2ra-892/22 — constatarea încălcării dreptului la executarea hotărîrii în termen rezonabil

2ra-892/22 — constatarea încălcării dreptului la executarea hotărîrii în termen rezonabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-892/2022

2-21127446-01-2ra-22062022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: O. Parfeni)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Pahopol, V. Sîrbu, V. Mihaila)

Î N C H E I E R E

28 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Andrei Caldare și

reprezentantul acestuia avocatul Bogdan Gangan,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Caldare

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu executorul judecătoresc

Cristina Brihuneț cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului cauzat prin

această încălcare,

împotriva deciziei din 15 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 25 august 2021, Andrei Caldare a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu executorul judecătoresc

Cristina Brihuneț cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în

termen rezonabil a deciziei Curții de Apel Chișinău din 4 noiembrie 2009;

încasarea sumei de 199 068 de lei, cu titlu de prejudiciu material; încasarea sumei

de 374 280,02 de lei, cu titlu de dobândă de întârziere; încasarea sumei de 6 000 de

euro cu titlu de prejudiciu moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că prin decizia Curții de Apel Chișinău nr. 2a-

2656/09 din 4 noiembrie 2009 s-a admis parțial acțiunea depusă de Andrei Caldare

și s-a dispus încasarea de la Dumitru Călcâi în beneficiul lui Andrei Caldare

datoria în sumă de 175 000 de lei, dobânda de întârziere în sumă de 20 568 de lei și

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 3 500 de lei.

A menționat că la 22 ianuarie 2010 a depus cerere la Oficiul de executare

Râșcani mun. Chișinău cu privire la primirea spre executare a documentului

executoriu nr. 2a-2656/09 din 4 noiembrie 2009, iar prin încheierea executorului

judecătoresc Cristina Petelca (Brihuneț) s-a primit spre executare documentul

executoriu și s-a intentat procedura de executare.

A relatat că la 1 februarie 2010, executorul judecătoresc a emis încheiere

prin care a dispus reținerea mijloacelor de transport a debitorului Dumitru Călcâi.

La 15 martie 2010, prin încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău s-a

constatat că debitorul se eschivează cu rea-credință de la executarea titlului

1

executoriu și că plecarea acestuia peste hotarele Republicii Moldova ar face

imposibilă executarea hotărârii judecătoresc, fiind aplicată în privința debitorului

interdicția de a părăsi hotarele țării pe perioada 15 martie 2010 până la 15 iunie

2010.

A notat că executorul judecătoresc a neglijat obligațiile sale legale și nu a

efectuat periodic controlul privind necesitatea menținerii interdicției de părăsire a

țării aplicată în privința debitorului.

Totodată, în anul 2010, executorul judecătoresc a înaintat și alte demersuri

cu solicitarea de a expedia în formă scrisă informații despre debitor, însă, rezultatul

la aceste demersuri nu este cunoscut.

A menționat că în perioada 2009 – prezent, creditorul nu a primit nici un leu

ca urmare a executării documentului executoriu, chiar dacă s-a adresat către

executorul judecătoresc cu solicitarea de a afla informații despre dosarul de

executare, care îi comunica că debitorul nu are bani și promite că se va achita

curând. Executorul judecătoresc nu a întreprins toate măsurile posibile de a executa

titlul executoriu, cu atât mai mult, debitorul a reușit să-și perfecteze pașaportul,

posibil a reușit să părăsească hotarele, însă, nu a executat documentul executoriu.

La 10 noiembrie 2020, reclamantul a expediat prin poștă electronică

executorului judecătoresc cerere cu solicitarea de a face cunoștință cu materialele

procedurii de executare, însă nu a primit răspuns, la fel ca și la cererea ulterioară

din 20 decembrie 2015.

La 02 decembrie 2020, reprezentantul creditorului a depus plângere

împotriva acțiunilor executorului judecătoresc Cristina Brihuneț, cu solicitarea de

tragere la răspundere disciplinară a executorului judecătoresc, obligarea eliberării

copiei procedurii de executare și întreprinderea măsurilor legale în vederea

executării documentelor executorii.

La 26 februarie 2021, reprezentantul creditorului s-a deplasat la sediul

executorului judecătoresc, unde a depus cererile repetat și a solicitat eliberarea

dosarului de executare, dar, executorul judecătoresc a comunicat că nu poate găsi

procedura și că va expedia copia acesteia prin poștă.

La 13 mai 2021, reprezentantul creditorului a depus cerere cu solicitarea de

calculare și încasare a dobânzii de întârziere în ordinea art. 24 Codul de executare,

însă, și această cerere a rămas fără răspuns.

Reclamantul a insistat că executorul judecătoresc nu a întreprins toate

măsurile corespunzătoare în vederea executării hotărârii judecătorești irevocabile

și, ca urmare, nu a putut beneficia de succesul obținut în urma examinării litigiului,

care se referă la încasarea unei sume considerabile, fapt ce incontestabil denotă că

hotărârea adoptată în favoarea acestuia a rămas neexecutată o perioadă

considerabilă de timp.

A considerat că o autoritate de stat nu poate să invoce lipsa bunurilor la

debitor care ar pute fi urmărite ca scuză pentru neexecutarea unei hotărâri

judecătorești irevocabile, cu atât mai mult că întârzierea de executare nu poate fi

astfel încât să prejudicieze esența dreptului protejat conform art. 6 paragraful 1

CEDO.

A afirmat, că executorul judecătoresc a întreprins doar câteva acțiuni de

executare în perioada ianuarie 2010 – mai 2010, iar prin această manieră

batjocoritoare și neglijența totală, executorul nu și-a îndeplinit obligațiunile de

2

serviciu imputate prin lege, lipsindu-l pe reclamant de protejarea drepturilor sale

civile garantate de art. 6 CEDO.

A menționat că timp de 11 ani, executorul judecătoresc putea să intenteze un

proces contravențional, cu ulterioara tragere la răspundere penală a reclamantului,

să-l aducă forțat, să identifice autovehiculele aflate în posesia debitorului și să

execute cel puțin parțial titlul executoriu, însă, aceste cerințe au fost în totalitate

ignorate.

Reclamantul a mai invocat că responsabil de neexecutarea hotărârii

judecătorești este statul Republica Moldova, care urmează să compenseze atât

prejudiciul moral, cât și cel material, or, în timpul primirii spre executare a

documentului executoriu, executorul judecătoresc era funcționar public protejat de

lege și statul este obligat să repare prejudiciul cauzat prin neexecutarea hotărârii

judecătorești din bugetul de stat, reieșind din prevederile legale aplicabile.

De altfel, a afirmat că datorită faptului că reclamantul mai mult de 11 ani nu

s-a bucurat de o achitabilitate juridică, hotărârea nu a fost executat parțial, nu au

fost încasate careva sume bănești, precum și aceasta având o stare de stres continuă

din motiv că dreptatea de jure fiind de partea lui, dar de facto, acesta având un

statut de jertfă la speță pentru că nu s-a executat documentul executoriu.

Din motiv că timp de 11 ani reclamantul a trăit într-o stare de frică continuă,

au fost timpuri când nu avea bani de existență, starea materială fiind precară, a

considerat că prejudiciul moral nu poate fi expres descris în această perioadă

expres de lungă, însă, a fost evaluat de reclamant la suma de 6 000 de euro.

Prin hotărârea din 29 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu soluția adoptată de instanța de fond, la 16 noiembrie

2021, Andrei Caldare a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând

casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă

integral.

Prin decizia din 15 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de Andrei Caldare și s-a menținut hotărârea din 29 octombrie 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că în conformitate cu

prevederile art. 2 alin. (1) al Legii 87 din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau

juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești poate

adresa în instanța de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea

unei astfel de încălcări și repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în

condițiile stabilite de prezenta lege și de legislația procesuală civilă.

Conform art. 3 alin. (2) din Legea 87 din 21 aprilie 2011, în cauzele în care

se pretinde încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea

prejudiciului cauzat prin această încălcare (denumită în continuare cerere de

chemare în judecată) se depune conform regulilor de competență jurisdicțională

stabilite la capitolul IV din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova și se

examinează de un alt complet de judecată decât cel care a examinat (examinează)

cauza în care se pretinde încălcarea.

Iar, conform dispozițiilor art. 4 din Legea 87 din 21 aprilie 2011, sarcina

probațiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

3

sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și a lipsei

suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiției, iar sarcina de a

dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare și suportarea

costurilor și cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului. Instanța de judecată

care examinează în fond cauza [...], prezintă Ministerului Justiției un raport motivat

privind modul de respectare a termenului rezonabil și, după caz, dosarul sau o

copie de pe dosar. Raportul privind modul de respectare a termenului rezonabil se

prezintă în scris și va conține: numele și prenumele judecătorului, ale

reprezentantului autorității implicate în proces, ale executorului judecătoresc sau

ale reprezentantului autorității responsabile de executarea hotărârii judecătorești;

date despre acțiunile procesuale întreprinse, termenele de realizare și motivarea

acestora; date despre acțiunile procesuale întreprinse în vederea accelerării

procedurii de judecare, după caz; alte date relevante privind respectarea termenului

rezonabil [...].

În sensul art. 2, alin. (1), (2) al Legii privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr.

87 din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost

încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea

în termen rezonabil a hotărârii judecătorești poate adresa în instanță de judecată o

cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări și

repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condițiile stabilite de

prezenta lege și de legislația procesuală civilă.

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze

ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a

prejudiciului.

Totodată, Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, în art. 6 § 1, statuează că, orice persoană are dreptul de

a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către

un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra

încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei

acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa.

Instanța de apel a notat că executarea hotărârii judecătorești constituie parte

integrantă a procesului, iar Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale la art. 6 § 1 statuează că orice persoană are dreptul de a-i

fi examinată cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către un

tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra

încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei

acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa.

Faptul că obiectul executării nu este unul complex, se confirmă prin aceea

că, în procedurile executorilor judecătorești se află mai multe proceduri de

executare având ca obiect încasarea datoriei. Cu toate acestea, instanța de apel a

constatat că, complexitatea procedurii de executare silită a fost sporită datorită

faptului că, locul de aflare a debitorului Dumitru Călcâi nu este cunoscut, care a

depus declarație în fața executorului judecătoresc prin care a confirmat că nu are

4

domiciliu înregistrat, inclusiv, datorită faptului că, debitorul nu a participat la nici

o acțiune de executare.

Instanța de apel a afirmat că creditorul Andrei Caldare a întreprins unele

acțiuni necesare în vederea executării titlului executoriu, astfel, încât acesta a

depus cerere de intentare a procedurii de executare; cereri de calculare a dobânzii

de întârziere.

În speță, s-a stabilit că executorul judecătoresc a întreprins acțiuni în vederea

executării documentului executoriu și a aplicat toate măsurile de asigurare a

executării, stabilite de lege, însă, aceste măsuri nu s-au soldat cu succes, din

considerentul, că debitorul nu dispune de bunuri mobile, imobile sau mijloace

financiare care ar putea fi urmărite, astfel că, argumentele apelantului referitoare la

ne întreprinderea măsurilor necesare pentru executarea titlului executoriu, au fost

apreciate de instanța de apel ca neîntemeiate.

Având în vedere că, pe parcursul judecării prezentului litigiu s-a stabilit

incontestabil faptul că, executorul judecătoresc a întreprins toate măsurile necesare

în vederea executării documentului executoriu, însă, neexecutarea este imputabilă

doar debitorului, instanța de apel a concluzionat asupra temeiniciei soluției primei

instanțe de respingere a cerinței apelantului de constatare a încălcării dreptului la

executare în termen rezonabil, de încasare a prejudiciului material și de încasare a

dobânzii de întârziere.

La 08 iunie 2022, Andrei Caldare și reprezentantul acestuia avocatul Bogdan

Gangan, au declarat recurs, prin care au solicitat casarea deciziei instanței de apel

și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată la examinarea

cauzei au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept procedural și

material, ceea ce a dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 15 februarie 2022

și a expediat-o participanților la proces la 19 mai 2022, fapt confirmat prin

scrisoarea de expediere (f.d. 141), astfel, recursul declarat la data de 08 iunie 2022,

este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

5

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 22 iunie 2022

instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre necesitatea

depunerii referinței, or până la data examinării recursului careva referințe în adresa

instanței nu au parvenit.

Examinând temeiurile recursului declarat de Andrei Caldare și

reprezentantul acestuia avocatul Bogdan Gangan, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul ca inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Andrei Caldare și

reprezentantul acestuia avocatul Bogdan Gangan, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

6

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Andrei Caldare și reprezentantul acestuia avocatul

Bogdan Gangan, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Andrei Caldare și

reprezentantul acestuia avocatul Bogdan Gangan, împotriva deciziei din 15

februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

7