2ra-295/22 — repararea prejudiciului material cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotararii judecatoresti

2ra-295/22 — repararea prejudiciului material cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotararii judecatoresti (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-295/22

2-21077272-01-2ra-02032022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. C. Panfil)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, Iu. Cotruță, V. Mihaila)

DECIZIE

20 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Emilia Chiricenco,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Emilia Chiricenco

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

executorul judecătoresc Pavel Bedros și executorul judecătoresc Evelina Marianciuc

cu privire la repararea prejudiciul material cauzat prin încălcarea dreptului la

executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

împotriva deciziei din 25 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 11 mai 2021, prin intermediul poștei (Vol.I, f.d.27), Emilia Chiricenco a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, intervenienți accesorii executorul judecătoresc Pavel Bedros și executorul

judecătoresc Evelina Marianciuc, solicitând încasarea sumei de 41796, 27 de lei cu

titlu de prejudiciu material cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că, prin hotărârea din 15 decembrie

2003 a Judecătoriei Șoldănești, Igor Țurcan a fost decăzut din drepturile părintești

în privința fiicei xxxxx, născută la data de xxxxx, iar copilul minor a fost lăsat la

educația și întreținerea ei. Prin hotărârea dată, a fost dispusă încasarea de la Igor

Țurcan a pensiei pentru întreținerea copilului minor în cuantum de 25% din toate

veniturile până la atingerea majoratului, începând cu data de 20 noiembrie 2003.

Titlul executoriu emis de Judecătoria Șoldănești, a fost expediat spre executare

executorilor judecătorești, or. Șoldănești, fiind intentată procedura de executare, însă

titlul executoriu deja de 17 ani nu a fost executat de către executorul judecătoresc

Pavel Bedros. Or, din luna ianuarie, anul 2004 până în luna martie, anul 2021,

hotărârea judecătorească nu a fost executată.

În cadrul procedurii de executare, executorii judecătorești Pavel Bedros și

Evelina Marianciuc nu au întreprins nicio măsură întru executarea hotărârii

judecătorești. De altfel, la data de 03 mai 2010 procedura de executare a fost

1

transferată la oficiul de executare Botanica, mun. Chișinău, iar la 27 iulie 2010

executorul judecătoresc Evelina Marianciuc a restituit procedura de executare

executorului judecătoresc Pavel Bedros.

Reclamanta a susținut că, tergiversarea semnificativă a executării hotărârii

judecătorești s-a realizat în circumstanțe ce nu depind de ea. Or executorii

judecătorești nu au întreprins măsurile necesare de executare.

Ulterior, reclamanta a depus cereri de concretizare a pretențiilor, solicitând, în

final, încasarea sumei de 46788,44 de lei cu titlu de prejudiciu material cauzat prin

încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești. La fel,

în cadrul ședinței de judecată a solicitat încasarea cheltuielilor de judecată în sumă

de 2591, 20 de lei.

Prin hotărârea din 17 august 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Emilia

Chiricenco împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți

accesorii executorul judecătoresc Pavel Bedros și executorul judecătoresc Evelina

Marianciuc cu privire la repararea prejudiciului material cauzat prin încălcarea

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Prin decizia din 25 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Emilia Chiricenco și s-a menținut hotărârea din 17 august 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 12 februarie 2022, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.160), Emilia

Chiricenco a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 25 noiembrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi decizii de

admitere a cererii de chemare în judecată cu privire la repararea de către Ministerul

Justiției al Republicii Moldova a prejudiciului material în sumă de 46788,44 de lei

și compensarea de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova a cheltuielilor de

judecată în sumă de 3212,70 de lei, în total suma de 50001, 14 lei.

În motivarea recursului s-a indicat că, decizia instanței de apel urmează a fi

anulată, deoarece au fost încălcate normele de drept material prin neaplicarea legii

care urma a fi aplicată și anume prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, precum

și a fost interpretată greșit legea. La fel, a pretins încălcarea normelor de drept

procedural, având în vedere că la examinarea cauzei au fost încălcate regulile privind

limba de desfășurare a procesului. Traducătorul desemnat nu i-a tradus conținutul

celor redate în cadrul ședinței de judecată la examinarea apelului. Or, traducătorul a

plecat și nu a fost prezent la ședința de judecată.

Completul instanței de apel nu i-a permis să-și exprime poziția, iar judecătorul

a citit apelul în limba română și nu i s-a tradus. În final, judecătorul i-a spus că apelul

a fost respins și i-a explicat dreptul de contesta decizia la Curtea Supremă de Justiție,

însă decizia nu i-a explicat-o.

La 28 noiembrie 2021 a solicitat o copie a deciziei motivate a instanței de apel

din 25 noiembrie 2021, în limba rusă.

Recurenta a opinat că, instanța de apel, în mod nejustificat și ilegal, nu a admis

cererea sa privind recuperarea probelor, iar procedura de executare nu a fost

solicitată de la executorul judecătoresc Pavel Bedros și nu a fost solicitat un act de

executare de la executorul judecătoresc. Procedurile de executare nu au fost

solicitate pentru examinare în cadrul procesului judiciar, iar cererile repetate i-au

2

fost respinse. Instanțele nu au fost cointeresate să examineze acest caz conform legii.

La fel, i-a fost refuzată audierea martorilor.

Instanța de apel nu a examinat complet argumentele aduse în cererea de apel,

iar decizia instanței de apel redă poziția expusă în hotărârea primei instanțe.

Recurenta a precizat că a fost deja stabilită o încălcare a dreptului la executare

în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și i-au fost acordate daune morale,

conform hotărârilor instanțelor judecătorești. A fost ignorată încheierea din 26

august 2020 a Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova.

Prin concluziile instanței de apel și a primei instanțe au fost încălcate normele

art. 386 Cod de procedură civilă și anume nu au fost identificate și elucidate pe

deplin circumstanțele relevante pentru soluționarea cauzei, circumstanțele care

instanțele le consideră stabilite, nu au fost dovedite prin dovezi veridice, suficiente.

Concluziile contravin circumstanțelor cauzei și probelor prezentate, normele

dreptului material și procesual au fost încălcate, aplicate incorect. Instanțele, în mod

nejustificat și ilegal, nu au recunoscut constatarea încălcării dreptului său și nu au

luat în considerare circumstanțele enunțate în cererile sale, care sunt confirmate prin

probe, precum și calculul efectuat în baza datelor Biroului Național de Statistica.

Instanțele ierarhic inferioare nu au luat în considerare probele disponibile la

materialele cauzei și calculele prezentate, având în vedere Legea nr. 87 din 21 aprilie

2011 și datele Biroului Național de Statistică.

Executorii judecătorești Pavel Bedros și Evelina Marianciuc nu au prezentat

Ministerului Justiției al Republicii Moldova și instanței un raport și procedura de

executare privind respectarea unei perioade rezonabile de executare a hotărârii

judecătorești din 15 decembrie 2003, în cauza civilă nr. 2-887/2003. Executorii

judecătorești au ascuns procedurile de executare și nu le-au prezentat instanței, nu

au întreprins nicio acțiune pentru executarea hotărârii judecătorești. Debitorul la

schimbarea domiciliului din orașul Șoldănești cu reședință permanentă în mun.

Chișinău a lăsat executorului judecătoresc Pavel Bedros o copie a pașaportului cu

date privind reședința permanentă din mun. Chișinău. Executorul judecătoresc

Evelina Marianciuc a întocmit un act fals, afirmând că debitorul nu locuiește în mun.

Chișinău, deși, au fost înștiințate instanțele.

Instanțele de judecată au luat în considerare în mod ilegal informațiile false,

ilegale și nefondate ale pârâtului Ministerul Justiției al Republicii Moldova, care se

contrazic prin probe.

Concluzia instanței de apel contravine prevederilor Legii nr. 87 din 21 aprilie

nu au apreciat probele și nu au stabilit circumstanțe relevante pentru soluționarea

cauzei, nu au determinat natura raporturilor juridice ale părților, nu au interpretat

corect Legea nr.87 din 21 aprilie 2011, care trebuia aplicată la caz.

Recurenta a opinat că, de către instanțele ierarhic inferioare au fost emise

decizii ilegale și nejustificate, care îi încalcă grav drepturile și o privează de

posibilitatea de a-și exercita pe deplin drepturile și interesele legitime.

Copia recursului declarat, prin scrisoarea datată cu 02 martie 2022 (Vol.II,

f.d.163), a fost expediată în adresa intimaților și a fost recepționată la data de 07

martie 2022 și la 09 martie 2022, conform avizelor de recepție (Vol.II, f.d.165-167).

Referințe la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu au parvenit.

3

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 25 noiembrie 2021, iar cererea de

recurs a fost depusă la 12 februarie 2022, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.160).

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale a instanței de apel

către participanții la proces la 13 decembrie 2021, prin intermediul poștei electronice

(Vol.II, f.d.121-122). Astfel, recursul este declarat în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 22 iunie 2022 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus judecății, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursul declarat de Emilia Chiricenco și va casa integral decizia instanței de

apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

judecată, din următoarele considerente.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept: c) să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din perspectiva prevederilor art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Pornind de la faptul că în sistemul legislației noastre procesuale, instanța de

judecată este obligată să soluționeze procesul limitându-se la obiectul acestui în

sensul formulat prin acțiune și, după caz, concretizat de către partea reclamantă,

subsecvent, instanța de recurs se află în situația de a verifica dacă la caz a fost

îndeplinită condiția unei examinări efective și a oferit un răspuns specific și explicit

mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul procesului, a examinat toate pretențiile și

4

argumentele înaintate (a se vedea, în contrast, Lebedinschi vs Moldova, 16 iunie

2015, parag. 31, 35 – 36; Nichifor vs Moldova, 20 septembrie 2016, parag. 29 – 31).

Inițial, Colegiul reține că, pentru a verifica legalitatea deciziei contestate, fără

a administra noi dovezi, va recurge la recapitularea esenței litigiului dedus judecății.

Prin hotărârea din 15 decembrie 2003 a Judecătoriei Șoldănești, Igor Țurcan și

Lilia Țurcan au fost decăzuți din drepturile părintești asupra copilului xxxxx, născut

la xxxxx, minora fiind lăsată la întreținerea și educația Emiliei Chiricenco; a fost

încasată lunar, începând cu 20 noiembrie 2003 de la Igor Țurcan și Lilia Țurcan în

beneficiul Emiliei Chiricenco pensia alimentară în mărime de 25% din toate felurile

de câștig de la ambii, pentru întreținerea xxxxx până la majorat (Vol.I, f.d.8).

În baza hotărârii date a fost eliberat titlul executoriu pentru dispoziția instanței

judecătorești de încasare a pensiei alimentare pentru întreținerea copilului minor de

la Igor Țurcan (Vol.I, f.d.10).

Procedura de executare a fost intentată de către Oficiul de Executare Șoldănești

în baza titlului executoriu nr. 2-887/2003 din 15 decembrie 2003, eliberat în temeiul

hotărârii din 15 decembrie 2003 a Judecătoriei Șoldănești. La data de 03 mai 2010

documentul executoriu nr. 2-887/2003 din 15 decembrie 2003 a fost strămutat către

Oficiul de Executare Botanica, mun.Chișinău, fiind constatat faptul că, debitorul

Igor Țurcan locuiește în mun.Chișinău. Ulterior, la 27 iulie 2010, Oficiul de

Executare Botanica, mun.Chișinău, a remis documentul executoriu către Oficiul de

Executare Șoldănești, din motiv că, la adresa indicată din Chișinău locuiește o altă

persoană, însă nu locuiește debitorul.

Prin prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, Emilia Chiricenco, având în vedere

poziția sa precum că, hotărârea judecătorească din 15 decembrie 2003 nu a fost

executată o durată mai mare de 17 ani, la data de 17 mai 2021 a depus prezenta

cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, intervenienți accesorii executorul judecătoresc Pavel Bedros și executorul

judecătoresc Evelina Marianciuc, prin care a solicitat încasarea sumei de 41796, 27

de lei cu titlu de prejudiciu material cauzat prin încălcarea dreptului la executare în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești (Vol.I, f.d.2-3). Ulterior concretizând

pretențiile prin majorarea cuantumului prejudiciului solicitat, în final, reclamanta a

solicitat încasarea sumei de 46788,44 de lei cu titlu de prejudiciu material cauzat

prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

La fel, în cadrul ședinței de judecată a solicitat încasarea cheltuielilor de judecată în

sumă de 2591, 20 de lei (Vol.I, 94-98, 195-199).

Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță prin hotărârea din 17

august 2021, a ajuns la concluzia de a respinge ca fiind neîntemeiată cererea de

chemare în judecată depusă de Emilia Chiricenco împotriva Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, intervenienți accesorii executorul judecătoresc Pavel Bedros și

executorul judecătoresc Evelina Marianciuc cu privire la repararea prejudiciului

material cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești (Vol.II, f.d.77-80).

Judecând cauza în ordine de apel, instanța de apel, prin decizia din 25 noiembrie

2021, a respins apelul declarat de Emilia Chiricenco și a menținut hotărârea primei

instanțe din 17 august 2021 (Vol.II, f.d.110-120).

În consolidarea soluției, instanța de apel citând prevederile art. 2, art. art.4

alin.(1), art. 5 alin.(1) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat

5

prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21 aprilie 2011 (în

continuare Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011), a reținut că, în cererea de chemare în

judecată reclamanta/apelanta Chiricenco Emilia nu a solicitat constatarea dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, ci doar prejudiciul

material în mărime de 46788,44 de lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de

2591,20 de lei.

Corespunzător, în circumstanțele enunțate și în conformitate cu prevederile

normelor de drept enunțate, instanța de apel a reținut ca întemeiată concluzia primei

instanțe care a conchis că încasarea prejudiciului în astfel de litigii este o pretenție

accesorie la pretenția de bază și anume constatarea încălcării, pretenție care nu a fost

solicitată de către reclamanta Chiricenco Emilia și ca urmare, reclamantei nu îi poate

fi adjudecată o sumă bănească cu titlu de prejudiciu.

În acord cu art. 4 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 sarcina de a

dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin încălcarea dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești îi revine reclamantei

Chiricenco Emilia.

Prin urmare, raportând prevederile legale enunțate la circumstanțele cauzei,

instanța de apel a considerat că, instanța de fond în mod just a respins ca neîntemeiată

pretenția cu privire la încasarea sumei de 46788,44 de lei cu titlu de prejudiciu

material, or, încasarea prejudiciului în astfel de litigii este o pretenție accesorie la

pretenția de bază și anume constatarea încălcării, pretenție care nu a fost solicitată

de către reclamanta/apelanta Chiricenco Emilia.

Prin prisma criticilor aduse în recursul declarat, Colegiul va casa integral

decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în

alt complet de judecată, având în vedere examinarea pripită și neelucidarea completă

a circumstanțelor cauzei relevante soluționării corecte a litigiului. De altfel, prezintă

relevanță și folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a

litigiului dat, rezultând din specificul acestuia și care presupune în sine lămurirea

completă și pe bază de dovezi certe, pertinente și concludente a situației de fapt.

În dezvoltarea concluziei, Colegiul reiterează că, Emilia Chirincenco înaintând

prezenta acțiune, prin prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, concretizând pe

parcursul examinării cauzei pretențiile, prin majorarea cuantumului prejudiciului

material, în final, a solicitat încasarea sumei de 46788,44 de lei cu titlu de prejudiciu

material cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești. La fel, în cadrul ședinței de judecată a solicitat încasarea cheltuielilor

de judecată în sumă de 2591, 20 de lei (Vol.I, 2-3, 94-98, 195-199).

În contextul prevederilor art. 240 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, la

deliberarea hotărîrii, instanța judecătorească apreciază probele, determină

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu

stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei

și admisibilitatea acțiunii. Instanța judecătorească adoptă hotărârea în limitele

pretențiilor înaintate de reclamant.

În virtutea art. 241 alin.(5) Cod de procedură civilă, în motivare se indică:

circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază

concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la

respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.

6

Pornind de la aceste aspecte, având în vedere și rolul diriguitor al instanței,

precum și continuitatea examinării cauzei în apel prin prisma efectului devolutiv,

instanța are sarcina, în baza rolului activ, să ceară părții să facă precizările necesare,

să pună în discuția părților orice împrejurare de fapt sau de drept care duce la

soluționarea litigiului peste apărările și susținerile părților din acțiune, referință și

alte obiecții, luând în considerare faptul că, în conformitate cu art. 240 alin. (3) Cod

de procedură civilă, instanța judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor

înaintate de reclamant. De altfel, în cazul în care părțile au o atitudine confuză în

privința circumstanțelor care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei,

instanța, în temeiul legii materiale care urmează a fi aplicată, va explica părților care

circumstanțe au importanță pentru soluționarea pricinii și cui îi revine obligația de a

le dovedi.

Adițional, urmează a fi menționat că, legea procesuală civilă prezumă dreptul

instanței de a expune inițiativele în cadrul unui proces, or, în sensul art. 26 alin. (2)

Cod de procedură civilă, contradictorialitatea presupune organizarea procesului

astfel încât părțile și ceilalți participanți la proces să aibă posibilitatea de a-și

formula, argumenta și dovedi poziția în proces, de a alege modalitățile și mijloacele

susținerii ei de sine stătător și independent de instanță, de alte organe și persoane, de

a-și expune opinia asupra oricărei probleme de fapt și de drept care are legătură cu

cauza dată judecății și de a-și expune punctul de vedere asupra inițiativelor instanței.

În virtutea art. 373 alin. (1), (2) Cod de procedură civilă, instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către

participanții la proces.

Instanța de apel eludând obligația sa în contextul prevederilor art. 373 alin. (1),

(2) Cod de procedură civilă, a menținut hotărârea primei instanțe, apreciind ca fiind

întemeiată concluzia primei instanțe care a conchis că, încasarea prejudiciului în

astfel de litigii este o pretenție accesorie la pretenția de bază și anume la constatarea

încălcării, pretenție care nu a fost solicitată de către reclamanta Chiricenco Emilia și

ca urmare, reclamantei nu îi poate fi adjudecată o sumă bănească cu titlu de

prejudiciu.

Din cuprinsul deciziei instanței de apel se profilează că, instanța de apel nu a

dat o apreciere multiaspectuală și obiectivă situației de fapt și, drept urmare, nu a

examinat fondul cauzei, abținându-se de a da un răspuns special și explicit la cele

mai importante probleme ridicate în prezentul litigiu.

Or, respingerea cererii de chemare în judecată din motiv că nu s-a formulat

expres o cerință prin care să se solicite constatarea încălcării dreptului la executarea

hotărârii judecătorești în termen rezonabil, în situația în care o astfel de cerință

rezultă și din textul cererii de chemare în judecată, nu ar constitui decât o încălcare

a dreptului reclamantei la un proces echitabil, care înglobează și dreptul de acces la

justiție.

Art.20 din Constituție consacră principiul accesului liber la justiție. Accesul

liber la justiție este un principiu complex, cuprinzând mai multe relații și drepturi

7

fundamentale, prin care se poate garanta exercitarea lui deplină. Un drept general,

care garantează persoanelor accesul liber la justiție, este dreptul la satisfacție efectivă

din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care afectează

drepturile legitime ale persoanelor.

În situația reglementării legale a condițiilor de exercitare a unui drept subiectiv

sau procesual, valorificarea acestuia nu poate fi restrânsă de către o instanță,

deoarece de rând cu faptul că este încălcată norma legală, se aduce atingere și

drepturilor părților litigante.

De altfel, conform jurisprudenței CtEDO, dreptul de acces la o instanță nu

include doar dreptul de a institui proceduri, ci și dreptul de a obține o „soluționare”

a litigiului de către o instanță (Beneficio Cappella Paolini împotriva San Marino, nr.

40786/98, pct.29, CEDO 2004). Acest drept ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern

al unui stat contractant ar permite unui individ să introducă o acțiune civilă în fața

unei instanțe fără a asigura că respectiva cauză fost soluționată printr-o decizie

definitivă, în cursul procedurii judiciare. Ar fi de neconceput ca art. 6 § 1 să descrie

în detaliu garanțiile procedurale oferite părților în litigiu – proceduri care sunt

echitabile, publice și prompte – fără a asigura părților dreptul ca litigiile lor civile să

fie în cele din urmă soluționate (Multiplex împotriva Croației, nr.58112/00, pct.45,

10 iulie 2003).

La fel, în jurisprudența CtEDO s-a reiterat că, scopul articolului 6 § 1 CEDO

este, inter alia, de a impune unei „instanțe judecătorești” obligația de a efectua o

examinare adecvată ale afirmațiilor, argumentelor și probelor prezentate de către

părți, fără a prejudicia aprecierea dată de instanță acestora sau relevanța acestora

pentru hotărârea pe care o va adopta, având în vedere că nu este sarcina Curții să

examineze dacă argumentele au fost examinate corespunzător (a se vedea Mitrofan

v. Moldova, nr. 50054/07, § 48, hotărârea definitivă din 15 aprilie 2013, Perez v.

Franța [MC], nr. 47287/99, § 80, CEDO 2004-I, și Buzescu v. Romania, nr.

61302/00, § 63, 24 mai 2005).

Rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite.

Mai mult, o decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și

posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin

adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al administrării

justiției (a se vedea Hirvisaari.c. Finlandei, nr. 49684/99, § 30, 27 septembrie 2001,

neraportat).”

Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include nu doar posibilitatea de a prezenta

argumente instanței, dar de asemenea obligația corespunzătoare a instanței de a

arăta, în motivarea sa, considerentele pentru care anumite argumente au fost

acceptate sau respinse.

Aici, instanța de recurs menționează că, neindicarea expresă în cererea de

chemare în judecată a solicitării enunțate, nu a exonerat instanța de apel de obligația

de a examina litigiul sub aspectul dat, în situația în care din cuprinsul cererii de

chemare în judecată rezultă cu certitudine că Emilia Chiricenco a pretins încălcarea

dreptului la executarea hotărârii judecătorești în termen rezonabil, invocând

prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011.

Mai mult, din textul cererii de chemare în judecată se profilează că, până la

adresarea în instanță cu prezenta cerere, hotărârea judecătorească din 15 decembrie

8

2003 nu a fost executată, iar durata dată de neexecutare îi încalcă reclamantei dreptul

la executarea hotărârii judecătorești în termen rezonabil (Vol.I, f.d.2 verso).

Or, conform art. 2 alin.(1) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, orice persoană

fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești poate adresa în instanță de judecată o cerere de chemare în judecată

privind constatarea unei astfel de încălcări și repararea prejudiciului cauzat prin

această încălcare, în condițiile stabilite de prezenta lege și de legislația procesuală

civilă.

În această ordine de idei, examinarea litigiului în care se invocă încălcarea

dreptului la executarea unei hotărâri judecătorești în termen rezonabil, precum și

argumentele aduse în acest sens, presupune obligația pozitivă a instanțelor de

judecată de a se pronunța cu privire la aceste aspecte, chiar în lipsa unei cerințe

formulate expres în acest sens în solicitări, în situația în care reclamanta indică

expres în textul cererii de chemare în judecată precum că, i se încalcă dreptul la

executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești. Astfel, în virtutea respectării

dreptului la un proces echitabil, instanțele de judecată ierarhic inferioare urmau să

examineze litigiul dedus judecății sub toate aspectele invocate.

Având în vedere specificul litigiului dedus judecății și în scopul stabilirii

temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor înaintate, era indispensabil, alături de cele

constatate, de a verifica cerințele formulate în prezentul litigiu în raport cu normele

de drept invocate în cererea de chemare în judecată de către Emilia Chiricenco și

susținute pe parcursul examinării cauzei civile.

În context, urmează a fi evidențiat că, cerințele din acțiune nu trebuie reduse

numai la fundamentul raportului juridic dedus judecății, însă și la temeiurile de drept

ale cererii. După cum s-a mai menționat anterior, Emilia Chiricenco și-a întemeiat

cererea de chemare în judecată pe prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011.

Or, o hotărâre judecătorească motivată în sensul respectării cerințelor 6 § 1

CEDO, presupune o examinare reală a problemelor esențiale relevate în speță.

Noțiunea de proces echitabil cere ca o instanță internă care nu și-a motivat decât pe

scurt hotărârea, indiferent dacă a făcut-o alipind motivele oferite de o instanță

inferioară sau altfel, să fi examinat cu adevărat problemele esențiale ce i-au fost

supuse atenției și nu să se fi mulțumit să confirme pur și simplu concluziile unei

instanțe inferioare (Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful

30; Helle împotriva Finlandei din 19 februarie 1997, paragraful 60).

Subsecvent, la rejudecarea cauzei civile, adoptarea soluției la caz urmează a fi

precedată de toate aceste etape, luând în considerare momentele conturate, precum

și motivarea să fie efectuată atât prin prisma poziției părții reclamante, cât și

obiecțiilor părții oponente în raport cu probele prezentate și normele de drept

pertinente litigiului, rezultând din prevederile art. 130 Cod de procedură civilă, ca,

în consecință, soluția adoptată să fie certă și coerentă și să răspundă standardelor

unui proces echitabil garantat de art. 6 § 1 CEDO.

Coroborând circumstanțele ce preced, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat și va casa integral decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

9

În conformitate cu prevederile art.442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Emilia Chiricenco.

Se casează integral decizia din 25 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Emilia Chiricenco

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

executorul judecătoresc Pavel Bedros și executorul judecătoresc Evelina Marianciuc

cu privire la repararea prejudiciul material cauzat prin încălcarea dreptului la

executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

10