2ra-795/21 — constatarea încălcării dreptului, obligarea de a dezminți informația defăimătoare, repararea prejudiciului material și moral

2ra-795/21 — constatarea încălcării dreptului, obligarea de a dezminți informația defăimătoare, repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-795/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. C. Valah)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Buhnaci, D. Dulghieru, V. Sîrbu)

DECIZIE

28 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Nina Vascan

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de Străisteanu Gheorghe,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Străisteanu

Gheorghe împotriva lui Grozavu Vasile cu privire la constatarea încălcării dreptului,

obligarea de a dezminți informația defăimătoare, repararea prejudiciului material și

moral,

împotriva deciziei din 10 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Grozavu Vasile și a fost casată integral hotărârea din

08 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, fiind pronunțată o hotărâre

nouă, prin care acțiunea a fost respinsă,

constată:

La data de 27 septembrie 2019, Străisteanu Gheorghe a depus cerere de chemare

în judecată împotriva lui Grozavu Vasile cu privire la constatarea încălcării dreptului,

obligarea de a dezminți informația defăimătoare, repararea prejudiciului material și

moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 23 august 2019, pârâtul care se

prezintă precum că este „jurnalist”, de la adresa XXXXX, unde este conectat la internet,

în lipsa unor probe a plasat în rețelele de internet o scrisoare deschisă cu o imagine foto

prin care l-a învinuit în comiterea unor infracțiuni și contravenții, l-a numit „bandit”,

„criminal”, „penal”, respectiv, a răspândit cu bună știință informații mincinoase și

defăimătoare despre el.

1

A susținut că la 28 august 2019, a expediat în adresa pârâtului o somație, prin

care i-a solicitat să dezmintă informația falsă și defăimătoare răspândită prin mijloacele

de informare în masă, să exprime scuze pentru fapta comisă și să repare benevol

prejudiciul material și moral cauzat, însă, a expirat termenul de cinci zile prevăzut de

lege pentru examinarea somației, au trecut 26 de zile, iar, răspuns la somație nu a primit.

Consideră că, în temeiul legislației aplicabile speței – Constituția RM, Legea cu

privire la libertatea de exprimare nr. 64 din 23 aprilie 2010, Codul civil și Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, este în drept să înainteze prezenta acțiune în judecată

privind obligarea pârâtului să dezmintă informația falsă, mincinoasă, defăimătoare prin

aceiași sursă de informare, oră/zi, să exprime scuze și să repare prejudiciul material și

moral cauzat.

A invocat că prejudiciul moral și material este în legătură directă cu acțiunea

ilegală a pârâtului, care a ignorat intenționat legislația ce obligă cetățenii să respecte

ordinea în locuri publice și prin comportamentul său ilegal a răspândit informație

defăimătoare, prin ce i-a provocat daune materiale și morale irecuperabile.

Reclamantul a precizat că prejudiciul material la caz constituie cheltuielile de

judecată privind taxa de stat achitată în mărime de 400 de lei și cheltuielile poștale 11,50

lei, în total 411,50 lei.

A afirmat că prejudiciul moral constituie 5000 de lei, fiind o sumă mai mică decât

sumele aplicate de Curtea Europeană în cauze similare împotriva Moldovei, prejudiciu

ce rezultă din: sentimente de frustrare cauzate de caracterul ilegal al acțiunilor pârâtului,

manifestate prin sentimentul de anxietate, stres, neliniște, perturbare a vieții, disconfort

și retrăire, imposibilitatea savurării modului obișnuit de trai, sentimente de incapacitate

de a se bucura în modul cuvenit de garanțiile prescrise de lege, sentimente de frustrare,

nedreptate și umilință, nervi, griji, afectare sufletească; suferințe continue din cauza

ilegalității comise în privința sa de către pârât, amenințări, înjurări, șantaj, umilire,

înjosire; suferințe psihice și fizice, dureri, stresuri, nervi, griji, lipsă de la serviciu în

timpul anchetei cauzei, afectare sufletească și spirituală, oboseală, dificultăți,

demoralizare, descurajare, hedonism; anxietate cauzată de incertitudinea creată de pârât

din comportamentul căruia a înțeles că ilegalitățile comise, în viziunea lui, este o normă

de drept.

Străisteanu Gheorghe a solicitat constatarea încălcării dreptului la onoarea,

demnitatea, reputația profesională și la propria imagine comisă de pârât la 23 august

2019, încasarea de la pârât în beneficiul reclamantului a prejudiciului material în

mărime de 411,50 de lei și a prejudiciului moral în mărime de 5000 de lei, cauzat prin

răspândirea de informației false, mincinoase și defăimătoare la 23 august 2019,

obligarea pârâtului să dezmintă informația falsă, mincinoasă și defăimătoare răspândită

la 23 august 2019, prin aceeași sursă de informare, la aceeași oră/zi și să exprime scuze

pentru faptele ilegale comise potrivit textului anexat.

Prin hotărârea din 08 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost admisă parțial acțiunea înaintată de Străisteanu Gheorghe și s-a constatat încălcat

2

dreptul reclamantului la onoare și demnitate, prin răspândirea informației false și

defăimătoare de către pârâtul Grozavu Vasile la 23 august 2019. Grozavu Vasile a fost

obligat să dezmintă informația falsă și defăimătoare răspândită la 23 august 2019 despre

Străisteanu Gheorghe, prin aceeași sursă de informare din internet, la aceeași oră și zi,

într-un termen de cel mult 30 de zile de la data devenirii definitive a prezentei hotărâri

judecătorești și exprimarea scuzelor cu următorul conținut: „Eu, Grozavu Vasile, la data

de 23 august 2019 am făcut public în internet o scrisoare deschisă, prin care intenționat,

cu bună știință am răspândit informație falsă și defăimătoare despre Străisteanu

Gheorghe, l-am numit „bandit”, „criminal”, „penal”. Ulterior, s-a stabilit că Străisteanu

Gheorghe nu este bandit, criminal, penal și nu a comis careva infracțiuni sau

contravenții despre care am menționat în scrisoarea deschisă făcută publică la data de

23 august 2019. Astfel, îmi cer scuze pentru răspândirea, intenționat, cu bună știință a

informației false și defăimătoare despre Străisteanu Gheorghe. Prezentul text este

publicat în scris, deschis, prin aceeași sursă de informare în masă, în aceeași zi si oră.

Cu respect, Vasile Grozavu”. S-a încasat de la Grozavu Vasile în beneficiul lui

Străisteanu Gheorghe suma de 1000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, cheltuielile

judiciare privind taxa de stat 400 de lei și poștale 11,50 de lei, în total 1411,50 de lei.

În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La data de 17 septembrie 2020 Grozavu Vasile a declarat apel împotriva hotărârii

din 08 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 10 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Grozavu Vasile și a fost casată integral hotărârea din 08 septembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, fiind pronunțată o hotărâre nouă, prin care

acțiunea depusă de Străisteanu Gheorghe a fost respinsă, ca neîntemeiată.

La data de 22 martie 2021 Străisteanu Gheorghe a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului, recurentul a invocat dezacordul cu decizia instanței de

apel, reiterând circumstanțele de fapt și de drept indicate în cererea de chemare în

judecată.

Recurentul a menționat că a prezentat probe incontestabile, care confirmă că

intimatul, care se prezintă precum că este jurnalist, deși în realitate nu este angajat la

nici o instituție de mass-media, se ocupă cu escrocherii, dacă nu-i dai banii ceruți

publică diferite articole defăimătoare, cu date false, intentează fapte inexistente, l-a

numit „bandit”, „penal”, fără a deține vreo hotărâre judecătorească irevocabilă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

3

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 10 februarie

2021.

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată la adresa electronică a

recurentului la data de 18 martie 2021 (f.d. 147).

Astfel, recursul declarat la data de 22 martie 2021, este în termen.

La 12 aprilie 2021, copia recursului a fost expediată în adresa lui Grozavu

Vasile, cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 174-177), însă, intimatul nu și-a

valorificat dreptul procedural respectiv.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 16 iunie 2021 a considerat recursul admisibil și a dispus

examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursul

declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi admis, cu casarea deciziei

instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de

apel și să mențină hotărîrea primei instanțe.

Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că la 23 august 2019,

Grozavu Vasile a publicat pe rețelele de internet o scrisoare cu o imagine foto prin care

l-a învinuit pe Străisteanu Gheorghe în comiterea unor infracțiuni și contravenții,

numindu-l „bandit”, „criminal” și „penal”.

La 28 august 2019, Străisteanu Gheorghe a expediat în adresa lui Grozavu Vasile

o somație, prin care i-a solicitat să dezmintă informația falsă și defăimătoare răspândită

prin mijloacele de informare în masă, să exprime scuze pentru fapta comisă și să repare

benevol prejudiciul material și moral (f.d. 24-36). Scrisoarea expediată în adresa lui

Grozavu Vasile a fost restituită reclamantului cu mențiunea „refuz” (f.d. 39).

Înaintând prezenta acțiune, Străisteanu Gheorghe a solicitat constatarea

încălcării dreptului la onoarea, demnitatea, reputația profesională și la propria imagine

comisă de către Grozavu Vasile la 23 august 2019, încasarea de la Grozavu Vasile în

beneficiul său a prejudiciului material în mărime de 411,50 de lei și a prejudiciului

moral în mărime de 5000 de lei, cauzat prin răspândirea de informației false, mincinoase

și defăimătoare la 23 august 2019, obligarea pârâtului să dezmintă informația falsă,

mincinoasă și defăimătoare răspândită la 23 august 2019, prin aceeași sursă de

informare, la aceeași oră/zi și să exprime scuze pentru faptele ilegale comise potrivit

textului anexat.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la concluzia

temeiniciei parțiale a acțiunii și a constatat încălcat dreptul lui Străisteanu Gheorghe la

onoare și demnitate, prin răspândirea informației false și defăimătoare de către pârâtul

4

Grozavu Vasile la 23 august 2019. Grozavu Vasile a fost obligat să dezmintă informația

falsă și defăimătoare răspândită la 23 august 2019 despre Străisteanu Gheorghe, prin

aceeași sursă de informare din internet, la aceeași oră și zi, într-un termen de cel mult

30 de zile de la data devenirii definitive a prezentei hotărâri judecătorești și exprimarea

scuzelor cu următorul conținut: „Eu, Grozavu Vasile, la data de 23 august 2019 am făcut

public în internet o scrisoare deschisă, prin care intenționat, cu bună știință am răspândit

informație falsă și defăimătoare despre Străisteanu Gheorghe, l-am numit „bandit”,

„criminal”, „penal”. Ulterior, s-a stabilit că Străisteanu Gheorghe nu este bandit,

criminal, penal și nu a comis careva infracțiuni sau contravenții despre care am

menționat în scrisoarea deschisă făcută publică la data de 23 august 2019. Astfel, îmi

cer scuze pentru răspândirea, intenționat, cu bună știință a informației false și

defăimătoare despre Străisteanu Gheorghe. Prezentul text este publicat în scris, deschis,

prin aceeași sursă de informare în masă, în aceeași zi si oră. Cu respect, Vasile

Grozavu”. S-a încasat de la Grozavu Vasile în beneficiul lui Străisteanu Gheorghe suma

de 1000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, cheltuielile judiciare privind taxa de stat 400

de lei și poștale 11,50 de lei, în total 1411,50 de lei, în rest, acțiunea fiind respinsă ca

neîntemeiată.

Ulterior, instanța de apel de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de

Grozavu Vasile, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia și a casat hotărârea primei

instanțe, pronunțând o nouă hotărâre, prin care acțiunea depusă de Străisteanu Gheorghe

a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond eronat a admis

parțial acțiunea, or, Străisteanu Gheorghe nu a dovedit circumstanțele pe care le invocă

drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale. Din conținutul informațiilor expuse de către

Grozavu Vasile în spațiul public, se atestă că declarațiile făcute de ultimul nu

cumulează cele trei condiții necesare și suficiente pentru a permite reclamantului să

pretindă rectificarea sau dezmințirea informației, precum și repararea prejudiciului

moral și material cauzat în conformitate cu art. 7 din Legea cu privire la liberatei de

exprimare și anume : a) nu se bazează pe un substrat factologic suficient; b) au un

caracter defăimător; c) permit identificarea persoanei vizate de informație.

Reieșind din aceste fapte, Curtea de Apel Chișinău a atestat că aceste declarații

poartă un caracter general, o opinie, prin urmare, nu există temei de apărare a onoarei

și demnității, deoarece reclamantul nu a probat prin ce anume a fost lezată demnitatea

și onoarea lui personală, or, declarațiile pârâtului poartă un caracter de judecată de

valoare sau opinie și atitudine personală față de subiectul expus în respectivul articol.

Verificând legalitatea deciziei atacate prin prisma argumentelor invocate în

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție constată că instanța de apel a apreciat eronat circumstanțele importante

pentru soluționarea justă a cauzei.

În conformitate cu art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea

judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărîrea numai

5

pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

În conformitate cu art. 240 alin. (1) din Codul de procedură civilă, la deliberarea

hotărîrii, instanța judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite, caracterul

raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea

acțiunii.

Conform art. 2 din Legea cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din 23 aprilie

2010, în sensul prezentei Legi defăimarea reprezintă răspândirea informației false care

lezează onoarea, demnitatea și/sau reputația profesională a persoanei. Răspândirea

informației este procesul de transmitere a informației către alte persoane (cel puțin către

o persoană, exceptând persoana lezată). Informația reprezintă orice expunere de fapt,

opinie sau idee sub formă de text, sunet și/sau imagine. Prin judecată de valoare se

subînțelege opinia, comentariul, teoria sau ideea care reflectă atitudinea față de un fapt,

a cărei veridicitate este imposibil de dovedit. Iar, judecata de valoare fără substrat

factologic suficient semnifică judecata de valoare care se bazează pe fapte care nu au

avut loc sau pe fapte care au avut loc, dar a căror expunere este denaturată pînă la

falsitate.

Conform art. 3 alin. (1) și (3) din Legea cu privire la libertatea de exprimare, orice

persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de a

căuta, de a primi și de a comunica fapte și idei.

Exercitarea libertății de exprimare poate fi supusă unor restrângeri prevăzute de

lege, necesare într-o societate democratică pentru securitatea națională, integritatea

teritorială sau siguranța publică, pentru a apăra ordinea și a preveni infracțiunile, pentru

a proteja sănătatea și morala, reputația sau drepturile altora, pentru a împiedica

divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea

puterii judecătorești.

Potrivit art. 7 alin. (1)-(5) din Legea menționată, orice persoană are dreptul la

apărarea onoarei, demnității și reputației sale profesionale lezate prin răspândirea

relatărilor false cu privire la fapte, a judecăților de valoare fără substrat factologic

suficient sau prin injurie.

Persoana lezată prin răspândirea unor relatări cu privire la fapte poate fi restabilită

în drepturi dacă informația cumulează următoarele condiții: a) este falsă; b) este

defăimătoare; c) permite identificarea persoanei vizate de informație.

Persoana care se consideră lezată în modul stabilit la alin.(2) poate solicita

rectificarea sau dezmințirea informației, precum și repararea prejudiciului moral și

material cauzat.

Persoana lezată prin răspândirea unor judecăți de valoare poate fi restabilită în

drepturi dacă judecățile de valoare cumulează următoarele condiții: a) nu se bazează pe

un substrat factologic suficient; b) au un caracter defăimător; c) permit identificarea

persoanei vizate de informație.

6

Persoana care se consideră lezată în modul stabilit la alin.(4) poate solicita

rectificarea sau dezmințirea informației, sau publicarea unei replici, precum și repararea

prejudiciului moral și material cauzat.

În conformitate cu art. 12 alin. (1) și (4) din aceeași Lege, orice persoană acuzată

de săvîrșirea unei infracțiuni sau contravenții este prezumată nevinovată pînă cînd

vinovăția sa va fi dovedită în mod legal printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Persoanele care nu reprezintă autoritățile publice și nu pot influența în niciun fel

derularea procesului intentat, inclusiv mass-media, au dreptul să-și exprime opinia

privind vinovăția unei persoane cu condiția ca: a) din contextul exprimării să reiasă clar

că pînă la momentul dat nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă de condamnare

a persoanei respective; b) din contextul exprimării să reiasă clar că este vorba de opinii,

și nu de fapte confirmate; c) faptele pe care se bazează comentariile privind vinovăția

unei persoane și calitatea procesuală a acesteia să fie expuse cu precizie.

Conform art. 26 alin. (1) din Legea cu privire la libertatea de exprimare, orice

persoană este în drept să ceară în instanța de judecată dezmințirea relatărilor false și

defăimătoare cu privire la fapte.

Analizând circumstanțele menționate și prevederile legale citate, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că

instanța de fond întemeiat a constatat încălcat dreptul lui Străisteanu Gheorghe la onoare

și demnitate, prin răspândirea informației false și defăimătoare de către Grozavu Vasile

la 23 august 2019, cu obligarea ultimului să dezmintă informația falsă și defăimătoare

răspândită despre Străisteanu Gheorghe, din următoarele considerente.

Libertatea de exprimare reprezintă unul din fundamentele esențiale ale societății

democratice care asigură dezvoltarea ei și autorealizarea fiecărei persoane (cauza

Iladyside către Regatul Unit, 07 decembrie 1976, §49).

Cu toate acestea, nici libertatea de exprimare și nici apărarea onoarei, demnității,

reputației profesionale și vieții private și de familie nu sunt absolute și nu au prioritate

una în față alteia.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, reputația persoanei fizice face parte din dreptul la

respectul vieții private (cauza Petrenco c. Moldovei, hotărîrea din 30 martie 2010).

Prevederile art.7 din Legea cu privire la libertatea de exprimare diferențiază 3

tipuri de lezare a onoarei, demnității sau reputației profesionale: - răspândirea relatărilor

false cu privire la fapte; - răspândirea judecăților de valoare fără substrat factologic

suficient; - injuria.

Astfel, la examinarea acțiunii urmează să se țină cont de specificul noțiunii de

„judecată de valoare”, care prezumă că persoana nu poartă răspundere pentru părerea

expusă în privința unor evenimente, circumstanțe etc., veridicitatea cărora este

imposibil de a se demonstra. Respectiv, urmează de făcut o distincție clară între fapte

și judecăți de valoare.

Judecata de valoare este definită ca o opinie, un comentariu, o teorie sau o idee

care reflectă atitudinea față de un fapt, a cărei veridicitate este imposibil de dovedit, iar,

7

faptul reprezintă un eveniment, proces sau fenomen care a avut sau are loc în condiții

concrete de loc și timp și a cărui veridicitate poate fi dovedită.

Judecata de valoare fără substrat factologic suficient este acea judecată de valoare

care se bazează pe fapte care nu au avut loc sau pe fapte care au avut loc, dar a căror

expunere este denaturată până la falsitate.

Cerința de a dovedi veridicitatea judecăților de valoare este imposibil de a fi

îndeplinită, deoarece adevărul afirmațiilor ce constituie judecăți de valoare nu poate fi

dovedit, iar, invocarea probei verității în acest caz ar constitui o încălcare a libertății de

exprimare, parte fundamentală a dreptului asigurat de art.10 din Convenția Europeană

(pct.61 din Hotărîrea CEDO din 21.12.2004 - cazul Busuioc c. Moldovei, cazul

Jerusalem c. Austriei nr.26958/95, pct.42).

Totodată, chiar și atunci când o declarație constituie o judecată de valoare,

proporționalitatea unei imixtiuni poate depinde de faptul dacă există o bază faptică

suficientă pentru declarația respectivă, deoarece chiar și o judecată de valoare, cu o bază

faptică care s-o sprijine, poate fi excesivă (Hotărîrea CEDO din 01.07.1997 pronunțată

în cazul Obershlik c. Austriei). Trebuie să se țină cont și de tonul echilibrat al

informației difuzate în presă sau în altă modalitate, limbajul moderat utilizat, de

convingerea că informația a fost difuzată cu bună-credință și în concordanță cu

principiile jurnalismului ce implică responsabilități (Hotărîrea CEDO din 23.10.2007,

cazul Flux și Samson c. Moldovei; Hotărîrea CEDO din 11.10.2005, cazul Savițchi c.

Moldovei).

În jurisprudența CtEDO „judecățile de valoare fără substrat factologic suficient”

mai sunt numite “opinii excesive”. Judecățile de valoare pot fi prețioase, fără valoare

sau negative, întemeiate sau neîntemeiate, convingătoare sau discutabile, progresiste

sau reacționare etc. Acestea nu pot fi dezmințite prin hotărârea judecății. Ele pot fi

dezbătute prin polemică, adică răspuns (replică, comentariu).

Prezumția nevinovăției este un drept garantat de art. 21 din Constituția RM, iar,

art. 12 din Legea cu privire la libertatea de exprimare conține efectele prezumției în

raport cu libertatea de exprimare, nuanțează modul în care se exercită acest drept în

raport cu calitatea diferitor subiecți care abordează prin diverse declarații presupusele

infracțiuni săvârșite de deținătorii dreptului la prezumția nevinovăției.

În speță, la 23 august 2019 Grozavu Vasile a plasat în rețeaua de internet

informația întitulată „Considerațiuni despre straistenism și pericolul pe care îl

reprezintă acest curent pentru admiterea RM în UE”, care îl vizează pe recurent,

informație din care rezultă că intimatul îl numește pe Străisteanu Gheorghe „bandit”,

„penal”, „certat cu legea”, inclusiv cuprinde și alte exprimări de genul: „Sunt, însă,

deranjat de faptul ca din cauza unor asemenea penali si bandiți care au pătruns în forul

legislativ ...”

Pe parcursul examinării cauzei, Grozavu Vasile nu a negat că a publicat

informația la care face referire recurentul, indicând că „am publicat mai multe articole

8

în care l-am numit pe Gheorghe Străisteanu „bandit” și „penal”, fapt care l-a deranjat”,

invocând totodată că informația publicată reprezintă judecată de valoare.

Legea cu privire la libertatea de exprimare în art. 7 prevede că persoana lezată

prin răspândirea unor judecăți de valoare poate fi restabilită în drepturi dacă judecățile

de valoare cumulează următoarele condiții: nu se bazează pe un substrat factologic

suficient; au un caracter defăimător; permit identificarea persoanei vizate de informație.

La caz, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție constată că informația răspândită de către intimat cumulează

condițiile prevăzute de art. 7 alin. (4) din Legea cu privire la libertatea de exprimare,

pentru restabilirea recurentului în drepturi.

Or, informația conținută în articolul postat de către Grozavu Vasile nu se bazează

pe un substrat factologic suficient, la materialele cauzei nefiind prezentate probe din

care să rezulte că recurentul ar fi o persoană oficială de interes public și că ar avea

antecedente penale de natură să justifice informația plasată în internet la 23 august

2019, prin care intimatul îl numește pe recurent „bandit”, „penal”, „certat cu legea”.

Conform legii, orice persoană acuzată de săvârșirea unei infracțiuni sau

contravenții este prezumată nevinovată până când vinovăția sa va fi dovedită în mod

legal printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Persoanele care nu reprezintă autoritățile publice și nu pot influența în niciun fel

derularea procesului intentat, inclusiv mass-media, au dreptul să-și exprime opinia

privind vinovăția unei persoane cu condiția ca: din contextul exprimării să reiasă clar

că până la momentul dat nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă de condamnare

a persoanei respective; din contextul exprimării să reiasă clar că este vorba de opinii, și

nu de fapte confirmate; faptele pe care se bazează comentariile privind vinovăția unei

persoane și calitatea procesuală a acesteia să fie expuse cu precizie.

Pe când la caz, din contextul exprimării nu rezultă clar că până la momentul dat

nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă de condamnare a lui Străisteanu

Gheorghe, precum nici că este vorba doar de opinia intimatului.

În asemenea condiții, informația publicată de intimat are un caracter defăimător și

permite identificarea persoanei vizate, fiind menționat expres numele recurentului

„banditul și penalul Gh. Straisteanu”.

Date fiind cele relevate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că este greșită concluzia instanței de apel

precum că declarațiile poartă un caracter general, reprezentând o opinie, o judecată de

valoare și nu există temei de apărare a onoarei și demnității lui Gheorghe Străisteanu,

or, în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru restabilirea în drepturi a

recurentului, acesta fiind lezat prin răspândirea unor judecăți de valoare fără o bază

faptică suficientă pentru declarația respectivă.

Persoana care se consideră lezată în modul stabilit la alin. (4) al art. 7 din Legea

nr. 64 din 23 aprilie 2010, poate solicita rectificarea sau dezmințirea informației, sau

publicarea unei replici, precum și repararea prejudiciului moral și material cauzat, fiind

9

astfel întemeiată și legală concluzia instanței de fond cu privire la obligarea lui Grozavu

Vasile de a dezminți informația și de a repara prejudiciul moral în mărime de 1000 de

lei, cauzat lui Străisteanu Gheorghe.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că hotărârea primei

instanțe este legală și întemeiată, decizia instanței de apel fiind emisă cu aprecierea

eronată a circumstanțelor cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, a casa integral decizia instanței de apel și a menține hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Străisteanu Gheorghe.

Se casează integral decizia din 10 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău și se

menține hotărârea din 08 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Străisteanu Gheorghe

împotriva lui Grozavu Vasile cu privire la constatarea încălcării dreptului, obligarea de

a dezminți informația defăimătoare, repararea prejudiciului material și moral.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Nina Vascan

Mariana Pitic

10