în

sumă de 250 251,10 de lei.

Au solicitat Alexandr Țîganenco și Liudmila Țîganenco încasarea în

beneficiul Liudmilei Țîganenco a prejudiciului material sub formă de venit ratat

(dobândă de întârziere) în sumă de 249 324,81 de lei, încasarea în beneficiul lui

Alexandr Țîganenco a prejudiciului material sub formă de venit ratat (dobândă de

întârziere) în sumă de 250 251,10 de lei, precum și compensarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea din 31 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată înaintată de Liudmila Țîganenco și Alexandr

Țîganenco a fost admisă parțial.

S-a încasat din contul Statului Republica Moldova în beneficiul Liudmilei

Țîganenco suma de 6 424,24 de lei cu titlu de dobânzi de întârziere.

S-a încasat din contul Statului Republica Moldova în beneficiul lui Alexandr

Țîganenco suma de 6 741,43 de lei cu titlu de dobânzi de întârziere.

S-a încasat din contul Statului Republica Moldova în beneficiul solidar al

reclamanților suma de 1 000 de lei în contul compensării cheltuielilor de asistență

juridică.

În rest, pretențiile privind încasarea dobânzii de întârziere, au fost respinse ca

tardive, iar pretențiile de compensare a cheltuielilor de asistență juridică, au fost

respinse ca neîntemeiate.

La 01 aprilie 2021, Liudmila Țîganenco și Alexandr Țîganenco, au declarat

apel prin care au solicitat casarea hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei

decizii noi prin care să fie admisă integral cererea de chemare în judecată.

La 02 aprilie 2021, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus apel

prin care a solicitat casarea hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei decizii

noi prin care să fie respinsă integral cererea de chemare în judecată.

La 30 aprilie 2021, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a depus apel

prin care a solicitat casarea hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei decizii

noi prin care să fie respinsă integral cererea de chemare în judecată.

Prin decizia din 08 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

cererile de apel depuse Liudmila Țîganenco și Alexandr Țîganenco, de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova și de Ministrul Finanțelor al Republicii Moldova și

a fost menținută hotărârea din 31 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că, diferența de preț pentru

vânzarea bunului imobil prin licitație, a fost achitată la data de 06 decembrie 2017

Liudmilei Țîganenco în sumă de 167 788,72 de lei și în data de 18 decembrie 2017

lui Alexandr Țîganenco, în sumă de 167 788,72 de lei. Astfel, aceste sume

reprezintă obligații de bază și raportându-le la momentul apariției obligației de

3

plată față de reclamanții-creditori, s-a stabilit că acestea au fost achitate cu

întârziere, din moment ce bunul imobil a fost transmis/adjudecat la licitație în data

de 20 martie 2009, dată la care a apărut dreptul de creanță a debitorilor în

procedura de executare.

Colegiul a stabilit că prima instanță în mod corect și legal a constatat că

reclamanții au omis termenul pentru a pretinde încasarea dobânzilor de întârziere

pentru perioada de până la 13 august 2017 or, reclamanții au omis termenul de 3

ani stabilit de lege, pentru înaintarea acțiunii referitoare la încasarea dobânzii de

întârziere. Prin acțiunea depusă, reclamanții au pretins că executorul judecătoresc

urma în termen de 15 zile să restituie debitorilor diferența dintre suma adjudecată

și valoarea creanțelor creditorilor, invocând că creanța a devenit exigibilă la 04

aprilie 2009.

A menționat Curtea de Apel Chișinău că instanța de fond corect și întemeiat a

constatat tardivitatea pretențiilor apelanților cu privire la încasarea dobânzii de

întârziere pentru perioada de până la 13 august 2017, așa cum reclamanții au omis

termenul de adresare în instanță cu o acțiune referitoare la încasarea dobânzii de

întârziere pentru perioada de până la 13 august 2017.

Astfel, s-a constatat că, Statul Republica Moldova nu și-a îndeplinit obligația

de a acționa în timp util în vederea restituirii diferenței de preț și instanța de fond

corect a dispus încasarea dobânzilor de întârziere pentru perioada corespunzătoare,

ținând cont de faptul că termenul de prescripție aplicat de instanță se raportează

datei adresării cererii de chemare în judecată și începe a curge din data de 13

august 2017.

La 05 iulie 2022, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel din 08 februarie 2022 prin care a solicitat

casarea hotărârii instanței de fond și a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea

unei decizii noi prin care să fie respinsă integral cererea de chemare în judecată.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a admis în mod

inexplicabil și abuziv acțiunea și a prejudiciat bugetul de stat. Or, cum poate fi

respinsă constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești și admisă dobânda de întârziere în legătură cu acest fapt, mai

ales că intimații sunt debitori în procedura de executare. Conform art. 123 alin. (2)

din Codul de procedură civilă, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească

irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior în instanță de drept comun sau în

instanță specializată sînt obligatorii pentru instanța care judecă cauza și nu se cer a

fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la

care participă aceleași persoane.

Relatează recurentul că, nu poate fi neglijat faptul că, titlurile executorii nr. 2-

2783/09 din 12 octombrie 2009 și nr. 2-2751/09 din 24 decembrie 2009 emise de

către Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, au fost executate la 06 decembrie 2017 și

18 decembrie 2017. Totodată, prin scrisoarea nr. 05/2575 din 01 martie 2018 se

constată că Ministerul Justiției al Republicii Moldova a remis titlurile executorii

nominalizate, în adresa executorului judecătoresc Roman Talmaci.

Susține recurentul că, din raportul executorului judecătoresc Roman Talmaci

s-a stabilit executarea integrală a ambelor hotărâri judecătorești. Astfel, anterior,

prin încheierea din 03 august 2010 a fost dispusă încetarea procedurii de executare

din motiv că titlul executoriu nr. 2783/09 din 12 octombrie 2009 emis de către

4

Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, a fost executat și suma debitorială a fost

depozitată la contul bancar al Oficiului de executare Rîșcani, mun. Chișinău

deservit de BC „Investprivatbank” SA, care se afla în proces de lichidare, iar

reclamanta Ludmila Țîganenco a fost informată că diferența din suma vânzării

bunului litigios va fi transferată la contul Oficiului de executare Rîșcani, mun.

Chișinău.

Astfel, odată cu lichidarea departamentului de executare și reorganizarea

activității executorilor judecătorești, procedura de executare a hotărârii din 26

ianuarie 2006 emisă de către Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, a fost preluată de

executorul judecătoresc Roman Talmaci.

A mai indicat recurentul că, nu este clar de ce intimații nu au solicitat anterior

reorganizării activității executorilor judecătorești achitarea diferenței din suma

vânzării bunului litigios. Or, potrivit materialelor procedurii de executare,

apartamentul xxx din str. xxxxx, a fost vândut la licitație publică la data de 10

martie 2009.

Consideră că Liudmila Țîganenco și Alexandr Țîganenco nu pot fi considerați

creditori ai procedurii de executare și nu pot invoca neexecutarea hotărârii

judecătorești pentru calcularea dobânzii de întârziere.

La 26 iulie 2022, Liudmila Țîganenco și Alexandr Țîganenco, reprezentați de

avocatul Munteanu Liliana, au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel

din 08 februarie 2022 prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei decizii noi de admitere integrală a

cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului a invocat că instanțele inferioare nu au constatat și

elucidat pe deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, au

apreciat arbitrar probele și nu au intrat în esența problemei judecate, iar concluziile

instanțelor inferioare sunt în contradicție cu materialele cauzei.

A mai relatat că instanțele inferioare au interpretat eronat normele de drept

material stabilite cu certitudine și anume că reclamanții au dreptul de a solicita

prejudiciul material sub formă de venit ratat. Or, acestora li se cuvine prejudiciul

ratat sub formă de dobândă de întârziere calculată pentru perioada 20 martie 2009

– 05 decembrie 2017.

A notat că termenul de prescripție de 3 ani de zile pentru Liudmila Țîganenco

a început să curgă la 05 decembrie 2017, când Statul Republica Moldova i-a

achitat suma de 167 788,72 de lei din vânzarea apartamentului litigios și acest

termen de prescripție de 3 ani de zile urma să expire la 05 decembrie 2020, iar

pentru Alexandr Tîganenco la 18 decembrie 2020, cînd Statul Republica Moldova

i-a achitat suma de 167 788,72 de lei din vânzarea apartamentului litigios, pe când

cererea de chemare în judecată a fost depusă în instanța de judecată la 13 august

2020, adică în interiorul termenului de prescripție extensivă de 3 ani.

Astfel, instanțele inferioare, fără a intra în esența motivelor descrise în cererea

de chemare în judecată și în temeiurile de drept, pripit au concluzionat respingerea

acțiunii reclamanților în sensul încasării dobânzilor de întârziere, ca fiind tardive si

eronat au aplicat termenul general de prescripție de 3 ani de zile. Mai mult, prima

instanță avea obligația să dea răspuns detaliat la fiecare argument, să rezolve

problemele de drept apărute la judecarea chestiunii procedurale privind respectarea

termenului de prescripție la înaintarea acțiunii de către reclamanți, prin întocmirea

5

corectă a hotărârii adoptate.

A menționat că instanța a stabilit dreptul recurenților la acest prejudiciu, însă

contrar normelor materiale, nu a stabilit corect perioada calculării prejudiciului.

Instanța de fond urma să stabilească că obiectul pretențiilor este restituirea sumelor

pretinse de părțile procedurii de executare pentru perioada din 2009 - 2017,

totodată urma să stabilească și cuantumul satisfacțiilor în raport cu cuantumul

solicitat de către recurenți.

Consideră că nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată și a fost

aplicată o lege care nu trebuia să fie aplicată. Instanțele inferioare fără a verifica

probele și motivele reclamanților/recurenților precum și circumstanțele importante

pentru soluționarea cauzei, pripit au concluzionat că prin hotărârile emise, urmează

să fie admisă parțial cererea de chemare în judecată.

La 19 octombrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților copiile cererilor de recurs, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

dosarului (f.d. 237, vol. 2).

La 28 octombrie 2022, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, a

depus referință la cererile de recurs depuse de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și de Țîganenco Liudmila, Țîganenco Alexandr, reprezentați

de avocatul Munteanu Liliana, prin care a menționat că nu are legătură cu cauza

respectivă.

La 11 noiembrie 2022, Țîganenco Liudmila, Țîganenco Alexandr,

reprezentați de avocatul Munteanu Liliana, au depus referință la cererea de recurs

depusă de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, prin care au solicitat

declararea recursului inadmisibil.

Cu referire la termenul de declarare a recursurilor, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 08

februarie 2022. Decizia motivată a fost expediată participanților la proces, prin

intermediul poștei electronice, la data de 26 mai 2022 (f.d. 165, vol. 2).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Astfel, instanța de recurs constată că Ministerul Justiției al Republicii

Moldova a depus cerere de recurs la 05 iulie 2022, iar Țîganenco Liudmila și

Țîganenco Alexandr, reprezentați de avocatul Munteanu Liliana, a depus recurs la

data de 27 iulie 2022, astfel, ambii recurenți s-au conformat prevederilor legale,

declarând recursuri împotriva deciziei instanței de apel în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursurilor completul Colegiului civil, comercial și de

6

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursurilor sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A,

nr. 212-A).

7

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova și de Țîganenco Liudmila, Țîganenco Alexandr,

reprezentați de avocatul Munteanu Liliana, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și de Țîganenco Liudmila, Țîganenco Alexandr, reprezentați

de avocatul Munteanu Liliana.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Maria Ghervas

Victor Burduh

8