2ra-1459/22 — constatarea ca defăimătoare informatia răspândită prin retelele de socializare, obligarea dezmintirii informatiei si exprimarea scuzelor, repararea prejudiciului

2ra-1459/22 — constatarea ca defăimătoare informatia răspândită prin retelele de socializare, obligarea dezmintirii informatiei si exprimarea scuzelor, repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-1459/22

2-20154475-01-2ra-07102022

prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Fălești – L. Trocin

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți – I. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu

ÎNCHEIERE

25 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ecaterina Sadovei,

reprezentată de avocatul Denis Duca,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Valentina Podrea împotriva Ecaterinei Sadovei cu privire la constatarea ca

defăimătoare a informației răspândite prin rețelele de socializare, obligarea

dezmințirii informației și exprimarea scuzelor, repararea prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 23 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

admis apelul declarat de Valentina Podrea, s-a casat hotărârea din 22 noiembrie

2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești și s-a pronunțat o hotărâre nouă, prin care

s-a admis parțial acțiunea depusă de Valentina Podrea,

constată:

La 08 decembrie 2020, Valentina Podrea a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ecaterinei Sadovei cu privire la constatarea ca defăimătoare a

informației răspândite prin rețelele de socializare, obligarea dezmințirii

informației și exprimarea scuzelor, repararea prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că activează ca pedagog o perioadă de peste

49 de ani, iar din anul 1986 la grădinița „Ghiocel” din s. Răuțel, r-nul Fălești.

La 13 octombrie 2020, mama unui copil, Ecaterina Sadovei, în pragul

grădiniței, a învinuit-o de unele fapte inexistente, precum că i-a agresat copilul,

l-a injectat și i-a lăsat echimoze. Ecaterina Sadovei o învinuia în faptul că a

traumat copiii, agresându-i și terorizându-i mereu, spunându-i că este o

sperietoare pentru copii. La fel, Ecaterina Sadovei a incriminat-o în calomnierea

directoarei grădiniței și că impune directoarea să facă ce dorește. Această ceartă

s-a petrecut în fața directoarei grădiniței, colegilor de muncă, a părinților și

copiilor, care veneau la grădiniță.

1

Valentina Podrea a remarcat că, grupa mică a fost deschisă la 01 octombrie

2020 (zi de joi), iar Ecaterina Sadovei pentru prima dată a adus copilul la

grădiniță luni, în data de 05 octombrie 2020, zi în care ea avea liber și nu se afla

la serviciu. Până la acea dată, copilul Ecaterinei Sadovei nu a frecventat grădinița,

iar în data de 05 octombrie 2020 s-a aflat la grădiniță doar jumătate de zi,

deoarece plângea și nu vroia să doarmă.

Reclamanta a evocat că, în data de 06 octombrie 2020, când a ieșit la lucru,

nu a interacționat cu copilul Ecaterinei Sadovei, deoarece acesta s-a aflat în grija

celei de a doua educatoare, a Steluței Răileanu, iar la prânz copilul Ecaterinei

Sadovei l-a adormit directoarea grădiniței, Tatiana Gancear, care în acea zi s-a

aflat întreaga zi în grupa lor, deoarece aveau mai mulți copii noi.

Seara, aproximativ la ora 16.30-17.00, Ecaterina Sadovei a venit să ia

copilul de la grădiniță și s-a interesat cum a decurs ziua și dacă acestuia i-a fost

preparată mâncare specială, deoarece are probleme de sănătate. Valentina Podrea

a luat copilul de mânuță și i l-a înmânat mamei, copilul nu plângea, iar la

întrebările Ecaterinei Sadovei i-a răspuns amabil, iar, marți, în data de 13

octombrie 2020, s-a întâmplat conflictul.

Ulterior, la 16 octombrie 2020, a aflat că Ecaterina Sadovei, de pe contul său

de Facebook „Katiusa Molenta”, la care au acces 2 440 de persoane, a publicat la

14 octombrie 2020 o postare cu următorul conținut: „m-am hotărât să scriu acest

articol doar din motiv că copilul meu a fost agresat fizic la grădinița Ghiocel din

satul Răuțel. Copilului meu i-a plăcut nespus de mult prima zi de grădiniță, era

încântat și plin de emoții pozitive. Tot așa fericit l-am dus și a doua zi de

grădiniță, dar din nefericire în a doua zi ne aștepta altă educatoare, Valentina

Podrea, care și-a permis să-l agreseze, pișcându-l de ambele picioare până l-a

învinețit. Prin acest articol vreau să aduc la cunoștință la toți părinții și

autoritățile despre modul agresiv de educație în instituția preșcolară Ghiocel din

satul Răuțel. Mă întreb, dacă doamna educatoare Valentina Podrea își permite pe

copii din grupa mică să-i agreseze în așa mod oribil, consider că dumneaei nu

trebuie să lucreze cu copiii. Și nu înțeleg, de ce Legea privind pensionarii, care

trebuie să stea acasă, nu funcționează în satul Răuțel. În discuția mea cu doamna

Podrea despre acest caz, la care este complice, dumneaei mi-a zis că dacă nu-mi

place ceva să-mi achit educatoare și dădacă personală. Poftim, reiese că ori îl duci

la grădiniță și îți distruge copilul, ori achită-ți educatoare. Țin să menționez că

șefa grădiniței, T. Gancear, la rugămintea mea măcar s-o înlocuiască pe doamna

Podrea cu altă educatoare nu a fost de acord că ea nu are dovezi că copilul a fost

agresat. Mă întreb oare cum trebuia să fie un copil agresat și în ce mod ca șefa

grădiniței să ia măsuri. Doresc să fac public acest caz și să menționez că, copilul

meu este stresat psihologic, și mă întreb oare câți copii trebuie să sufere ca acest

monstru de educatoare să fie pedepsit. Pentru ce-i care consideră că, copii să fie

agresați este o normă rog să vă abțineți de la comentarii.”

De asemenea, la informația sus indicată au avut acces alte 1 141 de persoane

abonate la contul Marianei Osadța și 4 046 de persoane abonate la contul

Primăriei Răuțel.

Reclamanta a invocat că informația conținută în postarea Ecaterinei Sadovei

nu corespunde adevărului, este denigratoare și distribuirea ei i-a lezat onoarea,

demnitatea și reputația profesională, cauzându-i prejudicii materiale și morale.

Postarea Ecaterinei Sadovei este o acțiune de defăimare a sa, deoarece a fost

2

răspândită o informație falsă, cu indicarea directă a numelui, prenumelui și

funcției sale și care nu se bazează pe un substrat factologic suficient. De fapt,

exprimarea scrisă în mod public a Ecaterinei Sadovei nu corespunde normelor de

conduită general acceptate într-o societate democratică.

Totodată, postarea Ecaterinei Sadovei a fost însoțită de depunerea unei

plângeri la serviciul „La Telefonul Copilului”, care la rândul său a sesizat

Inspectoratul de Poliție Fălești, Direcția asistenta socială și protecție a familiei,

Serviciul de asistență medicală de urgență Fălești.

Mai mult ca atât, la această postare cu informații defăimătoare, la care au

avut acces peste 5 000 de persoane, mulți s-au dat cu părerea, acuzând-o fără să o

cunoască și fără să fi avut vreo tangență cu activitatea sa.

Reclamanta a indicat că, din cauza conflictului avut cu Ecaterina Sadovei și

în rezultatul postării acesteia pe rețeaua de socializare „Facebook” din data de 14

octombrie 2020, are insomnie și dureri de cap, are probleme de memorie, uită

după ce s-a pornit, a pierdut pofta de mâncare. După 49 de ani dedicați profesiei,

cu regret în suflet, constată că efortul, atitudinea, bună voința de care a dat

dovadă în activitatea sa didactică au fost spulberate într-o clipă prin această

postare cu mesaj eronat în adresa sa. Prin răspândirea informațiilor denigratoare,

Ecaterina Sadovei i-a cauzat un prejudiciu moral, pe care îl estimează la suma de

50 000 de lei.

Astfel, la 06 noiembrie 2020, a expediat d-nei Ecaterina Sadovei cerere

prealabilă, prin care a solicitat dezmințirea informațiilor publicate în postarea de

pe Facebook din data de 14 octombrie 2020, prin postarea pe același cont, cu

marcarea acelorași persoane, a unei dezmințiri care să conțină și exprimarea

scuzelor. Totodată, a solicitat și achitarea unei despăgubiri morale în sumă de

50 000 de lei. Însă, cererea prealabilă a fost lăsată fără răspuns. În schimb,

Ecaterina Sadovei a modificat postarea de pe contul de Facebook, eliminând din

postare numele său, în rest păstrând textul.

Reclamanta Valentina Podrea a solicitat prin cererea de chemare în judecată

constatarea ca fiind defăimătoare informația răspândită prin postarea de pe contul

de Facebook „Katiusa Molenta” din 14 octombrie 2020, obligarea Ecaterinei

Sadovei să dezmintă informațiile conținute în postarea de pe contul de Facebook

„Katiusa Molenta” din data de 14 octombrie 2020, prin postarea pe același cont,

cu accesul acelorași persoane, a unei dezmințiri care să conțină și exprimarea

scuzelor, încasarea sumei de 50 000 de lei cu titlu de compensație pentru

prejudiciul moral, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 22 noiembrie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Valentina Podrea ca fiind

neîntemeiată (f.d. 91, 105-112 recto-verso).

La 16 decembrie 2021, în interiorul termenului prevăzut la art. 362 din

Codul de procedură civilă, Valentina Podrea a declarat apel împotriva hotărârii

din 22 noiembrie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești (f.d. 101-103).

Prin decizia din 23 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul

declarat de Valentina Podrea.

S-a casat hotărârea din 22 noiembrie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești

și s-a pronunțat o hotărâre nouă, prin care s-a admis parțial acțiunea depusă de

Valentina Podrea.

3

S-a constatat ca defăimătoare pentru Valentina Podrea informația răspândită

prin postarea de pe contul de Facebook „Katiusa Molenta” din 14 octombrie

2020.

S-a obligat Ecaterina Sadovei să dezmintă informațiile conținute în postare,

prin postarea pe același cont, a unei dezmințiri privind maltratarea de către

Valentina Podrea a copilului XXX la grădiniță, care să conțină și exprimarea

scuzelor.

S-a încasat de la Ecaterina Sadovei în beneficiul Valentinei Podrea a sumei

de 5 000 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral și suma de 262,50 de lei

cu titlu de compensare a cheltuielilor judecată (f.d. 133, 134-143).

În consolidarea soluției instanța de apel a reținut că, persoanele care se

consideră lezate, pot solicita rectificarea sau dezmințirea informației, precum și

repararea prejudiciului moral și material cauzat, iar reabilitarea persoanei în

drepturile lezate poate fi făcută numai în cazul în care s-a constatat cu certitudine

că informația este falsă. Aspectul defăimător al informației nu se prezumă, iar

persoana care se consideră lezată urmează și are obligația să dovedească că a

suferit o atingere a personalități, a reputației profesionale.

Instanța de apel a ajuns la concluzia că, în speță, a fost stabilit indubitabil că

informația răspândită de Ecaterina Sadovei în postarea sa de pe contul de

Facebook „Katiusa Molenta” din data de 14 octombrie 2020 este defăimătoare

pentru Valentina Podrea, deoarece îi lezează onoarea, demnitatea și reputația

profesională, or, afirmațiile din postarea dată nu au putut fi probate și dovedite de

Ecaterina Sadovei, fiind doar declarative.

În atare circumstanțe, instanța de apel a conchis că Ecaterina Sadovei

urmează să dezmintă în fața publicului larg informația calomnioasă răspândită

despre Valentina Podrea, iar ultima, la rândul său, este îndreptățită să primească o

compensație de natură să-i aducă satisfacție morală pentru drepturile lezate.

La 19 septembrie 2022, Ecaterina Sadovei, reprezentată de avocatul Denis

Duca, a depus prin intermediul oficiului poștal cerere de recurs împotriva deciziei

din 23 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea deciziei recurate și

menținerea hotărârii din 22 noiembrie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești

(f.d. 150-154, 153).

În motivarea recursului a reiterat temeiurile de fapt și de drept ale speței și a

transpus concluziile reținute în decizie de către instanța de apel, suplimentar

invocând că instanța de apel a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor

cauzei, fără a examina sub toate aspectele legalitatea și temeinicia hotărârii

primei instanțe.

În opinia recurentei, instanța de apel a casat o hotărâre întemeiată și legală

fără a explica motivele casării și fără a da un răspuns clar de ce hotărârea primei

instanțe este neîntemeiată sau care au fost erorile primei instanțe și care sunt

motivele răsturnării situației în instanța de apel.

Ecaterina Sadovei a notat că, Valentina Podrea fiind angajată într-o instituție

publică, prin prisma art. 9 alin. 4) din Legea cu privire la libertatea de exprimare,

poate fi supusă criticii, iar acțiunile ei verificate din partea mass-mediei, în ceea

ce privește modul în care și-a exercitat sau își exercită atribuțiile, în măsura în

care acest lucru este necesar pentru a asigura transparență și exercitarea

responsabilă a atribuțiilor ei.

4

Astfel, postarea sa pe rețeaua de socializare „Facebook” din data de 14

octombrie 2020 reprezintă o formă de exprimare a opiniei pe marginea prestației

educatoarei Valentina Podrea față de copilul său, cu scopul de a se efectua o

anchetă transparentă din partea autorităților, și nu cade sub incidența restricțiilor

dreptului privind libertatea de exprimare prevăzute la art. 10 §2 din Convenția

pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale.

În aceste circumstanțe, recurenta a considerat că decizia instanței de apel nu

conține o argumentare clară din care să rezulte certitudinea adoptării soluției la

care s-a ajuns, având o motivare superficială, fără a fi abordate toate aspectele

importante litigiului.

La 07 octombrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatei Valentina Podrea recursul declarat de Ecaterina Sadovei împotriva

deciziei din 23 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți, explicându-i dreptul de a

depune referință. Deși, conform avizului de recepție a trimiterii poștale

DS8007547332AS, intimatei Valentina Podrea i-a fost comunicat la 14 octombrie

2022 recursul declarat de Ecaterina Sadovei împotriva deciziei din 23 iunie 2022

a Curții de Apel Bălți, până la examinarea admisibilității recursului aceasta nu a

făcut uz de dreptul său procedural și nu a depus referință prin care să-și expună

poziția procesuală pe marginea criticilor formulate în recurs.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul de admisibilitate al instanței de recurs subliniază că, un stat care

dispune de instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se

bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la articolul 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a

se vedea cauza Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32;

cauza Sultan v. Republica Moldova, 05 iunie 2018, § 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi

efectuată și analizată prin prisma articolului precitat, care cuprinde, în mod

particular, dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea inter alia cauzele Marc Brauer v. Germania, 01 septembrie

2016, § 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, § 64; Samardžić v. Croația, 20

iulie 2017, § 28; Zubac v. Croația (Marea Cameră), 05 aprilie 2018, § 82).

5

Așadar, prin prisma articolului 433 din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate verifică dacă actul judecătoresc de dispoziție recurat poate

constitui obiectul recursului, dacă cererea dedusă judecății este formulată de

persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost

declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cereri se referă la decizia din 23 iunie 2022 a

Curții de Apel Bălți, care intră în categoria de acte specificate în articolul 429

alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Succesiv, completul de admisibilitate notează că, în cazul în care, dreptul de

acces la justiție este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să

verifice dacă aceste restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele

urmăresc un scop legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate

între mijloacele utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauzele

Levages Prestations Servicii v. Franța, 25 octombrie 1996, § 40; Tricard

v. Franța, 10 iulie 2001, §§ 29, 33; Freitag v. Germania, 19 iulie 2007, § 37; Marc

Brauer, 01 septembrie 2016, § 34).

Articolul 434 din Codul de procedură civilă prescrie că, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

În conformitate cu art. 111 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei

comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un

eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate

fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este

determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul

zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii

evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt,

înafara oricărui dubiu, menite să asigure buna administrare a justiției și

respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie

să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauzele Tricard v. Franța,

10 iulie 2001, § 29; Nicolae Popa v. România, 09 decembrie 2014, § 16; Tence v.

Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai mult, CtEDO a statuat că, în cazul în care

termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă

considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov v. Ucraina, 03 aprilie 2008, § 41;

Ustimenko v. Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47).

Dispozitivul deciziei Curții de Apel Bălți a fost pronunțat la 23 iunie 2022.

Conform extrasului din poșta electronică cu adresa „ala.gureu@justice.md”,

decizia motivată din 23 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți a fost notificată

reprezentantului recurentei în mod electronic la 18 iulie 2022 (f.d. 144 verso).

Astfel, completul de admisibilitate opinează că, în speță, calea de atac în

ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece cererea

de recurs a fost predată oficiului poștal la 19 septembrie 2022 (f.d. 153).

Succesiv, completul de admisibilitate evocă faptul că, în conformitate cu

articolul 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

6

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la

art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Însă, din analiza

cererii de recurs depuse de Ecaterina Sadovei, reprezentată de avocatul Denis

Duca, rezultă că aceasta nu a evidențiat memoriul ilegalității și netemeiniciei

deciziei recurate, limitându-se în esență la reiterarea temeiurilor de fapt și de

drept ale speței.

7

În acest sens, completul de admisibilitate menționează faptul că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu

claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de

lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii. Respectiv, nu este suficientă

simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea

recursului cu indicarea motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea

nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor

motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare

a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

La caz, completul de admisibilitate vădește că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiurile aplicabile doar

procedurii de apel și nu se regăsesc în articolul 432 din Codul de procedură

civilă, aplicabil recursului. Ba mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse

examinării și aprecierii de către instanța de apel prin prisma articolului 130 din

Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și, prin urmare,

nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului declarat, deoarece Ecaterina Sadovei, reprezentată de avocatul Denis

Duca, nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității

deciziei instanței de apel. Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al

recursului, deoarece este lipsit de conținut și desprinde simplul fapt al

dezacordului recurentei și reprezentantului acesteia cu soluția dată de instanța

inferioară, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson v. Olanda, 26 martie 1996, § 67). La acest capitol

instanță de recurs reține că recursul declarat de Ecaterina Sadovei, reprezentată

de avocatul Denis Duca, nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar

cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi

„efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea

situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că, în condițiile din speță,

cererea de recurs a fost depusă după ce Ecaterina Sadovei a avut posibilitatea de a

fi auzită de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut

deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services”

v. Franța, cererea nr.21920/93 din 25 octombrie 1996, §§ 48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 § 1 din CEDO, rezultă că participanții

au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele

8

pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere

(Blücher v. Cehia, cererea nr. 58580/00 din 11 aprilie 2005, §§ 65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Ecaterina Sadovei, reprezentată de avocatul Denis Duca,

împotriva deciziei din 23 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți, în baza articolului

433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ecaterina Sadovei, reprezentată

de avocatul Denis Duca, împotriva deciziei din 23 iunie 2022 a Curții de Apel

Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

9