2rac-288/22 — Încasarea datoriei, penalitătii

Dosarul nr. 2rac–288/22

2-21059895-01-2rac-21122022

Prima instanță: Judecătoria Cahul (sediul central), (jud. A. Bologan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. G. Vavrin, S. Pilipenco, I. Dănăilă)

Î N C H E I E R E

01 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către SRL ,,Renecons”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL ,,Renecons”

împotriva Firmei ,,Rapira” SRL cu privire la încasarea datoriei, penalității și a

cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 26 octombrie 2022 a Curții de Apel Cahul, prin care a

fost admisă cererea de apel declarată de către Firma ,,Rapira” SRL, casată parțial

hotărârea din 28 iulie 2021 a Judecătoriei Cahul (sediul central) și emisă în această

parte hotărâre nouă de respingere a pretenției cu privire la încasarea penalității,

con st ată:

La 22 aprilie 2021, SRL ,,Renecons” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Firmei ,,Rapira” SRL solicitând încasarea de la Firma ,,Rapira” SRL a

datoriei în mărime de 100 463 de lei și penalității în mărime de 60 231,50 de lei,

inclusiv din contul averii ce-i aparține societății pârâte.

În motivarea acțiunii a indicat că, în conformitate cu contractul de prestare

serviciilor nr. 7-20 din 11 septembrie 2020 și facturilor fiscale nr. EAA004194206

din 11 ianuarie 2021, SRL ,,Renecons” a prestat servicii de confecționare a

construcțiilor din aluminiu și PVC, către Firma ,,Rapira” SRL, în sumă totală de

130 463 de lei.

În conformitate cu pct. 2.2.1, termenul de achitare a serviciilor este data

semnării facturii fiscale, respectiv termenul de plată a devenit scadent spre plată la

11 ianuarie 2021.

Astfel, prin prisma art. 774 din Codul civil, în virtutea raportului obligațional,

1

creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestații, iar

debitorul este ținut să o execute. Iar prin prisma art. 901 din Codul civil,

neexecutarea include orice încălcare a obligațiilor, inclusiv executarea

necorespunzătoare sau tardivă.

Mai mult, potrivit pct. 4.4 din contract, în cazul întârzierii achitării în timp a

sumei contractului, Beneficiarul urmează să achite Prestatorului o penalitate în

mărime de 0,5% din suma neachitată pentru fiecare zi de întârziere, ziua de întârziere

fiind considerată a cincea zi din data semnării facturii fiscale.

La momentul adresării în instanță datoria a fost parțial stinsă și constituie suma

de 100 463 de lei lei și penalitatea contractuală în sumă de 60 231,50 de lei.

La 09 februarie 2021, SRL ,,Renecons” a încercat să soluționeze pe calea

amiabilă litigiul, expediind în adresa Firmei ,,Rapira” SRL reclamația nr. 09/02, prin

care a informat despre încălcarea obligațiilor contractuale, solicitând achitarea

datoriei acumulate. Însă, din partea pârâtei nu a parvenit nici un răspuns la

reclamație, și nici datoria nu a fost stinsă.

Prin hotărârea din 28 iulie 2021 a Judecătoriei Cahul (sediul central) a fost

admisă parțial, cererea de chemare în judecată înaintată de SRL ,,Renecons”

împotriva Firmei ,,Rapira” SRL cu privire la încasarea datoriei, precum și a

cheltuielilor de judecată.

A fost încasată din contul Firmei ,,Rapira” SRL în beneficiul SRL ,,Renecons

suma de 100 463 de lei cu titlu de datorie, suma de 56 467,60 de lei cu titlu de

penalitate și suma de 4 707,91 de lei cu titlu de cheltuieli legate de achitarea taxei

de stat, proporțional pretențiilor admise.

În rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

În susținerea hotărârii sale prima instanță a indicat că, între părți a fost semnat

un contract de prestări servicii care prevede obligații reciproce, iar valoarea

contractului fiind indicată o suma estimativă, cea finală urmând să fie stabilită odată

cu semnarea actului de recepție finală în care este indicat volumul și costul final al

contractului. Astfel, prin factura nr. FAA004194206 din 11 ianuarie 2021, a fost

stabilit prețul pentru serviciile prestate în valoare totală de 130 463 de lei, factură

care a fost semnată de către ambele părți. În pofida obligațiilor contractuale, din

actul de verificare a decontărilor reciproce a fost constatată o datorie a societății

pârâte față de reclamant, care și urmează a fi încasată.

Totodată, părțile au evaluat anticipat prejudiciul și au negociat o clauză penală

potrivit căreia în cazul neexecutării obligației, debitorul urmează să remită

creditorului o sumă de bani reieșind din formula 0,5% din suma datoriei pentru

fiecare zi întârziere, ziua de întârziere fiind considerată a 5-a zi din data facturării și

semnării facturii fiscale. Reținând acest fapt raportat la materialele cauzei, prima

instanță a admis parțial această pretenție și a încasat cu titlu de penalitate doar suma

56 467,60 de lei din cele 60 231,50 lei solicitate de societatea reclamantă.

2

Prin încheierea din 06 octombrie 2021 a Curții de Apel Cahul a fost admisă

cererea Firma ,,Rapira” SRL cu privire la repunerea în termen de declarare a

apelului.

Prin decizia din 26 octombrie 2022 a Curții de Apel Cahul, a fost admisă

cererea de apel declarată de către Firma ,,Rapira” SRL, casată parțial hotărârea din

28 iulie 2021 a Judecătoriei Cahul (sediul central) și emisă în această parte hotărâre

nouă de respingere a pretenției cu privire la încasarea penalității.

În consolidarea soluției sale instanța de apel a reținut că, instanța de fond nu a

ținut cont de prevederile pct. 1.3.1 și pct. 2.2.1 din contract de prestare a serviciilor,

potrivit cărora părțile au convenit că, serviciile urmau să fie considerate ca prestate

doar după semnarea actului de predare a serviciilor beneficiarilor sau

reprezentanților împuterniciți, or, după trei zile calendaristice, dacă în urma

înștiințării despre finalizarea lucrărilor, beneficiarul nu a delegat nici un reprezentant

pentru a recepționa lucrarea. La fel, și la capitolul plății, părțile au convenit că plata

va fi efectuată după semnarea facturii fiscale, și a actului de recepție finală a

lucrărilor. Astfel, potrivit condițiilor contractuale negociate și stabilite de părți,

pentru confirmarea prestării serviciilor și achitarea acestora, era necesară întocmirea

și semnarea actului de predare-primire a serviciilor, la caz însă nu au fost prezentate

careva probe că a fost întocmit un act de predare-primire a lucrărilor executate de

către SRL ,,Renecons”.

Instanța de apel a menționat că factura fiscală semnată de părți confirmă doar

natura serviciilor prestate și prețul acestora, la materialele cauzei nefiind anexate

probe care ar demonstra că, SRL ,,Renecons” ar fi înștiințat despre finisarea

lucrărilor pe Firma ,,Rapira” SRL, iar ultima ar fi refuzat să semneze actul de

recepție finală a lucrărilor. În acest sens, odată ce clauza respectivă este introdusă în

contract și ambele părți au certificat-o prin semnarea contractului, rezultă că

societatea reclamanta și-a asumat obligația de a întocmi un act de recepție finală, iar

în lipsa acestuia nu este posibil de constatat întârzierea societății pârâte. La fel,

instanța de apel a redus suma cheltuielilor judiciare încasate de la Firma ,,Rapira”

SRL proporțional cu pretențiile admise a SRL ,,Renecons”.

La 03 noiembrie 2022, SRL ,,Renecons” a contestat cu recurs decizia din 26

octombrie 2022 a Curții de Apel Cahul, solicitând casarea acesteia și menținerea

hotărârii primei instanțe. Subsidiar, a solicitat casarea încheierii instanței de apel

prin care Firma ,,Rapira” SRL a fost repusă în termenul de declarare a apelului.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la emiterea deciziei a

interpretat în mod eronat legea.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 26

octombrie 2022, iar recursul a fost declarat la 03 noiembrie 2022. Astfel, se constată

3

că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către SRL

,,Renecons”, inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de către SRL ,,Renecons”, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

4

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către SRL ,,Renecons”.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SRL ,,Renecons”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

5