3r-390/22 — contestarea actului administrativ

3r-390/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosar nr. 3r-390/2022

2-22163548-01-3r-20122022

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

DECIZIE

25 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

examinând recursul depus de Procuratura Generală,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Procuratura Generală a Republicii Moldova împotriva Consiliului Superior al

Procurorilor, persoană terță Dumitru Robu cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva încheierii din 21 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin

care acțiunea în contencios administrativ depusă de Procuratura Generală a fost

declarată inadmisibilă,

c o n s t a t ă:

La 09 noiembrie 2022 Procuratura Generală a depus acțiune împotriva

Consiliului Superior al Procurorilor, persoană terță Dumitru Robu, prin care a

solicitat anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-233/2022 din

01 noiembrie 2022 și obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să aprobe

interimarul funcției de adjunct al procurorului-șef al Procuraturii pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale, dispus lui Dumitru Robu prin ordinul

Procurorului General interimar nr. 1861-p din 25 octombrie 2022.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 25 octombrie 2022,

Procurorul General interimar a emis ordinul nr. 1861-p, prin care a dispus lui

Dumitru Robu exercitarea interimatului funcției de adjunct al procurorului-șef al

Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale,

începând cu 07 noiembrie 2022, până la ocuparea funcției respective, conform

prevederilor Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură.

Ulterior, prin prisma prevederilor art. 271 al Legii nr. 3 din 25 februarie 2016

cu privire la Procuratură, Procurorul General interimar a înaintat Consiliului

Superior al Procurorilor un demers, prin care a solicitat aprobarea ordinului.

A indicat că, prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-233/2022

din 01 noiembrie 2022, s-a respins demersul Procurorului General interimar privind

numirea procurorului Dumitru Robu în vederea exercitării interimatului funcției de

procuror-șef al Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze

Speciale.

A considerat că nu există nici un motiv plauzibil bazat pe lege în respingerea

1

demersului înaintat, iar soluția de respingere reprezintă o manifestare unilaterală de

voință a unor membri ai Consiliului Superior al Procurorilor, care și-au bazat

hotărârea exclusiv pe anumite argumente netangențiale chestiunii abordate, cum ar

fi, pretinsa amenințare făcută de procurorul desemnat în funcția de procuror-șef

adjunct interimar al PCCOCS în privința unor membri ai Consiliului, care au votat

împotriva candidaturii acestuia în ședința din 25 octombrie 2022, pentru desemnarea

în funcția de adjunct al Procurorului general interimar.

Reclamanta a invocat, că drept dovadă a lipsei de imparțialitate și manifestare

a părtinirii la luarea deciziei de către unii membri ai Consiliului Superior al

Procurorilor, servește înregistrarea video a ședinței Consiliului, potrivit căreia, un

membru de drept al Consiliului intervine cu o întrebare irelevantă chestiunii

discutate, scopul acestei întrebări fiind discreditarea persoanei.

A afirmat că Consiliul Superior al Procurorilor a acționat contrar prevederilor

art. 22, 85 și 87 din Codul administrativ, care în esență obligă autoritatea publică să

efectueze un control efectiv și complet asupra faptelor invocate de unul din membrii

Consiliului privind pretinsele semnale de amenințare.

A susținut că hotărârea contestată este nemotivată, prin ce au fost neglijate

prevederile art. 31 și 118 Codul administrativ.

La 16 noiembrie 2022, Dumitru Robu a depus cerere de alăturare la acțiunea în

contencios administrativ depusă de Procuratura Generală, prin care declară despre

alăturarea deplină la acțiunea depusă de Procurorul general interimar, prin care a

solicitat anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-233/2022 din 1

noiembrie 2022 și obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să aprobe

interimarul funcției de adjunct al procurorului-șef al Procuraturii pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale, dispus lui Dumitru Robu prin ordinul

Procurorului General interimar nr. 1861-p din 25 octombrie 2022.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău acțiunea în

contencios administrativ depusă de Procuratura Generală împotriva Consiliul

Superior al Procurorilor, persoană terță Dumitru Robu cu privire la contestarea

actelor administrative a fost declarată inadmisibilă în temeiul art. 207 alin. (1) și (2)

lit. e) din Codul administrativ. A fost explicat reclamantului că declararea acțiunii

ca inadmisibilă în baza temeiurilor specificate la art. 207 alin. (2) lit. a)-e) Codul

administrativ exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași

reclamant cu aceeași acțiune (f.d. 44-48).

Invocând netemeinicia și ilegalitatea încheierii enunțate, la 12 decembrie 2022,

Procuratura Generală a depus cerere de recurs, solicitând admiterea recursului,

casarea încheierii din 21 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău cu trimiterea

cauzei la Curtea de Apel Chișinău pentru examinarea fondului cauzei (f.d.50-54).

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată,

considerând soluția Curții de Apel Chișinău neîntemeiată, prima instanță greșit a

declarat inadmisibilă cererea de chemare în judecată motivând că hotărârea

Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-233/2022 din 01 noiembrie 2022 nu

întrunește elementele caracteristice actului administrativ ci este apreciată ca fiind o

operațiune administrativă.

A susținut că motivarea Curții de Apel Chișinău este arbitrară și contravine

însăși poziției autorității publice, care în conținutul actului administrativ, expres a

indicat despre dreptul de a fi contestată în ordinea contenciosului administrativ

2

potrivit art. 191 Cod administrativ.

A mai susținut că concluziile Curții de Apel Chișinău contravin prevederilor

art. 15 din Codul administrativ, care stipulează că operațiunile administrative sunt

manifestările de voință sau activitățile autorităților publice care nu produc ca atare

efecte juridice. Operațiunile administrative pot fi contestate doar concomitent cu

actul administrativ individual, cu excepția operațiunilor administrative executorii

sau îndreptate împotriva unui terț. Deci, din reglementarea normei date este cert

faptul că hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-233/22 din 01

noiembrie 2022 este pasibilă să fie supusă controlului de contencios administrativ în

mod separat.

Conform art. 242 din Codul administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic.

Încheierea din 21 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost comunicată

Procuraturii Generale, prin intermediul adresei electronice la 25 noiembrie 2022,

iar la 12 decembrie 2022, Procuratura Generală a depus recurs împotriva încheierii

din 21 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d.49, 50-54).

Astfel, instanța de recurs constată că, ultima zi de depunere a recursului a fost

ziua de 10 decembrie 2022, însă dat fiind faptul că aceasta a fost o zi nelucrătoare,

sîmbătă, Procuratura Generală a depus cererea de recurs în termenul prevăzut de

lege, la data de 12 decembrie 2022, zi de luni.

Potrivit articolului 243 alin.(2) din Codul administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

În speță, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție nu consideră oportun de a cita participanții la proces pentru a se

pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece argumentele indicate

în cererea de recurs au fost expuse cu suficientă claritate.

Studiind materialele cauzei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins din următoarele motive.

Conform art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, examinând recursul

împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă decizie de respingere a recursului.

Din actele cauzei rezultă că, prin ordinul Procurorului General interimar nr.

1861-p din 15 octombrie 2022 „Cu privire la asigurarea interimatului”, s-a dispus

lui Dumitru Robu, procuror în Procuratura pentru Combaterea Criminalității

Organizate și Cauze Speciale, exercitarea interimatului funcției de adjunct al

procurorului-șef al aceleiași procuraturi, începând cu 07 noiembrie 2022, până la

ocuparea funcției respective conform prevederilor Legii nr. 3 din 25 februarie 2016

cu privire la Procuratură. S-a dispus aducerea la cunoștință a ordinului Consiliului

Superior al Procurorilor pentru a dispune asupra aprobării sau respingerii acestuia.

S-a mai stabilit că, în ședința Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-

233/2022 din 1 noiembrie 2022 cu privire la respingerea interimatului funcției de

adjunct al procurorului-șef al Procuraturii pentru Combaterea Criminalității

3

Organizate și Cauze Speciale, s-a respins interimatul funcției de adjunct al

procurorului-șef al Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și

Cauze Speciale, dispus domnului Dumitru Robu, prin ordinul Procurorului General

interimar nr. 1861-p din 25 octombrie 2022.

Invocând ilegalitatea hotărârii respective, Procuratura Generală a înaintat

acțiune în contencios administrativ, la care s-a alăturat Dumitru Robu, prin care a

solicitat anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-233/2022 din 1

noiembrie 2022 și obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să aprobe

interimatul funcției de adjunct al procurorului-șef al Procuraturii pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale, dispus lui Robu Dumitru prin ordinul

Procurorului General interimar nr. 1861-p din 25 octombrie 2022.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

declarată inadmisibilă cererea de chemare în judecată depusă de Procuratura

Generală împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, persoana terță Dumitru

Robu privind contestarea actului administrativ, pe motiv că reclamantul nu poate

revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art. 17

(f.d. 44-48).

Sau, altfel spus, acțiunea depusă de Procuratura Generală cade sub incidența

prevederilor art. 207 alin.(2) lit. e) din Codul administrativ.

Potrivit art. 53 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, persoana vătămată

într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină

recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.

Conform art. 191 alin. (3) din Codul administrativ, Curtea de Apel Chișinău

soluționează în primă instanță acțiunile în contencios administrativ împotriva

hotărîrilor Consiliului Superior al Magistraturii, ale Consiliului Superior al

Procurorilor, actelor emise de Banca Națională a Moldovei, precum și acțiunile în

contencios administrativ atribuite în competența sa prin Codul electoral.

În conformitate cu prevederile art. 207 alin. (1) și (2) lit. e) Cod administrativ,

instanța verifică din oficiu dacă sînt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei

acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios

administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.

Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special cînd

reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui

drept în sensul art. 17.

Prin urmare, raportând cadrul legal citat la circumstanțele speței, instanța de

recurs consideră întemeiată concluzia primei instanțe privind declararea

inadmisibilă a cererii de chemare în judecată depusă de Procuratura Generală în

temeiul art. 207 alin.(2) lit. e) Cod administrativ, pe motiv că reclamantul nu poate

revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art. 17.

Potrivit art. 5 Cod administrativ activitatea administrativă reprezentă totalitatea

actelor administrative individuale și normative, a contractelor administrative, a

actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de autoritățile

publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea legii și se

aplică nemijlocit legea.

În sensul art. 10 alin. (1) Cod administrativ, actul administrativ individual este

orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică

4

pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de

a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea

raporturilor juridice de drept public.

Conform art. 15 Cod administrativ, operațiunile administrative sînt

manifestările de voință sau activitățile autorităților publice care nu produc ca atare

efecte juridice. Operațiunile administrative pot fi contestate doar concomitent cu

actul administrativ individual, cu excepția operațiunilor administrative executorii

sau îndreptate împotriva unui terț.

Instanța de recurs menționează, că sub aspect procesual, accesul liber la justiție

se materializează în prerogativele pe care le implică dreptul la acțiune, ca aptitudine

legală ce este recunoscută de ordinea juridică oricărei persoane fizice sau juridice

care pretinde un drept împotriva unei alte persoane ori are un interes pentru

constatarea existenței sau inexistenței unui drept.

Astfel, potrivit normelor procesuale, pentru a pune pe rol o acțiune, este

necesară îndeplinirea cumulativă a unor condiții de formă și conținut, precum ar fi:

respectarea competenței jurisdicționale, existența capacității procesuale,

revendicarea unui drept încălcat, etc.

La caz, obiect al acțiunii depuse de Procuratura Generală îl constituie

legalitatea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-233/2022 din 01

noiembrie 2022, prin care s-a respins interimatul funcției de adjunct al procurorului-

șef al Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizare și Cauze Speciale,

dispus domnului Dumitru Robu, prin ordinul Procurorului General interimar nr.

1861-p din 25 octombrie 2022.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că prima instanță justa a reținut că, în cazul în care persoana este

vătămată în drepturile sale prin acte administrative, ea poate să se apere recurgând

la pârghiile și instrumentele oferite de legislația administrativă, care potrivit art. 3

din Codul administrativ, are drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a

activității administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea

asigurării respectării drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor

fizice și juridice, ținându-se cont de interesul public și de regulile statului de drept.

La caz, se constată că prin acțiunea depusă de reclamantă, se contestă o

hotărâre care nu întrunește elementele caracteristice actului administrativ individual

și care este apreciată ca fiind o operațiune administrativă.

Or, activitatea autorităților administrației publice se realizează prin două

categorii de forme, una producătoare de efecte juridice -actele administrative,

contractele administrative și alta neproducătoare de efecte juridice proprii -

operațiunile administrative. Operațiunile administrative prezintă un instrument, sau

cale premergătoare pentru emiterea, executarea și controlul executării actelor

administrative. De esența operațiunilor administrative ține faptul că acestea de sine

stătător nu sunt producătoare de efecte juridice.

Instanța de recurs reține că, o operatiune administrativă complexă reprezintă un

lanț de acte juridice și operațiuni material-tehnice, provenind de la autorități

administrative diverse, acte care se intercondiționează și î-și justifică reciproc

eficacitatea. În esență, acestea din urma se caracterizează prin aceea că nu produc

efecte juridice. Fie că sunt anterioare actului administrativ final, având denumirea

5

de avize, rapoarte, propuneri, acorduri etc., ori ulterioare acestuia – aprobări,

confirmări sau operațiuni de divulgare a conținutului actului (publicare, respectiv

comunicare), acestea sunt simple elemente de procedură antrenate în construirea

actului final. Consecința acestei constatări este aceea că, principial, controlul

contencios asupra operațiunilor administrative este exclus dacă acestea sunt atacate

în instanță în mod independent, cu excepția actelor pregătitoare – operațiunile

administrative anterioare emiterii actului final – a căror legalitate poate fi verificată

de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anularea actului

final.

Se atestă că, procedura de asigurare a interimatului funcției de adjunct al

procurorului-șef este reglementată de art. 271 din Legea cu privire la Procuratură,

potrivit căreia, asigurarea interimatului funcției de procuror-șef al procuraturii,

adjunct al procurorului-șef al procuraturii, procuror-șef al subdiviziunii Procuraturii

Generale sau adjunct al procurorului-șef al subdiviziunii Procuraturii Generale se

face prin ordin al Procurorului General.

La prima ședință, Consiliul Superior al Procurorilor aprobă sau respinge

interimatul dispus prin ordinul Procurorului General. În cazul în care respinge

interimatul dispus de Procurorul General, Consiliul Superior al Procurorilor

desemnează interimarul pentru funcția respectivă. Interimatul durează până la

ocuparea funcției conform prevederilor prezentei legi.

Din conținutul normei legale citate anterior se desprinde, că asigurarea

interimatului funcției de adjunct al procurorului-șef al PCCOC se realizează în două

etape, și anume, (i) emiterea de către Procurorul general a ordinului de asigurare a

interimarului și (ii) aprobarea de către Consiliul Superior al Procurorilor a ordinului

prin care s-a dispus asigurarea interimatului. În cazul în care Consiliul Superior al

Procurorilor respinge interimatul dispus de Procurorul General, Consiliul

desemnează interimatul pentru funcția respectivă.

Astfel, completul specializat al instanței de recurs consideră că prima instanță

just a conchis că, în cazul inițierii unei proceduri administrative în vederea realizării

competențelor stabilite de art. 271 din Legea cu privire la Procuratură, pot fi emise

două acte administrative individuale distincte, și anume, ordinul Procurorului

General, aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor, prin care se dispune

asigurarea interimatului, fie hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor prin care

se desemnează interimatul, celelalte acte emise în cadrul acestei proceduri,

reprezentând operațiuni administrative.

În condițiile speței, se reține, că hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor

contestată de Procuratura Generală, nu întrunește elementele caracteristice unui act

administrativ individual, dar reprezintă o operațiune administrativă, or, prin această

hotărâre s-a respins interimatul funcției de adjunct al procurorului-șef al Procuraturii

pentru Combaterea Criminalității Organizare și Cauze Speciale, dispus domnului

Dumitru Robu, prin ordinul Procurorului General interimar nr. 1861-p din 25

octombrie 2022, urmând ca Consiliul să dispună interimatul funcției prin hotărâre,

acte care de fapt și întrunește elementele caracteristice actului administrativ

individual.

Concluzia că hotărârea de respingere a confirmării nu reprezintă un act

administrativ se fundamentează inclusiv și pe dispozițiile art. 125 alin. (1), (4) Cod

administrativ, care statuează că, aprobarea reprezintă încuviințarea dată de o

6

autoritate publică pentru un act administrativ individual emis de către o altă

autoritate publică. Actele supuse aprobării produc efecte juridice doar din momentul

aprobării exprese sau tacite.

În acest sens, Completul specializat conchide că, calitatea de reclamant în

acțiunile în contencios administrativ o poate avea doar persoana care poate

revendica un drept vătămat sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se

aduce atingere prin activitate administrativă, condiție care la caz nu a fost întrunită,

considerent din care devin aplicabile dispozițiile art. 207 alin. (2) lit. e) Cod

administrativ, potrivit cărora acțiunea în contencios administrativ se declară

inadmisibilă în special când: reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin

activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.17.

Corespunzător, completul specializat al instanței de recurs conchide că prima

instanță just a stabilit că acțiunea depusă de Procuratura Generală este inadmisibilă,

în baza temeiului specificat la art. 207 alin. (2) lit. e) Cod administrativ, de vreme ce

prin acțiune s-a contestat o operațiune administrativă, dar nu rezultatul unei

proceduri administrative, adică un act administrativ individual.

Totodată, just a stabilit instanța de fond că în acțiunea depusă, reclamanta nu a

indicat dreptul vătămat, prin activitatea administrativă a Consiliului Superior al

Procurorilor manifestată la examinarea demersului de confirmare a ordinului

Procurorului general interimar nr. 1861-p din 25 octombrie 2022.

Sub acest aspect, instanța de recurs reține că art. 20 Cod administrativ, care

stipulează că dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o

libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în

contencios administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente

pentru examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.

Norma legală nominalizată este una de concept și aplicabilă în mod sistemic cu

prevederile art. art. 17, 39, 189 și 207 Cod administrativ, revendicarea dreptului

propriu fiind condiția fundamentală nu numai pentru succesul acțiunii din punct de

vedere al admiterii acțiunii, dar și din perspectiva îndeplinirii testului de

admisibilitate a acesteia, felul acțiunii înaintate potrivit art. 206 Cod administrativ

contând mai puțin.

Această constatare este susținută și de dispozițiile art. 3 Cod administrativ,

potrivit cărora legislația administrativă are drept scop reglementarea procedurii de

înfăptuire a activității administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia, în

vederea asigurării respectării drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale

persoanelor fizice și juridice, ținându-se cont de interesul public și de regulile

statului de drept, precum și de prevederile art. 38 alin. (2) Cod administrativ, ce

dispune că orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate

publică în sensul art. 17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se

poate adresa instanței de judecată competente.

Normele legale supra citate interzic un contencios obiectiv de legalitate și

denotă opțiunea legiuitorului pentru un contencios administrativ subiectiv efectiv,

implicând revendicarea apărării unui drept subiectiv propriu al reclamantului, astfel

încât înaintarea oricărei acțiuni din constelația acțiunilor în contencios administrativ

prevăzute de art. 206 alin. (1) Codul administrativ evocă pentru admisibilitate

revendicarea unui drept subiectiv exclusiv al reclamantului.

Prin urmare, în sensul Legii revendicarea dreptului trebuie să se deducă din

7

susținerile formulate prin cererea de chemare în judecată, în conținutul căreia

urmează a fi narată vătămarea dreptului personal, deoarece expresiile utilizate în

textul art. art. 17, 38 și 189 Cod administrativ de „drept vătămat” și de „încălcarea

unui drept al său” se referă la drepturi subiective concrete, fiind excluse așa

numitele drepturi prin ricoșeu, ipotetice, iluzorii sau virtuale, precum și acțiunile

populare (actio popularis).

În acest sens, Colegiul specializat reține și jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, care a statuat că pentru ca un reclamant să se poată declara

victimă, acesta trebuie să prezinte dovezi plauzibile și convingătoare ale

probabilității survenirii unei încălcări, la care ar fi supus personal, fiind insuficiente

niște simple bănuieli sau conjuncturi (cauza Senator Lines GmbH împotriva a

cincisprezece state membre ale Uniunii Europene, cererea nr. 45572/00).

Curtea Europeană a subliniat că în Convenție nu este prevăzută posibilitatea de

a angaja o actio popularis în scopul interpretării drepturilor recunoscute în

Convenție; aceasta nu autorizează nici persoanele particulare să se plângă în

legătură cu o dispoziție de drept intern doar pentru că aceștia consideră, fără să fi

suportat în mod direct efectele, că dispoziția respectivă încalcă Convenția (cauza

Aksu împotriva Turciei, Burden împotriva Regatului Unit).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

subliniază, că prin acțiunea depusă, Procuratura Generală nu a indicat care drepturi

sau interese legitime ale sale au fost încălcate prin operațiunea administrativă

contestată, motive pentru care prima instanță temeinic și legal a concluzionat cu

privire la inadmisibilitatea acțiunii, deoarece reclamanta nu poate revendica

încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă.

Mai mult, în condițiile în care acțiunea în contencios administrativ înaintată de

către Procuratura Generală nu întrunește condițiile procedurale pentru a fi apreciată

ca fiind admisibilă, instanța de fond corect nu a purces la examinarea și soluționarea

fondului cauzei de contencios administrativ, deoarece chestiunile de procedură

preced fondul acțiunii în contenciosul administrativ.

În aceste condiții, fiind stabilit că acțiunea depusă de Procuratura Generală este

inadmisibilă, decade necesitatea ca instanța să se expună asupra cererii formulate de

Robu Dumitru cu privire la alăturarea la acțiunea în contencios administrativ depusă

de Procuratura Generală. Or, conform art. 205 alin. (5) Codul administrativ, orice

terț atras în proces poate înainta atât cereri procesuale, cât și cereri de alăturare la

cererea reclamantului sau pârâtului cu privire la fondul cauzei. Terțul atras în proces

poate depune o cerere proprie cu privire la fondul cauzei doar în cazurile prevăzute

la alin. (2). Norma legală citată admite ca terțul să formuleze cerere de alăturare la

cererea reclamantului cu privire la fondul cauzei, pe când, prin declararea acțiunii ca

inadmisibilă, completul nu se expune asupra fondului.

Este de menționată, că soluția primei instanțe de a lăsa fără soluționare cererea

de alăturare depusă de Robu Dumitru, nu este de natură să afecteze dreptul acestuia

la un proces echitabil, așa cum, în cazul în care acesta consideră că prin hotărârea

contestată îi sunt afectate drepturile și interese sale, acesta poate depune o acțiune în

contencios administrativ separată, conform dispozițiilor codului care se referă la

depunerea acțiunii în contencios.

8

Așadar, soluția adoptată de Curtea de Apel Chișinău, prin încheierea recurată,

este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul

prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că încheierea din 21

noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău este legală și întemeiată, iar argumentele

invocate de Procuratura Generală sunt neîntemeiate, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge recursul depus de Procuratura Generală.

Conform art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul depus de Procuratura Generală.

Se menține încheierea din 21 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Procuratura Generală a Republicii Moldova împotriva Consiliului Superior al

Procurorilor, persoană terță Dumitru Robu cu privire la contestarea actului

administrativ.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

9